PRINCIPIILE DREPTULUI CIVIL

Art.1, alin. (1) Cod civil “sunt izvoare ale dreptului civil legea, uzanțele și principiile generale ale
dreptului”.

Alin. (2) “În cazurile neprevăzute de lege se aplică uzanțele, iar în lipsa acestora, dispozițiile
legale privitoare la situații asemănătoare, iar când nu există asemenea dispoziții, principiile generale ale
dreptului”.

Principii generale ale dreptului civil:

●PRINCIPIUL PROPRIETĂȚII

●PRINCIPIUL EGALITĂȚII ÎN FAȚA LEGII

●PRINCIPIUL EXERCITĂȚII DREPTURILOR ȘI EXECUTĂRII OBLIGAȚIILOR CIVILE CU BUNĂ-

CREDINȚĂ, CONFORM ORDINII PUBLICE ȘI BUNELOR MORAVURI

●PRINCIPIUL GARANTĂRII ȘI OCROTIRII DREPTURILOR SUBIECTIVE CIVILE

●PRINCIPIUL APLICĂRII PRIORITARE A TRATATELOR INTERNAȚIONALE PRIVIND DREPTURILE

OMULUI

●PRINCIPIUL APLICĂRII PRIORITARE A DREPTULUI UNIUNII EUROPENE

PRINCIPIUL PROPRIETĂȚII
- dreptul de proprietate este reglementat, ocrotit și garantat de CONSTITUȚIE, COD CIVIL și alte
acte normative

- proprietatea privată este garantată indiferent de titularul ei

- nimeni nu poate fi expropriat decât pentru cauză de utilitate publică, stabilită în condițiile legii
și primind o dreptă și prealabilă despăgubire

- sunt interzise naționalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în proprietarea publică a
unor bunuri pe baza apartenenței sociale, etnice, politice, etc.

PRINCIPIUL EGALITĂȚII ÎN FAȚA LEGII

- Reglementat de Constituțue și de Codul Civil

Art. 30 din Codul Civil “rasa, culoarea, naționalitatea, originea etnică, limba, religia, vârsta, sexul sau
orientarea sexuală, opinia, convingerile personale, apartenența politică, sindicală, la o categorie socială
ori la o categorie defavorizată, averea, originea socială, gradul de cultură, precum și orice altă situație
similară nu au nicio influență asupra capacității civile”.
PRINCIPIUL EXERCITĂRII DREPTURILOR ȘI OBLIGAȚIILOR CIVILE ÎN LIMITELE ȘI ÎN
SCOPUL STABILIT DE LEGE, CU RESPECTAREA ORDINII PUBLICE ȘI A BUNELOR
MORAVURI
- este interzis abuzul de drept, respectiv exercitarea drepturilor și a obligațiilor într-un mod vătămător
pentru ceilalți participanți la circuitul civil, cu depășirea limitelor permise de lege și într-un scop contrar
celui recunoscut de lege

- exercitarea drepturilor și a obligațiilor civile cu bună-credință, cu intenția de a face

- respectarea normelor de ordine publică (norme imperative de la care părțile raporturilor

juridice nu pot deroga, pentru că prin ele se consacră și ocrotesc interese publice)

- respectarea bunelor moravuri (norme de conduită morală considerate de o anumită societate

ca fiind de o utilitate deosebită pentru menținerea echilibrului social)

Art. 14 Cod civil “(1) Orice persoană fizică sau persoană juridică trebuie să își exercite drepturile
și să își execute obligațiile civile cu bună-credință, în acord cu ordinea publică și bunele moravuri. (2)
Buna-credință se prezumă până la proba contrară”.

Art. 15 “Niciun drept nu poate fi exercitat în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul ori într-un
mod excesiv și nerezonabil, contrar bunei credințe”.

PRINCIPIUL OCROTIRII (GARANTĂRII) DREPTURILOR SUBIECTIVE ȘI A

LIBERTĂȚILOR LOR CIVILE
- consacrat de Constituție (art. 1, 18, 21, 25, 26-30, 44, 46) și de Codul Civil

- art 26 Cod Civil “Drepturile și libertățile civile ale persoanelor juridice sunt ocrotite și garantate
de lege”

PRINCIPIUL APLICĂRII PRIORITARE A TRATATELOR INTERNAȚIONALE PRIVIND

DREPTURILE OMULUI
Art. 20 din Constituția României “dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare
la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate
reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau reglementările internaționale
conțin dispoziții mai favorabile”

PRINCIPIUL APLICĂRII PRIORITARE A DREPTULUI UNIUNII EUROPENE

Art. 5 Cod Civil “în materiile reglementate de prezentul cod, normele dreptului Uniunii
Europene, se aplică în mod prioritar, indiferent de statutul sau calitatea părților”

Sub aspectul materiilor de reglementare, dreptul Uniunii Europene se extinde asupra celei mai
mari părți a spectrului activităților economice și sociale, iar sub aspect teritorial se extinde și se aplică
doar teritoriului Uniunii Europene.
ASPECTE COMPARATIVE ÎNTRE DREPTUL CIVIL ȘI ALTE RAMURI DE
DREPT
Criterii utilizate:- obiectul de reglementare al normelor care aparțin unei anumite ramuri de drept
- metoda de reglementare de către acea ramură de drept a raporturilor care fac
obiectul reglementării sale

- calitatea subiectelor raporturilor juridice

- tipul normelor juridice pe care le conțiune o anumită ramură de drept

- caracterul sancțiunii care trebui să se aplice atunci când un anumit tip de normă
juridică este încălcat

DREPT CIVIL VS. DREPT ADMINISTRATIV

Drept civil
ramură a dreptului privat
Reglementeaza raporturile juridice patrimoniale si
nepatrimoniale care se stabilesc intre personae
fizice juridice
părţile raporturilor juridice civile se află pe poziţie
de egalitate juridică
subiecţii raporturilor juridice civile nu trebuie să
aibă o calitate anume
predomină raporturile patrimoniale
sunt majoritare normele dispozitive
Drept administrativ
Ramura a dreptului public
reglementează raporturile juridice care se nasc,
modifică ori se sting, în activitatea de organizare,
asigurare şi executare în concret a legilor între
autorităţi şi persoane fizice şi/sau juridice de drept
privat ori numai între autorităţi şi/sau autorităţi şi
instituţii publice.
raporturile ce se stabilesc între subiecţii de drept
administrativ sunt de subordonare
subiecţii raporturilor de drept administrativ au o
calitate specială, unul dintre subiecţi fiind organ al
administraţiei publice
predomină raporturile nepatrimoniale
sunt majoritare normele imperative

DREPT CIVIL VS. DREPT CONSTITUȚIONAL

Drept civil
Ramura a dreptului privat
Reglementeaza raporturile juridice patrimoniale si
nepatrimoniale care se stabilesc intre personae fizice
juridice
raporturile care se stabilesc între subiecţii raporturilor
de drept civil (persoane fizice şi juridice) sunt raporturi
de egalitate juridică
subiecţii raporturilor juridice civile nu trebuie să aibă o
calitate anume
predomină raporturile patrimoniale
sunt majoritare normele dispozitive
Drept constitutional
Ramura a dreptului public
obiectul reglementărilor dreptului constituţional îl
constituie statul şi componenetele sale, modul de
organizare şi funcţionare a puterilor în stat, cetăţenia,
sistemul electoral etc.
raporturile care se stabilesc între subiecţii raporturilor
de drept constituţional sunt raporturi de subordonare a
cetăţenilor faţă de autorităţi
subiecţii raporturilor de drept constituţional au o
calitate specială (ex. de cetăţean).
predomină raporturile nepatrimoniale
sunt majoritare normele imperative
NORMA JURIDICĂ
Definiţie: Norma juridică constituie o regulă de conduită instituită de autoritatea competentă şi
care poate fi impusă, în caz de nevoie, prin forţa de coerciţie a statului.
Structură
În structura normei juridice identificăm trei elemente, respectiv:

 ipoteză
 dispoziţie
 sancţiune
Ipoteza normei juridice este elementul care identifică subiecţii de drept – destinatari ai
respectivei norme - precum şi condiţiile în care aceasta (norma) se aplică.
Dispoziţia conţine acţiunile sau inacţiunile la care destinatarii lor trebuie să se conformeze.
Sancţiunea indică urmările pe care le atrag nerespectarea dispoziţiei norme juridice.

Clasificarea normelor juridice

I. Norme juridice imperative și dispozitive
Normele juridice imperative sunt obligatorii pentru părţi, care impun, respectiv interzic
o anumită conduită determinată.
Se clasifică în: - norme onerative
- norme prohibitive

Norme juridice onerative - obligă subiecţii de drept la o anume conduită, aşadar impun.
Exemplu: Viitorii soţi sunt obligaţi să se prezinte împreună la sediul primăriei, pentru a-
şi da consimţământul la căsătorie în mod public, în prezenţa a 2 martori, în faţa ofiţerului de
stare civilă. [art. 287, alin. (1) Cod civil].

Norme juridice prohibitive - interzic în mod expres o conduită determinată, o acţiune.

Exemplu: Nimeni nu poate renunţa, în tot sau în parte, la capacitatea de folosinţă sau
la capacitatea de exerciţiu [art. 29, alin. (2) Cod civil] sau Este interzisă orice practică
eugenică prin care se tinde la organizarea selecţiei persoanelor [ art. 62, alin. (2) din Codul
civil].
Norme dispozitive (norme declarative sau interpretative) - lasă subiecţilor de drept
liberatea de a-şi alege conduita pe care să o urmeze în cadrul unul raport juridic determinat,
intervenind doar atunci când părţile nu optează pentru o anume conduită.

Se clasifica in: - norme permisive

- norme supletive

Norme permisive - permit părţilor să-şi aleagă conduita, limitându-se doar la a le

indica mai multe variante posibil de urmat.
Exemplu: Viitorii soţi pot conveni să îşi păstreze numele dinaintea căsătoriei, să ia
numele oricăruia dintre ei sau numele lor reunite. De asemenea, un soţ poate să îşi păstreze
numele de dinaintea căsătoriei, iar celălalt să poarte numele lor reunite (art.282 Cod civil).
Norme supletive - oferă părţilor libertatea de a-şi alege singure conduita, prevederile sale
urmând a se aplica doar în măsura în care aceastea nu au făcut-o, respectiv nu şi-au ales o
conduită.
Exemplu: În lipsa unei stipulaţii contrare, cumpărătorul trebuie să plătească preţul la
locul în care bunul se afla în momentul încheierii contractului şi de îndată ce proprietatea
este transmisă. Dacă la data încheierii contractului bunurile se află în tranzit, în lipsa unei
stipulaţii contrare, plata preţului se face la locul care rezultă din uzanţe sau, în lipsa
acestora, la locul destinaţiei. [Art.1720, alin. (1) şi (2) C.civ.].

II. Norme juridice de ordine publică şi norme juridice de ordine

privată
Normele juridice de ordine publică - norme prin edicatarea cărora se urmăreşte
protejarea unui interes general, public.
Exemplu: Nimeni nu poate aduce atingere speciei umane. Este interzisă orice practică
eugenică prin care se tinde la organizarea selecţiei persoanelor. [Art.62, alin.(1) şi (2) C.civ.].

Normele juridice de ordine privată – au ca scop protejarea unor interese particulare.

Exemplu: Tutorele are îndatorirea de a îngriji de minor. El este obligat să asigure
îngrijirea minorului, sănătatea şi dezvoltarea lui fizică şi mentală, educarea, învăţătura şi
pregătirea profesională a acestuia, potrivit cu aptitudinile lui.[Art.134, alin.(1) şi (2) C.civ.].

Importanţa clasificării: În timp ce încălcarea unei norme juridice de ordine publică

poate fi invocată de orice persoană interesată, invocarea încălcării unei norme juridice de
ordine privată poate fi făcută doar de către persoana ale cărei interese au fost încălcate.
III.Norme generale şi norme speciale
Distincţia între cele două categorii de norme se face în funcţie de obiectul de reglementare şi
se poate face exclusiv între normele aparţinând aceluiaşi domeniu.

Normele generale - reglementează un domeniu determinat.

Exemplu: Contractul de locaţiune este reglementat cu caracter general în cuprinsul art.
1777 – 1850 din Codul civil. Aşadar, aceste dispoziţiile legale constituie normele generale în
materie.

Normele speciale sunt norme juridice care reglementează o parte, o secţiune din
ansamblul domeniului reglementat de normele generale.
Exemplu: Locaţiunea bunurilor agricole este reglementată de art. 1836 – 1850 din
Codul civil (Reguli particulare în materia arendării), acestea fiind normele speciale în
materie.
Normele speciale se aplică cu prioritate în raport cu normele generale (specialia generalibus
derogant).
Abrogarea normelor speciale se va face tot printr-o normă specială.
Normele speciale se vor completa cu normele generale, în caz de lacună, nu cu cele
speciale.