Sunteți pe pagina 1din 2

Scriitor afirmat la sfârșitul secolului 19, Ioan Slavici este adeptul realismului clasic , fiind un membru

important al Societății Junimea , care face parte din Epoca Marilor Clasici.

Cea mai importantă creație literară a sa este nuvela „Moara cu noroc” publicată în 1881 în volumul
de debut „ Novele din popor „ , fiind o nuvelă realistă și de analiză psihologică , care-i reprezentativă
pentru viziunea autorului asupra vieții și a lumii satului transilvănean .

Caracterul realist al nuvelei este susținut de fixarea cu precizie în timp și spațiu a acțiunii și
obiectivitatea perspectivei narative .

O primă trăsătură a acestui curent o reprezintă fixarea cu precizie în timp și spațiu a acțiunii ce
contribuie la caracterul verosimil al faptelor prezentate în operă. Acțiunea se desfășoară la sfârșitul
secolului 19 , pe parcursul unui an de zile între Sf Gheorghe ( apa ) și Paștele anului următor ( focul ) ,
în câmpia Ardealului la hanul numit „ moara cu noroc „ , așezat la răscruce de drumuri pe Valea
Ineului , înconjurat de pustietăți periculoase și de pădurile în care-și pasc porcarii turmele de porci.

O altă trăsătură specifică realismului este obiectivitatea perspectivei narative , fiind redată de
prezența unui narator obiectiv, omniscient și omniprezent , care relatează faptele și întâmplările la
persoana a treia , având focalizare neutră.

Tema nuvelei prezintă consecințele nefaste și dezumanizante ale dorinței de îmbogățire asupra vieții
sufletești a individului și a destinului.

O scenă semnificativă temei abordate este sosirea lui Lică Sămădăul la cârciumă , care face o vizită
noului proprietar deoarece „ aici la „ Moara cu noroc „ nu putea să steie nimeni fără voia lui „.
Dialogul dintre Ghiță și șeful porcarilor decurge sub forma unui interogatoriu condus de Lică, care-i
cere cârciumarului să raporteze tot ce se petrece la han : „ Eu voiesc întotdeauna să știu cine umblă
pe drum și cine trece pe aici, cine ce face și cine ce zice, și voiesc ca afară de mine să nu știe nimeni.”
Deși Ghiță ezită la început propunerea sămădăului , el înțelege că pentru a putea rămâne la cârciumă
și a prospera , el trebuie să cadă la învoială cu acesta. Astfel, nu se opune tentației de a se îmbogăți ,
gândindu-se la câștigul pe care l-ar putea obține în tovărășia lui Lică :” Vedea banii grămadă înainte
sa și ochii i se împăienjeneau parcă. „

O altă secvență relevantă pentru tema textului este momentul depunerii mărturiei mincinoase în
cadrul procesului în care sunt implicați atât Ghiță , cât și Lică, fiind suspectați de furtul de la arendaș.
Cârciumarul susține următoarele :” Nu pot să jur că n-a plecat în noaptea aceea, jur însă, că l-am știut
toată noaptea la cârciumă „. Gestul său de a minți este justificat de nevoia de a păstra legătura
avantajoasă și generatoare de bani cu sămădăul. Astfel, influența pe care o exercită tentația de
îmbogățire asupra sufletului său e covârșitoare, lucru care-l aduce mai aproape de sfârșit.
De asemenea, și elementele de structură și compoziție sunt o particularitate importantă în
construcția nuvelei.

Un prim element este simetria incipit – final care-i susținută de replicile rostite de bătrâna
înțeleaptă , soacra lui Ghiță . Aceasta afirma la început :” Omul să fie mulțumit cu sărăcia sa, căci
dacă e vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit „. Iar la sfârșit, consideră că întâmplările
tragice sunt rezultatul unui destin necruțător :” așa le-a fost data !” Cele 2 afirmații sunt principalele
teze morale ale nuvelei, conferind caracterul moralizator al acesteia.

Un alt element de structură este conflictul central dublu ( interior și exterior ) . Conflictul exterior
este reprezentat de confruntarea dintre Ghiță și Lică , iar cel interior este desfășurat în planul
conștiinței protagonistului al cărui echilibru psihic oscilează între tentația de îmbogățire și simțul
înnăscut al demnității.

În concluzie, nuvela „ Moara cu noroc „ este o nuvelă realistă și de analiză psihologică care surprinde
cu mijloace realiste pericolele încălcării normelor morale, despre George Călinescu afirma că este :” o
nuvelă solidă cu subiect de roman „.