Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Circulaţia Monetară
Circulaţia Monetară
Latura calitativă a
circulaţiei
monetare este
caracterizată de:
amploarea
expansiunea genurile pluritatea
diversităţii
gamei formelor instrumentelor de formelor de
modalităţilor de
monedei plată decontare
achitare
A s p e c t u l c a n ti t a ti v a l c ir c u la ţ ie i
m o n e t a r e e s t e d e fi n it d e :
ASPECTUL CANTITATIV AL CIRCULAŢIEI MONETARE
Circuitul monetar reprezintă suma tuturor plăţilor efectuate într-o anumită perioadă de timp.
indicatorii monetari
indicii masei
monetare
circuitul monetar
FORMELE
CIRCULAŢIEI MONETARE
Circulaţia monetară derulează în:
FORMELE
CIRCULAŢIEI
MONETARE
circulaţia monetară
în numerar – bilete
de bancă, monede
metalice divizionare
circulaţia monetară
fără numerar – bani
de cont, numiţi şi
monedă scripturală.
CIRCULAŢIA MONETARĂ
ÎN NUMERAR
Modalitatea de plată în numerar înseamnă transmiterea directă, nemijlocită a banilor.
Circulaţia monetară în numerar reprezintă un proces continuu de mişcare a monedei și se
caracterizează prin deplasarea numerarului.
Instrumentele circulaţiei monetare în numerar:
moneda principală;
moneda divizionară.
MONEDA EFECTIVĂ –
INSTRUMENT DE PLATĂ PERFECT
Moneda efectivă reprezintă instrumentul de plată inițial, de origine, și posedă caracteristici care îl
situează superior în raport cu alte instrumente de plată: este un mijloc de plată nedeterminat, ceea ce
înseamnă că efectuarea plății nu este condiționată de nimic; este un mijloc de plată general, valabil pentru
toate tranzacțiile accesibil și acceptabil pentru toți participanții; este un mijloc de plată cu efect direct si
imediat și are drept urmare stingerea momentană și definitivă a obligației care a determinat plata.
CIRCULAŢIA MONETARĂ
FĂRĂ NUMERAR
Circulaţia monetară fără numerar se definește prin transferarea (virament), de pe cont pe cont a banilor.
Circulaţia monetară fără numerar, fiind în esență același proces de deplasare continuă a banilor, se
caracterizează prin transferarea (virarea) de pe cont pe cont a mijloacelor bănești. În așa mod, plățile fără
numerar își găsesc expresie în operațiunile prin care sunt stinse irevocabil obligațiile legate de transferurile
de mijloace bănești între doi sau mai mulți participanți la tranzacție și are loc prin debitarea contului
plătitorului și creditarea contului beneficiarului.
Instrumentele
circulaţiei
monetare fără
numerar sunt:
Cambia reprezintă un înscris prin care creditorul dă dispoziție necondiționată debitorului de a plăti
beneficiarului, la vedere sau la termen, o anumită sumă de bani.
FORMELE CAMBIEI
Cambia
Biletul la
Trata
ordin
SCHEMA GENERALĂ
A CIRCUITULUI BILETULUI LA ORDIN
SCHEMA GENERALĂ
A CIRCUITULUI TRATEI
CECUL
Prin cec titularul contului dă instrucțiune băncii sale de a pune la dispoziție unei alte persoane o anumită
sumă de bani.
Cecul este un instrument de plată la vedere, ceea ce nu necesită acceptarea lui din partea băncii plătitoare,
ci doar efectuarea serviciului de transfer de bani. Aceasta implică responsabilitatea titularului de cont de
emitere a cecului numai în cazul deținerii suficientelor disponibilități în contul său bancar. Emiterea unui cec
fără acoperire, adică fără să existe disponibilități bănești în cont, este supusă sancțiunilor civile și penale.
SCHEMA GENERALĂ
A CIRCUITULUI CECULUI
Card-ul bancar este un instrument de plată fără numerar, prin care posesorul acestuia poate achita
contravaloarea unor bunuri economice la comercianţii care acceptă acest mijloc de plată prin intermediul
echipamentelor POS (eng. Point of Sale) sau posesorul poate obţine numerar de la banca emitentă prin
intermediul bancomatelor - ATM (eng. Automated Teller Machine).
Operaţiunile efectuate prin ATM şi cele efectuate prin POS sunt realizate on-line, contul clientului fiind
debitat imediat după executarea tranzacţiei.
Reţeaua de ATM a băncilor oferă clienților avantajul de acces continuu şi distribuit. Comercianţii, care
acceptă plăţile prin card, de asemenea au avantaje concretizate în creşterea numărului de clienţi şi a
sumelor cheltuite de aceştia în unitățile de comerț respective. Clientul care utilizează card-ul bancar obţine
avantaje, legate în special de aspectele de securitate reflectate în autorizarea accesului prin PIN (eng.
Personal Identification Number) şi de simplitate în utilizarea acestui instrument informatic.
transferul de credit;
debitarea directă;
acreditivul;
incasso-ul;
compensarea bancară.
Transferul de credit este modul de achitare prin ordinul de plată emis de plătitor băncii sale pentru
transferarea sumei de bani echivalentă valorii tranzacției de pe propriul cont în contul beneficiarului de
mijloacele bănești din banca acestuia.
Debitarea directă este modul de achitare prin cererea de plată emisă de beneficiarul de mijloacele
bănești echivalente valorii tranzacției prin banca sa în vederea transferării de pe contul plătitorului din
banca acestuia a sumei de bani respective și înscrierea acesteia în contul beneficiarului.
Acreditivul este modalitatea de achitare prin care plătitorul rezervă o suma de bani comparabilă cu
valoarea tranzacției și pe măsura executării contractului prin ordinul plătitorului sau cererea beneficiarului
de mijloacele bănești suma de bani, integral sau în rate, se transferă de pe contul plătitorului din banca
acestuia în contul beneficiarului.
Incasso-ul este modalitatea de plată fără numerar prin care, din ordinul vânzătorului, banca încasează
contravaloarea tranzacţiei comerciale de la plătitor şi o înscrie în contul beneficiarului, contra unui set de
documente negociat iniţial.
Compensarea bancară reprezintă procesul de stingere a soldurilor reciproce prin efectuarea de plăți
de către băncile titulare a soldurilor debitoare către băncile beneficiare de solduri creditoare.
Formele
compensației
bilaterale multilaterale
Transferul de credit reprezintă o serie de operaţiuni care începe prin emiterea de către emitent a ordinului
de plată şi executarea de către banca plătitoare a acestuia în scopul punerii la dispoziţia beneficiarului a
unei sume de mijloace băneşti şi se finalizează prin înregistrarea de către banca beneficiară a sumei
respective în contul beneficiarului.
Tipuri:
Transferul ordinar este utilizat în scopul efectuării tuturor plăţilor, care nu se referă la bugetul public
naţional şi poate fi iniţiat atît de către clientul băncii (titular de cont bancar) cît şi nemijlocit de bancă în
nume şi pe cont propriu, precum şi la transferarea sumelor încasate în numerar de la persoanele fizice.
Transferul bugetar este utilizat în scopul efectuării plăţilor care se referă numai la bugetul public naţional şi
poate fi iniţiat atît de către clientul băncii (titular de cont bancar) cît şi nemijlocit de bancă în nume şi pe cont
propriu, precum şi la transferarea sumelor încasate în numerar de la persoanele fizice.
Documente:
Ordinul de plată - document de plată în baza căruia se efectuează transferul de credit.
de nivel;
de structură;
de dinamică.
INDICATORII DE NIVEL
AI MASEI MONETARE
INDICATORII DE STRUCTURĂ
AI MASEI MONETARE
INDICATORII DE DINAMICĂ
AI MASEI MONETARE
Viteza de circulație a banilor este indicatorul care exprimă numărul mediu de utilizări a unităţii monetare în
tranzacţii pentru plata mărfurilor şi serviciilor, onorării obligaţiilor, transferul capitalului într-o anumită perioadă de timp.
FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ
VITEZA DE CIRCULAŢIE A BANILOR
conjunctura economică,
agregatele monetare,
organizarea plăţilor,
factorul psihologic etc.
ECUAŢIA SCHIMBULUI
ȘI VITEZA DE CIRCULAȚIE A BANILOR
TRĂSĂTURILE
ECHILIBRULUI MONETAR
Echilibrul monetar nu cere ca masa monetară în circulaţie să rămână constantă, ci să se adapteze la
necesităţile economiei.
Echilibrul monetar prin natura sa este instabil, adică odată ştirbită încrederea în bani, ea poate deveni cauza
inflaţiei, a creşterii preţurilor.
Echilibrul monetar nu presupune preţuri neschimbate.
Echilibrul monetar este legat de echilibrul economic general, el fiind o altă faţetă a acestuia.
În sensul cel mai general, termenul „inflaţie” este pur şi simplu sinonim cu noţiunea creştere. Modul în care a fost
utilizat termenul i-a dat însă un sens mai restrictiv, și anume - creşterea preţurilor mărfurilor (bunurilor şi serviciilor).
Cu toată limpezimea termenului, totuși au fost selectate câteva formule menite să elucideze mai amplu noțiunea
inflație.
FORMULE ALE
ESENŢEI INFLAŢIEI
„Se poate defini inflația ca o creștere cumulativă și autoîntreținută a nivelului general al prețurilor în
interiorul unei economii” (MANOLESCU, Gheorghe).
„Inflația este un dezechilibru monetar, exces de bani fără valoare proprie în circulație, peste nevoile economiei,
manifestat prin creșterea generalizată, continuă și autosusținută a nivelului mediu a prețurilor pe o perioadă
îndelungată” (TURLIUC, Vasile).
„Inflaţia reprezintă un dezechilibru structural între masa monetară şi economia reală (producţia de bunuri şi servicii),
care se manifestă printr-o creştere persistentă a nivelului general al preţurilor, provocând deprecierea monetară
(scăderea puterii de cumpărare a mijloacelor băneşti)”(IONESCU, Lucian C.).
prin
costuri
prin cerere
Formele
inflaţiei
Structurală
importată
FORMELE INFLAŢIEI
DUPA INTENSITATEA ACESTEIA
dezavantajarea creditorilor;
redistribuirea bogăţiei şi a venitului, caz în care veniturile nu se indexează, iar creditele se acordă fără a se ţine seama de indicele preţurilor.
CONSECINȚELE POZITIVE
ALE INFLAȚIEI MODERATE
FORMELE DEFLAŢIEI
CONSECINŢELE DEFLAŢIEI
Opiniile referitor la consecințele deflației, de alt fel ca și ale inflației, au evoluat. Înainte de keynesism se
considera că deflația este un proces benefic, deoarece determină scăderea prețurilor, echivalează
schimburile, însănătoșește circulația monetară și, prin aceasta, impulsionează activitățile economice.
Toate acestea, cât de dorite nu ar fi fost, totuși erau contrare celor ce aveau loc în practică. Raționamentele
keynesiste explică că deflația are efecte dezastruoase, principalul fiind reducerea activității economice.
Diminuarea prețurilor, în condițiile rigidității costurilor de producție, afectează negativ rentabilitatea
producției și, evident, eficiența investițiilor. Acțiunea depresivă a deflației se complică și prin alte influențe
negative. Astfel, în urma scăderii prețurilor producătorii debitori pot deveni insolvabili, iar cererile de noi
credite devin tot mai rare. Deflația diminuează consumul în favoarea economisirii, majorează povara datoriei
publice, antrenează o scădere a valorii patrimoniilor, majorează ratele reale ale dobânzii etc.
RATA INFLAŢIEI
Rata inflației exprimă în procente evoluția prețurilor într-o anumită perioadă. De regulă, rata inflației se afișează pe
termeni (perioade) în două forme (indicatori): rata inflației în perioada analizată și rata medie a inflației în perioada
analizată.
Rata inflației în perioada analizată reprezintă creșterea prețurilor de consum în perioada curentă (analizată)
față de perioada precedentă. Formula generică de calcul al ratei inflației este:
rπ = IPC - 100%,
unde:
rπ - rata inflației;
IPC – indicele prețurilor de consum.
IDICELE
PREŢULUI DE CONSUM
Indicele prețului de consum are destinație de a măsura schimbările în dinamică a nivelului general al
prețurilor la produsele și serviciile procurate pentru consum de către gospodăriile populației din țară.
INDICELE LASPEYERS
INDICATORII INFLAŢIEI
Rata medie a inflației exprimă media creșterilor în perioadele analizate ale prețurilor. Se calculează ca o medie geometrică a
indicilor prețurilor de consum din perioadele analizate cu bază în lanț din care se scade baza de comparație egală cu 100.
Perioadele pentru care se calculează rata inflației sunt: luna, trimestrul, semestrul, 9 luni, anul (12 luni).
Rata lunară a inflației reprezintă creșterea prețurilor de consum într-o lună față de luna precedentă.
Rata medie lunară a inflației exprimă media creșterilor lunare ale prețurilor. Se calculează ca o medie geometrică a indicilor
lunari ai prețurilor de consum cu bază în lanț din care se scade baza de comparație egală cu 100.
Rata anuală a inflației reprezintă creșterea prețurilor de consum într-o lună din anul curent, față de aceeași lună a anului
precedent. Se calculează ca un raport exprimat procentual, între indicele prețurilor dintr-o lună din anul curent și indicele din
luna corespunzătoare a anului precedent, calculați față de aceeași bază, din care se scade 100.
Rata medie anuală a inflației reprezintă creșterea prețurilor de consum într-o lună din anul curent, față de aceeași lună a anului
precedent. Se calculează ca un raport exprimat procentual, între indicele prețurilor dintr-o lună din anul curent și indicele din
luna corespunzătoare a anului precedent, calculați față de aceeași bază, din care se scade 100.
Rata inflației la sfârșitul anului reprezintă creșterea prețurilor de consum în luna decembrie a unui an față de aceeași lună a
anului precedent.
INTERCONEXIUNEA DINTRE
INDICELE PUTERII DE CUMPĂRARE
ŞI INDICELE PREŢURILOR DE CONSUM