ff a gC Obscenitatea publica HUMANITASTithit ales pentot aceasta culegere exprimd convingerea dutoruliur cad impestritarea de azi a sealitatilor autohtone are oO inhinta dimenstune obscena, adica o stransa annilate cu psiholowia sensed: nerusmare in politica, nenusmare mM publicistica, nerusinare in morvur, i comportamental pur bhie, i cdiscurs, in moacdul de a (ni) gandi Nure vorba de por- nigrafie propriv-cisa, care, In anumite condilil, poate fideo poradovala candoare. b varba de o nonsalants (Mird cnterii, de extubitionsm agresiv, deo suspensie generalizatd a valo- rilor std buner-caviinte. £ vorba de disolutia sfieli, a scrupu- lator. a orivéren conzun mlenoan:. Rezullatul e un peisay im acelasi timp hilar si dramatic. In angamblu, cartea dv fata nu poate evita, de aceea,.sa fie a carte irista, caragialmente (rests, Gast realitates pe care o adnoteazaANDRE! PLESU s-a ndscul la 23 august 1448, in Bucuresti. Absolvent a! Facultagii de Arte Plastice, Sectia de istoria si teoria artei. Docto- ratul fn istoria artei la Universitatea Bucuresti, cu teza Senmlimentul naturii fa cultura europeand. Lector universitar la Academia de Arte Plastice, Bucuresti (cursuri de istorie si critic’ a artei moderne romé4nesti) (1980-1982). Profesor universitar de filozofie a reli- giilor, Facultatea de Filozofie, Universitatea Bucuresti (1991-1997). Fondator gi director al siptAmaAnalului de cultura Dilema (1993). Fondator si presedinte al Fundafiei Noua Europ 3i rectorul Colegiului Noua Europ’ (1994). Membru al World Academy of Art and Science (1997). Membru al Académie Internationale de Philosophie de l’Art, Geneva, Elvetia (1999). Dr. phil. honoris causa al Universitapi Albert-Ludwig din Freiburg im Breisgau, Germania (2000) si al Universitatii Humboldt din Berlin, Germa- nia (2001). Commandeur des Arts et des Lettres, Paris, Franta (1990). New Europe Prize for Higher Education and Research, Berlin, (1993). Premiul Academiei Brandenburgice de Stiinte din Bertin, Germania (1996). Ordre national de la Légion d’honneur al Franfei (in martie in grad de comandor gi In decembrie in grad de mare ofiter) (1999). Premiul Corvinus al Academiei Maghiare de Stiinte (1999), Ordinul National ..Serviciu Credincios” in grad de Mare Cruce (2000), Premiul Mitteleuropa al Ministerului Austriac al Cercetirii (Viena, 2002), Premiul Joseph Bech oferit de Fundagia Alfred Toepfen (2002) etc. Scrieni: Calatorie in fume formelor. Eseuri de istorie $i teoric a artei, Meridiane, 1974; Pitercse si melancolic. O analiza a sentimental naturii In cultura europeand, Univers, 1980; reeditare Humanitas, 1992, 2003; Francesco Guardi, Meridiane, 1981; Ochriul si lecrurile (eseuri), Meridiane, 1986; Minima moralia. Elemente pentru o eticd a intervalului, Cartea RoméAneasc’, 1988; reeditare Humanitas, 1994, 2002, 2006 (trad: francez3, L'Herne, Paris, 1990; germand, Deuticke, Viena, 1992; suedez4, Dualis, Ludvika, 1995, maghiar4, Tinivdr, Cluj. 2000; impreund cu fragmente din Liniba pisirilor, Jelenkor Kiad6, Pécs, 2000; slovacs, Kalligram, Bratislava, 2001); Jurnalul de la Tescani, Humanitas, 1993 (trad.: germand, Tertium, Stuttgart, 1999; maghiara, Koinénia, Budapesta, 2000); Limba pasd- rilor, Humanitas, 1994; Chipuri si misti ale tranzifiei, Humanitas, 1996; Elitert — Ost und West, Walter de Gruyter, Bertin-New York, 2001: Despre tugeri, Humanitas, 2003; reeditare 2004, 2005; Obsce- nitatea publica, Humanitas, 2004; reeditare 2005; Despre bucuric in Est si in Vest si alte escacri, Humanitas, 2006, precum $i numeroase studii si articole In reviste roma4nesti gi strdine.ANDREI PLESU Obscenitatea publica Edifia a U-a, revizuitd El HUMANITAS BUCUR ESTIDescrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Rom4niei PLESU, ANDREI Obscenitatea public? / Andrei Plegu. — Ed. a 2-a, rev. — Bucuresti: Humanitas, 2007 ISBN 978-973-50-1877-1 8$21.135.1-92 94(4981"1996/2004" © HUMANITAS, 2005, 2007 EDITUCRA HUMANITAS Piata Fresei Libere 1, 013701 Bucuresti, Romania tel. 021/317 18 19, fax 021/317 18 24 www humanitas.ro Comenzi CARTE PRIN POSTA: tel. 021/311 23 30, fax 021/313 50 35, C.P.C.E. — CP 14, Bucaresti e-mail: cpp@humanitasro www.librariilehumanitas.roNoté introductivd Volumul de faj4 cuprinde o selectie din articolele pe care le-am publicat in anii 1996-2004 in Dilemia, Dilema Veche, Plai cu bot si Jurnalul National. Am ales, de regul4, texte care, chiar daca s-au nAscut sub pre- siunea unor conjuncturi databile, au, din punctul meu de vedere, o oarecare valabilitate generic’. Ele nu defi- nesc doar situafii particulare, personaje ale momentu- lui si ,actualitafi” gazetaresti, a, deopotriva, atmosfera unei epoci care, desi pare legata strict de , Romania tranzifiei”, reflecta, adesea, metelinele si pitorescul RomAniei eterne. Trdim, parca dintotdeauna, in fer- mentatia unui Purgatoriu care nu se mai termina. Avem tranzifia ,,in sange”, ceea ce, metafizic vorbind, poate insemna 0 inteleapta asumare a relativitatii lumii, un refuz subtil al ,,instalarii” in timpul istoric. Practic insa, aceasta perpetuit neasezare seaménaA, de multe ori, a de- riziune si inconsistenf4. Nu vreau s4 dau verdicte fa- tale. Sper, mai curand, cA efortul de a colecta si descrie simptome ale bolii va duce la un diagnostic corect $i la un tratament adecvat. Titlul ales pentru aceast4 culegere (vezi si cele c4te- va explicatii din primul capitol) exprima convingerea autorului cA impestritarea de azi a realitatilor autoh- tone are o iritanta dimensiune obscena, adicd o stransa afinitate cu psihologia nerusindrii: neruginare in poli- ticd, nerusinare in publicisticd, nerusinare in mosavuri, Ssin comportamentul public, in discurs, in modul de a (nu) gandi. Nu e vorba de pornografie propriu-zisa, care, in anumite conditii, poate fideo paradoxala can- doare. E vorba de o nonsalan{a f4r4 criterii, de exhibi- fionism agresiv, de o suspensie generalizata a valorilor sia bunei-cuviinje. E vorba de disolutia sfielii, a scrupu- lelor, a oricA4rei cenzuri interioare. Rezultatul e un peisaj fn acelasi timp hilar si dramatic. In ansamblu, cartea de fat nu poate evita, de aceea, 54 fie o carte trista, ca- ragialmente trists, ca si realitatea pe care o adnoteaza. E inevitabil si provoc consternari si deziluzii ace- lei categorii de cititori care, dup4 o carte despre ingeri, nu vor accepta o asemenea cAdere de nivel, o aseme- nea alunecare in penumbrele obscenitafii cotidiene. Dar eu nu cred in angelismul ingerilor. Promiscuitatea lumii e chiar domeniul lor de activitate. Mica demonie aimediatului, ,,dracovenia” fiecirei zile sunt materia prima a misiunii lor, $i, de altfel, contextul incontur- nabil al viefii noastre pamAntesti. Ne miscam neincetat intre sublimitati si scarbe. Asa e lumea, aga sunt vre- murile, aga este si autorul paginilor care urmeaza. - Ca de obicei, Gabriel Liiceanu, in dubta lui postura de editor si prieten, e direct responsabil de aparitia acestei c4rti in forma ei actuala. M-a asediat, a inter- venit salutar in selecfia textelor, mi-a pus termene im- posibile. fi mulyumesc.I TABLOURI VIVANTE SI PORTRETEObscenitatea publica sau De ce scriu la Plai cu boi wee Cel ce a zis: sd nu curcesti, a zis gi sf nu judecil™ (Pateric, Cap. XV, 14) De indat’ ce am inceput s& semnez o rubrica la aceasts gazeta, o seam de prieteni buni, cafiva cunos- cuti si unele ,.voci din public” mi-au transmis mesaje de neliniste. Tonul, argumentatia, omamentica — pu- teau fi diferite, dar reprogul era acelasi: ce caut pe aceas- ta galera? Cum poate un om serios”, tata de familie, om cu carte si cu frica lui Dumnezeu, profesor univer- sitar, fost ministru — s4 se complacd intr-un context atat de inypur, cu vorbe spuse pe sleau $i imagini de- ocheate? Cum pot sta alaturi New Europe College si Plai cu boi? Cum s&-ti pui semnatura pe un text pla- sat intre 0 superba coapsa feminina-si mascirile su- culente, dar nemiloase ale lui Emil Brumaru? Ce-o s4 zica lumea? Ce-o s4 zic& Bronislaw Geremek? Ce poate $4 mai inteleaga poponul cand vede cd pana si cetdteni onorabili — dar, ce spun ,,onorabili”, , repere” morale, domnule, ,modele”, m4-nftelegi, care nu te-asteptai la una ca asta? — se amesteca in delirul pornografic al veacului, al momentului si al ambiantei autohtone? Am si spun, de la bun inceput, ca toate aceste in- trebSri — cAnd au acoperirea bunei-credinte sia unei sincere afectiuni amicale — sunt consistente. Ele me- rita o discutie serioas4 si, in ce mA priveste, nu exclud posibilitatea ca, la capatul ei, si ma declar invins. Exis- ti ins si variante mediocre ale spiritului critic, intre- bari legitime stricate de intrebAtori superficiali care, 9in pripa judecafii lor, compromit, pana la urm&, legi- timitatea intrebarii. Mai mult: dojana etica ipocrita s: pudibonderia filistina sfarsesc prin a descuraja orice dezbatere. Mi s-a intamplat, de cateva ori, sa ma simt validat in colaborarea mea la Plai cu boi prin tocmai proasta calitate a ,,oponentilor”. Mi-am spus, cu alte cuvinte, ca, daca obiectiunile vin tocmai de la culare personaj (fad, conventional, previzibil ca o mAtugica de cartier) sise pot formula atat de neinteligent, atunci pot s4-mi vad linistit de treaba. Nu unui asemenea in- terlocutor m& adresez in cele ce urmeaza. Nu voi alege nici calea prea simpla a camuflajului cultural, invocand marile ispravi desucheate ale ,,lhumii bune”: de la explicita sculpturad shivaita la ,,grivoaze- riile’ lui Utamaro sau, la noi, ale unor desene de Ressu, de la sonetele neruginate ale lui Ariosto la proza lui Henry Miller, de la Rabelais la celebra ,,poveste” a lui Ion Creanga. Totul se poate salva, uneori, prin stil, umor sau metafizica... Altele ar fi temele pe care le-as pune in joc, nu pen- tru a ma scuza (in definitiv, textele rubricii mele, luate in sine, sunt, poate, neinspirate, plicticoase, inadecvate, dar niciodata slobode lexical sau tematic), ci pentru a explica relativa nonsalanta cu care accept contextul unei publicatii ,,fara prejudecati’. De ce scriu, asadar, de ce scriu, totusi, la Plai cu boi? 1. Din prietenie. Scriu fa invitafia lui Mircea Di- nescu, cu care am trecut prin multe, bune gi rele, fara sA stau prea mult pe ganduri. Respect devastatoarea lui autenticitate, onestitatea lui fundamentala, noble- tea arhaic& a sufletului su. Oricate nefacute ar face, oricéte nA4zdrAv4nii i-ar iesi pe gura, oricat de insu- portabil ar fi int-o imprejurare sau alta, nu-i pot pune la indoialA buna-credinta, curajul si farmecul. li stiu resursele de gravitate, l-am vazut tacand cand altii sporovaiau cochet, l-am vazut refuzand orice nego- 10ciere cand alfii ,,rezistau prin cultur4”, gata de opor- tune piruete negustoresti. De cate ori riscA — si o face tot timpul — ma simt indemnat s4-i fiu alaturi. Ad- mit ca, alAturandu-ma intreprinderii, riscanta de ase- menea, a Plaitltsi ctt boi, m4 simt mai eroic ca niciodata. Nu e neaparat genul meu... Dar nici aga sclivisit, vir- ginal si abstras nu sunt, incat si-mi oblojesc vanitos imaginea cu pretul unei prietenii periclitate. 2. Din complezenfa fatA de limitele proprii. Am invatat (tarziu) cA nu te pofti razboi cu propria natura. Mai exact, ci singura sans4 de a o domina este si o asumi. Integral. Nu e rentabil — si nici cinstit — s4-ti faci un portret public cosmetizat. Mai devreme sau mai t4rziu, solemnitatile contrafacute si purismele de- magogice se destramé si te fac de ras. Fireste ci nue recomandabil si exhibi, impudic, fiecare centima de slabiciune proprie sau sa iesi in piata cu lucruri care sunt, prin natura lor, private. Pe de alta parte, nu e bine s4 mergi cu discrefia pana la duplicitate. Cei care, la dineurile oficiale, afecteaza cumpatarea, pentru a se indopa apocaliptic in fata frigiderului de-acasa, imi sunt suspecti, ca si cei care fac amor pe intuneric sau viseaz4 noaptea, intr-o solitaré concupiscenfa, tot ceea ce si-au refuzat peste zi. Inteleg, prin urmare, sa asi- gur maxima coeren{a posibila intre fiinta mea intima si cea sociala, s4 nu-mi ascund umbra sub pres. Citesc cu placere, imi plac ideile si il caut pe Dum- nezeu. Dar imi plac $i carnafii de Plescoi, bufoneriile crude, branzeturile rascoapte, cheful, hetaira, romanta. Sunt, /iélas, lacom, echivoc, usor de atras spre lejeritati de tot soiul... Asta e, vreau-nu-vreau, ,,refeta” mea exis- tentiala, tensiunea primejdioasa a destinului meu. Fru- mos mi-ar sedea sa iau 0 poza de teoretician famelic, sd stramb din nas dinaintea iahniei si sA contemplu nudul blond sau brun cu grimase mistice. In defini- tiv, de vreme ce nu mi-e rusine sd risfoiesc amuzat Plaicu boi, de ce mi-ar fi rusine s4 apar intre copertele lu:’ Amatorii de idolatrie si cAutdtorii de monumente exen- plare trebuie s& fie preveniti: sunt un om patetic, mu- ticolor (ca sA nu spun pestit), incercat de o sumedeni- de demoni. Dacaé am ceva de spus, e tocmai din ur- ghiul complicatiei mele, al efortului meu zilnic si < nemulfumirii mele perpetue. Cine — atribuindu-r. perfectiuni geometrice — e dezamagit sa-mi vada r- durile, si-a creat un interlocutor fals si nu am de ganc $4 incurajez o asemenea anomalie. Invers, cine gasin- du-ma in Plai cu boi va continua s& ma crediteze si si m4 interpeleze, ca si pana acum, pe alte teme, mai pu- tin frivole — acela e pregatit pentru un dialog mai s3- natos si mai adevdrat. 3. Din perplexitate fafi de lumea rom4neasc& de ieri si de azi. Am rasfoit, cAandva, revista Bunavestirc pentru a citi editorialele lui Constantin Noica de la in- ceputul anilor ‘40. Nu atat textele maestrului meu m-au socat, cat contextul in care apdreau: grobian, spectral. de un criminal prost gust. Cum putea un om subfire S& se lase asezat intr-o asemenea ambian{a? Ce cduta in baia aceea de agresivitate primara? Dar mi-am fa- cut de curand ordine in harfii si am gasit, intre altele, eseuri personale destul de ,,curatele” publicate in re- vistele epocii de aur. Pe prima pagina — omagii mi- tocinesti cAitre Nicolae Ceausescu, iar, mai la vale, capitole din Minima moralia, perorand candid despre limitele culturii, despre Falstaff si despre ,,talentul” mo- ral. Nu-mi dideam seama de incongruenta? Nu sim- team obscenitatea acestei vecinatdfi? Si nu era faptul de a-i consimf}i, acceptand co-prezenta insanitafii, in- finit mai promiscuu si mai vinovat decat indolenta lu- dica cu care m4 misc, la Plai cu boi, printre glumite fara perdea, séni conviviali $i pantece solare? Dar cum ara- ta lumea din jur, scena noastrA politica, publicatiile, talk-show -urile la care unii din puristii care ma ceartanu ezitd sA participe? Nu se prostitueaza, zi de zi, prin- cipiile, idealurile, cuvintele? Limba romna e, mai mult ca oricAnd, obiectul unor perversiuni abominabile: gra- matica, topica, accentele au intrat in deriva. Nerugi- narea a ajuns VIP, semidoctismul — o ocupatiune de elita. Inotim in obscenitate de diminea{é pana seara, crezind cd numai dezmatul fizic e obscen. Dar terme- nul vine de la caenunt, care, pe latineste, insemna pur si simplu ,,noroi”, ,mocirla”, ,aturi’. Dejectia care pang§reste, impudoarea care corupe — acestea sunt atributele obscenitatii. Fata de manifestarile lor in toate sferele viefii publice, trebuie s4 concedem ca Plai cu boi nu e decat o juvenila insolensa, la fel de impura si la fel de inocenta cum e insusi trupul omenesc. Daca voi ajunge in lad, nu articolele din ,,revista lu’ Dinescu” vor fi de vind. Si acumularea lor nu md impiedica sA4 ma rog, asa cum nici pe fetele din ,,Crucea de Piatra” nu le impiedica trecutul lor bezmetic s4 fie, la batra- nefe, ardent evlavioase, la biserica de cartier din strada Bradului... Daca ins’ obscenitatea e problema, s4 ne ocupam de ea in intregul ei spectru cotidian. Sa inventariem desfranarea cu insutite chipuri a imediatului. Frecven- tam, oricum, inevitabil, marele bordel al tranzifiei. 5a ne luam indrazneala de a-] povesti. fnainte de a incepe, ag mai avea doud adaosuri. intai: nu poli traversa obscenitatea fard sa te contaminezi. Dar, pe de alta parte, n-o poti infrunta fara s4 o par- curgi. Cand lisus a venit pe pamant, lumea era foarte dubioas4, mult mai dubioas4, probabil, decAt un nu- mar din Pilai cu boi. Cu toate acestea, El a consimfit sa imbrace un corp muritor $i a facut tot felul de lucruri care, pentru ,,lumea bunt” a momentului, erau scan- daloase: a stat la mas4 cu vamesul, a acceptat s4 pe- treac&d la o nunta, a finut partea unei curve, a sdrutat un tridator si a promis unui tilhar un loc in Rai. Sevor fi gasit destui care s4-i reproseze lipsa de rigoare: ce cauti in acest loc infect, cum pofi sta alaturi de ata- tea lepadaturi, ce pot avea in comun sfingii si rau-faca- torii? La asemenea intrebari avem de rispuns cu totii, ori de cate ori ne confrunt4m cu partea de umbra a vie- Hii si cu tot ceea ce, in noi ingine, este infrecventabil. S& nu se creada cA mi-am pierdut umorul si cuviinfa, c4 ma iau atat de in serios, incat sA fac pe misionarul. Dar am dreptul, dacd nu chiar obligatia, de a nu face abstracfie, in reflexiunea si conduita mea curenté, de referinja christica, cu radicala, cosmica ei ingaduinta. Si referinja aceasta spune ca primul pas spre demon- strarea rAului este curajul de a fi prezent in cetatea lui. Al doilea adaos: nu cred ca Plai cu boi e, de la cap la coadA, acceptabil. Tresar gi eu, ca gi alfii, cand pican- teria devine vulgard, cand dezinvoltura aluneca spre ne-simfire, cand limbajul se ingroas4 pana la indigera- bil. Apollinaire, departe de a fi us4 de biserica, spunea, in apararea lui Giorgio Baffo, un remarcabil poet ob- scen din Venetia secolului 18: ,,Baffo violeaz4 poezia, n-am nimic de zis. Dar evenimentul acesta are mirefia gi valoarea simbolici a unei serbari venetiene.” E cu totul altceva decat s4 adopti stilistica unui monolog al lui Garcea... Plai cu boi, martie 2001Adrian Padunescu si comedia nuantelor Reusitele lui Adrian Paunescu sunt, in genere, per- formange cantitative. E teribil ce mult poate sa scrie (gi ce hung!), ce mult poate s4 vorbeascA, ce volume groase tip4reste, ce mulfi decibeli are glasul séu, ce mare e conturul fizic al prezentei sale, ce multe ver- suri stie pe dinafara 5.a.m.d. in mod vadit, dl Paunescu aderd4, pe urmele ideologilor sai preferati, la exigenta acumularii nestavilite si spera in saltul calitativ sub- secvent. Cand apuci insA pe drumul acesta, e bine s4 nu te abafi pe minore car&ri colaterale. SA nu te incurci cu finefuri $i miniaturi. O data ce ai ales sA te misti in registrul lui , mult”, ,,.mare”, ,,gros”, lung”, lat” nu mai e loc pentru semitonuri, rafinamente si nuante: trebuie s4 rami la masivitate si percutie. Nu sta bine unui duldu sa faci pe randunica. Lacomia si vanitatea domnului Paunescu il impiedica, insa, din pacate, s& respecte logica propriei naturi. El vrea si cupleze mu- getul cu apogiatura, cAlcatul in strachini cu menuetul, ragaiala cu suspinul. Gargantua ridica, gracil, degetul mic, se inalf4 pe poante si se recomanda ,,Albi-ca-Z4- pada”. Tupeul de a face pe ,titanul” e dublat, dialectic, de tupeul de a mima filigranul metafizic, speculafia diafanS. Asa se face c4, intr-o emisiune de televiziune (,Scurt pe doi“) al cdrei titlu vrea sA sfigereze radica- litatea, Adrian Paunescu s-a decis sA adopte manie- rele prudenfei etice si sa pronunte, in mod repetat,unul din cele cateva cuvinte (,,consecventa”, ,onoare”, ,adevir”, ,.masura”) care, in gura domniei sale, se smintesc si sucomba: cuvantul ,nuanta”. Delicatetea analiticé a poetului, marea nuanta pe care s-a strdduit sA o impuna interlocutorilor sai pri- vea, fireste, trecutul de lupta al securitatii comuniste. Domnul Paunescu — am mai spus-o — are, cand e vorba de comunism in genere, doua linii de conduita strategica, pe care le manevreazA smecher in functie de imprejurari. Cand i se reproseaza colaborationismul, grosolainia omagiala, compromisul fetid, scoate de la sertar o ndradvasa ciripeala dizidenta si bejenia sa de proscris abandonat de patroni. Cand aude vorbe rele despre patronii cu pricina, fi apara magnanim si le re- cupereaza, nostalgic, ,,onoarea nereperata”. Nu se in- telege nici de ce a infierat atat de darz partidul, de vreme ce era atat de bun, nici de ce e atat de dragalas, acum, cu fantomele lui, de vreme ce era atat de rau. In emisiunea de care vorbeam, ,,titanul” a ales varianta infeleapta, nuanfa, candoarea. El a interpretat romanta agentului din vechiul schit, indragostit de ochii albastri ai patriei. Nimic de zis. Nici noua nu ne plac judecifile pausale, generalizarile, incriminarile la gramada. Dar argumentatia abundentului senator era vicioasa in cel mai tipic stil paunescian: cu nuanfa pe nuanfa calcand, ,fin” in varianté elefantina. Securitatea noastra era bund, pentru ca si alte f4ri, necomuniste, aveau si au securitate, evident bund. inclinat, prin fire, sA gandeas- c4 macro, Adrian Paunescu ar fi putut, si in acest caz, sA vada marea diferenta intre KGB (cu derivatele sale locale) si CLA. Dar el a preferat sa joace, inadecvat, car- tea micii diferente. In opinia domnici sale, ,,securita- tea” democratiilor adevdrate nu s-ar deosebi de cea comunista decat prin cateva detalii hesemnificative. Or, in realitate, ceea ce bate la ochi e tocmai contras- tul: organele securitafii comuniste (ca si ale securitafiinaziste) au ca principal inamic poporul insusi pe care pretind a-l sluji, ceea ce nu e niciodata cazul institu- fiillor simetrice din vest. Sutele de mii de victime ale securitajii din Romania de-a lungul anilor de dictatura nu erau nici americani, nici rusi, nici unguri, nici turci; erau }irani romani, muncitori rom4ni, intelectuali ro- mani, politicieni romani. Dugmanul de clasa, ,,bandi- tul”, complotistul, detractorul oranduirii socialiste — nu erau calificative cu adresa externa, ci etichete puse pe spinarea unor compatriofti. Securitatea a incercat, siin buna m&surA a reusit, sa invrajbeasca pe romani cu rom4nii, si transforme o jumatate a nafiunii in vic- tima celeilalte. Vecinul care isi toarna vecinul, fratele care isi toarna fratele, acestea sunt ,,evenimentele“ caracteristice ale ,.muncii informative”, si nu paza la hotare, protectia ,,marilor“ noastre descoperiri tehno- logice, sau dejucarea intrigilor capitaliste tmpotriva romAanilor. Cei care se faceau vinovati de ,,atentat la siguranta nationala” se numeau luliu Maniu, Gheor- ghe Bratianu, Lucretiu Patrtiscanu, Mircea Vulcanescu $i aljii ca ei. In anii ‘80 acelasi rol era distribuit hui Mir- cea Dinescu, lui Radu Filipescu sau Doinei Cornea, dup& ce, mai devreme, il jucasera Paul Goma, Dorin Tudoran etc. Eficienta cu care organele de securitate au actionat, vreme de 40 de ani, impotriva elitelor aces- tei tari constituie, neindoielnic, una din cele mai mari infractiuni politice ale istoriei noastre. Sub pretextul unui angajament ,,patriotic” in slujba ,,suveranitatii” nationale si a valorilor autohtone, securitatea a atentat periculos la fiinta nafionala, la identitatea noastra, in- truchipata in tot ce am avut mai bun. Apdrarea oligar- hiei politice impotriva intregului popor, salvgardarea ideologiei comuniste impotriva tuturor evidenjelor, aceasta a fost sarcina prioritara a trupelar de securitate. CA au existat si actiuni legitime de contraspionaj, cA au existat si securisti mai putin zelogi, sau chiar cumsecade,asta tine de zona excepfiilor, a ormamenticii secunde. Dar nici 0 exceptie nu poate schimba portretul esen- fial al unei institufii care a constituit instrumentul cel mai sAngeros al represiunii interne dupa al doilea raz- boi mondial. Ne-am astepta ca dil Paunescu, ispitit cum este de tablourile ample, sA vad&4, ca mai toata lumea, oroarea monumentala ,,implementata”, la noi giin tot ,,lagarul” comunist, de aparatul securitafii- Ei bine, nu! Domnia sa devine brusc ceasornicar. Se com- place in infinitul mic. Cauta sa identifice in haita cele doud—trei exemplare cu privire umana. Face mari efor- turi s& populeze iadul cu ingeri, pentru ca e un pa- sionat al nuantelor, un judecator drept, a carui balanta aspira la dimensiuni farmaceutice. Evident, in func- tie de circumstante: daca, de pildd, la un moment dat, se impune 0 mica agresivitate retorica, a menfiona, ca din int4émplare, repartizarea la M_A.I. a recrutului Mir- cea Dinescu echivaleaz4 cu o incriminare. Domnul Paunescu stie ca, in principiu, orice recrut putea fi re- partizat la orice arma 9i stie de asemenea cA — cu chiar contribufia sa! — Dinescu, in plina nevroza gi pandit de batalionul disciplinar, a fost scos dupa doud sau trei saptamani din ,,infamanta” unitate. Dar daca poti spune o ticdlosie, de ce sA n-o spui? Am putea intre- ba, fireste, cum se face c4 cineva care vrea sa relativi- zeze culpa Securitajii prin recurs la nuante invoca dintr-o data serviciul militar la arma respectiva ca pe o culpa Iatenta. Dinescu, ca racan napastuit, e suspect. Mai putin suspecti sunt ofiterii profesionisti si turna- torii, care trebuie inconjurafi cu o precautie eticA in- finita. ,Dar eu n-am spus cA e rau sd faci armata la Securitate!” — isi continua senatorul m4runtul sau $o- tron. Atunci ce sens avusese aluzia sa? Cu asemenea intrebdri nu vom reusi insA decat s& gAdem in ridicol, subinfelegand fie si un minim interes al lui Adrian PAunescu pentru logica si bunad-cuviinja. E de pre-supus, dimpotriva, cd e mulfumit de pezevenghilacu- rile sale, c4 resimte dizgratioasa bataialA sofistica a dis- cursului sau drept inteligenta. Vorba lui Caragiale: ,,E mAgar, si violent, si n-are manere!” Slabiciunea pentru nuante a domnului Paunescu pare s4 fie, totusi, efectul unei evolutii tarzii, un simp- tom al presenectufii. Cand era mai verde si mai rosu, se ingrijea mai putin de intervalul dintre valori si din- tre cuvinte. Cantitatea trona nestingherita, fie cA era vorba de ce intra pe gurd, fie de ce iesea. E drept ca stilul encomiastic indeamné, prin el insusi, la epite- tul abuziv, la exces retoric, Ja hiperbola. Dar cand esti un apostol al nuantelor si un scriitor de vocafie pofi gasi solufii cat de cat elegante, plauzibile, digerabile. DI Paunescu nu le-a gasit. Ar fi nevoie de o energie Supraomeneasca pentru a schifa, rapid, o antologie a linguselii enorme din marea operd a lui Adrian Pau- nescu. Voi folosi, de aceea, spre ilustrare, dou’ exemple ,Marginale”, peste care am dat intamplator in iuresul post-revolutionar, cand unele din casele de protocol ale vechiului regim au intrat, temporar, in patrimoniul Ministerului Culturii (cu bibliotecile lor cu tot). Iatao dedicatie cAtre Nicu Ceausescu, pe prima pagina a vo- lumului Marsffest pentru mileniul trei, aparut in 1984, la Editura Eminescu: ,,Pentru toate inifiativele tale lu- minoase, pentru felul bdrbdtesc si tandru in care ai stiut, fn acest 1984, sd fri de partea adevdrului si a rezonantfei is- torice a numelui pe care-1 por}i, pentru subtila sintezd pe care o reprezinfi, pentru tot ce ai facut pentru mine si tot ce mi-e drag, pentru Doina Entinesciand, dea cirei resti- fuire se leagd 11 veci numele (dt, pentru ca si fit saindtos gi lursinos si puternic si antidogmatic, is tofi anti care vor veni, indreptadfind speranfelc pe care si le pun in tine, atat parinfii tdi, cat si tofi oamenii buni atacestei fdri, pentru tine, Nicte Ceausescu, prietenia mea adancd si necondifio- nata” (sublinierile apartin poetului).In 1986, pe alt volum, in condifii, pare-se, mai vi- trege, dedicafia se reia: . Tovardsului Nicu Ceausescu, aldturi de care m-amt simfit proftand implicat In destinul Romaniei, omulut care mi-a saltoat, de ciiteva ort, echilibrul $i chiar viata, marii sale indltimi de cuget si, tof mai mult, marti sale adancirniu de cugel, tuturor fapiclor bune pe care le-a ficut, rolului situ adesea decisiv tn pdstrarea hominit peste rdvna nemernica a intunericului, denmitdfit sale, chiar st tdcerti (de azt) dintre noi, iubirea miea.” Nu ma grabesc s4 judec nevoia tribunului de a-si flata beneficiarii, nici dorinta sa, probabil intemeiata, de a-si exprima recunostinfa pentru cel care se indu- rase s&-l ajute la ananghie. Problema acestor texte este ins4, cum ar spune dl Paunescu, problema nuanfelor. Se adreseaza ele lui Lorenzo Magnificul? Omagiaza ele anvergura fondatoare a lui Friedrich cel Mare sau, miAcar, a lui Carol I de Hohenzollern? Consfintesc ele oare intalnirea providentiala dintre Michelangelo gi Suveranul Pontif Paul al Il-lea? Daca e s4 ne ludm dupa& ton si vocabular, avem cu sigurantA de a face cu un eveniment din aceast4 categorie si nu cu echivocul meschin al unui raport de vasalitate intre un chefliu prepotent si un poet de curte bosumflat. Si concedem ca dedicafiile au, prin definitie, o trasdtura de pensula mai groasd, mai apAsata. Dar aici nu e vorba de pen- sul4, ci de bidinea. Ni se vorbeste de ,,rezonanfa isto- ricA” a unui nume nefast, de ,subtila sinteza” Nicu, de legatura vesnica intre Nicu $i Doina Eminesciana, de ,indltimi de cuget” care sunt, totodata, ,adandmi de cuget”, de destinul RomAniei, de cosmice inclestari intre intuneric si lumina, in sfargit, de barb&tie, tan- drete, iubire, prietenie adanca. Nu e cam mult? Nu ar fi fost cazul ca amorul pentru nuante al poetului s4 in- tre in alerta? Daca nuantfele sunt bune pentru a scoate basma curaté o institutie fundamental dubioasa, n-ar&cumva utile si pentru a-ti feri stilul si caracterul de primejdia scatofagiei si a prostului gust? Adrian Pau- mescu nu pare stingherit de asemenea interogafii. Cand evorba de omagiul rentabil, el se simte indreptatit sa Practice, necuviincios, gonflatia, apoplexia, trombonul. Cand ins4 e vorba de agenti si de colaboratori ai Secu- ritatii, potrivit i se pare mai curand glasul stins de mi- ronosita. Activistul stihial devine dantel4reasa. Falsul etic e, in orice caz, flagrant. Caci dacd un sfert din ce sta scris in dedicafiile de mai sus era, la data compu- nerii, adevarat, atunci, in decembrie 1989, dl Paunescu trebuia s4 se sinucida. Investitia sentimentald si patri- otica pe care laudele sale o implicA, proportfia lor isto- nica, patosul lor profetic nu rimeaz4 cu supraviefuirea. Prietenia necondifionata, iubirea, sperantele intregii nafiuni ar fi trebuit sA se simta grav contrariate si sA duca la o solutie de demnitate. Cum poti trai, cAnd tot ce ai mai inalt si mai adAnc e pus la zid? Ba bine cd nu! Pofi foarte bine! Mi-] inchipui, chiar, pe dl sena- tor — caci din pacate e mereu previzibil — facand cu ochiul spre spectatori, pentru a semnala cA dedicati- ile in discufie erau doldora de sopérle: ,antidogma- tic”, , ravna nemernicaé a intunericului” — care va sA zica sub patinoarul de bale fremAta un ocean de ne- supunere... ..-Adesea, cand incerc, crestineste, sA identific par- tea respirabilaé a lui Adrian Paunescu, cand mi se pare ca am datoria s4 caut in nebuloasa firii lui pe ,,aproa- pele” care trebuie asumat, nu gasesc argument mai bun decat ca existA si alcatuiri mai rele: ca, de pilda, Adrian Paunescu nu e, totusi, Corneliu Vadim Tudor. Dar l-am vazut de atatea ori suportandu-l tandru pe mai tandrul s4u emul ca invitat in cartfavalesti emi- siuni de televiziune, I-am vazut de atatea ori razga- ind impertinenja gdunoas4, incurajand impostura si ——cocolosind toapa, incat am sfaryit prin a m4 indoi pana 3i de ceea ce parea axa sentimentului paunescian al fiinjei: orgoliul. Ce lips& de orgoliu, intr-adevdar, ce lipsa de inteligensa, in fond, s4 accep$i vecinatatea unui sfaraiac. S-ar zice cA trunchiul nu sare departe de aschie... Plai cu boi, mai 2001De la Spiru Haret spre Romania de Maine, prin Aurelian Bondrea Obscenitatea, ca toate marile stiluri. are istoria ei interioara: perioade, epoci, sub-epoci, momente de ener- gie aurorala, de apogeu, si de rafinata oboseala alexan- drina. Uneori, obscenitatea e stil oficial. Alteori — un fenomen subversiv, de underground. Exista obscenita- tea plebee, revolufionara, a nadufului gros, $i obsceni- tatea de budoar, ipocrit4, dantelat&, furtiva. Dar 54 nu devenim pedanti. Inainte de a face clasificdri, s3 colec- fiondm experiente. Obscenit4fi pre-revolufionare In epoca de aur” a senzualului ascet Nicolae Ceau- gescu, istoria obscenitatii a fost sincron4 cu istoria pro- priu-zis&: apogeu de ambele parti. Legislatorul tragea cu ochiul spre dormitorul cet&teanului pentru a-i doza performanfa intim4 dupa criteriul nevoilor demogra- fice, asa incat, clipA de clipa, mAna partidului s4 fie sim- fita, ca un principiu regulator, pe pantecele nevestei. Trupuri aseptice de copii erau carne de tun propagan- distic pe stadioane supraincarcate: un fel de viol colec- tiv in care Marele Pedofil scria pe zguri sau pe gazon lozinci nerusginat triumfale, folosindu-se de oameni cum se folosesc derbedeii de materia primA a vespa- sienelor pentru a mAzg&li peretii. Uriase cozi gri so- domizau magazinele goale, intrefinand o atmosfera 23nevroticad, de insatisfactie si culpabilitate. Minciuna ajunsese dezm4&j, presa central4&, ca si literatura oma- gial4 ardtau a pornografie. O data pe an trebuia s4 ne araitam, la militie, masinile de scris, aga cum aritam in copilarie invafatorului unghiile si batistele. Din punc- tul de vedere al obscenitatii oficiale, a avea o masinA de scris era obscen. Trebuia s4 rosesti si sii te cAiesti ca de o practica inavuabila. Pe scurt — si ca sA nu mai lun- gim vorba — ne simfeam cu tofii posedati de dimineaja pana seara, oricand la dispozifia matroanei ideologice care lua, rand pe rand, chipul ,,cabinetului 1” sau al -cabinetului 2”. Una din perversiunile de ultima ora era legiferarea ,,contactelor” cu strdinii. Prietenia cu un cetaéfean din afara farii, turist sau — fereascé Dumne- zeu! — diplomat, era dlasata la ,ilicit’’, ca agresarea unei muinore. Eram, cu mic cu mare, suspectati de a fi incli- nafi s4 intrefinem raporturi inappropriate” cu tot ce mirosea a valuta. Un popor intreg pe past de Monica Lewinsky avant la lettre. Ideea era cA cine vede straini le vinde pe nimic secrete. Marele secret, asupra cAiruia plutea suprema interdictie, era falimentul general. Era $i singurul secret pe care il stia toatA lumea si pe care, deci, il putea deconspira oricine. Asadar — nu era voie $4 ai de a face cu straini. Daci Sreseai, te expuneai, in- tr-o prima faz4, unor severe ore de dirigentfie, iar apoi, in functie de imprejurari si de incApAtanarea proprie, unor m4asuri ceva mai radicale. Eu am gresit. Diver- Se institufii au inceput si ma certe. E ceea ce domnul Gabriel Andreescu numeste colaborarea mea cu secu- ritatea. La Ministerul InvatamAntului am avut parte de elita corpului de supraveghere morala a cadrelor: to- varasul Aurelian Bondrea. Personajul avea un soi de notorietate maligna, cum era si firesc pentru un func- fionar superior care, ani dea randul, gfrase conformi- tatea ideologica si etic4 a intregii dAsc4limi rom4anesti. Se spunea cA e plastograful calificat al diplomelor de 24inalte studii ale Elenei Ceausescu si cA meritul acesta atarna atat de greu la dosarul sau, incat, chiar cand oa- recari potlogarii i-au fost dezvaluite de Scanteia (ceea ce altora le-ar fi fost fatal), marele om a supraviefuit, ramanand, impenitent, in functie. Ei bine, mi s-a facut onoarea s& fiu dat tocmai pe ména lui. M-a intampinat cu staif de stapan, ca unul care, primind sarcina, va fi raspuns, complice, ,,Lasati pe mine!” Proasp4t ras, in- costumat ca la nunta, avea aerul curdtel si intreprinza- tor al unui abil sef de sala. A fost concis, grav, pe un ton in care am4rdciunea se amesteca — profesionist — cu avertismentul si cu presimtirea funest4. Esenta me- sajului siu era urmAtoarea: ,,Socialismul pe care l-am construit cu atatea sacrificii a facut din tara noastré o adevaraté grédina. N-avem nevoie, in aceasta gridina, de buruieni.” Trebuia s4 ma astept, deci, la 0 ecologica plivire, la o drama de tipul izgonirii din Rai. Deocam- dat&, am fost izgonit numai din Bucuresti si plantat cu forta intr-o gradinijé moldoveneasc4, langA Bacau. Obscenitadfi post-revolutionare Dupa revolutie, am uitat de tovarasul Bondrea. Mi-am spus ca va fi fost plivit e] insusi, alaturi de puz- deria de trepadusi cu nume neverosimile care umplu- sera scena inainte de 1989: Cenuse, Clatici, CApudean, Necsoiu et Comp. M-am inselat. Bondrea nici nu moa- re, nici nu se preda. Dimpotriva: construieste noi si noi gradini, altoieste, recosmetizeaza, spalA oameni si bani si devine patronul celei mai mari universit&fi private din Rom4nia. Ocup4 ea un sediu modest, discret, care s& nu sara in ochi? Nu, ci amplul si costisitorul sediu al noului palat al pionierilor, cAruia nu i s-a gasit o mai bund intrebuinfare. Poarté universitatea lui Bondrea numele marilor grddinari pe care patronul i-a slujit fara scrupule decenii intregi? Se numeste ea Lenin, sau 25Elena Ceausescu, sau macar Ilie Pintilie? Nu. Ea are nevoie, pe frontispiciu, de numele celui care a inteme- iat invatAmantul romAnesc modern: Spiru Haret. Cat despre Fundafia sub al c4rei acoperamant Bondrea face educatia noilor generatii, care i-ar fi numele potrivit? ~Vechea garda“? ,,Trecutul glorios“? ,,Secera si cloca- nul”? Nu, evident c4 nu. Fundafia se va numi ,,Romania de Maine”. Un mod de a sugera, bland, cA vom avea tot ce-am mai avut, c& viitorul e deja organizat, par- celat, ,,gradinarit”, pe baza universalei competente a unui mic comando de braconieri. Care e punctul lor tare? Educatia. Munca cu tinerii. Ce s-a schimbat? Eti- ca (adica un fleac!) si redistribufia echitafii socialiste, dupa criteriile capitalismului de partid gi de stat. Au- relian Bondrea e un succes al privatiz4rii post-revolu- tionare. Imi amintesc ca, prin “90 sau ‘91, am ascullat cu gura cAscata opiniile unui expert american, dispus s4 refuze orice sprijin financiar Ministerului Invaqa- mantului (suspect, nu-i aga, de cripto-comunism), pen- tru a incuraja initiativele particulare ale unui anume Bondrea, care duceau fara spre culmile economiei de piata si ale democratici. Obscenitatea e, prin urmare, in plina globalizare. Nerusinatii din toate t4rile se unesc eficace si ne dau lectii. Lucrurile continua insa sa se complice. Nu vreau s4 mA opresc la lista profesorilor gAzduiti de Rom4nia de Maine (un amestec multicolor, cu osingurd trasatura comuna: solidaritatea constiin- tei proaste in unele cazuri, a nesimfirii victorioase in altele). Dar, de mai mult4 vreme, pagini ample dintr-un prestigios cotidian au devenit spatiu publicitar pentru intreprinderea lui Aurelian Bondrea. ,,Rectorul” sem- neaz4 pletorice eseuri vizionare in care e greu de spus ce e mai de plans: stilul, gramatica sau ideile? Stiu foar- te bine cA banii n-au miros, cA pare si un ziar de mare tiraj are nevoie de fonduri suplimentare. Dar ,,princi- pialitatea”, JeapAnd indeobste, a editorilor sii nu e mai 26_ YUEN sifanata de concesia gogonatd la care sunt dis- pusi, transformand un activist cu alura de magaziner in reper al educafiei nationale. Decenja? Patriotism? Respectul valorilor? Nu, ci pur4 si simpla obscenitate publica, infinit mai impura si mai nocivd, dupA padre- rea mea, decat poza deocheata si vorba fara perdea. S-ar Zice cA, simbolic vorbind, suntem in fara lui Bondrea. El e beneficiarul revolufiei din decembrie, el e emble- ma reusitei private si institutionale. Nimeni nu-i pune la indoiala legitimitatea, credibilitatea, competenta. Ni- meni nu se intreaba care e sursa uriaselor sale rezerve financiare. Lumea bund, gazetele, analistii politici au alte treburi. Intre timp — era inevitabil — Aurelian Bondrea pare s4-si fi facut si televiziune. Deun4zi, am descoperit siderat printre canalele la care am acces prin cablu un post numit ,.TVRM”. in prima clipa, m-am temut ca e detasamentul de avangarda mediatica al RomAaniei Mari. Apoi am privit programele noului post si m-am confruntat cu interminabile prelegeri (semi)a- cademice sub sigla ,,Romaniei de Maine”. Amicul ne-a patruns, asadar, in casd si in gand... Va citi (sau i se va semnala) textul acesta. Va avea, probabil, dou ti- puri de reactii: mai intai, se va gandi ca buruienile de genul meu trebuiau st4rpite de mult si cA vechiul re- gim a fost prea ingdduitor cu derbedeii. Apoi va surade confortabil, spunandu-si cA, oricat s-ar agita ,,elitigtii” de teapa mea, afacerile lui nu mai pot fi periclitate. A fost bine plasat sub comunisti, s-a descurcat foarte bine si sub primul Iliescu $i sub Constantinescu, infloreste siacum. Nu e el omul sa fie ,destabilizat” de anemica tranzifie autohton4. Mai ales cA nu numai el a supra- viefuit, ci o intreaga refea: oriincotro ai privi vezi nu- mai prieteni. Pe la guvern, prin parlament, prin justifie, prin toate partidele politice (mu cofiteaza daca sunt la putere sau in opozitie), te intampina figuri cunoscute, familiare, datatoare de incredere si speranta. Tara n-a 27fost, cum pretind naivii, pedeserizatd sau cederizata. A fost bondrificaté. AdicA adusa intr-o conditie in care diferentele dintre oameni cumsecade gi lichele, dintre competenta si smecherie, dintre curatenie si jeg mu mai sunt semnificative. Ceausescu n-a fost evacuat. A fost doar f4ramifat intr-o legiune de mici dihdnii nostal- gice, in care spiritul lui subzista fertil. Cu alte cuvinte, Ceausescu a fost multiplicat prin diminutivare: in lo- cul dragonului absolutist — o puzderie de soparle in- floritoare, specializate in toate speciile de relativism. Obscenitatea interioara a devenit condifia succesului gi un discret semn de recunoastere intre membrii ace- luiasi cuib... Plai cu boi, aprilic 2001Ion Cristoiu demisionar Domanul Ion Cristoiu s-a hotarat, peste noapte, sd se retraga de la Evenimentul Zilet. Nu mai suporta ,,pre- siunea psihica“ la care e supus datorita opiniilor sale prea radicale. Vrea sA se (re)apuce de citit la Biblioteca Academiei. Isi daruieste toate actiunile fostilor s4i par- teneri de presi si de afaceri. Un gazetar care a comba- tut cu atata fervoare pentru transparenjA putea gasi explicatii mai plauzibile. Domnul Cristoiu a suportat binisor lungii ani de ,.persecufie” din perioada Iliescu; ba chiar a arborat persecutia ca pe o insigna, pe fron- tispiciul ziarului. Nici sub Ceausescu n-am asistat — din partea Domniei Sale — la vreun gest de exaspe- rare. De unde, brusc, atata fragilitate? S-ar zice cA avem de a face cu o crizA mistica: omul isi imparte averile si alege recluziunea studioasa ca pe singurul destin care ise potriveste. In definitiv, de ce nu? Duhul Sfant bate incotro pofteste. Sie incontestabil cA domnul Cristoiu are destule motive si fie un pic surmenat. A slabit mult, cu o indarjire aproape fanatica, ceea ce — o spun in cunostinté de cauzA — poate nevroza pe oricine. Apoi, a fost impins de imprejurari si de indigenfa contextu- lui intr-o postura care depaseste cu mult posibilitatile sale reale. Incet-incet, el s-a vazut lider de opinie, analist politic de varf, expert national cy-vocatie en- ciclopedica. Chemat s4-si dea cu parerea peste tot si despre orice, lon Cristoiu a devenit micul nostru profet 29cotidian, un fel de ,,Brucan dw pauzre’, un fel de ,fust food” al gandirii politice jurnaliere. in momentele sale bune, el afiseaz4 o viclenie candida, o perspicacitate de diletant .,of”, care nu se lasi pacalit de smecheriile politicienilor. Pricepe si i}i explicd. Un amestec de CocosilA si Dumitru al lui Nae, revenifi in poiana lui Iocan dupa cajiva ani de inv afatura la seral. Pentru un om de condei, mai ales pentru unul care crede cA vio- larea unei gaini sau injunghierea vecinului sunt rea- litifi dostoievskiene, domnul Cristoiu_ manifesta o stingheritoare neglijenja stilisticd. Scrie gi vorbeste ru- dimentar, incat te cutremuri la gindul ca el e echiva- lentul autohton al gazetarilor de la Figara gi Le Monde, de la Frankfurter Allgemeine sau Times. E greu sa nu fii incomodat psihic de eventualitatea unor asemenea asociatii. Imi pot inchipui tensiunea lAuntrica la care $-a expus, in anii din unma, domnul Cristoiu, incercand sd fini steagul mereu sus, s4 joace cartea ,obiectivita- tii” pana la a abandona adevarul si buna-cuviinta, si isi asume, insomniac, o posturd de mare putere, supra-ministeriali, hiper-prezidenfiala, ultra-parla- mentara, mai eficienta decat politia si mai binefaca- toare decat Biserica. O asemenea cursd nu se poate termina bine, dac& nu stil si te retragi la timp. Dom- nul Cristoiu trebuie, deci, felicitat pentru s4nitosul dumisale instinct. Daca retragerea gazetarului e mo- tivata in chip autentic, dacd ea nu camufleaza inavua- bile manevre de culise sau relansdri premature in alte ,,afaceri”, ea va da roade onorabile. In caz con- trar, nu ne va ramane decal s4 conmsemnam osminteala in plus, in marea, multicolora sminteala a tranzifiei, plina de talhari, victime si bufoni. Dilemma, 21-27 februarie 1997 vrGeorge Pruteanu sau Despre manele si politica Nu-mi plac manelele. Ma deranjeaza abuzul vaica- relii, sentimentalismul siropos, melodia serpeasca $i ritmul de meterhanea. Dar m4 deranjeaz4, in primul rand, faptul cA cei care le cant, si mai ales cei care le asculté par surzi. Dac4 un amator de manele trece prin- tr-o padure, toat#i padurea ascult4 manelele lui prefe- rate. Pe strada sau la cate un restaurant, decibelii lovesc apocaliptic. Radioul si televizorul se aud in tot cartie- rul. Mi se vorbeste de dreptul (omului) de a asculta ce vrea, dar nu se ia in seamA dreptul meu de a rw asculta ce vor alfii. Dupa& o emisiune a lui Radu Moraru in care invi- tatii erau doi manelisti si George Pruteanu, certitudi- nile mele au intrat, totusi, in deriva. Pentru cA nu doud Hnii melodice se infruntau acolo, nu doua opfiuni de gust ireconciliabile, ci doua tipuri de umanitate. De o parte o anumita inocenta inculta, iar de cealalta o im- pura suficientd, incremenita cu degetul in sus, intr-un gest de pedagogie acta. Inocenta, dupa experienja mea, ¢, omeneste, mai pretioas4’ decat cultura. Cultura con- viefuieste fara dificultafi cu miselia, cu cruzimea, cu perversitatea, cu lipsa de caracter, cu vanitatea, si chiar cu (dar ce spun ,,chiar cu”, mai ales cu) prostia. ladul e plin, cred, de lichele cultivate, dupa cum Raiul e plin, probabil, de analfabefi cu suflet curat. George Pruteanu s-a comportat pe tot parcursul emisiunii ca un baiat 31fin, cAruia ii place s4 smulga aripile insectelor. Nu facea greseli de gramatica, avea fraz4, avea metafora, avea lecturi, dar era brutal, prost crescut, in gravé carenta de delicatete sufleteasca. Dimpotriva, Adrian Copilu’ Minune si Gufa erau cuviinciosi. ,, Noi va respectam, domnu’ Pruteanu!” — au spus cei doi, fara ipocrizie, de cAteva ori, in timp ce preopinentul era agresiv, jig- nitor, orbit de sentimentul propriei competenge. De la inaltimea intelectului s4u incontinent, el nu ezita si po- meneascA de mucegaiuri si transpirafii, prezente, care va sa zicd, la chefuri si absente din ambianfa asepticé a bibliotecii. Lucrurile par evidente, dar nu exprima4 mai putin o psihologie de parvenit si o vulgara uscAciune a inimii. George Pruteanu n-are dubii, n-are intrebari. El crede c& a fi intelectual e a tradi in inflatia raspunsu- rilor, a avea mereu la indemana referinte solemmne si 0 inepuizabila rezerva de dispret. George Pruteanu cre- de c& a fi intelectual ea fi baiat destept: a explica mereu prostimii cum stau, ma-nfelegi, lucrurile, ce e voie si ce nu € voie. Rezultatul e un fel de prepotenja cinica, la limita kitsch-ului. As fi facut toate aceste observatii si dacd nu l-as fi cunoscut pe George Pruteanu, cu preistoria si istoria lui, cu tribulatiile lui aiuritoare. Dar din pacate il cu- nosc, mai exact l-am cunoscut candva, pe George Pru- teanu. Ne-am intalnit, mai intai, inainte de 89, la o precard casA a scriitorilor de lang& Rodna. Era un inter- locutor cordial, plin de umor, citit, cu un farmec oare- cum provincial, dar indeniabil. Dupa revolutie a aparut la Bucuresti, cu vadita intentie de a se ,,naturaliza” in elita metropolitand. Rastignac contempla, lacom, ca- pitala. A inceput cu bafoase vehemente ,,opozifioniste” foarte prizate in lumea bun4 a momentului. Ma certa ca n-o iubesc destul pe Ana Blandiana. I-am oferit o cronica literara la Dilema. Era radical, anti-iliescist, cio- dopedic. A pStruns in televiziune, ca gramAtic nafional. 32A avut succes. Dar voia mai mult. Voia carier4 poli- ticd. Aintrat la {4ranisti. N-aveau anvergura potrivita pentru ambifiile lui. A simfit, inteligent, care e arma- sarul cAstigator pe scena publica a patriei: retorica na- Honala in toate versiunile imaginabile. A trecut la PSD. Intre timp, fire complex, a inceput sA creada sincer in propriile lui opinii $i convertiri. L-am vazut spunand enormitdhi patetice in emisiuni de-ale lui Adrian Pau- nescu, l-am vazut umbland retrospectiv, cu bidineaua, pe lang portretul lui Ceausescu. A fost contra mine- rilor in iunie ‘90 si in septembrie ‘91, si indrigostit nebuneste de ei in ianuarie ’99. S-a batut, volubil, cu stricAlorii de limb3, cu ungurii, cu intelectualitatea ne- patriotic’. S-a inscris, in sfarsit, in PRM. Ne-a expli- cat cA el nu e,,traseist”, ci ,aubentic’. Sincer cand intra, consecvent cand iese... E, adicd, un caracter de beton: nu el se dA dupa partide, ci partidele sunt invitate s4 se dea dupi el. E un om de convingeri. Flexibile, ca insdsi viaja. El, rafinatul traducator al lui Dante, ad- mir, fara prejudeciti, finetea intelectual a lui Vadim Tudor, el, anticomunistul transant de dup ,,evenimen- te”, se simte bine cu Ilie Merce. Ce evolutie! Ce Bildungs- roman! Si nu la frageda varst4 a adolescenfei, ci in plina, fibroas4, presenescenfa! Ma intreb, de cate ori il vad, ce i s-a intamplat de fapt? Se poarta ca un ticdlos, dar nu ma decid si-l clasez ca atare. Se poart4 ca un prost, dar stiu c4 nu e prost. Poate cd l-a smintit, ca si pe alti ieseni, dezraddcinarea. Poate |-a desfigurat orgoliul. Poate trece printr-o nevroz4 drasticd. ExistA oarecari simptome, printre care alunecarea de la un debit ver- bal precipitat — I-a avut intotdeauna — la un soi de agitatie spasmodic, insomniacd, cu efecte colaterale halucinatorii. Pacat de el! — imi vine s4 spun, uneori. Avea calititi! Dar cand l-am vazut, jn emisiunea lui Radu Moraru, latrand feroce la cei doi cantarefi de ma- nele, mi s-au ars toate sigurantele. Sa te guduri fericit, 33pe lang seful unei haznale politice, si infierezi trivia- itatea ca suporter al unei gazete (Romania Mare) care si-a facut din dejectie parfumul predilect, s4 te razbo- iesti cu manelele, cand faci parte dintr-o orchestra po- liticd fata de a cdrei performan{4 manelele curente par exercifii schubertiene, iat& lucruri teribile, de nedige- rat. Draga George, da-mi voie s4-}i spun in amintirea intalnirii noastre de la Valea Vinului: Adrian Copilu’ Minune e un om de treab&. Tu ins& ai ajuns un cara- ghios! Si, in raport cu el, un netrebnic. Dilema Veche, 13-19 februarie 2004Wagner, Picasso, Agathon, Cozmanca Invitat la o emisiune a Mihaelei Radulescu, dom- nul Adrian N&stase a declarat, intre altele, c4, dintre pasari, ii plac vulturii, dintre compozitori, Wagner, si, dintre pictori, Picasso, mai ales ce] din perioadele al- bastr& si roz. Ar rezulta cA gustul domniei sale merge Citre sublimitati solernne, cAtre melancolii diafane, ma rog, catre finefturi... Toatd lumea stie ca primul-minis- tru e un avid colectionar de arta si un om de lume. Te-ai astepta s4-l vezi inconjurat de o colectie de oameni pe msura optiunilor sale de gust: dialecticieni rafinati, spi- rite nobile si alerte, inteligenje suple, pe scurt, ,dommi” adevarati, convingatori prin simpla lor aparifie. In rea- litate, dl N&stase e inconjurat de ciudafenii. ,Oamenii premierului” alcatuiesc o antologie a incalificabilului, o galerie de portrete halucinante, dinaintea cArora bu- nul-gust intra in coma. E greu de inteles ce simte un estet cand se vede reprezentat politic de nebuloasa Mis- chie. Cum s4 asculti Wagner si s4-1 pui pe listele electo- rale pe Bebe Ivanovici? Cum s4 conciliezi rozurile lui Picasso cu smecheria de provincie a lui Hrebenciuc, cu vidul zglobiu al lui Agathon sau cu privirea oblica a lui Cozmanca? Sigur ca nici celelalte partide nu sunt scutite de accidente fizionomice indigerabile, dar se- ria de caricaturi livrata de partidul dg guvernamant n-are egal. Sunt mulfi, sunt la vedere, sunt puternici. Sunt de o ineducabilA obrAaznicie. Nu e vorba, pur si 35simplu, de aspectul fizic, desi ochiul unui amator avi- zat cum e dl prim-ministru nu poate s4 nu clipeasca ranit dinaintea cacofoniei formate. E vorba despre ceea ce aspectul fizic camufleaza si, deopotrivd, dezvaluie. Exist4 urdtenii expresive, diformitaji impunatoare, strambatafi sarmante. Nici Socrate, nici Cyrano de Ber- gerac nu erau prea ardtosi. Dar peste chipul lor trecea adierea spiritului si a onestit4fii. Eroii nostri nu sunt ur&fi, sunt urafifi de defectul gandirii gi al caracteru- lui lor. Sunt desfigura}i de propria lor indigenta-. Vor- besc incult si trivial, se poarta mAarlaneste, acHioneazA vicios. Sunt solidari in numele unui rebut de umani- tate. Si populeaza inflajionar cladirile guvernului, ale parlamentului, ale primdriilor $i prefecturilor, ale tu- turor institufiilor publice. Ne strica serile perorand bez- metic la toate posturile de televiziune, ne impufineaza sufletele sine pervertesc gustul. Ne saboteazA speran- tele, ne jignesc buna-cuviinta. Nu mi-e greu s4-mi ima- ginez ce ar putea raspunde dl Nastase. Ar spune, mai intai, c& politica nu se face cu juni-primi, ci cu oameni pragmatici, eficienfi, devotati cauzei. A umbla cu cri- terii de salon, cu exigente ideale, cu mofturi estetizante, eacultiva un angelism inadecvat si perdant. Ideea aceasta nu e decat un perfid sofism si creeazA un primejdios delir al promovdrii nulitafilor. S-ar zice cA pragmatismul e neap4rat pocit, iar eficienta neapa- rat barbar3. C4 omul politic de succes trebuie sa fie nea- Parat o otreapa. Aceasta idee despre politica si despre actiunea publica ne afunda tot mai mult in marasm so- cial si patologie moral. Ea ne face s4 credem cA in sfera politicului nu pot reusi dec&t cinicii, cA nu e nevoie de finuta, de bund-credinta si de convingeri, ci doar de ba- dar&nie, tupeu si abilitate adaptativa. Cand se aude o voce mai curat4, ,,baiefii” cu experien}4 ricaneaza: adul- mecA victima.Se consolideazA superstifia c& politicia- nul de vocatie trebuie si muste, s4 scuipe, sd raga. Sa 36dea la glezne, s4 mint’ suveran, sa te fraiereasca. Cine incearcA variante mai cuviincioase e un caraghios $i va fi papat cu fulgi cu tot. Dar privifi fotografiile mi- nistrilor si parlamentarilor europeni, priviti chipurile politicienilor romani antebelici si veti vedea ca nu e obligatoriu s4 faci cariera pe baza de schimonoseala $i duhoare. C4 pot da rezultate $i simful onoarei, distinc- tia, civilitatea. CA, asadar, nu s-au brevetat, deocam- dat, ca inevitabile, stilul marsav si mediocritatea. Un program politic urgent ar trebui si ia drept finta asa- narea politicului insusi. Ar trebui ca politicienii s4 aiba orgoliul de a fi decenti si si se preocupe nu de prosti- rea electoratului, ci de innobilarea lui. Altfel ne vorn tictlogsi galopant, in ideea cA trebuie incurajate foapa, demagogul populist, derbedeul. Vor pretinde ca Bra- tienii si Maniu sunt demodati, c4 soarta f4rii e pe mini bune daca la carmd4 sunt pezevenghi ,.functionali” ca Micky Spaga si cA Octav CozmAnca e un Ceahlau al administratiei. Al doilea raspuns probabil al dlui Nastase ar fi ca una e gustul privat, alta e actiunea de pe scena. Poti foarte bine s4 asculti Bach in sanul familiei 5i 54 prega- testi, ,,la serviciu”, solufjia finala. Pe de alt& parte, nu existA neap4drat incompatibilitate intre placerea de a citi Kant si pasiunea pentru iahnie. intr-adevar, nu exista: poti fi, in acelasi timp, cuitivat si gurmand. Ceea ce nu poli, fara a risca perversiunea, e s4 mAnanci carnafi cu friscd sau si degusti, cu ohtaturi echivalente, oratoria lui Cicero si pe aceea a Jui Vanghelie. Or, dl prim-mi- nistru asta face. lese la rampa si vorbeste despre caviar, dar are buzunarele pline de tari. Inchide ochii pansiv, pentru a contempla abisurile Nibelungilor, dar, in rea- litate, suspind dupa bancurile sui ale bietului Agathon. Pe termen lung, exercitiul acesta te poate'sminti. Cata schizofrenie poate incApea in doud luntrii? Cat de de- parte poate si mearga dublul discurs? Unele semne 37rele au aparut deja: un personaj ,,normal” ca Emil Hu- rezeanu n-a rezistat mult in anturajul guvernamental, iar un impostor semidoct ca C.V. Tudor trece, in ochii premierului, drept ,,.un om cultivat”... Necazul e ca optiunile insului privat nu au efect decat asupra lui $ia apropiatilor lui, in vreme ce opfiunile unui sef de guvern au efect asupra tuturor. Urmdarim, asadar, nu fara emotie, evolutia intortocheata a dlui Nastase. Cine va castiga, pana la urmd, in inima ($i in politica) sa? Picasso sau Tavi? Wagner sau $turlubaticul Dan Matei? Adrian Nastase suraézand tandru spre Vest sau Adrian Niastase privind complice spre balciul autohton? Amo- rul pentru vulturi sau slabiciunea pentru guzgani? Plai cu boi, ianuarie 2004Il COMEDIA PRESEIGazetdria de tranzifie Decembrie 1989 a produs, intre altele, o improspa- tare radicala a sloganurilor. Doud din ele — corela- tive — au tinut afisul de la bun inceput si sunt inca la moda: ,,.nevoia de schimbare” si ,,innoirea clasei po- litice”. Nici o schimbare post-decembrista n-a fost — pentru exigentele noastre insomniace — suficient de innoitoare. ,,Qamenii vechi“ reapareau la tot pasul, le- gile vechi supraviefuiau inertial, mentalitatile vechi se dovedeau de neinlaturat. Abia alegerile din noiembrie 1996 phreau s& garanteze, in sfarsit, marca schimbare, schimbarea ireversibila. Dar si acum am ramas nemul- fumifi; am fi dorit transforméri mai adAnci, intr-un ritm mai vioi. Cu toate acestea, cantdrit cu bund-credinfa, bilantul global de dup revolutie e impresionant: am schimbat Constitufia, legea electorala, sistemul politic si bancar, am schimbat sefi de partide, elite financiare, directori de intreprindere, lideri sindicali, primari, pre- fecti; pana la urma |-am schimbat pe insugi presedintele {4rii. Prinsi in acest torent reformator, n-am observat cA exist4 totusi o categorie care — in mare —a ramas neschimbata, chiar daca si-a modificat cu totul (si, ade- seori, sincer) metodele, retorica, ideologia. E vorba de categoria gazetarilor. Tocmai ei, care au intretinut zzo- motos discursul reformist si au cerut, sitstematic, In- locuirea edecurilor, tocmai ei au ramas — nominal — aceiasi! Nu inseamnd c4 n-au aparut si figuri noi. Dar 41liderii de opinie, marii fabricanti de jurnale, vedetele sunt, in fond, oameni care s-au format gsi s-au afinmat sub vechiul regim; uneori talentafi, uneori cumsecade, dar intotdeauna ,,adaptayi” la regulile jocului totalitar, gata sa profeseze toate ,abilitatile’, de la mica obedi- enfa pana la marele compromis. Ni se pare inadmisi- bil ca scena politicd s4 fie populata de vechi activisti, fie ci din prima sau din a doua gamiturd, dar ni se pare normal ca presa s& fie confiscata de profesionistii ve- chiului organism de propaganda. Nici lon Cristoiu, nici Cornel Nistorescu, nici Anton Uncu, nici Petre Mihai Bacanu, sau Mihai Tatulici, sau Sorin Rosca Stanescu, sau Dumitru Tinu gi aljii ca ei (ca 54 nu mai vorbesc de ,consecventii” Paunescu si Vadim si de armatele de articlieri obosifi de la Dimincaja si de la defuncta Vocea Romdaniei) nu sunt ,oameni noi”. Lucrul mi s-a parut izbitor cu vreun an in urma, cand, la o emisiune mon- tata de Tatulici, i-am vazut alaturi pe tofi cei care — dupa ‘89 — se distribuiserA’ oportun in directii diver- gente: de la Octavian Stireanu pana la Sorin Rosca Sta- nescu. Se alintau reciproc (,,generafie de sacrificiu”) si coagulau nostalgic in jurul lui Nicolae Dan Frun- telata — pe atunci ministru PDSR — invocat, aldaturi de Nicolae Stoian, ca un soi de ,,ecrou fondator”, ca un adevdrat maestru, protector $i sef de scoala. Nu judec pe nimeni $i nu-i pun pe toti in aceeasi oala. Dar e un fapt cA gazetarii prestigiosi ai momentului au un aer comun, care tine mai mult de trecutul lor decat de viito- rul nostru: un vag patos utecist, o abia refinuta fervoare demascatoare, un anumit sentimentalism populist, ex- primat frust, tovdraseste. Cand vor sa laude, lingusesc, cand vor s4 critice, injura. E, de asemenea, un fapt ca aceasta echipa de ,,fosti” domin& la televiziune, la ra- dio si in ziare comentariul politic eotidian. Sunt mai influenti socialmente decat politicienii si mai temuti decat ei. Au oscuzd. As spune, aproape, cA au o stranie 42EO legitimitate: sunt ,,exponenfiali”, sunt un esantion sem- nificativ al ,.poporului”, adica al nastru. Caci si nai. noi care vrem schimbarea, care vrem in NATO $i in Uniunea Europeana, care vrem sa transformam tara fara si ne transformam prea mult noi ingine, suntem tot cei vechi, cei care am consimfit, rabdatori, la dic- taturd, care am mofait prin sedinte abominabile, am tolerat minciuna, frica si nedreptatea. Gazetarii sunt ipostaza noastr4 publicé, emblema ,,tranzifiei” noas- tre cAtre noi insine. SA nu le acord4m nici mai putin, dar nici mai mult decat atat... Dileina, 4-10 iulie 1997O problema de cadre Jupain Dumitrache: ...Toate le stie, imi place... Ipingescu: Apoi daca-i jurnalist... (O noapte furtunogsa, Act I, Scena IX) Intr-un anumit sens, alegerile din 1996 au fost cAs- tigate de Romiinia iberd. Nu dau acestei afirmafii nici oconotatie polemica. E un fapt. Panda s& stabilim daca faptul in sine e benefic sau nu, trebuie sA luam nota de evidenta lui si s4-i cercetim, lucid, justificarile. Mai inlai s4 recapituldm: purtatorul de cuvant al Guvernu- lui e domnul Eugen Serbanescu, gazetar la Romania libera, Tot din staff-ul originar al Roméaniei libere a fost recoltata si doamna Gilda Lazar pentru functia de pur- tator de cuv4nt al Ministerului de Externe. Seful de cabinet al domnului Ion Diaconescu, presedintele Ca- merei Deputaftilor, este doamna Roxana Badralexi, de la Rodarte Libera. Dam Preisz, de la acelasi jurnal, e con- silier guvernamental. La conducerea Serviciului Roman de Informafii a fost numit domnul Costin Georgescu, activ, inca din 1990, in echipa Royndniei liberc, ca si dom- nul Catalin Harnagea, devenit, de curand, sef al Ser- viciului de Informatii Externe. Amintim, in treacdt, ca si domnul Bacanu, ca membru marcant al Aliantei Ci- vice, a avut si are de jucat un rol in trebile f4rii, chiar dac4 nu ocupd o functie anume. Un colaborator asi- duu al aceleiasi publicatii, domnul Nicolae Prelipceanu, esi el consilier, undeva la varf. lata, agadar, un inven- tar rapid, din care rezulta cA Romarria liber a devenit, dupa alegeri, o adevarata pepinierd de cadre a noii guvernari. 44Situafiunea nu e banal’. Nu e de imaginat ca gu- vernul Franfei si absoarba redactia de la Le Monde, sau ca serviciile secrete ale Angliei s4 fie incredintate celor de la Times. Originalitatea noastra e, iarasi, indiscuta- bila. Ea se poate ins& explica. fn primul rand, e limpede ca alianfa cAstigatoare s-a simtit obligata s3-gi recom- penseze suporterii. Ne putem intreba, e drept, daca in- tr-un moment de crizA nationalA si dupa sapte ani de lupta impotriva clientelatului politic, e infelept si-ti alegi colaboratorii dupa criterii care n-au neap&rat de a face cu profesionalismul riguros. Dar, m4 rog, ase- menea ,,bonificatii” politice se acordA, intr-un fel sau altul, pretutindeni. In al doilea rand, trebuie s4 recu- noastem c4 guvernantii duc lipsa de oameni. Cei cinci- sprezece mii de reformatori competenti despre care ni se vorbea in timpul campaniei electorale au intrat deja in legenda, fara s4 fi trecut pe la carma fSrii. Fie c&, in realitate, n-au fost inca identificati, fie c4, solicitati, au refuzat s4 pund umArul, ei au lasat loc liber pentru so- lufii mai mult sau mai putin improvizate. In al treilea rand, e de observat cd mentalitatea noastra post-revo- lufionard — ilustrata gi de guvernanti — atribuie jur- nalistului, adic& specialistului in comentariv, virtujile fiptuitorula optim. Nu putem decat s4 speram c& lu- crurile chiar aga stau, ca diletantii vor invAta repede si bine sa fie specialisti, cA se poate alcdtui echipa natio- nala de fotbal din reprezentantii presei sportive. Miza e mare. Riscul e sa descoperim cd, asemenea junelui publicist Rica Venturiano, cei de la care asteptam sal- Varea n-au decat calitatea de a fi ,,bdieti buni, d-ai nos- tri”, priceputi si combata reactiunea. ,, Vorbeste abitir, domnule, Asta e bun de dipotat” — proclamA Jupan Dumitrache, cu ochii la articlierul de la Vocea patriotu- inti nafionale. Si adaug& apoteotic:,,Cum combate el, poate s& ajunga si ministru.” Dilema, 8-14 august 1997 45Stil gazetaresc Era fatal ca libertatea post-revolufionara a cuvaén- tului s& producad logoree. Si era firesc ca logoreea sa loveasc4 mai abitir acolo unde, prin definifie, cuvan- tul tinde s4 devind inflationar: in gazetarie. Num&rnul publicatiilor s-a marit pana la dambla, iar publicistica a devenit o hiper-profesie, ravnita de toti. Peste noapte, o sumedenie de ingineri, medici, scriitori, juristi, stu- denti, filozofi, economisti, politicieni, vechi gazetari (uneori cu odraslele lor cu tot), preo}i, pictori, oameni de afaceri si demi-monde — s-au apucat de presa. Zia- ristica pare la indemana oricui, talentul de ziarist — o facultate innAscuté. Nu zic ca in felul acesta n-au apa- rut pe firmament cfiteva remarcabile inzestrari care, altfel, s-ar fi pierdut in anonimat. Dar mai frecvent e rezultatul opus: o puzderie de impostori zelogi ne in- toxicd zi de zi cu prezumfia, mediocritatea si volu- bilitatea lor inculta. E o agresiune culpabil& la adresa cititorilor si un afront nemeritat adus profesiunii de gazetar. Ar fi usor de ficut o antologie a diletantismu- lui si a prostului gust care ne asalteaza cotidian, din paginile — nici macar destul de ieftine — ale jurnale- lor. FrapeazA, intre altele, doud extreme stilistice, intre care articlierii de duzind nu sunt in stare s4 giseasca justa miasur4. + 1. Abuzul didactic. Gazetarul pe care il avem in ve- dere cade victima unui delir de competenja $i dema- 46gogiei adiacente. Plasat foarte sus, deasupra prostimii dar si deasupra guvernantilor, el stie, dojeneste $i da sfaturi. E martial. E ingrijorat. E fudul. Musteste de indicafii, e ros de indispozifii si abunda in admones- tari. Scrisul sau aspira la acrealA normativa si morga sapientiald. Sund cam aga: ,,Executivul trebuie sa fie ferm... Fermitatea nu trebuie si insemne insa duri- tate... Guvernantii nu trebuie s4 uite cd... Guvernul Ciorbea are datoria s& fie la inalfimea increderii acor- date... Foarte bine c4 au luat mAsurile care se impu- neau... Guvernantii n-au tinut seama de avertismente si acum nu fac decat s& culeagd ce au semanat... Au datoria sa coboare zi de zi in mijlocul oamenilor $i s& le explice... Emomentul ca... Era cazul $4...” Textul e compus ca o mica ora de dirigentie, cu supravietuiri caracteristice din formulistica judetenelor de partid, cu platitudini pompoase, vigilente amare, tromboane, tobe si bagi. Cititorul candid nu poate decat si regrete, la sfarsitul lecturii, cA semnatarul unui asemenea text nu conduce trebile tarii, cA le lash, ud, pe mAinile unor neisprAvifi. 2. Abuzul satiric. De data aceasta, gazetanul in dis- cufie isi schimba radical strategia. El mu mai oficiaza pedagogic. Opteaz4 pentru stilul sfichiuitor. E vioi, sarcastic, sdltdre$, plin de apropo. Politica e manejul bascalici lui istete, al grimaselor lui de ,,baiat destept”. Efectul care insofeste frecvent acest exercitiu este vul- garitatea. Autorul cultiva o colocvialitate de birt, genul bai, guvernanjilor”; sau , pai care dialog, stimabililor?”’. Totul se scalda intr-o nongalanta de tata emancipata. Interlocutorul e intampinat cu locufiuni din reperto- riul oralitatii joase (,,dummnealui se face ch ploua”), sau al {4fmei de periferie (,,Ei, i-auzi!“). Din cand in cand, © ipocrita piruet4 retorica (,Ma-nsel?”, ,,l-oi fi auzit bine?”) sau o concesie smecher&4, in noul limbaj de Jemn (,,Corect!“). 47C4nd scrii in acest fel nu conteaza daca ai sau nu dreptate. Intre a fi caricatura lui Parvan, sau caricatura lui Caragiale, e mai bine sA alegi asumarea cinstitd a propriei inconsistente gi sa taci din gura. Dilemma, 22-28 august 1997Patologia transparentei tn geometria eticului, binele nu e, pur si simplu, inversul raului. Cu alte cuvinte, viciul nu e neaparat rasturnarea mecanicd a virtutii, asezarea ei cu capul in jos. El implica, mai curand, un defect de metabolism: nu un salt la extrema, ci o abatere de la ,,centru”. Uci- gasul comite, fireste, un mare pacat, dar asta nu in- seamnda ca e suficient $4 nu ucizi, ca s4 ai un loc rezervat in Paradis. Faptul de a nu fi comis un asasinat nu te situeaz4, necesarmente, in spafiul virtufii. Mai mult, faptul de a fi comis unul nu exclude, in anumite con- difii, iertarea si mAntuirea. Ceea ce vreau si sugerez e cd terapia rfului nu se poate intemeia pe un exces al binelui; mai exact, ca bi- nele fara mAsurd inceteazA s4 mai fie un bine. SA luam cazul unei maladii morale care, la noi, a afectat, dece- nii intregi, sfera politicului: lipsa de transparenta. Eram deprinsi cu o forma de guvernare in care opinia noas- tra nu conta: informatia, dezbaterea si decizia se pe- treceau intr-un teritoriu la care nu aveam acces decét prin zvon si supozitie. Citeam ziarele pentru a ghici ce nu voiau si spund4. Dup4 o asemenea traumatizan- té experien{a era inevitabil s4 cere politicii post-revo- lutionare transparen{4 maxima. Dar tot inevitabil era sa ne trezim comba4tand opacitatea guvemamentald printr-o furie a demascarilor, a dezvaluirilor senzatio- nale, a indiscrefiei dezmifate, de natura s4 transforme 49exercitarea puterii intr-o stranie variantA de exhibitio- nism si pe omul politic intr-un neobosit histrion. Dup& ce s-au exersat, sub dictaturd, in arta de a nu spune nimic, sau de a minfi impenitent, jurnalistii au desco- perit bucuria isterica de a spune orice, adicd mai mult decat ,,totul”. Ei au, macar, scuza ca se abandoneaza unei boli ,,profesionale”. De neinteles e, insa, dispo- nibilitatea fara limite a politicienilor ingisi. Urmaresc, de mai mult4 vreme, emisiunile mai multor posturi de televiziune si constat, siderat, cA ministrii si parlamen- tarii nostri igi petrec o bund bucata din viata stand de vorb4, sub reflectoare, la diverse ore din zi si din noap- te, cu mici comandouri de gazetari care reprezinta, s-ar zice, opinia publica. Dacé punem la socoteala si pos- turile de radio, interviurile presei scrise, conferintele de presa ale partidelor, ministerelor si guvernului, ne putem intreba, in chip legitim, cat timp le mai ram4ne alesilor nostri pentru treaba la care s-au angajat. Traim intr-o inflatie nevroticA a comentariului. Obsesia dea povesti ,,deschis” ceea ce facem ia, pe nesimfite, locul datoriei de a face. Politicienii nostri au aerul — neve- rosimil — al unor indivizi cu foarte mult timp liber. N-am vazut nicdieri in lume o atat de masiva prezen{a a demnitarilor pe scena mediilor. Exist’, pretutindeni, stiri despre activitatea lor, sau aparifii decisive, legate de o chestiune concretd, la zi. Dialogul prelung, arbo- rescent, asezonat cu telefoane ,,din public“, cu glumite de circumstan{4 si cu incriminari agresive e, in alte fari, un eveniment exceptional. La noi e spectacol coti- dian. De teama s4 nu treacaé drept impopulari, netrans- paren{i, neprietenosi cu ,,liderii de opinie”, politicienii rom4ni sunt gata sd piarda ceasuri intregi dinaintea camerelor de luat vederi si a microfoanelor. De la ,,cea- iul de la ora cinci” pana la ,,milienarii de la miezul nopfii’, ei sunt intr-o perpetud curs4 retorica. La cate necazuri au pe cap, te-ai astepta s4-1 vezi mai ocupati, 50mai laconic, mai fara chef. Secretomania totalitara nu se anuleaz& prin strip-tease democratic. Iti vine s4 spui, in bund traditie revolutionara: ,domnilor ministri, domnilor parlamentari, fiti mai zgarciti cu timpul gi cu imaginea dumneavoastra. Faceti-v4 ca lucrati!” Dilemma, 7-13 noiembrie 1997Privitor ca la talk-show: Ma intreb in fiecare noapte, inainte de culcare, de ce pierd atata vreme privind talk-show-urile diferitelor posturi de televiziune internationale si mai ales natio- nale, Nu e nici maAcar un viciu inavuabil, cici abia as- tept, a doua zi, sA comentez, intre amici, cele vAzute si auzite. Comentariul face parte din plicere. Dar nu e propriu-zis o placere: sau, in orice caz, e o pl4cere echi- voca, de tipul scArpinatului: demareaza, uneori, agrea- bil, dar sfargeste cu zgarieturi singerande. MA amuz $i m4 umplu de nervi. MA amuz pentru cA spectacolul e spectacol: portrete, replici, Lache gi Mache, noi si dumnealor, panseuri enorme, solemnitati, marlanii, mofturi, ,ce-am avut si ce-am pierdut”, vocea patrio- tului nationale, telefonul telespectatorului roman in- dignat sau omagial, mA rog, lume, lume, lume, criz& teribil&, ,,am trait s-o vedem si pe-asta”. MA umplu de nervi, totusi, pentru c4, in genere, se vorbeste mult, confuz si incult, intr-o romAneascA debil&, in care se- chelele limbii de lemn socialiste se imbin& nefericit cu jargonul de birt si cu o emotivitate de stadion, deve nité pasiune politicd. E plin de nesimfiti, de limbuti obraznici, de impostori veseli. Unii sunt atat de na- tangi, incat par nebuni. Tonul general e de suficienta iresponsabild si vulgaritate. Atunci de ce mA uit? Ma uit, ca multa lume, de oboseal&: e tarziu, nu pot inca s4 dorm, nu pot nici sd lucrez‘$i atunci zac, prost 52dispus, in faja icievizorulul, aseprand Sa tha Wnt p4n4 la capat de vacuitatea inc4 unei zile risipite. MA uit s4 vad pnd unde se poate merge, dar si cu speranta vaga de a avea, in cele din urmé, o surprizé placuta, reparatoare. MA uit ametit de tulburarea vremurilor, de zAp4ceala oamenilor si a institutiilor, de explozia ca- noanelor si a ierarhiilor. MA uit pentru c4 imi plac fil- mele ieftine: cele la care rad ca prostul, cele la care m4 speriica un copil si cele cu batai zdravene. MA uit fiind- cA sunt, uneori, rAutacios $i m4 amuza deriva altora. Ma uit, cu alte cuvinte, bucurandu-m4A, in chip perfid, cA nu eu sunt acela care se da in spectacol. MA uit de fricd sA nu ratez o intamplare sau o stire esenfiald, sau pentru cd savurez, cu oarecare lasitate, postura celui care st deoparte si judec4, in loc s& participe gi s4 riste. Ma uit, din cand in cand, cu o pasiune de colectionar balzacian, alteori cu clasica zeflemea de Gambrinus. Dar m4 uit si decerebrat, stupid, incasand pasiv toate nemerniciile. M4 uit pentru c4 n-am mai avut nicio- data ocazia s4 vad atatea talk-show-uri, pentru cd mi-e lene sA mA mut de pe fotoliu in pat, pentru c4 nu e alt- ceva de vazut, pentru ci nu-mi vine sa cred ce vid. Ma uit gandindu-mé la altceva, sau pur si simplu pentru 4 e obund ocupatie anex4 cand vrei sA man4nci alune. Ma uit ca s§ mai aman un pic vreo obligatie apis4- toare (de pildA, aceea de a-mi scrie editorialul), sau sub pretex c4 am nevoie de un subiect pentru editorial. MA uit pentru c4 tocmai m-a sunat un amic s4-mi spund ca ar fi bine si ma uit. MA uit de plictiseal4, de tristete, de ingrijorare. Mi se intampl4 s& mi se facA mil de cei de pe ecran (chiar cand mid irit&), de mine, de noi tofi. MA uit asa cum v4 uilafi $i duumneavoastt4, asa cum se vita toata lumea. Nu stiu de ce ma uit. Ma uit pen- uci sunt si eu ramin, mai multsau mai putin onest, pentru ca, vrand-nevrand, fac parte din spectacol. Nu intamplator, jumtate din telespectatorii care il cauta 53pe domnul Tucd sun la mine: ,,Antena 1” are 230.18.44, iar eu am 230.14.88. Alingeri fortuite sau digitafii pri- pite m4 fac victima unor lungi discursuri si a unor in- trebari urgente, destinate ,,Milionarilor de La miezul nopfii”. Trebuie sa-mi schimb num4érul de telefon. Dar Panda atunci, dacé tot nu sunt Lisat sa dorm, m4 uit. Dilema, 26 decembrie 1997Regulile dialogului Dup4 cincisprezece ani de democratie, de talk- show-uri, de dezbateri parlamentare, ar fi trebuit ca ci- vilizatia dialogului sA devina gi la noi moneda curenta. ‘Ar fi trebuit s4 regasim calmul dezbaterii, asumarea diferentei de opinie, sportivitatea disputei. In realitate, n-am recuperat decat voluptatea Jaclalei. Taclaua joa- 4, in Balcani, rolul unui ingredient retoric destinat sa insofeascA si si amplifice placeri care n-au nici o lega- turd cu ideile: placerea unei mese bune, a unei petreceri la cafenea, intre prieteni, sau, pur si simplu, placerea de a nu face nimic, afisand, totugi, un aer inteligent. Nu contest farmecul taclalei, cordialitatea ei meditera- neanad, metabolismul ei destins, de siesta mental. Ea exclude ins&, prin definitie, orice dialecticA si, mai ales, orice ciutare. Taclaua trebuie s4 fie odihnitoare. Stai de vorb3. Adici nu te agiti, nu te frim4nti s4 ai drep- tate, nu alergi insomniac dup&4 adevar. Stai. Participi la un joc fara miza epistemologica, un joc din care ni- meni nu vrea s4 ias’ castigator. Dialogul e mai preten- fios. El presupune confruntarea unor interlocutori cu opinii diferite si efortul colocvial de a obfine un ade- var care difera, eventual, de toate opiniile exprimate. Dialogul implica disponibilitatea fiecaruia de a iesi in intampinarea celuilalt, capacitatea dg a fi receptiv fafa de punctul de vedere advers, pasiunea investigatiei dincolo de orice narcisisme si vanitati. Dialogul nu vrea 55nici el sa produca un cAstigator, dar vrea s& ajunga la un castig. Un dialog care revine la punctul de pornire e pierdere de vreme. Realizarea unui dialog veritabil incepe cu alegerea interlocutorilor. Mai intai, ei trebuie 54 nu fie de acord- Unanimitatea e moartea dialogului si daci, de exemplu, Grupul pentru Dialog Social nu si-a valorificat deplin potenfialul e pentru cd membrii lui au trait ani de zile in euforia aceleiagi pareri. Parerea ,corecta”. Pe de alta parte, dialogul nu ¢ posibil nici dacd deosebirile dintre cei care il poartad sunt ireductibile. Dialogul dintre un pinguin si o vulpe e o utopie. Participanfii la dialog tre- buie s4 fie de calibru egal, si impaArtAseasca valori co- mune, s4 accepte reguli si principii echivalente. Nu e recomandabil s4 invifi la dialog reprezentanfii unor lumi care se ignora reciproc sau, mai rau, care se dis- pretuiesc reciproc. Dialogul e de negAndit fara imstitufia respectulut, fara deprinderea unei atente considerdri a celuilalt. Virtutea cardinala a dialogului ¢ facultatea de aasculta. Vorb&ria, discursul torential, locvacitatea pa- ranoicd sau vedetismul incontinent exclud perspectiva unui dialog izbutit si polueaza& in chip iresponsabil spafiul public. Cunosc un sef de partid a cArui inapti- tudine pentru dialog poate sluji drept material didactic nu numai pentru facultaftile de politologie si jurnalis- tic, ci si pentru spitalele de boli nervoase. Omul are, in orice dezbatere, comportament de flagneta: clampa- ne abundent si monoton, acoperind orice interlocufie cu debitul s&u fetid, de precupeafa istericd. Un venerabil dialectidan mi-a atras atentia mai de- mult c& dialogul e imposibil ¢i atunci cand interlocu- torii sunt cameni de convingeri si obedienfe ireconciliabile. N-are nici un rost s4 pui fafa-n fafa un credincios gi un ateu, un marxist si un platonician, un homosexual mi- litant $i un heterosexual inflexibil. Fiecare va pleca aca- s4 convins c4 are dreptate gi cad celdlalt e defect. Cu asta 561 atingem insa o chestiune metafizica. SL pentru noi, deo- camdata, inactuald. Nu inflafia, 9i intransigenta con- vingerilor blocheaz4, in Romania, dialogul civilizat. Deocamdata, avem probleme de abecedar. Trebuie 54 facem saltul de la manicrele meciului de categoria B la exercitiul bunelor maniere. De la gratuitatea taclalei, la comunicarea sobr4 si responsabila. Jurnalul Nafional, 18 martie 2004WI MEMORIA OBSCENITATIITalciocul dosarelor Dup§ lege, romanul n-are acces la propriul s4u do- sar de securitate.* Unii zic c4 e bine: nu ne vom amiri de poman4, nu ne vom pierde iluziile, vorn ramane prieteni p4nd la sfarsit cu o parte din cei care, de voie sau de nevoie, ne turnau la politie- Alsii zic cA e rau: in- formatorii vor fi protejafi pe termen lung de furia pu- blic’, comunitatea va sucomba sub toxina picatelor ei nem4&rturisite. Bine sau rau, e limpede ca, daca vreau $4-mi iau riscul de a arunca o privire in infern, legea, gtijulie, ma impiedic&. Gi totusi, cu o anumita regula- ritate, ziarele — de toate culorile — publica tot soiul de documente ,,secrete” din Arhivele Securitatii. Am avut, de pilda, surpriza s4 citesc, in Adevdrul fiterar $i artistic din 6 octombrie a.c., un interminabil text cuprin- z4nd transcrierea unei discufii ,,dintre Andrei Plesu $i sOtia sa“ cu doi ziaristi francezi, in 1988. Cu alte cu- vinte, loatd lumea are, potential, acces la dosarul meu $i la o sumedenie de dosare adiacente. Toat&é lumea, numai eu nu! Aici legea devine aproximativa. Ea inga- duie orictrut hotoman al fostei Securitafi s& livreze ori- c&rut hotoman din presa actualA orice document de arhiva despre oricine. E evident cA asemenea ~scargeri™ nu sunt tolerate de dragul transparenjfei. Trebuie, mai vr * Intre timp, legea accesului la propriul dosar exist’. In mod ciudat, articolul de fa}4 nu si-a pierdut totusi valabilitatea... 61curand, si ne ga4ndim la un amestec penibil de coruptie, Plicere a scandalului, neglijentA administrativa si in- discretie interesata. N-am vazut pe nimeni, panda acum, tras la réspundere pentru sustragere si publicare ile- gala de materiale secrete. N-am vazut pe nimeni jude cat pentru incalcarea dreptului constitutional de anu fi agresat in sfera privata. In asemenea conditii, devii, inevitabil, nostalgic. Vechea Securitate nu-gi publica tezaurele decat ,,la ocazii” rarisime. Te fotografia in chilofi, dar nu-{i publica fotografia in Scainteia. Acum, dosarele noastre au devenit, in sfarsit, bunuri ale in- tregului popor. Pe de alt parte, nu trebuie s& me ama- gim. Nu vom vedea curand, in presa centrala, dosarul lui Nicolae Ulieru, al lui Mihai Pelin sau ale gazetari- lor care publica, in jurnalele lor, dosarele altora. Mache nu-gi publica dosarul lui. fl publica pe al lui Lache. in ce ma priveste, m4 resemnez. N-am nimic de as- cuns. Nici nu jiu sa fiu dovedit ca dizident autentic. As avea, totusi, o singura exigen{a, strict profesionala. Textele sunt transcrise de ofiteri sau subofiferi care stau prost cand cu gramatica sau cu limbile (si numele) stra- ine, cand cu auzul. Ele sunt pline de inadvertente, ob- scuritafi si monsensuri care, pentru un om de condei, sunt stingheritoare. Cum era s4 spun, cum rezult4 din stenogramé, cA ,,am citit opera marelui maestru Dan Berindei, care a imp4rtit o celula cu Noica” (?!), sau c& Whitehead (?!) a fost in RomA&nia? Asta ca s& nu pome- nesc decat gogomaniile mari. Rog. deci, pe tofi cei care vor hotari, unilateral, si publice pagini nemuritoare din dosarul meu, si mi le trimita intai la corectat. Dilema, 18-24 octombrie 1996 ©Accesul la dosare Vrem sau nu vrem sa ne vedem dosarele? E o intre- bare al cArei rdspuns nu poate fi cdutat In spafiul rece “al dezbaterii logice sau juridice. Degeaba umbli la ar- _gumente: in realitate, te simti atins in mAruntaie si in ‘soartA. Cum s4 consimti linistit la o despuiere arbitrara ata siacelor din jurul tu? Cum sé nu gasesti nenuma- rate motive de a refuza? Mai intai, i}i spui cA nu vrei sa afli hucruri care s4-fi otraiveasca tot restul viefii. Nu vrei s4-fi cunosti tumnatorii, mai ales daca fac parte din- tre cei apropiafi. Apoi, caté incredere poti avea in acu- ratejea unor informatii adunate cu rea-credinta, de o politie ilegitima moralmente si care nu avea nici un scrupul in alegerea mijloacelor sale de lucru? Nesi- gurd este ins4si autenticitatea documentelor indosari- ate. In cei sapte ani care s-au scurs de la revolutie, ele au putut fi abundent manipulate de cei care au avut interesul si puterea de a o face. Unele s-au inalbit, al- tele s-au intunecat, altele au disp4nut pur gi simplu. cat din fiinta noastra reala se giiseste, in fond, intre coper- tele dosarelor noastre? Nu vom fi confruntati cu 0 co- lectie sordida de abjectii, cu o antologie indigerabila a mizeriei sufletesti? La urma urmelor, am dreptul sa evit intalnirea cu propriul meu spectru gi cu 5) le altora. Nu fin cu tot dinadinsul si-mi conterhiplu bio- grafia prin gaura cheil, peste umarul securistului care ma ,,monitoriza”. E ca si cum, brusc, limitele campului 63meu vizual s-ar dilata in chip nefiresc, incluzand zone rezervate, prin natura lor, penumbrei. E ca $i cum a> vedea, dintr-o dat&, in infra-rogu, sau ultra-violet. Ca $i cum ag auzi ulbra-sunete. Hotdrat lucru, deschiderea arhivelor secrete eo aven- turd plina de capcane. Are dreptate, poate, o buna prie- primeasc& dosarul acasi, in plic inchis, urmAnd s4 de- cid& singur dac& vrea sau nu sa&-l deschida. Cred, totugi, cd, punand totul in balanta, accesul la dosare e un riu mai mic dec&t sigilarea lor definitiva- Dacd nu vom avea curajul de a ne confrunta cu reatita- tea toxinei, vom fi condamnafi sA4 trdim cu mitologia ei. Vom evita dezagreabile demascari punctuale, dar vom respira intr-o atmosfer4 de suspiciune difuza. In plus, suspendarea accesului /egal la dosar nu va exclude frec- ventarea $i utilizarea lui iicit#. Depozitul de documen- te a cArui utilizare nu e reglementata juridic va plana asgupra noastra ca o perpetua invitatie la santaj 5i mal- versafiune. Oamenii cumsecade vor fi, in continuare, victime potentiale, pezevenghii vor fi, in continuare, agresivi. Evident, nu vom putea privi in subteranele vietii noastre trecute fara o senzafie de inconfort s4l- ciu, in care dezgustul, curiozitatea ¢i teama se vor ames- teca indiscernabil. Dar nu ne vom gasi linistea inainte de a fi acceptat o ultima intalnire cu ceea ce, in deceni- ile din urmdé, a fost dejectia noastra4 cotidiana. Dilemma, 3-9 octombrie 1997Intelectualitatea luptdtoare Cred cA tofi oamenii de litere citesc Cartea alba a sectt- ritdtii in acelasi fel: cauta indexul, apoi isi cauté numele, apoi parcurg febril paginile care ii privesc. Lectura e insofiti de sentimente amestecate: mici momente de jena, mici momente de vanitate, mici emotivitafi nos- talgice. Important e s4 nu lipsesti, si se vada ca ai fost pe scena... Et in Arcadia ego! Efectul ultim al textului e, in genere, tonic. Mul}i dintre eroii lui confirma — in comentariile lor publice — spiritul acomodant al pre- fetei: s4 nu se mai zicd despre noi ca am fost blegi, ca n-am fost capabili de rezistenté. Din contra! Am ma- rait abundent, ne-am finut tari, am dat serios de lucru Securitajii. Pe coridoarele sordide ale tragediei totali- tare, victimele sucombi cu un aer satisfacut. Am fost ascultafi cu microfoane ascunse — deci am facut totul. Am fost urmarifi — deci am combatut strasnic. Distor- siunea inevitabild care rezulté de aici e c& intre Doina Corea si Valentin Silvestru e doar o diferenta de grad: amandoi au avut ,,atitudini curajoase”, amandoi erau »prost vazuti’. Si, in general, tofi eram un fel de hai- duci, mai mult sau mai putin nervosi: Dorin Tudoran, dar si Comeliu Vadim Tudor, Dan Petrescu, dar si Adrian Paunescu, Mircea Dinescu, dar si Eugen Barbu. Ba chiar si Victor Tulbure. Sau Ion Banusa. Ip definitiv, daca ne gandim bine, nu era roman care s4 nu injure, periodic, partidul: cand nu se aprindeau chibriturile, 65c4and nu venea autobuzul, cand nu mergeau gazele, cand nu se gasea branza. Evident, scriitorimea consti- tuia detasamentul de avangarda al acestei latente in- surgente. Si, slava Domnului, n-a luptat degeaba! Se pare ca publicarea documentelor in discutie e re- simh¥a ca .,un pas inainte“ .in ce ma priveste, sunt sta- pefiat de calmul benevolent al comentariilor. Dupa mine, ,,eroii” acestei cArfi nu sunt personalitatile ei no- torii, ci puzderia de ,,surse” anonime care livrau infor- miafii: sursa ,,Arabu”, sursa ,,lonel”, sau ,,Marian”, sau Udrea”, sau ,, Trifu”. ,,Personalitatile” sunt un joc de umbre: Stefan Augustin Doinas e ,Sandu“, Gabriel Liiceanu e ,,Lulu”, Marin Sorescu e ,,numitul Sorescu Marin” (prescurtat ,,Soare“), cutare altul e ,,Tulceanu”. Teroarea recurgea, ironic, la ficfiune: tum4tori cu nume inventate faceau rapoarte despre ,,obiective” cu nume false. Totul e strabatut de minciunda, spaima, derizoriu, nesimtire si suferinta. Nici un motiv de amuzament sau de auto-complezenja. Am trait timorati, decenii intregi, sub un ochi care ne disprefuia. Am fost materia prima a unui scenariu golanesc, imaginat de prosti si de ca- nalii. Cred cA @ prea devreme inca pentru impacarea cu sine. A propos: din antologia domnului Pelin rezulta ca, undeva, in apartamentul meu, fusese instalat un echi- pament de ascultare. Atrag atentia forurilor compe- tente cd, pan4 acum, nu mi-a batut la usa nimeni care sa-l recupereze... Dilema, 25-31 octombrie 1996Pacatele si inocenta intelectualilor Societatea romAaneasca are, fata de intelectuali, o ati- tudine cat se poate de ambigua. Pe de o parte, ei sunt tratati cu un respect vag ipocrit, admirali pentru ,,eru- ditie”, invocati cu m4ndrie ca ,,valori ale neamului” si solicitafi ,.sA scoata tara din impas”, iar pe de alta Parte sunt priviti cu o iranie mefient4, ca niste vietati plapande si inactuale, stricate de prea multa gandire, ineficiente, elitiste, cosmopolite, carente la mai multe rubrici ,civice”, cum ar fi patriotismul, solidaritatea, respectul pentru masse etc. O buna parte a populatiei autohtone e mai curand plictisita de intelectuali. Ei sunt, in genere, niste insi pe care nu-i pricepi si care nu te pricep, niste personaje pe care nu te poti bizui, niste incurca-lume care ar trebui sa-si vad’ de treaba, daca tot nu sunt in stare s4 ajute cu adev4rat. Sentimentele »populare” fata de intelectualitate penduleazi, asadar, descumpa§nitor, intre ,,.de ce nu facefi ceva, demnilor intelectuali?” si ,noi muncim, nu gandim”, dac4 nu chiar, in clipe de dizgratie, ,moarte intelectualilor!” Problema e departe de a fi una strict nationala. Ma- rile rAsturndri din 1989 au adus pretutindeni in prim- plan intelectuali prestigiosi, care au putut fi, simultan, declansatorii, garantii si emblemele evenimentelor. Oa- meni al chror destin e asociat, de objcei, cu marginali- tate Laborioasé au umplut dintr-o data scena fn postura ,eroului civilizator”, a reformatorului activ. Ulterior, 67cum era de asteptat, toate dezamagirile postrevolutio- nare au trecut in contul lor. Alegatorii s-au saturat re- pede de discursuri nobile $i de pilde moralizatoare. Vremea gesturilor simbolice, a atitudinilor marete, a trecul. Havel s-a banalizat, Michnik a devenit antipa- tic. Raportul intre intelectuali, eticd si politica a intrat in repertoriul tematic al unor cochete simpozioane in- ternationale. Din strad4 si de la ,,masa tratativelor”, intelectualii au ajuns actori, mai mult sau mai putin mondeni, ai unor nesfargite ,,mese rotunde”. Ei glo- seaza&, alexandrin, in jurul ispravilor lor trecute, se ex- plica, propun noi utopii, dezbat nuanfe. Situafia e bine rezumatd de Bernard Guetta, intr-un artical din Le Nou- vel Obseroateur despre Polonia: ,,RAazboiul s-a terminat. Polonia a ales un om normal, pentru vremuri normale. Totul e in ordine si e foarte trist.” Sa intelegem cA intelectualii au iesit din joc? lar daca, intr-adevdr, asa stau hucrurile, trebuie numaidecdt sA in- tampin4am aceastA imprejurare ca pe o catastrofa? Vom observa, mai intai, cA, in discutiile curente pe aceasta tem4, termenul ,,intelectual” are o accepfiune particu- lard. El desermneazad mai curand varianta ,,artista” a intelectualului, insul interesant, .ales”, plutind cha- rismatic deasupra multimilor. Nu pur si simplu ,,stu- diile superioare”, nu preeminenta mentalului asupra manualitatii definesc, la ora actuala, statutul intelec- tualului, ci propensiunea spre sublimitate speculativa, spre gesticulatie eticista $i spre originalitate creatoare. Nimeni nu se gandeste, cand cauta exemple, la Vaclav Klaus, desi cu greu ise poate contesta prim-ministru- lui ceh Insugirea de intelectual. Toata lumea se gandeste Ja Vaclav Havel. Numai sub o intruchipare de tip Havel poate intelectualul sA capete aura personajului misio- nat, harazit de instante sibilinice si pe salveze. Nu pu- tem delega rolul de ,.mantuitor” unui contabil. Aici ne izbim de o prim4 ,,desuchere” a mentalitatii noastre. 68O desuchere candida si romantica, dar nu mai pufin vatamétoare. Facem o greseala de logici deontica, acdicA distribuim aberant criteriile autoritafii. Din faptul ca un om este ,,inspirat” si eficace in domeniul compe- tenfei sale specifice, deducem cA el are o competenja Versala. Mai exact, subinjelegem ca ,a fi inspirat si eficace” e o competent in sine, cu rezultate spectacu- loase, indiferent de domeniul la care se aplici. Daca Einstein a luat premiul Nobel pentru fizica, inseamna c&, orice l-am intreba, el va da raspunsuri de premiant. li vor cere, deci, si-si dea cu presupusul despre feri- cire, despre nemurirea sufletului si despre viitorul ome- nirii si vom lua de bune toate platitudinile sale, conténd pe inzestrarea lui supremé acolo unde el nu e mai mult decét un om cumsecade. Ideea c4 un scriitor genial poate fi o lepra sau un papd-lapte, ideea ca un mate- matician de anvergura poate fi idiot in materie de po- liticA sau c& un om de mare curaj poate fi subdezvoltat in plan administrativ — nu intra in mintile noastre in- setate de geometrie si consecventa. Intelectualul e cine- va care slie anwiite hucruri, multe lucruri. fnseamnad ca e cineva care le stie pe toate. Intelectualul vorbeste frumos — deci are solufii Intelectualul infelege orice — deci poate totul. Intelectualului ise refuzad dreptul de a fi, uneori, si in anumite zone, un biet om. Ca atare, ele dator si pund umarul, cu energia sa miraculoas4, Ja urnirea tuturor blocajelor. Dacd nu o face, ¢ egoist, evazionist, lenes. ,Sa nu-mi spui cA nu pofi, stiu cd poi, trebuie s4 pofi!” — iata exigenja publicd impusa dras- tic intelectualitatii. Condamunata s4-si onoreze nimbul, ea nu-gi poate permite penumbrele cotidiene ale ,,sim- plului cetafean”. Panda si comentariul — care e speciali- tatea sa notorie — ii este interzis: nu se cade s4 vorbesti de pe margine; ai datoria sa intervii.~ Exist4, prin urmare, o adevarat4 mitologie a misi- unii intelectuale, pe care istoria o verifica in anumite 69momente, pentru a o dezminfti in altele. Se pune intre- barea intre ce limite o asemenea misiune este rezona- bilA si legitima. Ce se poate astepta de la intelectuali yi ce nu? Si cum trebuie si se poarte un intelectual ade- varat (7) pentru a pastra echilibrul intre riscul activis- mului inadecvat si acela al absenteismului culpabil? Vom reflecta asupra acestor intrebari in siptamanile urmatoare, nu pentru a da ra4spunsuri definitive, ci dim- potriva, pentru a relativiza opiniile gata-facute si di- rectivele prea tdioase ale simfului comun. Mitologia misiunii politice a intelectualilor e inca, dupa secole de dezbatere, un teren miscator. Ea a pro- dus, pina acum, trei mari categorii de solutii. 1. Intelectualii n-au ce cAuta pe aceeasi scen4 cu po- liticienii. Nu e rostul lor sA se amestece in vacarmul veacului, s4 se risipeasca in piaja publica, sa se aban- doneze unei problematici contingente. ,,Politica tre- buie lasata pe seama diplomatilor si a militarilor’” — spunea Goethe, cu o radicalitate c4reia nu i-a fost intot- deauna credincios. A lisa deoparte viata contempla- tiva, a inlocui marile intreb&ri ale spiritului cu triviale nelinisti de conjunctura e a-fi trida condifia de intelec- tual, a sacrifica ,,talantul” care ti-a fost dat. La sfarsitul anilor ‘20, Julien Benda a facut din teza aceasta sub- stanfa unui best-seller. Pentru el, carturarii (Jes cleres) sunt niste vietafi aparte, distincte de specia ,laica” a umanititii. Ei desfasoara o activitate ,,straind, prin esen- fa ei, de orice scop practic”. Liberi de tirania intereselor temporale, exasperati de ,,realismul masselor”, inte- lectualii ,.nu sunt din lumea aceasta”. Ca atare, ei nu pot cobori de la nivelul principiifér eterne la acela al pasiunilor imediate decat consimtind la o desfigurare. Trecerea intelectualitafii de partea pragmatismului co- 70- Bumndicdian, angajarea lor in lupta politica, constituie o ade- varata ,,rastumare morala”, cu grave consecinte pentru istoria europeana de dup4 a doua jumitate a secolului al XIX-lea. Cand Constantin Noica isi sfatuia discipolii s4 nu se lase taraji intr-un conflict de uzura cu institu- fille puterii comuniste, el gandea in spiritul lui Benda. Politica e metecrologie” — suna verdictul lui. Nu-ti intrerupi lecturile si scrisul pentru a combate ploaia, seceta, anotimpurile... Nu ratezi intrarea in Paradis, tru a urni o caruta ristumata la marginea drumului. 2. Intelectualii au datoria s& se implice in viata poli- ticd, tocmai pentru c4 inzestrarea lor exceptional echi- valeazA cu o calificare suprema in arta de a guverna. Dintr-o asemenea convingere s-a nascut modelul ,,fi- lozofului-rege”. Pentru a fi bine condusa, comunita- tea trebuie sA fie condusa de un campion al spiritului: asadar nu de un ,,exponent”, ci de o exceptie. Posesi- : unea adevarului si exercitiul incoruptibilitatii morale nu sunt, in definitiv, daruri ubicue, bunuri ,, populare”. E, prin urmare, firesc ca numai cei care intruchipeaza asemenea rare virtuti si aib4’ un cuvant de spus in gu- vernarea multimii. Teoretic, teza aceasta are 0 anu- mitd, rece, consecventa. Practic ins4, ea s-a ilustrat prin rezultate lamentabile. Prestatia politica a intelectuali- tapi (incepand cu aceeaa Jui Platon, care a dat gir me- tafizic ,,filozofului-rege”) e, adeseori, precara, utopica, daca nu de-a dreptul periculoasa. S-a observat cu in- dreptafire (Wolfgang Maller-Funk intre alfii) c4 nici nazismul, nici comunismul n-au fost inventii ale mun- citorilor si (Aranilor. Ele au fost, dimpotriva, tenace constructii intelectuale, ,fantezii” ale unor ,,creiere” de elita. Exista, e drept, contra-exemplul catorva stipani luminati, care amelioreaza, intru catva, imaginea inte- lectualului-conducator. ,,Platonismul” politic e, astfel, .salvat’ moralmente nu de Platon insusi, ci de un per- sonaj ca Havel, a cirui conduitd nu respecta, totugi, 71dogmiatica Republicii platoniciene. Trebuie sA admitem, de asemenea, cd angajarea politica a dizidentilor est-eu- ropeni si contributia lor la rAsturnarea totalitarismului spald ceva din rusinea intelectualitAtii acomodante, care s-a complacut, de-a lungul veacului nostru, in catas- trofale aliante cu toate ideologiile de extrema. Numai asemenca ispravi (dizidenté, veghe civica, slujire con- cretd a valorilor) indreptatesc increderea unor autori contemporanj (Gyérgy Konrad, de pilda) in sansa in- telectualilor de a schimba in bine fata lumii. 3. Intre intelectualul care participa nemijlocit la jo- cul politic si cel care il ignora tsi face loc, in vremea din unmdé, intelectualul care influenteaz4 mersul lucrurilor din afara vartejului lor. Aceasta este — dupa Timothy Garton Ash (intr-un articol din New York Review of Books) — strategia comportamentald cea mai potrivitS cu ceasul de-acum al istoriei. Momentul angajarii to- tale a trecut. Nu maie nevoie ca intelectualii 54 devin& ministri, prim-ministri sau presedinfi. Dac& vor sa-si pastreze puterea de interventie, ei trebuie mai curand $4 evite asemenea posturi. Li se cere doar sA comenteze critic faptele guvernantilor, sA devina ..polul” social al luciclitatii. Reapare, in prim-plan, oficiul ,,spectatoru- lui angajat” (termenul e al lui Raymond Aron), singu- rul care convine cu adevarat conditiei de intelectual. Pana 5i Julien Benda era, de altfel, dispus sa ingaduie c4rturarului oarecari excursuri politice. Cu dowd con- difii: s4 nu facd parte din administratia de stat (cu alte cuvinte sd ramana independent) si si nu transforme »excursul” ocazional in ocupatiune constants. Dincolo de variantele inventariate mai sus, ramane inca spatiu suficient pentru nuante. Acclasi individ poa- te traversa circumstante, st4ri, crize, care sa-l orienteze, in chip legitim, spre oriomre din atitudjnile publice ima- ginabile. ExistA imprejurdri istorice in care absenteis— mul echivaleaz4 cu o vinovatA demisie, dar existA gi 72vremuri care ingaduie si justifica rezerva. Exista varste ale forului public gi varste ale chiliei. Exista, in sfargit, infinita chimie a temperamentelor. Naturile retractile, contemplative, diafane, nu pot fi culpabilizate pentru lipsa lor de pasiune conjuncturala, tot astfe] cum na- turile focoase, cutremurate de fior comunitar, nu pot fi obligate s4 adopte, de azi pe maine, moravuri de bi- blioteca... Suntem pe un t4ram care refuza orice sche- matism, orice reteta. lar imperiul faptci este mult mai cuprinzator decat acela al agitatiei exterioare, al insur- gentei prometeice. TIE Istoria politica a intelectualita$ii romanesti dupa al doilea rizboi mondial este istoria unui esec. Ea a facut dovada unei inadecudri constante, cu efecte dramatice uneori, ridicole nu o data, contraproductive intotdea- una. Inadecvarea aceasta (fata de ingerinta politicului, fata de exigentele etice si fata de ,,fatalitatea” promis- cud a istoriei reale) a cunoscut, credem, patru etape. 1. Supliciul. La sfarsital anilor 40 si in anii “50, in- telectualitatea (dar nu numai ea) a fost supusad unui regim de atroce agresiune. O parte insemnata a elite- lor autohtone a umplut puscariile, a traversat lungi perioade de domiciliu obligatoriu si de marginalizare degradanta. Nimeni nu era preg&tit pentru a face fata »lumii pe dos”, devenita, peste noapte, cosmar coti-~ dian. Pe fundalul sumbru al acestut cogmar, a prins contur cea dintai inadecvare: speranta nerealist4 a unei interventii salvatoare dinspre apus. Dup4 ce, mai in- tai, refuzaserd s4 ia nota de tradarea aliatilor, de faptul c4 Rom4nia fusese abandonata cu buna stiint4 influ- entei sovietelor, mintile noastre Juminate contau, in continuare, pe solidaritatea eficienta a ,,lumii libere”. O generatie intreagaé s-a refugiat in superstifia unei 73 BemA4ntuitoare invazii justitiare. ,,. Win americanii!” — de- venise formula evazionist4 a unei comunitati care in- cerca si-si ama4ne destinul $i s4-si decline raspunderile. Agsteptarea ingerilor exterminatori era, in chip vadit, un drog. un substitut halucinogen al actiunii proprii, al confruntarii asumate. Americanii n-au venit, iar cei care ii invocau au murit descump4niti, cu ochii pe o himera. 2. Coabitarea. Dup4 1964, pusciriile s-au golit. Prin gesticulatia sa patriotica din august 1968, prin .,des- chiderea” economica $i culturala tolerata pana in vara lui 1971, Ceausescu a dat tuturor impresia ca regimul comunist intra intr-o faza4 de ,, normalizare”.S-ar fi zis cA , tara” incepe s4 conteze mai mult decat ,,internafio- nalismul proletar” si cA rigorile ideologice aspira spre un ,,chip omenesc”. Puterea parea a fi renuntat la pre- rogativele ei dictatoriale: astfel de-demonizata, ea ca- Patase aerul unui ,.partener” plauzibil. Asa a aparut a doua mare inadecvare a intelectualitafii romanesti: cre- dinja ca se poate dialoga cu regimul, ca lucrurile merg spre bine si cd, prin urmare, exist’ premisele unei co- laborari onorabile cu guvernanfjii. O seama de figuri notorii au intrat in partid, au facut declaratii cordiale, au ,,salutat” orientarea convenabild a ,,congresului al IX-lea”. Fireste, totul era o iluzie. Intelectualitatea n-a facut decAt s4 cautioneze o manevra politica a carei fi- nalitate era consolidarea sistemului, in varianta neo-sla- linistA intruchipata de Ceausescu. 3. , Politica neutralitafii”. DupA 1971, nimeni nu mai credea cu adevarat in ,,binele” care poate rezulta din coabitarea cu organismele puterii. Intelectualitatea ainjeles, pe de-o parte, ci nu exist ,comunism cu fafa umana” si, pe de alta parte, c4 ,,epoca de aur” va avea o durataé indefinita. Coroborate, aceste constatari au produs o a treia reactie inadecvata: mpotriva unui sis- tem represiv atat de solid alcdtuit ni se poate face ninsic. Trebuie s4 stai deoparte, sA nu te amesteci, s4 nu con- 74simfi la o infruntare care nu poate fi decat perdanta. Singurul fel ¢ supravietuirea (spirituala), singura me- toda — rezistenfa prin cultura. Aceasta mentalitate ex- plicd inexistenta unei dizidenje romanesti de anvergurh. Puterea era, din nou, demonizata, iar resursele ei de energie opresivA — supraevaluate. (S-a dovedit, in cele din urmi, ca ,,aparatul” era mult mai gubred decat ni se prea.) Moralmente, teoria non-participarii, a sabo- tajului tacit, a neutralitatii invulnerabile e cat se poate de discutabila. Practic vorbind, ea s-a dovedit © ,,po- litichie” util&: in plin dezastru, intelectualii au invajat si mimeze normalitatea si au gasit argumente estetice, istorice si religioase pentru a nu risca nimic. Absente- ismul civic s-a putut justifica prin retorica subversiunii subtile, care pierde in imediat, dar castig( pe termen lung. Comunismul trece, capodoperele raman..- 4. Reajustarea propriei imagini. Fie cA am marturi- sit-o, fie cA nu, ,, politica neutralitafii” a provocat, dupa decembrie 1989, o stare difuza de culpabilitate. Privita din perspectiva evenimentelor ,,revolutionare”, atitu- dinea , inteleapta” a intelectualitafii in anii dictaturii suna a compromis gi lasitate. Nemultumifi, in adanc, de stingheritoarea lor prestatie publica, iritafi, retro- spectiv, ca n-au avut mai mult curaj, intelectualii s-au mobilizat impotriva comunismului postum cu o furie care ar fi fost mai la locul ei in rAzboiul — infinit mai periculos — cu ostirile comunismului real. Pentru a sterge urma micilor complicitati vinovate din perioada totalitard, intelectualitatea a adoptat, dup 1989, poza verticalitatii inflexibile, a puritafii morale, care nu stie s& negocieze. S-a nadscut, astfel, curajul de compensatie, opozitia motivatd cosmetic, ca ferapic de recuperare a unui portret pasabil. E inca o specie, ultima deocam- data, a inadecvarii: dupa ce s-au resernnat prea devremic sub comunism, intelectualii s-au angajat, in condifiile post-comunismudui, prea tirziu. Animati de o secrets 75réfuiala lAuntrica mai mult decat de luciditatea con- textualA, ei n-au oferit societafii civile idei, solutii de echilibru, criterii pozitive, ci patimi impure, lozinci, his- trionisme. Cu alte cuvinte, intelectualii au Pus in joc tocmai ceea ce nu era intelectualitate in fiinta lor. A spus-o Michnik incd din 1990: intelectualii au facut po- liticé (de acomodare) pe vremea cand trebuiau s& se comporte corect moralmente, si au ales eticismul in- transigent cand ar fi fost cazul s4 faca politica. Schema ,,in patru timpi” pe care am Propus-o mai sus e, ca orice schema, simplificatoare. A vorbi, in mod global, de ,intelectualitate” este, dela bun inceput, un exces. Au existat, mereu, semnificative diferente” in- tre grupuri $i indivizi apartinand aceleiasi etape. {n perioada 1945-1964 s-au gasit, de pilda, destui inte- lectuali (unii gloriosi) dispusi sa evite -supliciul” prin concesii amefitoare. De asemenea, s-au gAsit — in pe- rioada urmAtoare — intelectuali care n-au cAzut nici in capeana coabit4rii cu regimul, nici in aceea a rezer- vei prudente. In sfarsit, nu toti intelectualii aliniati, dup4 1989, in opozitie, pot fi redusi la ceea ce am nu- mit ,,terapia de recuperare” a propriei imagini, dupa cum nu tofi care au ramas in afara politicului sunt crip- to-comunisti. Un lucru e cert: la cap&tul a cincizeci de ani de tribulatii patetice, de sperante inselate, inadec- vari, spaime si confuzii, intelectualitatea romaneasca se afl4 In plinda crizd de identitate. Inainte de a-si asuma, pripit, un rol sau altul, inainte de ase culpabiliza sau de a se justifica, ea trebuie, de aceea, S5-si asume, cu sobrietate, aceasta criz&, s4-si reevalueze inzestrarea gi limitele. Altfel, va ramane mereu sub vremi”, la dis- cretia imprejurdrilor si a Propriilor ei fantasme. + 76Iv Argumentul cel mai des invocat pentru justificarea angajarii politice a intelectualilor este autoritatea lor morala. Desigur, echivalenta cultura—moralitate nu e tocmai subinteleasa, dare un fapt ca, ori de cate ori un intelectual apare pe scena publica, ceea ce se asteapta in primul rand de la el e radicalitatea eticd, rezistenta la compromis, nobletea atitudinii (adica, in paranteza fie spus, o seama de calitati aflate in contradictie cu eficacitatea politica). E de dorit, prin urmare, ca inte- lectualul intrat in politica sA nu semene a Politician. Nu e obligatoriu — spune Havel cu 0 voce tot mai deco- lorataé — ca politicul sA excluda eticul. De altfel, rostul /regelui-filozof” nu e altul decat si dovedeasca Pertec- ta lor compatibilitate. Cu toate acestea, atat experienta lui Havel din ultimii trei ani (dupa realegerea sa ca pre- sedinte al Cehiei), cat si experienta altor intelectuali contaminafi de politica dovedesc c4, la un moment dat, efortul de a reprezenta, simultan, ambele domenii pro- voacaé — si de o parte, si de cealalta — malformatii greu remediabile. Acelasi om poate fi i politician, si intelectual. Problema e dacA Poate fi si una, si alta in acelasi timp. Intelectualul adevarat nu poate fi decat plictisit de protocolul vietii politice, de ipocriziile di- Plomatiei, de ambiguitatile discursului electoral. El simte, de la o vreme, ca isi Pierde identitatea, ca postu- ra guvernamentala fi falsificd limbajul si comportarea, c4 dexteritatile vietii publice il obliga la aliante nedi- gerabile si la declaratii in doi peri. La fel, politicianul nu poate fi decat exasperat de scrupulele intelectua- lului, de inclinatia lui spre hamletizare si auto-ironie, de excesele analitice ale spiritului sia contemplatiy, Convietuirea celor doua personaje sub aceeagi umbre- 14 evolueazd, fatalmente, spre schizofrenie. Pentru a 77evita un asemenea deznodamant, unul din ei cedeaza: intelectualul se estompeaza dinaintea politicianului (producand specia politicianului veleitar, care colec- tioneazA cirfi si apare la concerte pentru a-si conserva vechea identitate) sau. dimpotriv4, politicianul las loc liber intelectualului care incearca, adesea fara succes, sa-gi recupereze vechile unelte. De regula, dupa un epi- sod intens de angajare politica, reflexele viefii intelec- tuale sunt grav deteriorate. Pe drumul de la putere spre biblioteca, intelectualul constat4 cA si-a pierdut ino- centa, c4 e infectat de microbul contingentelor, de pa- siunea luptei politice. El trebuie s4-i dea dreptate lui Kant (pe care il regaseste mai curfnd in vreo culegere de aforisme): ,,exercitiul nemijlocit al puterii dAuneaza inevitabil liberei folosinte a rafiunii”. Inte!ectualul — impreund cu suporterii s4i — spe- ra ca participarea sa la sfera politicului s4 aiba drept rezultat .,spiritualizarea” puterii. Dar exist un revers al acestei sperante: politizarea excesiva a viefii intelec- tuale. Cel care vrea sA provoace invazia valorilor asupra mecanismelor promiscue ale lumii politice e pandit, la fiecare pas, de riscul unei contagiund inverse: deprinde- rile gi tematica puterii infecteaza, insidios, metabolis- mul spiritului. E cazul multor intelectuali est-europeni din generatiile tinere care, dupa 1989, s-au Lisat integral absorbiti de variante, mai mult sau mai pufin inalte, ale politologiei. Tocqueville si Hayek devin adevarati /M™maestri spirituali”, intrebarile cu privire la relatia op- ima dintre stat si individ sau la dinamica sistemelor electorale devin intrebari supreme. Evident, Tocque- ville si Hayek trebuie citifi si recunoscuti ca interlocu- tori de mare clasA. Problema e ce nu mai citesti si la ce intrebari renunfi o data ce ai cAazuf sub fascinatia lor. Problema e cat&4 contingen{a suporta spiritul, pentru a rdmiane el insusi? Ceea ce intelectualitatea est-euro- 78peand a experimentat dup4 1989, intelectualitatea oc- _ cidentala a avut | de experimentat inca din anii cincizeci. Ispita agitafiei in imediat, patosul stangist al dezba- terilor, febra ideologica in jurul unor ,,cauze” nobile au creat mitul intelectualului ,,bransat", ,,cesponsabil”, eVvigilent”, al intelectualului care nu-si legitimeaz’ orele de lectura abstrasa decat printr-un numar echiva- lent de ore petrecute in strada, alaturi de popor... Pe vremea aceea, in care noi Sufeream cA nu putem citi $i /comenta Platon, colegii nostri din vest savurau Marcuse si Garaudy. E randul nostru, acum, s4 ne ardtam sasti- siti de Platon. Contratimpul acesta dintre intelectua- litatea rdsiriteand si cea apuseand e una din realitatile caracteristice ale veacului nostru, insuficient analizata, deocamdata. Graficul ,,vinovatiei” intelectuale a evoluat, in timp, intre limite diametral opuse: de la momentul Benda, cand ,,coborirea” in agora era socotita o tradare, la mo- mentul actual, cand neparticiparea e socotita o nedem- na demisie. E inutil 4 cautim ,,adevarul” intr-o solutie de mijloc. Dar indiferent spre ce ne indeamnd o con- junctura sau alta, trebuie s4 infelegem cA nu putem vorbi de intelectuali daca nu le acordim beneficiul unei diferente specifice’. lar diferenja specifica a intelec- tualului, zona pe care nu si-o poate adjudeca nimeni in locul lui nu are prea multe puncte de intersectie cu zona politicului. Politicianul are competenta valorilor utile ale comunitd{ii, intelectualul are competenfa sin- guratatilor. Politicianul nu poate actiona decat ofensiv, dinamic, manufacturier, intelectualul actioneazA mai degraba prin prestigiul prezenjei sale, prin iradiere statica, prin postura, Intelectualul poate — si trebuie uneori — sa intre in politica, dar o vadace intotdeauna cu sentimentul ca ,angajarea” sa e un exil si c4, mai de- Vreme sau mai tarziu, va trebui sa se intoarca ,,acasA”. 79Fara nostalgia perpetua a ceea ce ii e propriu, intelec- tualul activ politic cade sul condifia sa de intelectual, dup4 cum fara obsesia Ithacai, Ulysse nu e decat un aventurier de rand, sortit tuturor naufragiilor... Dilema, martie—aprilie 1996Irealitatea comunista lon lliescu s-a dovedit curajos acceptand si apara la televiziune in compania lui Mircea Dinescu. Toata lumea stie cd, pentru poet, interlocutorul nu exista. El are obiceiul s4 joace simultan toate rolurile: cel care in- treaba, cel care raspunde si cel care modereazi. In plus, e imprevizibil, necomplezent gi, la o adicd, nemilos. E adevarat c& si Ion Iliescu stA mai bine cu discursul de- c4t cu replica. Rabdator, de o obstinatie tematica si sti- listicA inflexibil&, el are tendinja de a perora compact, strecurandu-se in toate interstitiile Lasate libere de par- tener. Un partener pe care, de altfel, obisnuieste si-l tutuiasc’ condescendent, iritant, dupa un cod care pare s& fie comun tuturor fostilor functionari de partid. (Un obicei asemAnator am constatat si la Silviu Brucan...) Mi s-a p&rut intotdeauna ca expedierea ,cazului Tliescu” prin invocarea comunismului su de fond sim- plificd inutil lucrurile. Comunist sau nu, Ion Tliescu a acceptat, la peste saizeci de ani, sA ia parte la destr4- marea sistemmului care I-a format. A consimtit s4 gireze o évolufie politica contraré educatiei si naturii sale si a primit cu stoicism infrangerea in alegeri.Ca sa nu mai spun ca furia anti-iliescista a unora care, sub Ceausescu, au cultivat afipirea strategica nu putea fi decat abu- ziva, pentru ca nelegitima moralmente. Cu toate aces- tea, ceea ce m-a frapat in timpul celor dou4 emisiuni gdzduite de Vartan Arachelian a fost, trebuie sa admit, 81inconfundabilul iz ,,partinic” al fostului presedinte. Mi-a fost limpede ca el nu se va putea dezvata nicio- data de ticurile constitutive ale discursului de tip co- munist. Va contesta orice esec de adancime, preferand s4 vorbeasca despre contradic}ii $i ..lipsuri” tempo- rare. Va fi ,optimist” in chip dezesperant, cu orice pret, si mai ales cu pretul adevSrului. Va invoca statistic, cifre, succese aritmetice, chiar daca realitatea le contra- zice. Va trece cu vederea dezastre palpabile si va sem- nala primejdii inchipuite. li pui dinainte o fotografie, ifi scoate de sub mAnec& un grafic. li arafi un om in- fometat, iji arata o statuie de ofelar. I) supui judecatii oamenilor si el cere, grandilocvent, ,,judecata istoriei”. Afiseazad un soi de eroism cordial, priveste increzAtor spre viitor si vigilent spre dugman. li vorbesti de cai morti, iti vorbeste de cresterea productiei de lapte, ti vorbesti de prA&busirea sistemului de irigatii, ifi vor- beste despre reusitele politicii externe, ii vorbesti de gapte ani prosti, datorati erorilor sale, iti vorbeste de trei luni proaste, datorate adversarilor sii. Se plaseaza mereu in asa fel, incaét el e un luptdAtor constructiv $i tu un defetist carcotas. E mereu nevinovat, bine orien- tat, ,.realist”. In fapt, e un fanatic al abstracfiunii: din punctul lui de vedere, totul e important, in afard de rea- litate. Realitatea e, pentru mentalitatea comunisté, cel mai indAratnic dintre dusmani; ea trebuie, prin urmare, ,corijata”, ,depasita” si, la limita, desfiinjata. Comu- nismul e un cult al irealitafii, dublat de refuzul super- stifios al oricdrei transcendente. Cu alte cuvinte, e o specie de nihilism ofensiv, mobilizator, un deghiza- ment tonic al neantului. Stim cat e de infricogator sa fii victima unei asemenea stihii. Dar nu e, probabil, mai putin infricogdtor s4 ai negansa de & o intruchipa. Dilemma, 14-20 martie 1997 82Un chip uitat al clasei muncitoare Istoria trAit’ m-a impiedicat, din pAcate, s4 am 0 autenticd intalnire cu ,,clasa muncitoare“.Sub regimul comunist, ea nu pirea 0 realitate, ci o fantog4 ideclo- gic’, programata fie si marsaluiasca salvator prin is- torie ca un ,,detasament de avangarda”, fie s4 defileze triumfal la 1 Mai sau la 23 August, sub steaguri, por- trete si lozinci. ,,Clasa muncitoare” pendula operetistic intre mitologia ,,luptei“ si aceea a gantierului etern. Ero- ind consacrata de film propagandistic, cand tenebros revendicativa, desfigurata, ,,lumpen”, cand stralumi- natS mistic de virtuti supraamenesh, muncitorimea ajunsese o schemS, fara legatura cu realitatea zilnica in care traiam cu tofii, indiferent de ,,clasa” sau ,,p4- tura” din care ficeam parte, unifi de o tristé solidaritate a mizeriei. Dup4 1989, clasa muncitoare s-a reprofilat mediatic ca asociere profesionala pentru negocierea propriilor drepturi. Proletarul a devenit sindicalist. Spe- rietori calificate ale guvernelor, mari regizori de ope- ratiuni stradale, sindicatele au capatat aspectul unui soi de VIP colectiv, masiv implicat in scenografia vietii publice. Raziile mineresti din prima decad4 postrevo- lutionara nu erau nici ele de natura sa ma apropie de ,Sufletal” muncitonesc. Nici protestele yesitene, gala- fene, brasovene si de aiurea, care cereau privatizare fara patroni si reforma fara restructurare. 83© emisiune difuzati sAptamdana trecuta de TVR Cultural a avut, pe acest fundal, efectul unei revela-— fii. Horia Patapievici a adunat laolalt& cateva figuri re- prezentative ale revoltei de la Brasov din 1987. S-au reconstituit evenimentele, atmosfera, contextul. Perso- najele reportajului — deopotriva actori si povestitori — mi-au ap4rut ca o sumedenie de portrete impundtoare, in care anvergura interioara si cuviinta nepretenfioasA conviefuiau exemplar. Mai intai, aritau cu tofii foarte bine. Oameni intregi, civilizati, imbracafi decent si vor- bind foarte bine romaneste. Nimic pompos, lemnos, unsuros, lAcramos, falos, falcos, smecher, indestulat si patetic. Alta specie, dac& ne gandim la fiziognomiile spectacolului politic cotidian, suprasaturat de alcAtu- ini patibulare. Indigenfa mental4 si cupiditatea, dema- gogia si tupeul, aroganta foapei si ipocrizia slugii au sfargsit prin a aduce in scena figuri noi, capodopere de poceal4, ultime expresii ale unor creaturi care, facute dupa chipul lui Dumnezeu, au pierdut orice asema- nare cu El, pentru a aspira, euforic, la modele perife- rice: taratoare, vite, gusteri. Fafa de ei, brasovenii pe care ii vedeam evocau fragezimea nobila a unei semin- fii pe cale de disparifie. Privirea lor avea limpiditatea onestitafil, trasdturile fetelor lor aveau armonia con- vingerilor autentice. Cum spuneam, vorbeau bine ro- maneste, adecvat, simplu, cu o bine dozat4 emotivitate. 80% din parlamentarii nostri sunt incapabili de 0 ase- menea performanta. Nu-mi dau seama ce reprezinté astazi, cantitativ vor- bind, aceasta categorie uman&. Dacd ea e mai nume- roas4 dec4t imi inchipui, sunt gata s4 transfer asupra ei toate sperantele care mi-au mai ramas. Deocamdata insA, constat c4 e vorba de o categorie umanA pe care nimeni nu pare interesat s4 o sergnaleze, s4 o cultive $i SA o consulte. Nu stiu ca muncitorii de la Brasov sA fi fost omagiati public, decorati la Cotroceni, rasfafati 84