Structura materiei

1. În macrolume sunt considerate existente două forme diferite ale materiei:

a) substanţa formată din particule
b) câmpul determinat de un mediu continuu.

Descoperirile de la sf. secolului XIX şi înc. sec. XX

În plan corpuscular: Atomul este divizibil are structură:
a) din nucleu cu încărcătură electrică pozitivă, cu masă mare, grei
b) din nouraşi cu încărcătură electrică negativă; cu masă mică, uşori

Cercetările de mai departe au descoperit structura nucleului

Aceştia sunt compuşi din:
a) pozitroni – particule cu încărcătură electrică pozitivă
b) neutroni - particule fără încărcătură, neutre din punct de vedere electric
c) în nucleile atomilor compuşi pozitronii şi neutronii trec unii în alţii, formând structuri
noi care se numesc nucloni

d) pozitronii şi neutronii sunt de asemenea structuri compuse de particule care sunt numite
quarquri şi un fel de clei care este numit gluoni. Quarqurile şi gluonii imteracţionează
între ei
e) protonii, neutronii şi alte particule, pe care fizica îi uneşte în grupul hadronilor (particule
grele) există datorită interacţiunilor dintre kuarkuri şi gluoni.

Dezvoltarea fizicii cuantice a demonstrat relativitatea deosebirilor dintre câmp şi substanţa la

nivelul microlumii. La nivelul microlumii câmpurile sunt formate din cuante, care pot fi
considerate drept particule ce au atât caracteristice ondulare cât şi caracteristice
corpusculare.

Câmpul elctromagnetic poate fi considerat un sistem de fotoni

Câmpul gravitaţional un sistem de gravitoni
Particulele substanţei – electronii, pozitronii, mezonii – în anumite cazuri sunt considerate
cuante ale câmpurilor corespunzătoare

Particulele elementare iau parte la formarea a patru tipuri de interacţiuni:

puternică, slabă, electromagnetică şi gravitaţională:
a) hadronii, particulele grele (protonii, neutronii, mezonii) participă la toate interacţiunile
b) leptonii, particulele uşoare (electroni, neutrino) participă la interacţiuni slabe – electrice
şi gravitaţionale
c) gravitonii sunt purtători ai puterilor gravitaţionale

Quarqurile şi leptonii sunt obiecte fundamentale în sistemul particulelor elementare. Ei sun

materialul fundamental d construcţie a Universului.
Vacuumul fizic

Structura elementară a materiei, în afara particulelor include şi vacuumul fizic. Acesta nu

este vid, ci o anumită stare a materiei. În el au loc procese complicate, legate de apariţia şi
dispariţia particulelor virtuale.

Particulele virtuale sunt potenţa anumitor particule elementare de a exista un timp foarte
scurt. Ele apar şi dispar repede. Despre ele se spune: sunt gata de naştere da nu se nasc.

Vacuumul fizic printr-un salt poate să-şi transforme structura – transformare de fază.
Unele cercetări demonstrează că Marea explozie este rezultatul transformării de fază a
vacuumului fizic, în care au apărut mase mari de particule noi.

Plasma
Particulele elementare pot compune o stare deosebită a materiei, asemănătoare gazelor.
Corpuri uriaşe de plasmă legate de câmpuri electromagnetice şi gravitaţionale alcătuiesc
stelele,care reprezintă un nou nivel de organizare a materiei

În interiorul lor au loc reacţii nucleare, în care unele particule se transformă în altele şi se
emană cantităţi mare de energie

Stele sunt un focar al apariţiei atomilor. Datorită reacţiilor se formează atomi, iar aceştia se
unesc în molecule. Din molecule se formează macroobiectele (() lichide, solide, gazoase.

Planetele un tip deosebit de organizare a materiei, corpuri cu o structură complicată

interioară – nucleu, litosferă, uneori atmosferă şi hidrosferă.
Sistemele planetare - stele şi planete

Galactici îngrămădiri de stele şi sisteme planetare planete, gaze şi colb. Masa galacticii
noastre concentrată într+un disc cu mărimea de 100 mii de ani lumină în diametru. Grosimea
de 1500 de ani lumină. Soarele se găseşte la marginea galacticii şi se rotzeşte în jurul
nucleului ei, făcând o rotaţie în 200 mln de ani (unan galactic).

Metagalactici sisteme de galactici care interacţionează între ele. A apărut cu 20 de mld. De

ani în urmă
Expansiunea universului îndepărtarea galacticilor una de alta, începând cu Marea explozie.