Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PROIECT
Examen de Certificare a Calificării Nivel 5
Calificarea Profesională: Asistent Medical Generalist
PROMOȚIA 2021
1
2
CUPRINS
MOTIVATIE SI ARGUMENT……………………………………………………..3
2
3
MOTIVATIE SI ARGUMENT
Am ales sa încep cu citatul de mai sus exprimat de către doamna Lucreția Clocotici,din
motive foarte bine întemeiate! Personal consider ca acest citat reflectă societatea medicală și
instituțiile medicale,plus situația actuală pe care pacienții oarecum o reprosează prin opusul
acestei maxime!În ziua de azi ,pacienții indiferent de simptomatologie sau patologie ajung să
fie chiar mai documentați decât unele cadre medicale privind afecțiunea de care suferă,ajung
să se intereseze și să cunoască mult mai bine detalii si informații despre ea ,asa că execuția
perscripțiilor medicale și abilitatea de a executa ordine medicale o considera o normalitate.Ȋn
schimb,cu adevărat apreciați și aici mă refer strict la asistenții medicali …cu adevărat
apreciați sunt cei care ajung să cunoască bolnavul ca si un tot unitar ci nu doar ca si un pacient
oarecare cu o afectiune comună sau mai specială ce trebuie doar tratat si atât!Iși doresc sa fie
ascultați,să fie ințeleși și mai ales ajutați ca si un întreg ,nu doar rezolvându-le problema
medicală sau afecțiunea.
Cât despre subiectul ales de mine pentru proiectul de certificare si anume : „Îngrijirea
pacientului cu Insuficiența Renală Acută” am ales aceasta lucrare pentru că de foarte multe ori
în practica medicală pe care am efectuat-o m-am confruntat într-un număr mare de cazuri cu
această afecțiune.Consider că este o problema în masă și de actualitate medico-socială.În ziua
de astăzi,ne confruntăm destul de des cu această afecțiune.Cifrele de actualitate mondială și
rapoartele privind această afecțiune si răspandirea ei în rândul oamenilor ,ne arată destul de
clar și exact că această afecțiune se răspandește cu pași repezi nu doar în rândul persoanelor
vârstnice cât și cele tinere,iar asta nu neapărat ca și un rezultat în plus sau ca și o legătură
medicală rezultată din alte cauze medicale. Cu alte cuvinte am găsit subiectul mai mult decât
interesant si atractiv,pas cu pas în timpul procesului de documentare si redactare a lucrării.
3
4
Insuficiența renală acută este o boală caracterizata prin privarea brusca a organismului de
functia sa renala. Spre deosebire de insuficiența renală cronică, IRA este in general reversibilă
și se vindecă deseori fără sechele.Insuficiența renală acută survine frecvent la pacienții
spitalizati și în mod deosebit la cei internați în unitățile de terapie intensivă.
4
5
CAPITOLUL I.1
Aparatul urogenital - este format din aparatul urinar și genital. Cea mai mare parte a
produșilor de excretie se elimină, printr-un ansamblu de organe care formează aparatul
excretor.
Aparatul urinar - este alcătuit din cei doi rinichi și de căile evacuatoare ale urinii:
calice, bazinete, uretere, vezica urinară si uretra.
Rinichii - organele secretoare ale urinii, au forma de boabe de fasole și sunt situați de o
parte și alta a coloanei lombare. Fiecare rinichi, încojurat de un strat celulo-adipos și învelit de
o capsulă fibroasă inextensibilă, este situat în loja renală.Rinichii au o margine externă
convexa, o margine interna concavă și doi poli: unul superior și altul inferior. Pe partea
concavă se află hilul renal, alcătuit din artera și vena renală, limfaticele, nervii, joncțiunea
uretero-bazinetală. Rinichiul drept este situat ceva mai jos decât cel stâng. Loja renală este
limitată în sus de diafragm, în spate de ultimele doua coaste și dedesubtul lor de muschi și de
aponevrozele lombare, iar înainte, de viscerele abdominale. În jos, loja renală este deschisa
[de aici, ușurința cu care se produce ptoza renală].
Situarea lombo-abdominală a rinichiului explică de ce durerile renale pot fi resimțite lombar,
abdominal sau pelvian, de ce tumorile renale se evidențiază ca o masă abdominală și de ce
flegmoanele perinefritice cu evolutie superioară îmbracă simptomatologie toracică.
Nefronul - unitatea anatomică și fiziologică a rinichilui, alcătuit din glomerul [polul
vascular] și tubul urinifer [polul urinar]. Numrul nefronilor din cei doi rinichi se evaluează la 2
milioane.
Glomerulul - primul element al nefronului - este alcătuit dintr-un ghem de capilare
care rezultă din ramificațiile unei arteriole aferente, provenită din artera renală. Capilarele
se reunesc apoi și formeaz, o arteriolă eferentă, care se capilarizează din nou în jurul primei
porțiuni a tubului urinifer.
5
6
Tub urinifer - al doilea element al nefronului - se prezintă, sub forma unui canal lung
de 50 mm, format din următoarele segmente; capsula Bowman, tubul contort proximal, ansa
Henle,tubul contort distal și tubii colectori. Capsula Bowman - are forma unei cupe care
înconjuara glomerulul și este alcătuit din două, foițe.Capsula Bowman,împreună cu glomerulul
pe care îl conține, poartă numele de corpuscul Malpighi. Din tubi contorți distali, prin canalele
colectoare și canalele comune care se deschid în papilele renale, urina formată trece în calice si
de aici în bazinet.
Legătura bazinetelor cu vezica urinară - organ dotat cu o musculatură puternică și situat în
pelvis, înapoia pubisului - este realizată, prin cele doua uretere. Traiectul abdomino-pelvian al
ureterelor explică posibilitatea compresiunii acestora de către fibroame, chisturi ovariene sau
cancere recto-sigmoidiene.
Uretra -canalul excretor al vezicii - are la femeie un traiect foarte scurt, spre deosebire
de bărbat, la care traiectul este lung si traversează prostata, de unde posibilitatea compresiunii
uretrale de către un adenom, de prostata, cu răsunet asupra întregului arbore urinar.
Rinichiul este un organ de importanță vitală și are numeroase funcții, dintre care
funcția principală constă în formarea urinei. Prin aceasta se asigura epurarea organismului de
substanțe toxice. Formarea urinei se datorează unui mecanism complex de filtrare la nivelul
glomerulilor și de reabsorbție și secreție la nivelul tubilor, prin filtrarea glomerulară se
formeaza urina primitivă [ 150 1 urina primitivă/24 ore, din filtrarea a 1500 1 plasma]. Urina
primitivă are compozitia plasmei, dar fară proteine, lipide și elemente figurate. Conține deci
apă, glucoză, uree, acid uric și toți electroliții sângelui.
În faza urmatoare, la nivelul tubilor care reabsorb cea mai mare parte a filtratului glomeruiar, se
formează urina definitivă. Totuși la acest nivel se face o selectare: tubii reabsorb total sau în
mare cantitate substanțele utile și în cantitate mică,pe cele toxice. Substanțele utile sunt
substanțe cu prag, care sunt eliminate prin urină numai când concentrația lor sanguina a
depășit limitele fiziologice [apa, glucoza, NaCl, bicarbonați]. Substanțele toxice sunt
substanțe fară prag, eliminarea lor urinară facându-se imediat ce apar în sânge.Apa este
reabsorbită în proportie de 99%, în glucoza în întregime [condiția este ca în sânge să existe mai
puțin de 1,60 g glucoză %o], sărurile și în particular clorura de sodiu, în proporție variabilă [98-
99%]. Substanțele toxice nu sunt reabsorbite decât în proporție mai mică [33% uree, 75% acid
uric]. Rinichiul are și propietăți secretorii, putând elimina și chiar secreta unele substanțe, ca
amoniacul, cu rol foarte important în echilibrul acido-bazic.Deci, procesul de formare a urinii
6
7
cuprinde o faza glomerulară, în care prin filtrare se formează urina inițială și o faza tubulară,
în care prin reabsorbție și secreție se formează urina definitivă. Caracterul de urină definitivă
este dobândit de tubii distali prin procesul de concentrare, sub influența hormonului
retrohipofizar. După cantitatea de apă pe care o are la dispoziție, rinichiul elimină unele
substanțe într-o cantitate mai mare sau mai mică de apă, rezultând o urina cu densitate
variabilă.
Urina formată permanent - diureza [1,5-2,5 ml/min] - se depozitează în vezica urinară, de unde
când se acumuleaza o anumită cantitate [250-300 ml], se declansează reflex micțiunea -
deschiderea sfîncterului vezical și golirea vezicii.Micțiunea - este un act conștient,
deschiderea si închiderea sfincterului vezical putând fi comandate voluntar.Rinichiul are si rol
predominant în menținerea echilibrului acido-bazic, prin eliminarea de acizi și cruțarea
bazelor, mentinând pH-ul la cca. 7,35. Rinichii mai asigură constanta presiunii osmotice a
plasmei eliminând sau reținând, după caz, apă și diferiți electroliți.În concluzie, rinichii
îndeplinesc în organism trei funcții de bază:
Simptome: -semnul esențial în I.R.A. este oliguria pâna la anurie; -pot exista
cazuri când diureza este păstrată, însa este deficitara din punct de vedere calitativ;
-paralel apar semne de oboseală, stare de rău general, cefalee, vărsături, meteorism,
limba "arsa", halena amoniacală, sughit, diaree, dispnee, tahipnee, respirație Kiissmaul
sau Cheyne-Stokes, diateză hemoragică, somnolentă, agitație psihomotorie, convulsii,
comă în forme foarte grave. Semne de laborator: -retenție de produși azotici; -apare
acidoza renală; -apar tulburări hidroelectrolitice [creste K, scade Na și Ca]; -în urină
apar albuminurie, hematurie, cilindrulie, leucociturie.
Cauze:
7
8
8
9
CAPITOLUL I.2
INSUFICIENȚA RENALĂ ACUTĂ-DATE TEORETICE
DESPRE BOALĂ
Insuficiența renală reprezintă diminuarea capacității de filtrare a rinichilor
(necesară eliminării reziduurilor din sânge), asociata cu un dezechilibru al organismului în
săruri și apă și cu dificultăți de reglare a tensiunii arteriale. În general, insuficiența renală
se caracterizează prin diminuarea funcției și a numărului de nefroni (unitate de bază a
rinichiului ce servește la eliminarea toxinelor din sânge, elaborând urină primitivă).
Insuficiența renală acută (IRA) constă într-o privare bruscă a organismului de funcția sa
renală. Spre deosebire de insuficiența renală cronică, IRA este în general reversibilă și se
vindecă deseori fară sechele.Insuficiența renală acută survine frecvent la pacienții
spitalizați și în mod deosebit la cei internați în unitățile de terapie intensivă. Afecțiunea
survine în urma unei intervenții chirugicale complexe, administrării unor medicamente,
unui traumatism, sau atunci când aportul de sânge la nivelul rinichilor este redus.
Insuficiența renală se poate instala treptat, prezentând puține semne și simptome în fazele
de debut. În acest caz, poartă denumirea de insuficienta renală cronică (IRC).
Hipertensiunea arterială și diabetul sunt cauze comune ale insuficientei renale cronice.
Insuficiența renală acută este o afecțiune gravă, necesitând tratament medical intensiv.
Spre deosebire de forma cronică, insuficienta renală acută este reversibilă. Dacă pacientul
are o stare buna de sănătate, funcția renala poate fi recuperata în decurs de câteva
săptămâni. Dar dacă insuficiența renală acută survine în contextul unor afecțiuni cronice
severe -infarct miocardic, accident vascular cerebral, infecție generalizată sau insuficiența
mai multor organe - prognosticul este în general mai puțin favorabil.
Semne și simptome
Faza inițială
9
10
Se pot distinge:
- insuficiența cardiacă
- hemoragie puternică
10
11
Factori de risc
Diagnostic
11
12
arteriale). - În cazul unei IRA organice (însoțită de distrugerea elementelor de filtrare din
compoziția rinichiului), urina este foarte concentrata în sodiu și săracă în potasiu. - În toate
cazurile, creștere importanta a creatininei din sânge. Creatinina este o substanță azotata ce
provine din degradarea creatinei (un constituient al țesuturilor musculare). În mod normal,
creatinina trebuie să fie eliminata de către rinichi prin urina. Creșterea nivelului de
creatinina din sânge indică o insuficiența a funcției renale. În insuficiența renală acută,
nivelul de creatinina depășește 270 micromoli pe litru, adică 30 mg/ l. - hiperuricemie –
creștere importantă a cantității de acid uric din sânge (peste 150 mg/l). Examene
complementare Ecografia, tomografia computerizata (CT) și imageria prin rezonanta
magnetica (IRM) sunt examene ce permit punerea în evidenta a unei eventuale obstrucții a
cailor urinare.
Tratament
CAPITOLUL I.3
ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA PACIENȚILOR
CU INSUFICIENȚĂ RENALĂ
12
13
2. Supravegherea bolnavului -asistenta va vizita bolnavul cât mai des, chiar fară
solicitare; -va urmări și nota manifestările patologice cum sunt: hemoragii,
manifestări de comportament, contracții sau convulsii și le va raporta medicului;
-va nota volumetric eliminările de lichide; -recoltează urina la bolnavii agitați sau
în coma prin intermediul sondei respectând regulile de asepsie; -asistenta va
determina densitatea fiecărei emisii de urina și o va nota în F.O.; -va urmării TA,
P, R, T°, iar în cazurile de constipație va face clisma evacuatoare. Este foarte
importanta evidenta exacta a diurezei, deoarece este baza de pornire a
tratamentului și criteriul de orientare a medicului.
3. Recoltarea probelor de laborator -asistenta va recolta sânge pentru determinarea
ureei, creatininei, rezervei alcaline, pH-ului, ionogramei; -va recolta urina pentru
analizele obișnuite și pentru dozarea ureei urmare.
4. Corectarea echilibrului hidroelectrolitic -se va urmări și nota cu foarte mare
exactitate cantitățile de lichide pierdute și se vor administra lichide câte 50-60 ml
pentru fiecare grad de febra, deoarece cantitatea de lichide administrate în 24 de
ore este în funcție de pierderi, la care se adaugă 400-500 ml; -la calcularea
aportului de lichide se vor lua în considerare lichidele ingerate din băuturi sau
alimente, perfuzie, clisme hidratate; -pentru a preveni hiperhidratarea se
controlează zilnic greutatea corporală; -aportul de sodiu va fi redus la 1 g/zi; -când
hidratarea orală nu este posibilă, cantitatea necesară de lichide se va introduce i.v.
în pefuzie lentă folosind glucoză 10-20%; -calea de administrare și compoziția
lichidelor în vederea menținerii echilibrului hidroelectrolitic vor fi stabilite de
medic în funcție de ionogramă;
5. Împiedicarea acumulării produșilor azotați în cazul anuriei și asigurarea
regimului dietetic-Pentru a diminua retenția de produși azotați și metabolismul
protidic, se vă asigura un regim alimentar bogat în glucide și lipide care să asigure
un aport de 2000 calorii/zi. -dacă bolnavul nu poate înghiti sau vomita, asistenta îl
va alimenta prin sondă; -în caz de coma sau precoma se vă administra glucoza 5%
intravenos. Ritmul de perfuzie nu trebuie să depășească 0,4 g glucoza/kg corp/ora;
-dieta vă fi suplimentată cu vitamine; -suprimarea completă a proteinelor nu
13
14
14
15
Hemodializa este cea mai eficace metodă de epurare extrarenală, epurează sângele în
afară organismului utilizând pentru dializa membrane de celofan sau cuprofan. Pentru acest
scop exista mai multe tipuri de aparate:
aparat cu membrana dializanta în forma de tub;
aparat cu membrana întinsa între două plăci din material plastic;
rinichi cu fibre capilare.
Elementul esențial al rinichiului artificial este membrana dializanta. Aceasta permite
schimburile de substanță între sânge și lichidul dializant. Principiul hemodializei se bazează
pe epurarea extracorporală a sângelui introdus în aparat care circulă în mod continuu în
interiorul tubului ce este în contact cu membrana dializanta, după care este introdus în
organism printr-o venă.
15
16
16
17
Dializa peritoneala
17
18
3. Tehnica de lucru:
se adaptează aparatul de perfuzie la flacon sau se trece tubul de perfuzie
prelungit în forma de serpentina prin aparatul ce menține lichidul cald;
flaconul se fixează la o înaltime de 2 m; • medicul executa paracenteza
abdominala în fosa iliaca stânga și prin canula trocarului introduce
sonda de material plastic la care se racordează amboul aparatului de
perfuzie și se da drumul lichidului;
sonda împreuna cu amboul tubului de perfuzie se fixează de peretele
abdomenului cu leucoplast iar împejural locului de pătrundere a tubului
în cavitatea peritoneala se așază o compresa sterila îmbibata în soluție
dezinfectanta;
se fixează debitul la 2-3 1 în prima ora;
după ce s-au adunat în cavitatea peritoneala 2 1 de lichid, se introduce
în partea dreapta celalalt tub de plastic și se fixează la peretele
abdomenului. La aceasta sonda se racordează un tub de scurgere care
se introduce în vasul colector;
după ce a început să se scurgă lichid în vasul colector, se reglează
ritmul în așa fel încât în cavitatea peritoneala să se mențină 2 1
lichid;
controlează TA, P,R,T°. Prin acest procedeu se pot elimina între 40-60
g de uree și alti produși de dezasimilație. Îngrijirea bolnavului în
stadiul poliuric I.R.A. poate evolua spre vindecare sau spre
cronicizarea. În caz de evoluție favorabilă restabilirea funcției renale se
face după 12-14 zile de anurie, după cum urmează etapa poliurica. În
această fază de reluare a diurezei pot apărea diverse complicații:
deshidratarea, infecții urinare, complicații cardiovasculare, de aceea în
18
19
CAPITOLUL I.5
NORME DE PROTECȚIE ȘI SECURITATE A MUNCII
19
20
20
21
CAPITOLUL II
PREZENTARE DE CAZURI-PLANURI DE ÎNGRIJIRE
1. Culegerea de date
Date fixe
VARSTA: 19 ani
SEX: feminin
STAREA CIVILA: necăsătorită
OCUPATIA: studentă
NATIONALITATEA: română
RELIGIA: ortodoxa
21
22
Pacienta în vârstă de 19 ani s-a prezentat de urgenţă la spitatlul Orasenesc Sinaia în data
de 1.03.2020 Aici i se recoltează sânge pentru analize de laborator, rezultatul lor
prezentând un grad ridicat de anemie şi trombocitopenie şi valori ridicate ale creatinei,
ureei şi acidului uric. Acestea asociate cu oligo-anurie demonstrează o afecţiune renală.
• Nevoia de a dormi este alterată prin dureri lombare din cauza oboselii,
manifestată prin disconfort psihic şi fizic, apatie, indispozoţie, iritabilitate.
Evaluarea cazului
În urma acestor rezultate se transferă la secţia ATI a spitalului Municipal in data
de17.02.2020.Icterul se remite dar IRA se agravează ceea ce impune efectuarea a 9 şedinte de
hemodialză după care se reia diureza.
După iniţierea hemodializei (HD) starea pacientei se îmbunătăţeşte treptat, iar după a
şasea zi de dializă se reia diureza progresiv ajungând până la 1500 ml la a nouă dializă,
moment în care se întrerupe HD.
Starea psihică a pacientei este îmbunătăţită, pacienta este liniştită datorită medicaţiei
prescrisă de medic.
Investigaţiile de laborator au pus în evidenţă: valorile ionogramei sanguine şi acidul uric în
limite normale, dar fac excepţie VSH şi creatinina ridicată, HLG şi ureea scăzută.
La urina din 24 h se evidenţiază: scăderea ureii şi creşterea creatininei.
22
23
Pacienta se externează după 7 zile de spitalizare, într-o stare ameliorată clinic cu următoarele
recomandări:
• Control peste 5 zile, clinic şi biologic (HLG, VSH, examenul urinei, uree,
creatinină acid uric, TGO, TGP şi fosfază alcalină).
23
24
24
25
CAZUL II
1. Culegerea de date
Date fixe
25
26
VARSTA: 23 ani
SEX: feminin
STAREA CIVILĂ: necăsătorită
OCUPAȚIA: studentă
NAȚIONALITATEA: română
RELIGIA: ortodoxa
ANTECEDENTE lipsite de importanţă.
HEREDOCOLATERALE:
GRUPA DE SANGE AII, Rh
Date variabile
PULS 85 b/min
TENSIUNE ARTERIALĂ 95/78mm Hg
TEMPERATURĂ 36,9 0 C
RESPIRAŢIE 8 respiraţii/minut
GREUTATE 57 kg
ÎNĂLŢIME 1,60 m
SEMNE ŞI SIMPTOME - amnenoree
- anurie
- dureri violente de cap (cefalee)
- stare generală alterată
-urticatie
- febră moderată
DATA INTERNĂRII 20.02 .2020
DIAGNOSTIC MEDICAL Insuficenţa renală acută post abortum
LA INTERNARE
Nevoia de a avea tegumentele curate şi integre este alterată din cauza imobilităţi prelungite,
manifestată prin uscare.
26
27
Nevoia de a dormi este alterată din cauza IRA postabortum manifestatp prin amenoree.
• Evaluarea pacientului
În urma intervenţiilor acordare starea pacientei este la fel de rea, alterându-se din ce în ce mai
grav, pacienta este precomatoasă, inertă, somnolentă, nu reactioneată la nimic.
Tranzitul intestinal este încetinit. La examenul citoscopic nu se găseşte urină în vezică.
Radiografia reno-vezicală directă nu arată calculi radio-opaci.
În urma investigaţiilor de laborator reiese că pacienta se găseşte într-in deficit de săruri şi că a
fost hidratată cu lichide hipotonice în exces şi că ea întruneşte toate condiţiile unei
hiperhidratări în exces. Acest lucru impune o urgenţă terapeutică şi anume sustragerea de
lichide pentru a prevenii edemul pulmonar acut şi insufivcenţa cardio-respiratorie.
În acest scop pregătesc pacienta pentru hemodializă. În cursul nopţii starea pacientei continuă
să se decline. Sondele uretrale nu drenează nimic.
In a patra zi a internării pacienta prezintă TA= 140-80 mmHg, puls =100 b/min, respiraţii =
12/min, greutate staţionară.
27
28
– nefroză
– edeme renale dilatare gastrointestinală.
28
29
29
30
30
31
Cazul III
Vârsta 72 ani
31
32
Sex masculin
Motivele internării: stare generală influențată, febră, grețuri , vărsături, scaune diareice,
dureri abdominale colicative localizate în hipogastu și epigastru.
Antecedente heredo-colaterale- nu poate declara Antecedente personale patologice- ulcer
duodenal operat în 1990; • Pneumonii repetate; • Boala diareica repetată în ultimii 2 ani;
Condiții de viață și de muncă- pacientul locuiește singur , locuință compusă din 3 camere.
Istoricul bolii- debut în urmă cu 4-5 zile cu grețuri, vărsături, epigastralgii. De 3 zile apar și
scaunele diareice, apoase, verzui, astenie, inapetență. Nu se prezintă la medicul de familie, nu
ia nici un tratament. În cursul acestei zile se solicita Ambulanta de către un vecin, se prezinta
în serviciul de UPU care orientează pacientul spre secția de Boli Interne .Se decide internarea
pentru investigații și tratament
Evaluarea pacientului- Tegumente și mucosae- palide, uscate, fară elasticitate; Facies- trist,
palid, ochi înfundați în orbite, transpirat; Sistem osteo-articular- integru, mobil Sistem
ganglionar superficial- nepalpabil
Aparat respirator- Torace normal conformat, respirații de amplitudine superficială,
polipneic, murmur vezicular ușor înăsprit, tuse rara, uscată.
Aparat cardio-vascular: Aria matității cardiac în limite normale, soc apexian în spațial V i.c.
stg., pe linia medio-claviculara, AV= 100/min, TA= 90/55 mmcol.Hg.
Aparat digestiv- Abdomen suplu, elastic, ușor metorizat. Sensibil spontan și la palpare în
epigastru și hipogastru, transit abdominal accelerat, scaune apoase, verzui, fetide.
( 10/zi).Ficat, splina- nepalpabile.
Aparat genito-urinar- Loji renale libere, micțiuni spontane, nedureroase ( URINEAZĂ
PUȚIN ÎN ULTIMELE ZILE)!!!!!!!! Sistem nervos central- fară semne de iritație
meningeana, ROT- prezente bilateral
32
33
Ecografie abdominala- Ficat omogen, dimensiuni normale, CBP, VP- dimensiuni normale,
RD- dimensiuni normale, IP usor diminuat, prezenta in grupul caliceal mijlociu a unei
formatiuni hiperecogene cu dim de 1,5 cm. RS- relatii normale. Pancreaul nu se poate
vizualiza. Fara colectii lichidiene in cavitatea pleurala si abdominala.
Vezica urinara- goala, pereti usor ingrosati, prostate- 3,4/4,5 cm.
Pe baza examenului clinic si paraclinic se pune diagnosticul de Enterocolita acută. Sindrom
de deshidratare. Insufuciența renală acută funcțională.
Sub tratament cu: reechilibrare hidroelectrolitica, antidiareice ( HIDRASEC, NORMIX ),
antisecretorii gastrice ( RANITIDINA ), dieta, cura de diureza, simptomatice, evolutia este
favorabila.Se externeaza dupa 8 zile de spitalizare vindecat, cu recomandarile;
Diete explicate pentru încă 3 zile
Cura de diureza ( 1,5 l/zi)
Consult la Nefrologie
33
34
PLANUL DE ÎNGRIJIRE
34
35
TRATAMENT
EXAMENE DE LABORATOR
35
36
CAPITOLUL III.1
CONCLUZII
36
37
Pentru întocmirea acestei lucrări am luat în studio trei cazuri cu “insuficiența renală
acută” la trei personae cu vârste medii și cultură diferită.Îngrijirile NURSING sunt structurate
pe 14 nevoi fundamentale ale persoanei umane,subliniate în Conceptul Virginiei
Henderson,care permit abordarea celor cinci dimensiuni (bio-fizico-psiho-socio-culturale și
spiritual) pentru fiecare nevoie afectată.Problemele derivă din afectarea nevoilor și
intensitatea cu care se manifestă,sunt legate de receptivitatea fiecăruia față de boală,de starea
generală a organismului și de starea psihica. Insuficienţa renală acută survine frecvent la
pacienţii spitalizați şi în mod deosebit la cei internaţi în unitățile de terapie intensivă.
Afecțiunea survine consecutiv unei intervenții chirugicale complexe, administrării unor
medicamente, unui traumatism, sau atunci când aportul de sânge la nivelul rinichilor este
redus. Insuficiența renală acută este o afecțiune gravă, necesitând tratament medical intensiv.
Spre deosebire de forma cronică, insuficiența renală acută este reversibilă. Dacă pacientul are
o stare bună de sănătate, funcția renală poate fi recuperată în decurs de câteva săptămâni. Dar
dacă insuficiența renală acută survine în contextul unor afecțiuni cronice severe - infarct
miocardic, accident vascular cerebral, infecție generalizată sau insuficiența mai multor organe
- prognosticul este în general mai puțin favorabil după cum am arătat şi în cazurile clinice
pretentate în capitolul anterior. Un număr de boli şi condiţii speciale pot face că rinichii să
înceteze să mai funcţioneze în mod normal. Un pacient poate face insuficiența renală acută
dacă acesta: • a pierdut o cantitate mare de sânge - această situaţie poate apărea din cauza unei
răniri grave sau unei intervenții chirurgicale majore.
• s-a deshidratat din cauza că a vomitat sau din cauza excesului de diuretice
• are o afecțiune cardiacă serioasă, că insuficiența cardiacă, infarct miocardic, aritmie
(ritm cardiac anormal), valori tensionale mari, endocardita, valvulopatie sau tamponadă
cardiacă
• are o afecțiune care poate afecta rinichii sau ficatul, ca de exemplu sindrom nefrotic,
ciroză hepatică, lupus eritematos sistemic sau o alta boală care cauzează inflamația vaselor
sanguine (vasculita).
• are altă afecţiune serioasă, că malnutriţie severă, arsuri, o vatămare gravă sau sindrom
de strivire sau o infecie gravă (sepsis)
• a folosit medicamente care pot afecta rinichii, inclusiv antibiotice că gentamicina sau
streptomicina, inhibitori de enzimă de conversie pentru valorile tensionale mari,
37
38
CAPITOLUL III.2
ANEXE
38
39
39
40
40
41
CAPITOLUL III.3
BIBLIOGRAFIE
Lucretia Titirca – “Ingrijiri special acordate pacientilor de catre asistentii medical” Editura
Viata Medicala Romaneasca, Bucuresti.2008
www.cursurimedicina.ro
www.romedic.ro
www.studentie.ro
www.sfatulmedicului.ro
www.medicalstudent.ro
41