Viticultura – Laborator

L1 Evaluarea productiei de struguri

Etapele evaluarii productiei:

I. Evaluarea productiei pentru struguri de masa;

II Evaluarea productiei pentru vin.

La soiurile pentru masa evaluarea se face organoleptic, nu au o perioada de parga ca la

vin. Se coc esalonat > se culeg esalonat. Deoarece florile nu fecundeaza in aceasi zi, expunere
deficitara si toti trebuie sa fie buni de mancat.

Strugurii de masa nu se mai coc dupa recoltare.

Maturitata de consum este la 140-160-maxim 180 g/l-zahar, 3-5 g/l acid citric

Strugurii de masa au un indice gluco-acidocitric: g/l zahar / g/l acid citric. Trebuie sa fie
intre 2,4 - 4 (maxim 5).

Recoltarea strugurilor de vin se face la maturitatea tehnologica.

Etapele evaluarii productiei de struguri de vin:

1. Nr. teoretic de butuci/hectar. D/d - D e distanta dintre randuri si d este distanta dintre butuci.
Exemplu 2/1 - 10000/Sn (Dxd(2)) = 5000 butuci/ha. Cea mai utilizata distanta de plantare este
2,2x1,2.

2. Nr. real de bituci/ha = nr. t - (A+B+C)

A: golurile din plantatie (ce moare), B: vitele mai mici de 3 ani (e prea tanara), C: impuritatile
(de soi).

3. Nr. mediei de strugiri/butuc. Recoltarea probelor in diagonala, 1-2% butuci plantati (2%-
4500, 90 butuci.

4. Productia medie/butic e greutatea medie a unui strugure ori nr. de struguri raportat la nr.
butuci analizati.

5. Productia medie/ha care e nr. real de butuci ori productia medie/butuc.

6. Productia medie pe parcela noastra.

 Calitatea: greutatea a 100 de boabe (boabe de dimensiuni medii) (mai mare = mai mult
zahar), determinarea zaharului refractometric, deterninarea aciditatii raportata la grame acid
sulfuric sau acid tartric.

Determinarea cantitatii de zahar se face cu refractometrul.

Determinarea aciditatii prin titrare: amesteci 10ml must cu 10 ml H2Od cu 1-2 picaturi
fenolftaleina, prin NaOH (ml). Formula aciditatii e n (normalitatea 0.1) x F (factorul NaOH) x T
(ml de NaOH utilizati in titrare) x 100.

Controlul cantitatii de zahar se controleaza din ora in ora pentru a vedea viteza, sa
observe cand regreseaza pentru a obtine tipul de vin dorit (sec, demisec, dulce etc). Daca se duce
prea repede zaharul se scade temperatura de fermentatie (?).

L3
Viticultura - sistemul radicular la vita de vie
Radacina: 5-10m adancime (in functie de varsta si 3m latime).

Cele ma active radacini sunt intre 30-80 cm. Radacinile sunt cele mai dese pe interval, nu
intre vite.

Cresc din mai pana in iulie si dupa recoltare. Cresc pana la temperaturi de 4 grade.

Functiile sistemului radicular:

- sustinerea votei. Probleme apar doar pe niso datorita deflatiei eoliene, care se combate
cu plantarea unui strat de verdeata. Sau sa aibe o textura mai groasa.

Pe nisipuri nu ataca filoxera deci se poage butasii cu punctul de altoire sus in deal mai
adanc iar la poalele mai la suprafata. Deci poftaltoiul nu este o radacina, cu o tulpina (coarda)
subterana care inradacineaza;

- absorbtia saruriror si apei

- transportul apoi si sarurror in apa

- *depozitarea substantelor de rezerva: o parte pentru realizarea metabolismului de

hibernare si pentru inmugurirea in primavara;

- *metabolizare a zaharozei: transformarea zaharozei in amidon iar cand vine caldura se

transforma in zaharoza iar pentru a fi folosita.
 I. Originea sistemului radicular:

Radacina embrionara are o putere de crestere foarte mare in primul an (peste un metru).

Radacinile adventive la vita de vie: se formeaza din periciclu in dreptul nodurilor unde
sunt substante de rezerva si niste tesuturi cu celule mai rarifiate usurand inradacinarea. Nodul are
o diafragma la capete asa ca la taiere se taie deasupra nodului iar diafragma impiedica intrarea
agentilor patogeni si stopeaza 'plansul'.

Pe terenurile umede si bine aeriste (ca sa nu putrezeasca) se mai pot forma radacini si pe
internod

Etajarea radacinilor. Avem 4 egaje de radacini:

- radacini bazale (sunt cele mai importante, asigura stabilitatea);

- radacinile minlocii (ajuta la fixare);

- radacinile superioare ale portaltoiului. Ele se elimina prin lucrarea de Copcit pentru
dezvoltarea coardelor bazale si mijlocii;

- radacinile de roua, radacinile superficiale ale altoiului (absorb roua, nu rezista la frig)
care se formeaza din altoi si trebuiesc eliminate prin copcit (pentru ca inradacineaza si o ditruge
filoxera). Trebuie copcite in fiecare an, altfel peste 3 ani trebuie taiata in etape pentru ca planta
sufera.

Copcitul se face inainte de recoltare: 1-15 iunie apoi pe 1-15 august.

III. Varsta radacinilor:

-Radacini anuale pe care se formeaza perisorii absorbanti (perisorii traiesc 10-20 de zile),
radacinile de hranire.

-Radacinile multianuale de sustinere de schelet. Ele nu au rol de hranire, de culoare

maro-cenusie si asigura stabilitate plantei in sol plus depozitarea substantelor de rezerva.

Radacina creste subterminal, tulpina (coarda) nu mai creste.

Raspandirea si orientarea radacinilor in sol in functie de unghiul geotropic:

Este unghiul format intre directia radacinii principale si verticala imaginara trasata prin
portaltoi.

Clasificare:

- radacini pivotante la valori mai mari al unghiului geotropic de 60;

 - radacinile oblice la care valoarea unghiului e intre 30 si 60;

- radacinile trasante superficiale au unghiul mai mic de 30 de grade.

Sistemul radicular poate fi oblic, dar pentru ca a intalnit un strat compact poate deveni
pivotant sau superficial. Daca se duc dupa aer se numeste aerotropism, dupa apa hydrotropism,
iar dupa mancare chimiotropism.

in primii 5-6 ani radacina se dezvolta in adancime apoi se dezvolta in straturile

superficiale (deci e riscant sa ari primavara dupa 5 ani).

Leziunile provocate de filoxera:

1. forma galicola ataca frunzele si lastarii (daca trece de radacina);

2. foarma radicicoa: inteapa radacina, se umfla si se umple cu amidon, care se sparg si

putrezesc. Cand apar pe radacinile de hranire se numesc gale iar pe radacinile de schelet
tuberozitati. Cancerul bacterian are umflaturile sferice iar la filoxera are forma de cap de pasare.

La soiurile/portaltoiului americane radacina e foarte groasa si nu patrunde rostrul

filoxerei, iar daca totusi este intepata radacina izolaza toxina cu suber.

Copcitul are scop dezradacinarea radacinilor superioare pentru dezvoltarea celor mijlocii
si de baza, si taierea radacinilor superficiale ale altoiului.

Soiuri cu rezistente la filoxera (0-20):

- Vitis rotundifolia (problema e ca nu se inmulteste prin butasire) 20;

- Vitis berlandieri 19;

- Vitis riparia 18;

- Vitis rupestris 17-18;

- Vitis vinifera 0.

L4 - Tulpina la vita de vie

Forma de conducere:

- joasa: 30-50 cm de sol;

- semiinalta 51- 60;

- inalta > 70.

 I. Forma de conducere joasa
O vom folosi numai in regiunile joase unde peste iarna ingropam vita de vie.

Tulpina la vita de vie e alcatuita dintr-o parte subterana (asigurata deportaltoi pe care se
formeaza radacina) si o parte aeriana care incepe odata cu punctul de altoire reprezentat de soiul
nobil, foarte sensensibil.

1. Scaunul butucului se gaseste deasupra punctului de altoire, este alcatuit din lemn
multianual, prezinta un ritidom (scoart/careeesprinde in fasii foarte late, de culoare
brun/cenusie).

Sub scoarta se gasesc muguri dorminzi si sunt foarte importanti pentru ca din ei cresc
lastarii lacomi.

2. Bratele: scurte (sub 50 cm - cotoare) si lungi (corcani - peste 50 cm). La hibrizi

rodesc si din coardele lacome de 1 an care ies din lemn batran, spre dosebire de Vitis vinifera.

Coarda de 2 ani (prima coarda care ulterior devine Punte de rod), ritidomul se exfoliaza
pe fâşii subtiri.

Coarda de 1 an - care fructifica pe coarda de 2 ani. Este cea mai tanara formatiune
lemnoasă, compusa din noduri si internoduri. Nodurile sunt dispuse altern si se numesc Ochi de
iarna sub care se găseşte o frunza iar opus lui poate fi un cârcel sau un strugure. Are culoare
brună - cafenie si nu se exfoliază.

Elementele componente la forma semiînaltă:

- Semitulpina

- Cordoanele

- Coardele de 2 ani

- Coardele de 1 an

Semitulpina poate avea lungimi variabile in functie de zona.

Cordoanele sunt egale cu jumatatea distanţei butcilor pe rand.

Dintre toate partile componte ale tulpinii, punctul de altoie este cel mai sensibil la ger si
la seceta şi trebuie muşuroit în primii 5 ani de viaţa.

Forma de conducere inalta:

 - tulpina

- cordoane

- coarda an 2

- coarda an 1.

L5
Pregatirea vitelor tinere pentru iarna (musuroit).

Se realizeaza la sfarsit de octombrie, dupa caderea frunzelor si dupa efectuarea araturii de

toamna.

Se musurioieste punctul de altoire si primii 4-5 ochi de la baza coardelor anuale. Grija cu
sapa, se pot ranii ochii de iarna, lastarii si punctul de altoire.

L6
Elementele lemnoase ce rezulta pe butuc dupa taiere
Elemente care rezulta sunt elemente din coarda de un an. Cea mai scurta formatiune
lemnoasa:

1. Cepul, rezulta din scurtarea unei coarde de un an la o lungime cuprinsa intre unu si trei
ochi de iarna (cel mai folosit e cel de doi ochi, si cel mai outin folosit e cel de 3 ochi, ca sa iasa 2
lastari vigurosi).

Tipuri de cep: cep de inlocuire sau coborare, cep de siguranta, cep de rodie, cep de
regenerare. Cepul de siguranta se intalneste numai la forma semiinalta iar cel de regenerare la
forma joasa.

- veriga de rod: o coarda de un an cu pozite superioara si un cep cu pozitie inferioara pe

aceasi coarda de 2 ani;

- cepul de siguranta, la forma semiinalta pentru regenerarea butucului daca ingheata;

- cep de rodire;

- cep de regenerare, deregula neroditor. Cu ei pot regenera bratele la forma joasa.

2. Cordita: este formatiunea care rezulta din scurtarea unei coarde roditare la 4 - 7 ochi
de iarna.

3. Coarda de rod: Cuprinsa intre 8 si 20 ochi de iarna, 22 la soiurile apirene.

 4. Călăraş si Bici: se fac numai la forma joasa.

- Calarasul e un lastar taiat mai scurt pe un brat lung degarnisit plasat in spatele unei
coarde de rod mai lunga. Se lasa pentru a spori productia in anii saraci, in cazul cand mor din
butuci. Nu se face normal, in anii buni. In mod normal se taie de la butuc, tot bratul.

- Biciul este un lastar pe un brat lung si degarnisit. Daca vita e slaba se lasa netaiat
bratul de la butuc.

Veriga de rod e singura formatiune mixta folosita in viticultura si e alcatuita dintr-un cep
de doi ochi, o coarda sau o cordita, ambele elemente plasate pe un lemn de doi ani. Este cel mai
usor de folosit, se regenereaza usor. Din cep (care are doi ochi) cresc in anul urmator doi lastari,
unul va rodi (si se conduce in sus) iar celalalt se va taia in cep (cu doi ochi); coarda se
indeparteaza. Procesul se repta in fiecare an, este foarte eficient. Dupa ani se va aparea un 'cap'.
Astfel regeneram mereu ca sa avem mereu cresteri tinere sub sarma. Mai exista si veriga de rod
detasata unde cele doua elemente sunt pe lemn de doi ani diferit.

L7 Mugurii
Sunt formatiuni meristematice complexe provizorii si de dimensiuni reduse in care se
gasesc, sub forma de primordii, partile componente ale viitorului lastar.

Asezarea mugurilor: Muguri pe lastari (copili), pe coarda de un an, pe lemnul multianual.

Mugurii de pe lastar: Bazali (coronari, in jurul bazei), axilar si terminal;

Coarda de un an: Bazali si axilari;

Pe lemnul multianual: mugurii dorminzi.

Clasificarea mugurilor:

1. Dupa grupare: terminari, solitari (un singur varf de crestere), grupati (2 sau mai multe
grupuri de crestere - ochi);

Ochiul primar si ochiul de iarna:

Ochiul primar e format dintr-un mugure primar si unul secundar din care se formeaza
ochiul de iarna.

Ochiul primar e alcatuit din 2 muguri, cel principal si secundar care au aceeasi baza si
invelis. Se formeaza pe lastar primavara in axila frunzelor. Mugurele principal dupa 25-30 de
zile de la formare evolueaza intr-un copil sau lastar anticipat (e singurul mugure care nu are
perioada de repaus, cand isi formeaza elementele porneste in vegetatie)
 Mugurele secundar este neevoluat, se dezvolta lent pe parcursul intregii ierni, din el
diferentiaza un mugure principal, 2 secundari de o parte si de alta si 3-4 tertiari rezultand
formatiunea numita Ochi de iarna.

Notiunea de ochi de vara este de fapt ochiul de iarna evoluand pe parcursul verii (din
mugurele mic al ochiului primar).

Mugurele primar e cel mai important, este cel mai dezvoltat. Au axul lung, rod. Mugurii
secundari nu au rod (pot scoate gemeni - ambii muguri secundari intra in vegetatie) si vor rodii la
anul.

Ochiul de iarna il intalnim din toanna dupa caderea frunzelor pana in luna martie a anului
urmator.

Mugurele principal e cel mai important deoarece el contine primordiile de inflorescenta

(1-3). Este cel mai sensibil la temperaturile scazute de peste iarna si la asfixiere.

Mugurii secundari sunt mai putin evoluati, pornesc in vegetatie numai daca e distrus
mugurele principal. Daca pornesc in vegetatie unu sau amandoi secundari, productia e foarte
mica sau deloc. Primordiile (de inflorescenta) se formeaza primavara iar daca conditiile sunt
nasoale, sau iarna a fost grea, nu au timp sa evolueze. Unele soiuri mai rodesc si din secundari.

Cateodata daca e flux mare de seva intra in vegetatie UN mugure secundar impreuna cu
cel principal. Poata numele de GEMENI. Nu doi muguri secundari porniti sunt gemeni.

Mugurii tertiari sunt extrem de neevoluati si pornesc in vegetatie cand mugurii primari si
secundari sunt compromisi. Sunt sterili.

Mugurele principal moare la -16, -22 grade.

Ochii de iarna cei mai fertili sunt cuprinsi intre nodurile 3-5 pana la 15-16.

Catafila e glabra in exterior si cu peri in interior pentru protejare impotriva traumatisemor

si a dezhidratarii.

Baza ochiului de iarna se numeste burete.

2. Clasificarea mugurilor dupa durata de repaus:

- Mugurele de copil nu are perioada de repaus;

- Mugurele principal al ochiului de iarna are 6 luni de repaus;

- Mugurii secundari ai ochilor de iarna au o perioada de repaus foarte lunga (depinde si

daca nu moare mugurele principal).
 Mugurii tertari la fel.

3. Clasificare dupa marime: mari de se vad, dorminzi (mici) de nu se vad.

C7 fiziologie 2
1. Forma de conducere a butucilor si tipul de taiere. Daca forma de condere e joasa se
umbresc tufele, in partea de jos, intre ele > scade fotosinteza.

Formele de conducere semiinalte sunt cele mai bune, cad mai putine flori, fotosinteza mai
buna din cara expunerii la soare pe o suprafata mai mare pentru fotosinteza.

Taierile se fac echilibrat.

2. Incarcatura de ochi. Cu cat sunt mai multi cu atat e mai intensa fotosintezei, dar asta nu
inseamna o cantitate mai mare a strugurilor.

3. Densitatea optima de plantare.

4. Orientarea randurilor: se face pe directia Nord - Sud rezulta o mai buna insorire a
frunzisului, daca le orientam est-vest frunzele expuse spre Nord au cea mai scazuta rata a
fotosintezei dupa parga.

5. Operatiile in verde: dirijarea si legarea lastarilor (facuta la timpul lor, incepand din
inceputul perioadei de vegetatie), ciupitul si carnitul timpuriu (ruperea varfului de crestere al
lastarului cand strugurelui intra in parga) fotosinteza in zona ranii se intensifica.

6. Fertilizarea: prefera azot, fosfor si potasiu, iar bor in perioada infloritului.

7. Intretinerea solului: intensitatea fotosintezei creste daca pamantul e erbicidat total.

8. Irigarea: mentinerea umiditatii solului prin irigare la peste 70 din capacitatea utila.

9. Atacul unor boli si daunatori: daca are rani, diferite ciuperci care acopera frunza, scade
rata fotosintezei.

Variatia diurna si sezoniera a fotosintezei

E influentata de fenofaza plantei. Pana la inflorit, maximul e la ora 13. In timpul

infloritului maximul este intre orele 16 si 19. Dupa inflorit este maxim la 10 dimineata si in jurul
orei 16.

Variatia sezoniera se refera la cum evolueaza vara in iarna si iarna in vara.

 Portiunea de pe lastar: zona optima de fotosinteza este intre nodurile 5 si 10.

In cadrul procesului de fotosinteza. Mancarea merge la fructe, lemn batran, radacina. Mai
apar dezechilibre hormonale (nu ajunge mancare mereu unde trebuie). Cu cat lastarii sunt mai
vigurosi a fost un dezechilibru si coarda e foarte groasa si lunga iar strugurii sunt rari, le cad din
flori in vegetatie.

Inainte de inflorit se faca un tratament pe baza de cupru, care mai stopeaza cresterea
vegetativa.

La vita de vie se distinge o dubla migrare a substantelor elaborate: primavara-vara, dupa

perioada de repaus (cand e prima fenofaza a perioadei de vegetatie: plansul vitei de vie -
fluidizarea sevei, plange cu seva via).

Fotorespiratia (pentru ca e planta C3)

Respiratia

O parte din substantele sintetizate prin fotosinteza se folosesc in respiatie, ce degaja

energie.

Factorii externi:

1. Temperatura optima. La 40 de grade scade mult iar sub 10 grade se opreste;

2. Umiditatea;

3. Influenta soiului si al portaltoiului. Portaltoii au respiratia intensificata fata de Vitis

vinifera. Nu dezechilibreaza portaltoiul in cazul factorilor de stres, ramane constanta respiratia.

4. Diferite organe. Cel mai intens respira frunzele si florile. Elementele tinere respira mai
mult, cu cat sunt mai tinere. Mugurii au nivele scazute de respiratie pe parcursul toamnei si
iernii, la soiurile rezistente la temperaturi scazute, spre deosebire de soiurile sensibile la ger, care
au o rata mai mare a respiratiei. Strugurii supramaturati, cu cat sunt mai vechi cu atat au
consumat/respirat mai mult rezerva de zahar, pana nu mai au nici un gust. Apoi intervine
degradarea totala.

Factorii tehnologici care influenteaza intensitatea respiratiei: fertilizarea, atacurile de

boli.

Mersul diurn al respiratiei frunzelor. Creste, maxim la ora 13, valoare minima la ora 1.
 Mersul sezonier

Relatia dintre fotosinteza si respiratie.

L8 Completarea golurilor in plantatii / Refacerea

densitatii de plantare
Ca si epoca: plantarea de toamna, primavara si vara (e cea mai buna cand plantatia e mai
mare de 10 ani).

Toamna, dupa caderea frunzelor. Primavra inainte de pornirea in vegetatie (martie,

aprilie, chiar si in mai dar cu grija mare la musuroi sa nu frangi sau rupi lastarul).

Metoda de lucru la completarea golurilor cu vita de vie altoite stas (cel putin 3 radacini
asezate radiar, portaltoi de 30 cm, punct de altoire solid, altoi cu cel putin o cordita viabila.

Nu plantam ochiometric.

Plantarea are 3 etape:

- pregatirea vitelor: verificarea calitatii, verificarea viabilitatii (in timpul fasonarii: se ia

in pumn radacine, tot ce e sub pumn se taie plus radaci ile intermediare, cordita se taie la 3 ochi),
mocirlirea (de preferat si cu gunoi, foarte bine fermentat, de cal pentru ca acesta contine o
substanta care ajuta la cicatrizarea vitei;

- efectuarea gaurilor. Se face in prealabil sau pe loc. De regula 40/40/50, dar de preferat
se masoara cu vita, la 3 degete deasupra pamantului sa fie punctul de altoire;

- introducerea si fixarea vitei. Se sapa in spatele pichetului, apoi cu cazmaua se face o

copca jos spr pichet pentru a face loc radacinilor. Se da prin mocirla, se aseaza cu cordita
indreptata spre pichet. Se pune pamant 3/4, taseaza, dam drumul vitei, punem mranita sau
pamant, uzi, musuroiesti.

Nu e o regula cu inchetatul daca plantezi toamna, mai degraba ingheata in pepiniera in

nisip la stratificat.

Marcotajul si butasirea sunt folosite pentru completarea golurilor la portaltoi, HPD, vie in
nisip, plantatie de 15 ani sau mai mult.

Marcotajul. dezavantajul e ca nu putem decat daca golul e in locul imediat apropiat, nu 2

locuri sau mai mult. Alt dezavantaj e daca nu ne convine vigoarea plantei de langa gol. Butasirea
e mai buna, porneste mai repede in vegetatie etc.
 Marcitajul poate fi adanc sau semiadanc. Se marcheaza golul, coarda de un an sa fie cat
mai aproape de scaun, se pune in sant, se prinde cu niste carlige, se acopera santul. Se lasa un an
cu coarda legata de mama pentru a creste viguros, apoi se separa pentru a nu epuiza planta
mama.

Butasirea