Liceul Teoretic‘‘Ion Creangă ’’

Referat
La limba și literatura română

Tema : Eminescu – Om deplin

al culturii românești

Clasa a- XI-a
”R’’
Coordonator : Negru Viorica
 Autor : Vulpe Anghelina

Cuprins
1.Teme /motive literare
specifice creației
autorului ..................1
2.Bio-Bibliografia
autorului ............2
6.Prezentarea lui Mihai
Eminescu ca reprezentant de
vază al curentului
romant...........................6.
7.Valoarea operei Eminesciene
.....7
Bibliografie .......................8
Teme si motive
romantice in lirica
eminesciană:
Cosmogonia
Aceasta tema trateaza nasterea si stingerea universului, avand
ca motive luceferii, stelele, luna si zborul prin spatial
sidelar.Tema este ilustrata indeosebi in "Scrisoarea I" , prin
cugetarea batranului dascal la soarta universului, la modul in
care a luat nastere si la felul in care se va stinge.Cosmosul mai
este tratat de Eminescu in poemul "Luceafarul" in
"Rugaciunea unui dac" si in poemul postum intitulat
"Genaia".
Iubirea
In poeziile lui Eminescu iubirea este un vis, un ideal mereu
neimplinit; diferenta dintre cele doua perioade de creatie ale
poetului este ca in prima parte natura aparea ca un spatiu
feeric, elementele acesteia constituind motive romantice:
codrul(spatiu magic si plin de mister), teiul(arbore sfânt care ii
imbraca pe tineri cu vesmântul nevinovației), lacul(element
lamartinean al visului de iubire), luna si multimea de flori.
Natura
Una din temele abordate cu precadere de Eminescu in creatia
sa este natura ,natura , conturata sub doua ipostaze:marile
imensitati spatiale(reprezentate de mare si cer), la care se
opun padurile salbatice, codrul si teiul .

Bio-Bibliografia autorului
1850 : se naşte la Ipoteşti pe data de 15 ianuarie ca al şaptelea copil al
familiei Eminovici.
1858 – 1860 : urmează şcoala primară .1860 – 1861 : urmeazã
cursurile Ober Gymnasyum din Cernă uţi
1867 : este angajat ca sufleur în trupa de teatru a lui Mihail Pascaly.
1869 : se înscrie la Universitatea de Filosofie din Vienna.
1872-1874 : este student la Berlin.
1873 : primeşte o slujbă la Consulatul român din Berlin.
1874 : este numit ca director la Biblioteca Centrală din Iaşi.
1877 : se stabileşte la Bucureşti, unde este redactor la ziarul « Timpul
», unde desfă şoară o intensã activitate publicistică .
1883 : începe o perioadă dramatică pe planul să nă tă ţii sale, marcată
de internă ri în spital, urmate de reveniri în viaţa publică şi de
activitate literară , alternanţe ce se vor întîmpla pînă la prematura sa
moarte.
1889 : în cursul noptii de 15 iunie, la ora 3 a.m., moare în sanatoriul
doctorului Ş utu şi va fi înmormântat, două zile mai tîrziu la cimitirul
Bellu din Bucureşti.

Poeziile sale cele mai cunoscute, care i-au adus faima şi titlul de cel
mai mare poet român: Luceafă rul, Mortua Est, Scrisoarea a III-a,
Epigonii, Lacul, Singură tate, O mamă , Adio, Înger si demon,
Melancolie, Dorinţa, Floare-albastră , Memento Mori, Strigoii, Odã
(în metru antic), Mai am un singur dor, La steaua.

George Călinescu despre Mihai Eminescu

George Călinescu a debutat editorial cu monografia “Viața lui Mihai
Eminescu” (1932), care avea să-l impună ca pe un nume în rândul
exegeților eminescologi. Doi ani mai târziu a continuat cu “Opera lui
Mihai Eminescu”, lucrare în cinci volume (1934-1936).
”Eminescu este cel mai tradițional poet, absorbind toate elementele, și
cele mai mărunte, ale literaturii antecedente.” El este ”un poet de
concepție. (…) Toată arta lui Eminescu stă în a preface ideile în
muzică și în metafore, de-a dreptul, fără planuri paralele. Eminescu nu
filozofează niciodată, propozițiile lui sunt viziuni.” Evocând
moartea poetului, George Călinescu scria: ”Astfel se stinse în al
optulea lustru de viață cel mai mare poet pe care l-a ivit și-l va ivi
vreodată, poate, pământul românesc. Ape vor seca în albie și peste
locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, și câte o stea va
veșteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-și strângă toate
sevele și să le ridice în țeava subțire a altui crin de tăria parfumurilor
sale”. xtului eminescian stabilit
şi citit de Călinescu. Criticul a fost şi editor al lui Eminescu, dar ediţia
sa de Poezii din 1938,republicată abia în 2013 la Iaşi, nu pare să ofere
prea mult cititorului fascinat de analizele făcute în Opera lui Mihai
Eminescu proiectelor postume uneori abia schiţate de poet. Este o
ediţie foarte informată, cuprinzând toate antumele şi unele poeme
postume publicate în „Convorbiri literare” până în 1895, postume
asimilate ca parte a operei cunoscute, printre care Stelele-n cer şi
Oricâte stele. Notele ediţiei valorifică în mod profitabil cunoştinţele
ample de biografie şi bogata informaţie sursologică sau
comparatistică a criticului. Cu toate acestea, ea nu poate fi
socotită cuvântul ultim al acestuia în materie de editare a lui
Eminescu.

Opera

"Eminescu este cel dintâi scriitor român care scrie către

toţi românii într-un grai pe care românii de oriunde îl
pot recunoaşte ca al lor". (N.Iorga) Cel mai mare
scriitor român pe care l-a ivit timpul până acum "Mihai
Eminescu a lăsat o mare amprentă în literatura română
prin operele sale geniale. Mihai Eminescu este poetul
cel mai reprezentativ al literaturii române, "poetul
nepereche" (G.Călinescu), creator al unei opere care
străbate timpul cu o forţă nealterată, trăind într-o
perpetuă actualitate.
În creaţia poetului şi-au aflat expresia durerera şi
revolta oamenilor de rând, critica burghezimii, ştiinţa şi
filosofia, natura şi dragostea. Operele cele mai
reprezentative ale sale sunt: Sărmanul Dionis (1
decembrie1872 "Convorbiri literare"), Floare albastră
( 1 aprilie1873 "Conv. lit."), Dorinţă (1 septembrie1876
"Conv.lit."), Lacul (1 septembrie1876 "Conv. Lit."),
Sara pe deal (1 iulie 1885 "Conv. Lit."), O, rămâi (1
februarie 1879 "Conv. Lit."), Epigonii (1870, "Conv.
lit."), Scrisorile, cea mai mare bogăţie a sa fiind poemul
Luceafărul.

Fragment
A fost odată ca-n poveşti,
A fost ca niciodată .
Din rude mari împă ră teşti,
O prea frumoasă fată .

Ş i era una la pă rinţi

Ş i mândră -n toate cele,
Cum e Fecioara între sfinţi
Ş i luna între stele.

Din umbra falnicelor bolţi

Ea pasul şi-l îndreaptă
Lângă fereastră , unde-n colţ
Luceafă rul aşteaptă .

Privea în zare cum pe mă ri

Ră sare şi stră luce,
Pe mişcă toarele că ră ri
Coră bii negre duce.

Îl vede azi, îl vede mâini,

Astfel dorinţa-i gata;
El iar, privind de să ptă mâni,
Îi cade draga fată ...........

Prezentarea lui Mihai Eminescu ca reprezentant de vază al curentului romantic

Teme si motive romantice in lirica eminesciana:

Nasterea si prabusirea Universului ("Scrisoarea I", "Luceafărul",
"Rugaciunea unui dac" s.a.).
Numita de Calinescu "Facere si desfacere", viziunea cosmogonica
eminesciana este romantică in aceeasi viziune romantica se mai
incadreaza devenirea Cosmosului (situata intre doi poli: geneza si
stingerea), muzica siderala, perspectiva mitologica.
Poemul reprezentativ pentru aceasta tema este "Scrisoarea I" (1881),
alcatuit dintr-o cosmogonie incadrată de doua meditații: una pe tema
destinului uman si cealaltă pe tema soartei geniului. Eminescu este cel
mai mare reprezentant al romantismului românesc , ultimul mare poet
romantic european (in linie cronologică, in opera sa, se intalnesc teme,
motive si atitudini romantice care tin de marea literatura a lumii.

Poezia eminesciană a naturii si iubirii, chiar si in cea anterioara anului

1876.
Daca insumăm poeziile inchinate iubirii, observăm ca tanărul
indragostit eminescian reface destinul Luceafarului: "cufundat in stele"
sau in timpul intunecat al genezelor, el traieste nostalgia unei iubiri
pamantene mereu refuzate:
"Dar nu vine... Singuratic In zadar suspin si sufar Langa lacul cel
albastru incarcat cu flori de nufar."
Valoarea operei Eminesciene

Opera eminesciană este un document de cunoaştere a

mentalită ţilor şi comportamentelor din epocă . Eminescu s-a
pronunţat neechivoc, cu argumente convingă toare, şi în
stilul să u inconfundabil, pentru valorile perene ale unei
societă ţi democratice: proprietate, libertate, diversitate, şi
a respins orice deviere de la acestea: radicalismul,
dogmatismul, discriminarea de orice natură , inclusiv cea
etnică , dictatura, revoluţionarismul, egalitarismul,
comunismul, şi, în genere, orice atingere a libertă ţii
individuale şi naţionale. Este o eroare asocierea lui
Eminescu unor curente ideologice sau naţionaliste care îşi
caută obârşia în ideile sale. Creaţia sa este bogată în
diferite teme şi motive. Este cunoscută , apreciata şi
studiată nu numai de românii de pretutindeni, dar şi de
alte popoare de peste hotare. Este tradusă în mai mult
de 60 de limbi. Opera sa formează o epocă în dezvoltarea
artistică a poporului român. Niciodată până la Mihai
Eminescu limba română n-a sunat cu atâta plenitudine
armonioasă , atât de natural şi atât de firesc.
Bibliografie
1. https://www.scritub.com/literatura-
romana/Teme-si-motive-
eminesciene83206171.php
2.https://dimancea.wordpress.com/2010
/01/14/mihai-eminescu-o-biografie-pe-
scurt/ .
3.
https://www.scrierile.com/referate/Miha
i-Eminescu/MIHAI-EMINESCU-CEL-
MAI-MARE-REPREZENTANT-AL-
ROMANTISMULUI-ROMANESC-
POETUL-NATIONAL-re-rom.php
4. http://www.azi.md/ro/print-
story/8403