Sunteți pe pagina 1din 4

VALORI MORFOLOGICE

1
A:
LUI:
1. ARTICOL POSESIV-GENITIVAL:
Ex: Această carte este a Ioanei. 1. ARTICOL HOTĂRÂT ENCLITIC
2. ARTICOL DEMONSTRATIV ŞI PROCLITIC: I-am spus colegului. (enclitic)
( ADJECTIVAL): Fata a mai mică ( a=cea) Lui Mihai nu-i spun. ( proclitic)
3. VERB AUXILIAR: 2. PRONUME PERSONAL :
Ex: A ştiut. (a= vb. a avea); A veni el. Lui nu-i spun.
(a= a vrea = va)
4. PREPOZIŢIE: UN:
a) de acuzativ: Miroase a crini. 1. ARTICOL NEHOTĂRÂT(proclitic):
b)de genitiv: Tată a doi copii. Sinteza a ceea ce Un băiat a lipsit.
s-a spus…( Când a însoţeşte un numeral, un 2. NUMERAL CARDINAL ( când este
pronume invariabil,cum sunt: ce, ceea ce, tot, însoţit de adverbele doar, numai ; de adjectivul
nimic,pentru a crea cazul genitiv, nu avem altă singur sau când apare în opoziţie cu mai multe
posibilitate decât cu prepoziţia a ,nu cu articolul numerale: Am luat doar (numai) un caiet. Am
genitival.). luat un singur caiet. Am luat un caiet, două
c) de infinitiv: a avea, a spune etc. plicuri şi cinci timbre.
5. INTERJECŢIE: A, te văd! 3. ADJECTIV PRONOMINAL
NEHOTĂRÂT ( când i se opune altul ): Un
I: copil desenează, altul se joacă.

1. VERB PREDICATIV ( A FI): O:


Nu- i acasă. ( i = se află);
2. VERB COPULATIV ( A FI): 1, 2, 3 – idem un ( doar în exemple în
Nu – i frumos. care să însoţească substantive feminine de
3. VERB AUXILIAR ( A FI –în singular): O fată a lipsit. Am luat doar (numai)
diateza pasivă): Nu –i ajutat de nimeni. o carte... etc.
4. VERB AUXILIAR ( A VREA – în 4. PRONUME PERSONAL (formă
viitor popular): De – i vedea locul... ( i = vei) neaccentuată de acuativ): O cunosc. ( o = pe ea)
5. INTERJECŢIE : Iii, ce văd? 5. PRONUME PERSONAL CU
6. PRONUME PERSONAL ( formă VALOARE NEUTRĂ ( intră în locuţiuni ,
neaccentuată de dativ şi acuzativ): I – am văzut. expresii verbale şi nu are funcţie sintactică):
( i = pe ei / acuzativ) ; I – am spus. Când l-a văzut, a luat-o la fugă.
( i = lui, ei / dativ); 6. VERB AUXILIAR ( A VREA – în
viitor popular): O veni el. ( o = va);
Ai: 7. INTERJECŢIE: O, frate!

1. ARTICOL POSESIV ( GENITIVAL):


a) însoţeşte forme genitivale ( substantive, CEL,CEA,CEI,CELE:
pronume, numerale): Doi colegi ai fratelui ...
b) intră în alcătuirea pronumelui posesiv : ai 1. ARTICOL DEMONSTRATIV
mei, tăi, săi, noştri, voştri; ( ADJECTIVAL) – ( când însoţesc un adjectiv
2. VERB PREDICATIV ( A AVEA): sau un numeral): Cel mai mic puişor s-a
Ai un creion? strecurat repede. Cel de-al doilea a fugit.
3. VERB AUXILIAR ( A AVEA – în 2. PRONUME DEMONSTRATIV
perfectul compus sau viitor popular): Ai scris? ( când sunt urmate de prepoziţii, de care sau de
Ai să vezi rezultatul. o formă genitivală): Cea din colţ m-a văzut.
4. SUBSTANTIV: ( REGIONALISM: Cele /care mă cunosc/ nu mă ocolesc. Cel al
AI = USTUROI); Primăriei arată ora fixă.
2
3. ADJECTIV PRONOMINAL Nu ştiu / care este scopul tău.
DEMONSTRATIV.( când însoţesc un 3. ADJECTIV PRONOMINAL
substantiv): Pe cel deal,/ Pe cel colnic,/ Trece-o INTEROGATIV ( însoţeşte substantivul într-o
mândră / Şi-un voinic. propoziţie interogativă): Care problemă este
mai dificilă?
DE: 4. ADJECTIV PRONOMINAL
RELATIV ( folosit în frază, urmat de un
1. PREPOZIŢIE : ( însoţeşte substantive, substantiv pe care-l determină): Nu am aflat /
pronume, numerale în acuzativ, dar şi verbe la care problemă este mai dificilă.
infinitiv,supin sau adverbe): Rochie de seară; 5. PRONUME NEHOTĂRÂT
Mă tem de cei doi. Mă tem de ei. Casa de ( echivalent cu : fiecare; unii, alţii ): S-a aşezat
acolo... Dorinţa de a reuşi... Maşina de care pe unde a găsit: care pe scaune, care pe
cusut; bănci...( = fiecare; unii,alţii;)
2. CONJUNCŢIE
SUBORDONATOARE ( echivalentă cu: dacă, CINE:
fiindcă, să, chiar dacă, încât,când): În toate
aceste cazuri, va fi însoţită de un predicat. 1. PRONUME INTEROGATIV ( în
De vrei, reuşeşti. ( = dacă); De n-ai învăţat, n-ai propoziţii interogative) ŞI RELATIV ( în frază):
reuşit. ( = fiindcă); Du-te de ia o pâine. (= să, Cine a lipsit? ( interogativ); Nu ştiu / cine a
ca să); De mi-ai da luna, tot nu mă îndupleci. lipsit. ( relativ);
(= chiar dacă); Mă doare, de-mi vine să urlu. 2. PRONUME NEHOTĂRÂT
(=încât); De-l văzu, îndată se duse la el. ( echivalent cu oricine): Poate să zică cine
(= când); ce-o vrea. ( = oricine);
3. PRONUME RELATIV ( echivalent cu
care): Cei/ de- au venit/ sunt colegii mei. CE
( = care). IDEM CARE ( 1,2,3,4);
4. INTERJECŢIE: De, dacă nu asculţi! 5. ADVERB DE ÎNTĂRIRE ( INTRĂ
ÎN SUPERLATIVUL ABSOLUT AL
TOT: ADJECTIVULUI ŞI ADVERBULUI
echivalează cu cât de ): Ce frumos este cerul!
1. PRONUME NEHOTĂRÂT ( = totul ( = cât de); Ce bine-mi pare! ( = cât de)
sau când este urmat de ce, ceea ce ): A mâncat
tot. ( = totul); Tot / ce ( ceea ce) faci / mă ŞI
deranjează.
2. ADJECTIV PRONOMINAL 1. CONJUNCŢIE COORDONATOARE
NEHOTĂRÂT ( însoţeşte un substantiv): Tot COPULATIVĂ: Mihai şi Victor au plecat. Au
textul este plin de greşeli. venit / şi au văzut.
2. PRONUME REFLEXIV: ( = îşi) : Au
3. ADVERB DE ÎNTĂRIRE: (= încă; venit să-şi ia lucrurile. ( = îşi)
sau este corelator pentru o subordonată 3. ADVERB DE ÎNTĂRIRE ( = chiar,
concesivă): Tot mai sper... ( = încă); Orice-ai însuşi): Şi voi aţi fost acolo. ( = chiar; înşivă );
face,/ tot nu mă convingi. În acest caz, nu are funcţie sintactică.
4. SUBSTANTIV: Acestea formează un 4. ADVERB CORELATIV DE TIMP
tot unitar. cu funcţie sintactică de complement
circumstanţial de timp: Cum l-a văzut, s-a şi
CARE : dus la el. ( şi = imediat, îndată, pe loc etc.) ;

1. PRONUME INTEROGATIV: MĂ, M- , ÎMI, -MI; TE, ÎŢI, -ŢI, NE,


Care este scopul tău? VĂ, V-:
2. PRONUME RELATIV:
3
1. PRONUME PERSONALE ( când nu 2. ADVERB DE MOD ( = DOAR):
au aceeaşi persoană cu subiectul, deci cu verbul): Nu-s decât ei acolo. Decât acestea au lipsit.
Mă cunoşti bine.(Tu mă cunoşti; mă = pe mine)
M- au recunoscut ( Ei – subiectul; m = pe mine) AŞA:
Îmi propuneţi ( voi) un joc. ( îmi = mie); etc.
2. PRONUME REFLEXIV ( când au 1. ADVERB DE MOD: Mi-a spus aşa.
aceeaşi persoană cu subiectul şi verbul): Mă 2. ADJECTIV: Aşa fapte nu rămân
cunosc bine. Eu – subiect; mă- aceeaşi persoană nepedepsite.
întâi); M – am recunoscut. ( Eu –subiectul =
persoana I; m = pe mine – persoana I) etc. ASEMENEA:
3. Mă - poate fi şi interjecţie folosită ca
apelativ: Ce mai spui tu, mă ? 1. ADVERB DE MOD: Şi eu îţi doresc
asemenea.
S: 2. ADJECTIV: Asemenea lucruri nu
plac.
1. PRONUME REFLEXIV DE 3. PREPOZIŢIE DE DATIV: Şi vi
ACUZATIV ( FORMĂ NEACCENTUATĂ de procedaţi asemenea lor.
persoana a III-a singular şi plural = SE ):
S – a uitat lung la mine. S –au uitat lung la
mine.
2. CONJUNCŢIE
SUBORDONATOARE = SĂ:
Mă duc s – o aştept. ( s = să);
3. VERB PREDICATIV, COPULATIV
ŞI AUXILIAR ( A FI) - în diateza pasivă:
Nu – s acasă. ( s = sunt = se află) – verb
predicativ „ a fi”; Nu – s cuminţi. ( = sunt) –
verb copulativ; Nu – s ajutaţi de nimeni.
( s = sunt) – verb auxiliar în diateza pasivă.

IAR:

1. CONJUNCŢIE COORDONATOARE
ADVERSATIVĂ: Eu citesc, iar voi mă
deranjaţi.
2. ADVERB DE TIMP = DIN NOU:
„Iar te-ai cufundat în stele...” ( iar= din nou);
DREPT:

1.ADJECTIV ( însoţeşte un substantiv):


Drum drept ;
2. ADVERB DE MOD ( însoţeşte un
verb): Spune drept !
3. PREPOZIŢIE DE ACUZATIV ( = ca):
L-a luat drept fratele lui.

DECÂT :

1. PREPOZIŢIE DE ACUZATIV:
Este mai rău decât tine.
4