Capitolul 1

Toată groaza s-a inceput în dimineața zilei de 11 septembrie, când nouăsprezece teroriști au deturnat
patru avioane comerciale care se deplasau către San Francisco şi Los Angeles de la Boston, Newark, şi
Washington, D.C. (Aeroportul Internaţional Dulles Washington). Primul avion s-a prăbușit zborul
American Airlines numărul 11 la ora 8.46 dimineața, în turnul de Nord al World Trade Centre. Al
doilea avion s-a prabușit la ora 9.03 dimineata, acesta lovind turnul de Sud.  Un alt grup de terorişti a
condus zborul American Airlines numărul 77 în Pentagon la ora 9:37 a.m. Un al patrulea zbor, zborul
United Airlines numărul 93, a cărui ţintă finală se presupune a fi fost fie Capitoliul Statelor Unite fie
Casa Albă, s-a prăbuşit lângă localitatea Shanksville, Pennsylvania la 10:03 a.m, după ce pasagerii de
la bord au intrat în luptă cu teroriştii. În timpul deturnării avioanelor, teroriştii au folosit armele pentru
a înjunghia şi/sau ucide piloţii de avion, stewarzi şi pasageri. De la pasageri care au telefonat din
avioane, s-a aflat că s-au folosit cuţite pentru a înjunghia stewarzi şi, în cel puţin un caz, un pasager, în
timpul a două dintre deturnări. Unii pasageri au putut să dea telefoane folosind serviciul aerian de
radiotelefonie şi unele telefoane mobile, şi au dat detalii, inclusiv că mai mulţi terorişti erau în fiecare
avion, că s-au utilizat gaze lacrimogene, şi că unii oameni de la bord au fost înjunghiaţi. Comisia 9/11
a stabilit că doi dintre terorişti cumpăraseră unelte multifuncţionale de mână Leatherman. Un steward
din zborul 11, un pasager din zborul 175 şi pasageri din zborul 93 au spus că teroriştii au bombe, dar
unul dintre pasageri a spus că el credea că sunt false. Nu s-au găsit urme de explozivi la locul
prăbuşirii, iar Comisia 9/11 a concluzionat că cel mai probabil bombele erau false.

În zborul 93 United Airlines, cutiile negre au arătat că echipajul şi pasagerii au încercat să preia
controlul avionului de la terorişti după ce au aflat prin telefon că alte avioane deturnate similar se
prăbuşiseră în clădiri în aceeaşi dimineaţă. Conform stenogramei discuţiilor din zborul 93, unul dintre
terorişti a ordonat ca avionul să fie întors după ce a devenit clar că aveau să piardă controlul avionului
în faţa pasagerilor. La scurt timp după aceea, avionul s-a prăbuşit pe un câmp de lângă satul
Shanksville din oraşul Stonycreek, comitatul Somerset, Pennsylvania, la 10:03:11 a.m. ora locală
(14:03:11 UTC). Khalid Sheikh Mohammed, organizatorul atacurilor, a declarat într-un interviu din
2002 acordat lui Yosri Fouda, un jurnalist de la al Jazeera, că ţinta zborului 93 era Capitoliul Statelor
Unite, care primise numele de cod „Facultatea de Drept”.

Trei clădiri din Complexul World Trade Center s-au prăbuşit în urma avariilor structurale suferite în
ziua atacurilor. Turnul de sud (WTC 2) s-a prăbişit aproximativ la ora 9:59 a.m., după ce a ars timp de
56 de minute într-un incendiu cauzat de impactul cu avionul ce efectua zborul United Airlines 175.
Turnul de nord (WTC 1) s-a prăbuşit la ora 10:28 a.m., după ce a ars timp de aproximativ 102 minute.
La prăbuşirea turnului de nord, resturile clădirii au avariat grav clădirea WTC 7. Integritatea sa
structurală a fost compromisă şi mai mult de incendii, şi clădirea s-a prăbuşit mai târziu în acea zi, la
ora 5:20 p.m.

Atacurile au creat confuzie pe scară largă printre organizaţiile de presă şi printre controlorii de trafic
aerian din toate Statele Unite. Tot traficul aerian internaţional civil a fost oprit şi nu s-a mai permis
aterizarea pe pământ american timp de trei zile. Avioanele deja în zbor au fost fie întoarse din drum,
fie redirecţionate spre aeroporturi din Canada sau din Mexic. Sursele media au transmis ştiri
neconfirmate şi adesea contradictorii pe parcursul zilei. Unul dintre cele mai cunoscute astfel de
zvonuri a fost acela că o maşină-capcană fusese detonată la sediul Departamentului de Stat al SUA din
Washington, D.C. La scurt timp după prima relatare a prăbuşirii de la Pentagon, CNN şi alte instituţii
media au relatat un incendiu izbucnit la Washington Mall. O altă relatare care a ajuns pe liniile AP era
cea că un avion Delta Air Lines—zborul 1989—fusese deturnat. Această relatare s-a dovedit şi ea a fi
falsă; se crezuse pentru scurt timp că avionul ar fi prezentat riscul de a fi deturnat, dar a răspuns la
apelul controlorilor şi a aterizat în siguranţă în Cleveland, Ohio.

2.993 de oameni şi-au pierdut viaţa, inclusiv cei 19 terorişti: 246 în cele patru avioane (din care nu a
supravieţuit nimeni), 2.603 în New York în clădiri şi la sol, şi 125 la Pentagon. Încă 24 de persoane
rămân încă date dispărute. Toţi morţii din atacuri au fost civili, cu excepţia a 55 de militari care au
murit la Pentagon. Peste 90 de ţări şi-au pierdut cetăţeni în atacurile de la World Trade Center. În
2007, instituţia de medicină legală din New York a adăugat-o pe Felicia Dunn-Jones la lista victimelor
atacurilor din 11 septembrie. Dunn-Jones a murit la cinci luni după 9/11 în urma unei boli de plămâni
legată de expunerea la praf în timpul prăbuşirii World Trade Center.

NIST a estimat că se aflau aproximativ 17.400 de civili în complexul World Trade Center în momentul
atacurilor, iar statisticile autorităţii portuare din New York şi New Jersey arată că 14.154 de persoane
erau de regulă în Turnurile Gemene înainte de 8:45 a.m. Marea majoritate a celor de sub zona de
impact au fost evacuaţi în siguranţă, împreună cu 18 persoane aflate în zona de impact din turnul de
sud. 1.366 de oameni aflaţi la etajele de impact sau deasupra acestora au murit în Turnul de Nord.
Conform raportului comisiei, sute de oameni au murit pe loc în urma impactului, iar restul au rămas în
clădire şi au murit după ce s-a prăbuşit turnul. 600 de oameni au murit imediat sau au fost prinşi sub
dărâmăturile Turnului de Sud.

Cel puţin 200 de oameni au murit după ce au sărit din turnurile în flăcări (cum arată şi fotografia „The
Falling Man”), căzând pe străzi şi pe acoperişurile clădirilor din apropiere la sute de metri dedesubt.
Unii din cei care se aflau în fiecare turn deasupra punctului de impact s-au dus spre acoperiş în
speranţa de a fi salvaţi cu elicopterul, dar uşile de acces pe acoperiş erau încuiate. Nu a existat niciun
plan pentru salvarea cu elicopterul, şi la 11 septembrie, fumul gros şi căldura intensă ar fi împiedicat
orice elicopter să efectueze operaţiuni de salvare.

În total, 411 lucrători ai serviciilor de urgenţă care au fost prezenţi la locul dezastrului au murit în timp
ce încercau să salveze oameni şi să stingă incendii. New York City Fire Department (FDNY) a pierdut
341 pompieri şi 2 paramedici. Poliţia New York City a pierdut 23 de lucrători. Poliţia Autorităţii
Portuare a pierdut 37 de oameni, şi au murit şi alţi 8 tehnicieni medicali şi paramedici de la unităţi de
urgenţă private.

Cantor Fitzgerald L.P., o bancă de investiţii cu sediul în etajele 101–105 ale World Trade Center 1, a
pierdut 658 de angajaţi, considerabil mai mulţi decât orice altă companie. Marsh Inc., aflată imediat
sub Cantor Fitzgerald la etajele 93–101 (locul de impact al zborului 11), a pierdut 295 angajaţi, iar
Aon Corporation 175 de angajaţi. După New York, New Jersey a fost statul cel mai puternic lovit,
oraşul Hoboken suferind cele mai multe morţi.

La câteva săptămâni după atacuri, numărul estimat al morţilor era de peste 6.000. Municipalitatea a
putut identifica rămăşiţele doar a aproximativ 1.600 dintre victimele de la World Trade Center.
Medicii legişti au colectat „aproximativ 10.000 de fragmente neidentificate de os şi ţesut care nu au
putut fi legate de niciuna din persoanele de pe lista morţilor”. În 2006 încă se mai găseau fragmente de
oase în timpul pregătirilor pentru demolarea clădirii Deutsche Bank.

Atentatele au fost consistente cu misiunea al-Qaeda, descrisă în fatwā din 1998 a lui Osama bin Laden,
Ayman al-Zawahiri, Ahmed Refai Taha, Mir Hamzah, şi Fazlur Rahman. Această declaraţie începe cu
un citat din Coran: „ucide păgânii oriunde-i vei găsi” şi extrapolează de aici pentru a concluziona că
este „de datoria fiecărui musulman” să „ucidă americanii pretutindeni”. Bin Laden a elaborat această
temă în „Scrisoare către America” din octombrie 2002: „sunteţi cea mai rea civilizaţie văzută vreodată
în istoria lumii: sunteţi naţiunea care, în loc să conducă după Sharia lui Allah în Constituţia şi în Legile
sale, a ales să-şi inventeze propriile legi după cum doreşte. Separaţi religia de politici, în contradicţie
cu pura natură care afirmă Absoluta Autoritate a Domnului şi Creatorului vostru.”

Multe din concluziile Comisiei 9/11 în raport cu motivele atentatorilor au fost susţinute şi de alţi
experţi. Expertul în antiterorism Richard A. Clarke explică în cartea sa din 2004, Against All Enemies,
că deciziile de politică externă a SUA, inclusiv „împotrivirea faţă de Moscova în Afganistan,
introducerea de militari americani în Golful Persic”, şi „întărirea Israelului ca bază pentru un flanc
sudic împotriva URSS” au contribuit la motivaţiile al-Qaeda. Alţii, cum ar fi Jason Burke,
corespondent de politică externă pentru The Observer, se concentrează pe un aspect mai politic al
motivaţiilor, spunând că „bin Laden este un activist cu un simţ foarte clar al ceea ce vrea şi al felului în
care speră să-l obţină. Mijloacele sale sunt mult în afara normelor de activism politic [...] dar agenda sa
este în esenţă una politică.”

Diverşi cercetători şi-au îndreptat atenţia şi spre strategia de ansamblu a lui bin Laden ca motivaţie
pentru atacuri. De exemplu, corespondentul Peter Bergen afirmă că atacurile făceau parte dintr-un plan
de a determina creşterea prezenţei militare şi culturale a Statelor Unite în Orientul Mijlociu, forţându-i
pe musulmani să se confrunte cu „relele” unui guvern nemusulman şi să aducă la putere guverne
islamice conservatoare în regiune. Michael Scott Doran, corespondent pentru Foreign Affairs,
accentuează şi mai mult utilizarea „mitică” a termenului „spectaculos” în răspunsul lui bin Laden la
atentate, explicând că el încearcă să provoace o reacţie viscerală în Orientul Mijlociu şi să se asigure că
cetăţenii musulmani vor reacţiona cât se poate de violent la o creştere a implicării americane în
regiunea lor.

Toată lumea are o teorie despre cauzele reale ale 9/11. Acestea variază de la interesanet (a fost
guvernul SUA) la plauzibile (un răspuns la ocupația străină) dar schimbate pentru a fi credibile (daune
colaterale de la o ciocnire în Islam).

Nici un eveniment în ultima vreme nu a produs atât de multe pagube, ca atacurile de la 11 septembrie
de acum 18 ani. În decurs de o oră, al-Qaeda a provocat mai multe daune pentru SUA decât Uniunea
Sovietică a făcut de-a lungul războiului rece, un cataclism vazut de mai multe persoane decât orice alt
eveniment din istorie. Și totuşi a fost nevoie de numai 19 bărbaţi înarmaţi cu cuţite mici pentru a
distruge Centrul Comercial al Lumii (World Trade Centre),pentru a demola o aripă de Pentagon şi
pentru a ucide 3.000 de oameni. Această nepotrivire a împins pe unii - mai ales în lumea musulmană
— să caute o soluție pentru a explica ce în caz contrar pare inexplicabil. Suspecţii au fost adunați pe
dâmbele ierboase: evreii au fost în spatele atacurilor; guvernul American i-a aranjat.

Osama bin Laden însuşi susţine că al-Qaeda a fost singurul responsabil pentru această întâmplare. În
2004, a lansat un video în care el a explicat relaţia sa cu conducătorul atacului Mohammed Atta. După
cea mai mare investigație penală din istorie, comisia guvernului american a concluzionat, de asemenea,
că al-Qaeda a fost singurul responsabil pentru atacuri.

Atribuirea responsabilității unice a întâmplării pentru al-Qaeda ne aduce la întrebarea mai mare: ce a
determinat al-Qaeda să lanseze atacurile? Explicaţii pentru atacuri pot fi sortate în două categorii —
care par plauzibile dar greșite, si cele care sunt mai credibile.

Teorii plauzibile dar greșite

1. Sărăcia. Mulţi politicieni şi comentatori văd sărăcia Orientului Mijlociu ca un factor. (Unii lideri
politici chiar au susținut că runda de negocieri comerciale de la Doha, lansată la scurt timp după 11
septembrie, a fost destinată, în mare parte, stopării terorismului.) Această afirmaţie nu este susţinută
de dovezi. Cei care au atacat pe 9/11 au fost băștinașii Orientului Mijlociu de Est şi a clasei
superioare, nu cei care au fost deposedați. De-a lungul istoriei recente, de la anarhişti ruşi la banda
 Baader-Meinhof germană în anii 1970, terorismul a fost în mare parte un efortul burgheziei. Al
Qaeda nu mai este diferită.
2. Madrasele. Un argument înrudit cu cartea sărăciei este că madrasurile, școlile religioase care învață
Coranul prin roate și uneori insuflă o viziune simplistă a jihadului, constituie terenuri de îngrijire a
teroriștilor. Din contră. Absolvenții Madrasa rareori, dacă au făcut vreodată, atacuri majore anti-
occidentale. Niciunul dintre atacatorii de la 11 septembrie nu a participat la o madrasa, iar
majoritatea au fost la colegiu, mai multe în vest. Bin Laden sa dus la liceul Al Thagr influențat de
Europa și apoi a studiat economia la Universitatea King Abdulaziz, ambele la Jeddah.
“Ei ne urăsc căci suntem oameni care iubesc libertatea”. Președintele Bush a fost principalul
exponent al acestui punct de vedere. În 2004, Bin Laden a răspuns întrebând de ce, dacă ar fi
adevărat, nu a atacat Suedia iubitoare de libertate?
3. CIA. Ideea că Bin Laden este o creație a CIA și că atacurile asupra Centrului comercial și a
Pentagonului au fost "lovituri" reprezintă o analiză standard în rândul stângilor din întreaga lume.
Scriitorul indian Arundhati Roy a scris că Bin Laden a fost "printre jihadisii care s-au mutat în
Afganistan în 1979, când CIA și-a început operațiunile acolo. Bin Laden are distincția de a fi creat
de CIA. "Această teorie este avansată ca axiomatică, dar nu are dovezi justificative. Scandalul real
nu este acela că CIA a contribuit la crearea lui Bin Laden în anii 1980, dar agenția nu a avut nici o
idee despre semnificația sa până în 1996, când a înființat o unitate specială pentru urmărirea exilului
saudit.
4. Statele slabe si defecte. Este o teorie esențială a teoriilor de relații internaționale că statele slabe și
eșuate sunt baze atractive pentru teroriști și criminali. Că atacul din 11 septembrie a fost lansat
pentru prima oară în 1996, când al-Qaeda și-a mutat baza dintr-un stat slab, Sudan, într-un stat
eșuat, Afganistan, pare să sublinieze această teorie. Desigur, al-Qaeda sa dezvoltat sub conducerea
incompetentă a talibanilor. Cu toate acestea, o mare parte din complotul din 11 septembrie a avut
loc în Hamburg, unde majoritatea piloților și planificatorilor secundari ai atacului au devenit mai
radicali decât au fost în timp ce locuiau în țările lor de origine. Deși Afganistanul a fost critic pentru
creșterea al-Qaeda, experiența pe care complotiștii au dobândit-o în vest a făcut-o mai militantă și
mai bine pregătită pentru a efectua atacurile.
5. Financiari din Arabia Saudită. Nu s-au propus dovezi grele sau slabe despre afirmația că financiarii
din Arabia Saudită sponsorizează al-Qaida, iar raportul din 11 septembrie a stabilit că nu există
dovezi că banii pentru atacuri au venit din Arabia Saudită. Mai mult, banii nu sunt "oxigenul"
terorismului. Terorismul este o formă ieftină de război - primul atac la Centrul Comercial din 1993
costa doar câteva mii de dolari. Nici o sumă de bani nu îți va cumpăra 19 tineri dispuși să se sinucidă
într-o operațiune teroristă. Potrivit documentelor judecătorești înscrise în procesul presupusului
deturnator, Zacarias Moussaoui, operațiunea din 11 septembrie costa puțin peste 200.000 de dolari, o
sumă banală, luând în considerare daunele provocate de aceasta. Piloții care au pilotat avioanele
deturnate în două dintre cele mai faimoase clădiri din lume au văzut ceea ce făceau ca act de cult.
Puterea lui Al Qaeda nu se află în resursele sale materiale, care sunt mici, ci în convingerile sale.
6. Saudiții în general. Unii comentatori au atribuit multă responsabilitate pentru ridicarea al-Qaeda către
saudiți. Aceasta este, de asemenea, afirmația multor familii ale victimelor atacurilor din 11
septembrie, care au semnat un proces de acțiune împotriva unei serii de instituții și indivizi din
Arabia Saudită. În această privință, familia regală saudită a făcut o alianță nesigură cu sectă puristă
Wahabbi și a exportat Wahabbismul pentru a-și stăpâni credibilitatea subliniată în calitate de custode
al locurilor sfinte din Mecca și Medina. Istoricul Bernard Lewis a observat: "Custodia locurilor sfinte
și veniturile petrolului au dat un impact la nivel mondial asupra a ceea ce altfel ar fi fost o margine
extremistă într-o țară marginală ... Imaginați-vă că Ku Klux Klan sau un alt grup similar obține
control total din statul Texas, a petrolului său și, prin urmare, a veniturilor sale din petrol, și după ce a
făcut acest lucru, folosește acești bani pentru a înființa o rețea de școli și colegii bine dotate în
întreaga creștinătate, oferindu-și propria lor marcă de creștinism ".
Exportul saudit de wahabbism a avut în cele din urmă fructe dezastruoase în Afganistan odată cu
apariția talibanilor, un regim care a fost recunoscut și susținut de doar trei țări, inclusiv Arabia
Saudită și a fost influențat de doctrinele Wahabbiste. Cu toate acestea, deoarece cel puțin la mijlocul
 anilor 1990, scopul final al al-Qaeda a fost distrugerea familiei regale saudite și, prin urmare, este o
întindere pentru a da vina pe statul saudit pentru activitățile recente ale lui Al Qaeda. Mai mult decât
atât, există milioane de musulmani care urmează o versiune Wahabbist a islamului, dar doar o foarte
puține transformări în violență.
7. Confruntarea civilizațiilor. Samuel Huntington a prezis cu exactitate că conflictele dintre civilizații ar
înlocui rivalitățile războiului rece, iar 11 septembrie părea să-și justifice teoria. Dar a făcut-o? Cei
mai mulți musulmani au condamnat 11 septembrie, iar după atacurile lui Bin Laden sa declanșat o
ciocnire a civilizațiilor. Este mai degrabă războiul american de alegere în Irak care a stimulat
antiamericanismul printre musulmani.
8. Terorismul sinucigaș, inclusiv 9/11, este un răspuns la ocupația străină. În cartea sa influentă "Dying
to Win", politologul Robert Pape a examinat o serie de campanii moderne de sinucidere și a
concluzionat că acestea sunt conduse nu de zelul religios ci de ocupațiile străine (vezi recenzia lui
Peter Nolan și Patrick Belton). Pape a subliniat că tigrii seculari din Tamil au angajat una dintre cele
mai promițătoare și sângeroase campanii de terorism suicidar al epocii moderne. Teoria lui Pape ar
putea explica de ce 15 dintre atacatorii din 11 septembrie au fost saudiți, deoarece în acea perioadă a
fost o prezență substanțială a SUA în regatul saudit, dar nu explică ceilalți patru deținuți, care erau
libanezi, egipteni și emirați; ale căror țări au fost ocupate de SUA.
Mai mult, evenimentele din Irak au subminat afirmația lui Pape potrivit căreia ocupația străină este
forța motrice a atacurilor sinucigașe, în special în lumea islamică. Atacatorii de sinucidere din Irak
sunt în mare parte străini, iar jumătate sau mai mult sunt considerați a fi saudiți, în timp ce restul
provin din alte țări din estul Mijlociu, cu o stropire a europenilor. Doar 10% din atacurile sinucigașe
din Irak sunt efectuate de irakieni. Nu este o ocupație străină, ci o cultură globalizată a martiriului
care conduce atacuri sinucigașe în lumea musulmană. Într-adevăr, în 2003, forțele americane din
casus belli, în Arabia Saudită-Bin Laden, s-au redus aproape la zero, totuși Bin Laden și urmașii săi
au continuat să pledeze pentru atacarea SUA.
9. Suntem într-o confruntare cu o ideologie totalitară, similară cu comunismul. Cel mai grav susținător al
acestei idei este Paul Berman, a cărui carte "Teroare și liberalism" din 2003 plasează "binladenismul"
în tradiția ideologiilor totalitare milenare, cum ar fi fascismul și comunismul: "9/11 a fost un
eveniment din secolul al XX-lea. A fost ciocnirea ideologiilor. A fost războiul dintre liberalism și
mișcările apocaliptice și fantasmagorice care s-au ridicat împotriva civilizației liberale încă de la
calamitățile primului război mondial ". În timp ce această idee are unele atracții, binladenismul nu
reprezintă amenințarea existențială la vest prezentată de ideologiile totalitare ale secolului XX. Și cu
toate că este cu siguranță o ideologie, are prea puțin de-a face cu comunismul sau cu nazismul,
ambele abolind însăși noțiunea de Dumnezeu. Binladenismul nu este doar o altă ideologie totalitară
de genul pe care am văzut-o înainte. Al Qaeda poate folosi tehnologia modernă, dar este animată de o
viziune asupra lumii din secolul al șaptelea, care nu are nimic în comun cu Hitler sau cu Stalin.

Cele mai credibile explicații:

Nici una dintre următoarele explicații nu este suficientă pentru a explica atacurile, dar împreună ele
ne ajută să înțelegem evenimentul de la 11 septembrie. Ele sunt ordonate în ordine ascendentă de
importanță.
1. Radicalizarea cauzată de jihadul afgan. Deși nu există dovezi că CIA a pregătit sau a finanțat pe Bin
Laden sau pe urmașii săi, războiul afgan împotriva Uniunii Sovietice a radicalizat o generație de
militanți arabi. Au schimbat cărțile de vizită, au câștigat experiența câmpului de luptă și au ajuns să
creadă că au jucat un rol important în distrugerea Uniunii Sovietice. Toți acești factori ar duc la
înființarea al-Qaeda în 1988, stabilită pentru a duce jihadul în alte părți ale globului.
2. O lectură specială a textelor islamice. În numeroasele discuții despre "cauzele profunde" ale
terorismului islamist, Islamul însuși este rar menționat. Dar dacă îl întrebați pe Bin Laden, el ar spune
că războiul său se referă la apărarea islamului. Nu trebuie să-l credem, dar ar trebui totuși să ascultăm
ceea ce spun inamicii noștri. Bin Laden își bazează justificarea războiului împotriva unui corpus de
credințe musulmane și găsește muniții în Coran pentru a-și da legitimitatea de război islamică. El
 invocă de multe ori versetele "spadei" din Coran, care impun atacuri neprovocate asupra infidelilor.
Desigur, aceasta este o lectură selectivă a Coranului și nu înseamnă că Islamul este o credință
inerentă violentă, dar pentru credincioși cartea este cuvântul lui Dumnezeu.
3. Declinul și stagnarea în Orientul Mijlociu și "umilirea" lumii islamice. Bernard Lewis este cel mai
cunoscut exponent al ideii conform căreia lumea musulmană se află într-o criză care se datorează în
mare parte secolelor de declin, simbolizată de soarta imperiului otoman, odată puternic, precum și de
dezmembrarea lui britanică și franceză după prima razboi mondial. Lewis susține, de asemenea, că
problemele din Orientul Mijlociu au fost ulterior complicate de importanța a două idei occidentale -
socialismul și naționalismul arab secular - nici unul dintre acestea nu a respectat promisiunile lor de a
crea o societate prosperă și dreaptă. Eșecurile economice și politice din o mare parte a lumii
musulmane sunt subliniate de statistici cum ar fi faptul că veniturile non-petrol ale tuturor statelor din
Golf sunt mai mici decât PIB-ul Finlandei.
Trei săptămâni după 9/11, în timp ce SUA au început să lanseze atacuri aeriene împotriva pozițiilor
talibane, un film despre Bin Laden, așezat într-un outcrop stâncos, a fost difuzat pe Al-Jazeera. Pe
casetă, Bin Laden a spus: "Ceea ce degustă America acum este ceva nesemnificativ în comparație cu
ceea ce am gustat de zeci de ani. Lumea islamică a degustat această umilință și această degradare
timp de 80 de ani ... Nici America, nici poporul care trăiește în ea nu vor visa de securitate înainte să
trăim în ea în Palestina și nu înainte ca armatele infidele să părăsească țara lui Muhammad ". în prima
sa declarație după 11 septembrie, Bin Laden a subliniat "umilirea" lumii musulmane și efectul
negativ al politicilor americane în Orientul Mijlociu. În acest sens, Bin Laden pare să fie de acord cu
Bernard Lewis. Într-adevăr, Bin Laden discută adesea despre "umilința" suferită de musulmani în
mâinile Occidentului. Pentru Bin Laden, acordul Sykes-Picot din 1916 care a sculptat imperiul
otoman între francezi și britanici are aceeași rezonanță ca și tratatul de la Versailles din 1919 pentru
Hitler. Trebuie răzbunat și inversat.
4. Răspândirea tehnologiei comunicațiilor. Umilința simțită de unii musulmani este amplificată de
revoluția comunicațiilor. Umma, comunitatea globală a musulmanilor, este mult mai conștientă de
conflictele din jurul lumii islamice - și de rolul apusului în unele dintre aceste conflicte - decât a fost
cazul acum un deceniu. Crearea lui Al-Jazeera în 1996 a coincis cu primul apel al lui Bin Laden
pentru un război sfânt împotriva Statelor Unite. De atunci, canalele de televiziune prin satelit arabe și
site-urile jihadiste au proliferat, sensibilizând musulmanii la asuprirea co-religioștilor lor din
Kashmir, Palestina, Balcani și așa mai departe. Aceste nemulțumiri au alimentat răspândirea
ideologiei al-Qaeda și au susținut furia atacatorilor din 11 septembrie.
5. Regimurile autoritare din Orientul mijlociu au ajutat la incubarea militanților. Sayyid Qutb, Lenin al
mișcării jihadiste militante și mai târziu Ayman al-Zawahiri, numarul doi al lui Bin Laden, au fost
radicalizați de timpul lor în închisorile din Cairo. Nu este un accident faptul că atât de mulți membri
ai al-Qaeda au fost egipteni și saudiți.
6. Înstrăinarea imigranților musulmani în vest. Trei dintre cei patru piloți din 9/11 și doi planificatori-
cheie, Ramzi bin al Shibh și Khalid Sheikh Mohammed, au devenit mai militanți în timp ce locuiau
în vest. Discriminarea percepută, înstrăinarea și starea de domiciliu par să le fi transformat într-o
direcție mai radicală. Acest lucru este valabil și pentru alți teroriști anti-vestici. Swati Pandey și cu
mine am examinat biografiile celor 79 de teroriști responsabili pentru cinci dintre cele mai grave
atacuri teroriste anti-occidentale. Am constatat că unul din patru dintre acești teroriști frecventau
colegii din vest.
7. Politicile externe americane din Orientul mijlociu, în special sprijinul acordat Israelului. Din partea lui
Bin Laden, acesta este motivul pentru care al-Qaeda atacă America. Critica lui nu a fost niciodată
culturală; el nu menționează niciodată Madonna, Hollywood, homosexualitatea sau drogurile în
diatribele sale. Sprijinul SUA față de Israel, în special sprijinul acordat invaziei Israelului în sudul
Libanului în 1982, a declanșat mai întâi antiamericanismul lui Bin Laden, care în anii 1980 a luat
forma unei boicotări a bunurilor americane. Mai târziu, el a fost supărat de exportul "falimentar" al
500 000 de soldați americani în Arabia Saudită după invazia lui Kuwait a lui Saddam Hussein în
1990.
8. Bin Laden este un lider tactic și un actor politic rațional care luptă împotriva unui război religios
profund resimțit împotriva Occidentului. Ca și alții în fața lui, Bin Laden a făcut o alegere rațională
de a adopta terorismul ca o scurtătură pentru transformarea peisajului politic. Din raportul comisiei
din 9/11 rezultă clar că Bin Laden a intervenit pentru a lua două decizii-cheie care au asigurat
succesul atacurilor. Primul a fost acela de al desemna pe Mohamed Atta ca fiind principalul
deturnator; Atta își va îndeplini responsabilitățile cu o eficiență sumbră. Al doilea a fost acela de a
opri planurile lui Khalid Sheikh Mohammed pentru zece avioane să se prăbușească simultan în țările
din Asia și pe coasta de est a Americii. Acest număr de atacuri ar fi fost greu de sincronizat și nu ar fi
reușit.
9. 9/11 a fost o daună colaterală a unei ciocniri în cadrul islamului. Opinia conform căreia 9/11 a fost
rezultatul unui conflict în cadrul lumii musulmane a fost formulată în mod strălucit la începutul
anului 2002 de către savantul din Orientul Mijlociu, Michael Scott Doran, într-un eseu al afacerilor
externe, "Războiul Civil al Cuiva." Doran a susținut că adepții lui Bin Laden " ei înșiși o consideră o
insulă a credincioșilor adevărați înconjurați de o mare de nelegiuire și cred că viitorul religiei în sine
și, prin urmare, lumea depinde de ei și de lupta lor ". În special, egiptenii din al-Qaeda, cum ar fi
Ayman al-Zawahiri, o văd astfel, moștenind-o de la Sayyid Qutb, care credea că cea mai mare parte a
Orientului Mijlociu modern trăiește într-o stare de ignoranță păgână. Jihadiștii egipteni au crezut că
ar trebui să răstoarne regimul "aproape inamic" - regimul estic, condus de conducătorii "apostați".
Bin Laden a făcut următorul pas, cerând lui Zawahiri că rădăcina problemei nu era "dușmanul
apropiat", ci "inamicul îndepărtat", SUA, care a susținut status quo-ul din estul mijlociu.
10. Atacurile din 11 septembrie au fost fructele raționamentului strategic defect al lui Bin Laden.
Dominația totală a lui Bin Laden asupra al-Qaeda a însemnat că organizația a fost ostatică pentru
viziunea sa strategică. Analiza sa privind politica externă a Statelor Unite sa bazat pe retragerea SUA
din Liban în 1983, după atacul asupra cazărmelor care au ucis 241 de militari americani și din
Somalia în 1993, după ce 18 soldați americani au fost uciși în Mogadishu. Din aceste retrageri, Bin
Laden a concluzionat că SUA a fost un tigru de hârtie, capabil să reziste doar câtorva greve înainte de
a se retrage, lăsând regimurile clientului vulnerabile în Orientul Mijlociu. Dar reacția SUA la 9/11 a
fost aceea de a distruge regimul taliban și de a decima al-Qaeda. Deși 9/11 a reprezentat un succes
tactic pentru al-Qaeda, a amenințat de fapt viitorul organizației.
Unii dintre cei mai agresivi critici ai atacurilor din 11 septembrie au fost al-Qaeda, cum ar fi Abd-Al-
Halim Adl, care în iunie 2002 a scris comandantului operațional din 11 septembrie, Khalid Sheikh
Mohammed, spunând: "Astăzi trebuie să oprim complet toate acțiunile externe până când ne așezăm și să
luăm în considerare dezastrul pe care l-am cauzat. Asia de est, Europa, America, cornul Africii, Yemen,
Golful și Maroc au scăzut. "