Importanța jocurilor didactice

Educatoare Hagiu Corina

Școala generală „Just4kids”,

Cu nivel primar și preșcolar

Jocul este conceput ca mijloc de instruire si educare a copilului , ca procedeu metodic de

realizare a sarcinilor concrete pe care le propune procesul de invatamant ca forma de organizare ,
de cunoastere si dezvoltare a trasaturilor psihice.

A ne întreba de ce se joaca copilul inseamna a ne intreba de ce este copil. Nu ne putem

imagina copilaria fara rasetele si jocurile sale. Pedagogul Jean Chateau ne indeamna la o
reflectie: ,,Sa presupunem ca dintr-o data, copiii nostri ar inceta sa se joace, ca in scoala lectiile
s-ar desfasura in liniste perfecta, n-am fi distrasi de strigatele si rasul lor. Atunci n-am avea in
preajma noastra aceasta lume a copiilor, care ne aduce griji si bucurii, ci un popor trist de pigmei
stangaci si tacuti, lipsiti de inteligenta si suflet“.

In procesul de invatamant jocul este conceput ca mijloc de instruire si educare a

copilului, ca procedeu metodic de realizare a sarcinilor concrete pe care le propune procesul de
invatamant ca forma de organizare, de cunoastere si dezvoltare a trasaturilor psihice.

Tinand seama de particularitatile de varsta - invatarea prin actiune reprezinta un mod mai
accesibil de invatare pentru scolarii mici. Prin actiunea prin care copilul manipuleaza obiectele,
imaginile, simbolurile, realizeaza achizitii pe care le sistematizeaza, le organizeaza in elemente
operationale, care vor permite deprinderea treptata de concret. Jocul reprezinta o ,,exersare
artificiala a energiilor , este o forma de socializare, in care individual se construieste pe sine din
interior, dar fiind o fiinta sociala“.

Jocurile didactice cuprind sarcini didactice care contribuie la valorificarea creatoare a

deprinderilor si cunostintelor achizitionate, la dobandirea, prin mijloace proprii, a unor
cunostinte.

Ele angajeaza intreaga personalitate a copilului, constituind adevarate mijloace de

evidentiere a capacitatilor creatoare, dar angajeaza si metode de stimulare a potentialului creativ
al copilului, referindu-ne la creativitatea de tip scolar, manifestata de elevi in procesul de
invatare.

Recunoasterea jocului didactic ca pe o metoda de stimulare si dezvoltare a creativitatii o

argumentam prin capacitatile de antrenare in joc a factorilor intelectuali si non-intelectuali
evidentiati de cercetarile stiintifice oglindite in literatura didactica.
 Activitatile organizate sub forma de joc didactic trebuie sa se adreseze spontaneitatii
mentale fara de care nu poate fi conceputa creativitatea.

Pentru a justifica denumirea de joc didactic, activitatea trebuie sa permita tuturor copiilor
sa se joace, sa se intreaca, sa se bucure de reusita, sa rezolve sarcini.

Jocul didactic este un tip specific de activitate, prin care educatoarea consolideaza,
precizeaza sau chiar verifica volumul de cunostinte al elevilor, le imbogateste activitatea
didactica , le pune in valoare si le antreneaza capacitatile creatoare ale acestora. Folosirea jocului
didactic in procesul insructiv – educativ face ca elevul sa invete cu placere, sa devina interesat de
activitatea ce se desfasoara, face ca timizii sa devina mai volubili, mai activi , mai curajosi, sa
capete mai multa incredere in fortele proprii, mai multa siguranta in raspunsuri.

Jocul permite o mai buna sudura intre proiectul si rezultatul actiunii, intre aspiratie si
realizare, lucru care nu se poate realiza atat de bine in activitatile impuse.

Jocul contribuie si la educarea emotiilor, a sentimentelor morale si a trasaturilor pozitive

de vointa si caracter. Multe jocuri stimuleaza cinstea, rabdarea, spiritul critic si autocritic,
stapanirea de sine. Jocul mai are un aport deosebit in inchegarea colectivului de elevi si la
formarea disciplinei constiente. Folosind materiale artistic realizate, frumos colorate, jocul
contribuie la educatia estetica, acestia invatand sa aprecieze frumosul.

Jocurile didactice sunt antrenante pentru toti elevii si actioneaza favorabil si la elevii cu
rezultate slabe la invatatura, crescandu-le performantele si facandu-i sa capete incredere in
capacitatile lor , siguranta si promptitudine in raspunsuri, deblocand astfel potentialul creator al
acestora.

Abordand problema jocurilor didactice din punct de vedere psihologic, se considera ca

ele pot servi la educarea creativitatii la nivelul claselor I – IV, in stricta dependenta de cunoastere
de catre invatator a valentelor acestora, de capacitatea de selectie, de structurare a cadrelor
didactice.

Jocurile didactice desfasurate intr-un climat educational cu largi deschideri la nou,

organizate pe grupe de elevi, pot prefigura metode de stimulare a creativitatii.

Prin joc copiii si-au largit sfera de cunoastere a realitatilor si valorilor spiritual, s-au
deprins cu o vorbire corecta nuantata, insusindu-si structura gramaticala si topica limbii romane.
Jocurile didactice nu reprezinta un scop in sine, ci o modalitate de lucru, alaturi de celelalte, la
care invatatorul apeleaza in diverse etape ale lectiei si in afara orelor de clasa. Asa cum arata
Jean Chateau ,,școala nu este nici joc, nici munca reala. Este mai putin decat atat si altceva. Sa
nu incercam sa o identificam total cu jocul sau cu munca. Scolarul trebuie sa fie mai mult decat
un copil si mai putin decat un adult. Munca scolara trebuie sa fie o punte intre joc si munca.”