Analgezice-antipiretice

Febra reprezintă creşterea temperaturii corpului, datorită funcţionării

centrilor termoreglării la un nivel superior celui normal fiziologic, dar cu păstrarea
echilibrului între termoliză şi termogeneză. Este o reacţie nespecifică de apărare
a organismului faţă de un agent nociv.

 Termogeneza – producerea de căldură;

 Termoliza – pierderea de căldură.

Reglarea temperaturii corpului are la bază un act reflex ce implică:

receptori termici cutanaţi, căi nervoase aferente, centri termoregulatori, căi
nervoase eferente, mecanisme efectoare (transpiraţie, tahipnee, reglarea
diametrului vascular cutanat).
Centrii termoregulatori controlează:
- termogeneza (centrul parasimpatic, din hipotalamusul posterior);
- termoliza (centrul simpatic, din hipotalamusul anterior).
Tulburările termoreglării:
- hipotermia – prin răcire excesivă, intoxicaţii;
- hipertermia – prin încălzire excesivă – şoc caloric, şoc solar.

Clasificare în funcţie de structura chimică:

 derivaţi de acid salicilic – acid acetilsalicilic;
 derivaţi de pirazolonă – fenazona, noraminofenazona (metamizol);
 derivaţi de p-aminofenol – fenacetina, paracetamol (acetaminofen).

Mecanism de acţiune:
- central, la nivel talamic, ridicând pragul perceperii durerii;
- periferic, analgezic şi antiinflamator prin inhibarea de biosintezei de
prostaglandine implicate în nocicepţie şi inflamaţie.
- acţiunea antipiretică se realizează prin stimularea mecanismelor de
termoliză.

1
 Acid acetil salicilic

Se prezintă sub formă de cristale aciculare

incolore, sau pulbere cristalină albă, fără miros, sau
cu miros slab de acid acetic şi cu gust acru. În aer
mued hidrolizează parţial. Este solubil în alcool şi
greu solubil în apă.

Conservare:
- se păstrează în recipiente bine închise, ferit de
lumină şi de umiditate.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări: antipiretic, antiinflamator, antiagragant-
plachetar.

Farmacocinetică:
- absorbţia p.o. este relativ bună, majoritar la nivelul stomacului şi
duodenului superior;
- biotransformarea este catalizată de către esterazele intestinale, hepatice
şi sangvine;
- transportul în sânge al acidului acetilsalicilic şe face în formă liberă şi în
formă legată de albumine, în proporţii relativ egale.
- difuziunea şi distribuţia au loc la nivelul tuturor ţesuturilor, dar inegal.
Difuziunea prin bariera hematoencefalică este semnificativă, dar lentă.
Difuziunea prin placentă este rapidă, cu reacţii adversela făt.
- eliminarea se face pe cale renală (filtrare glomerulară şi secreţietubulară),
sub formă de metaboliţi.

Farmacodinamie:
- analgezic moderat;
- antipiretic moderat (mecanism hipotalamic);
- antiinflamator (inhibarea biosintezei de prostaglandine implicate în
inflamaţie);
- antiagregant plachetar.

Farmacotoxicologie:
- hipersecreţie acidă gastrică şi scăderea cantităţii de mucus protector;
- microhemoragii gastrice.
- bronhoconstricţie cu agravarea astmului
bronşic;
- euforie;
- tulburări auditive şi de echilibru; acufene
(zgomote în urechi);
- erupţii cutanate , purpură, eritem;

2
 - sindrom Reye (hepatită fulminantă şi edem cerebral) frecvent fatal, este
precipitat la copii sub 4 ani, trataţi cu aspirină ca antipiretic în infecţii
virale.
- convulsii, delir;
- deces la copil.

Indcaţii:
- algii moderate;
- febră de etiologie diversă;
- acţiuni reumatismale inflamatorii;
- în profilaxia infarctului de miocard;

Atenţionări:
- băuturile alcoolice potenţează tendinţa la microhemoragii.

Metamizol

Faceparte din clasa derivaţilor de

pirazolonă. Este un antipiretic slab şi un
antiinflamator nesemnificativ, însă este un
analgezic şi un antispastic mai intens,
utilizat la administrarea p.o. şi
intramuscular.
Reacţiile adverse cele mai frecvente
sunt:
- agranulocitoză (o stare de scădere
critică a leucocitelor, în special a
neutrofilelor);
- noduli locali la injectare intramusculară;

Indicaţii:
- dureri moderate şi intense de toate tipurile, inclusiv postoperatorii.
- colici, dismenoree.

Intoxicaţia acută se manifestă cu tulburări gastro-intestinale (greaţă, dureri

abdominale), afectarea funcţiei renale şi - rar - simptome la nivelul sistemului
nervos central (vertij, somnolenţă, comă, convulsii), scăderea tensiunii arteriale
până la şoc şi tulburări de ritm cardiac (tahicardie).
După administrarea de doze foarte mari, eliminarea unui metabolit netoxic
(acid rubazonic) poate determina colorarea în roşu a urinei.

3
 Paracetamol

Paracetamolul (acetaminofen)
este un compus analgezic nonmorfinic,
antipiretic şi slab antiinflamator.
Paracetamolul este larg utilizat
actualmente în întreaga lume, datorită
proprietăţilor sale farmacoterapeutice şi
toxicitatea sa foarte redusă, fiind un
medicament foarte bine tolerat în dozele
terapeutice.
Pe de altă parte este substanţa farmaceutică cel mai frecvent implicată în
supradozări potenţial toxice, fiind responsabilă de numărul cel mai mare de
decese şi întâlnită des în intoxicaţiile plurimedicamentoase.
Prezintă o absorbţie p.o. rapidă şi aproape completă.
Se biotransformă la nivel hepatic.
Se leagă semnificativ de proteinele plasmatice, dar în procent variabil (20-
50%).

Farmacotoxicologie:
- toxicitate hepatică la doze mari;
- toxicitate renală la doze mari;
- erupţii cutanate.

Toxicitatea acetaminofenului este exprimată clinic prin faze de evoluţie a

semnelor şi simptomelor. Imediat după ingestia de paracetamol pacientul este
asimptomatic, perioada de latenţă având în general o durată de 48 de ore.

Fazele intoxicaţiei sunt clasificate astfel:

Faza 1: anorexie, stare generală alterată, greaţă, vărsături. La 12 ore de la
ingestie încep să crească nivelul enzimelor hepatice.

Faza 2 (72 de ore): apare durere în cadranul abdominal superior iar greaţa şi
vărsăturile se accentuează. Transaminazele continuă să crească.

Faza 3 (72- 96 de ore): prin accentuarea necrozei hepatice pacientul devine

icteric. Apar coagulopatii (deoarece numeroşi factori ai coagulării sunt sintetizati
în ficat) encefalopatia hepatică (cu manifestări neuropsihice care încep cu
tulburări de memorie, concentrare, personalitate, somnolenţă, confuzie,
dezorientare), insuficienţă renală. În această fază există pericolul de apariţie a
unor leziuni fatale.

4
 Semnele intoxicatiei cu paracetamol sunt si ele numeroase si uneori
sunt specifice anumitor faze, astfel:
Faza 1: paloare, vomă.

Faza 2: sensibilitate spontană şi la palparea cadranului abdominal superior,

tahicardie, hipotensiune.

Faza 3: margine hepatică palpabilă dureroasă, icter, manifestări ale

coagulopatiilor (inclusiv hemoragii digestive), tremor, reflexe hiporeactive,
rigiditate musculară

Indicaţii:
Combaterea simptomatică a febrei de cauză infecţioasă. Tratamentul
simptomatic al durerilor de intensitate medie: cefalee, nevralgii dentare, dureri
sciatice; artralgii nereumatismale, dismenoree, dureri după unele intervenţii
chirurgicale, entorse, fracturi şi luxaţii.
.