Sunteți pe pagina 1din 7

UNIVERSITATEA ECOLOGICĂ DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE DREPT
EXTENSIA BISTRITA

DREPTUL COMERȚULUI INTERNAȚIONAL

COMPARAȚIE ÎNTRE LEASINGUL FINANCIAR ȘI LEASINGUL


OPERAȚIONAL
CUPRINS :

1. Introducere
2. Elemente de convergența între leasingul financiar și leasingul operațional

3. Elemente de divergență între leasingul financiar și leasingul operațional


4. Concluzii
5. Bibliografie
INTRODUCERE
1. Elemente de convergența între leasingul financiar și leasingul
operațional

Pentru a putea stabili elementele de convergență dintre leasingul financiar și


leasingul operațional am plecat de la definiția termenilor unde contractul de
leasing are în vedere prezentarea acestui tip de contract în acord cu
reglementarea sa legală cuprinsă în O.G. nr. 51/1997 privind peraţiunile de
leasing şi societăţile de leasing. Pornind de la definiţia legală, prezentarea de
faţă urmează a acoperi printre altele obiectul contractului; conţinutul acestuia, în
speţă clauzele ce urmează a fi inserate în cuprinsul contractului de leasing, astfel
după cum le-a prevăzut legiuitorul; obligaţiile locatorului/finanţatorului, pe de o
parte şi pe cele ale locatarului/utilizatorului, pe de altă parte. În final ne vom
oprin asupra răspunderii părţilor în cadrul contractului de leasing, urmând a
dezvolta acest aspect. Iar leasingul operațional reprezintă transferarea dreptului
de utilizare al unei flote unei companii în condițiile achitării unei rate lunare fixe
care acoperă toate costurile de funcționare ale unor servicii suplimentare
(Asigurări, Dobânzi, Taxe și Impozite, Mentenanța, Reparații și Costuri
administrative). Toate riscurile sunt preluate de către firma de leasing
operațional.
Reglementarea contractului de leasing o regăsim în O.G. nr. 51/1997 privind
operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing.
Potrivit definiţiei legiuitorului cuprinsă în art. 1 al Ordonanţei anterior
menţionate, leasingul reprezintă operaţiunea “prin care o parte, denumită
locator/finanţator, transmite pentru o perioadă determinată dreptul de folosinţă
asupra unui bun, al cărui proprietar este, celeilalte părţi, denumită
locatar/utilizator, la solicitarea acesteia, contra unei plăţi periodice, denumită
rată de leasing, iar la sfârşitul perioadei de leasing locatorul/finanţatorul se
obligă să respecte dreptul de opţiune al locatarului/utilizatorului de a cumpăra
bunul, de a prelungi contractul de leasing fără a schimba natura leasingului ori
de a înceta raporturile contractuale. Locatarul/utilizatorul poate opta pentru
cumpărarea bunului înainte de sfârşitul perioadei de leasing, dar nu mai devreme
de 12 luni, dacă părţile convin astfel şi dacă achită toate obligaţiile asumate prin
contract”.
Înregistrarea în contabilitate a amortizării bunului ce face obiectul contractului
de leasing operaţional se face de către locator/finanţator; Impozitul pe mijloacele
de transport este datorat de către locator/finanţator; La nivelul locatarului
leasingul operaţional este tratat ca o operaţiune de închiriere, acesta
contabilizând cheltuieli cu chiria; Operaţiune supusă cotei standard de TVA
(19%), locul prestării fiind locul unde prestatorul este stabilit sau are un sediu
fix de la care serviciile sunt efectuate (noi reguli incepand de la 1 ianuarie 2010
– in functie de beneficiar).
Calitatea de locator/finanţator o poate avea o societate de leasing, persoană
juridică română sau străină, în timp ce locatar/utilizator, poate fi orice persoană
fizică sau juridică, română ori străină.
Obiectul operaţiunilor de leasing poate consta în bunuri imobile sau mobile,
aflate în circuitul civil, excepţie făcând înregistrările pe bandă audio şi video,
piesele de teatru, manuscrisele, brevetele, drepturile de autor precum şi bunurile
necorporale.
Un răspuns concludent, leasingul financiar este un contract de închiriere care-ţi
oferă la finele lui posibilitatea să achiziţionezi bunul și să devii proprietar contra
unei valori reziduale în timp ce leasingul operaţional, înseamnă tot un contract
de închiriere cu diferenţa că la finele perioadei contractuale bunul, care face
obiectul contractului de leasing, nu poate fi achiziţionat.
2. Elemente de divergență între leasingul financiar și leasingul operațional
Leasingul operaţional este mult mai strict comparativ cu cel financiar. Un client
de leasing operaţional trebuie să opteze de la început pentru o structură clară a
contractului. Din punct de vedere contabil și fiscal, în cazul leasingului
financiar, utilizatorul este tratat ca proprietar, în timp ce, în cazul leasingului
operațional, locatorul are calitatea de proprietar. De exemplu, la achiziționarea
unei mașini, acesta trebuie să precizeze clar numărul de km parcurşi în timpul
desfăşurării leasingului, reparaţiile care vor fi făcute dar şi perioada exactă de
desfăşurare a contractului. Comparativ, un client de leasing financiar, poate să
aibă o mai mare flexibilitate, prin faptul că numărul de km este la alegerea lui
sau poate cesiona/închide contractul după 12 luni.
Dacă ne gândim la achiziţia unei maşini printr-un contract de leasing de 5 ani,
parcă nu ne vine să renunţăm la ea la finele perioadei. Şi atunci cel mai probabil
vom opta pentru un leasing financiar. Leasingul financiar este instrumentul cel
mai “la îndemână” pentru un client care doreşte să devină şi proprietarul unei
maşini noi sau second-hand. Diferenţa între avans şi valoarea maşinii este suma
finanţată şi perioada este în general cuprinsă între 12 şi 72 de luni.
În general, companiile care optează pentru leasing financiar sunt firme în
dezvoltare continuă, care doresc să aibă flexibilitatea numărului de km parcurşi
dar şi a momentului când doresc să schimbe maşina cu un model nou.
Amortizarea permite scăderea activului din contabilitate în funcţie de
reglementările legale.
Dacă vorbim însă de un parc mai mare de maşini, al unui transportator sau firme
de curierat de exemplu, maşini care în 5 ani este foarte probabil să aibă câteva
sute de mii de km, atunci cel mai probabil se va opta pentru un leasing
operaţional, la finele căruia parcul auto va fi reînnoit.
Practic leasingul operaţional este un produs de finanţare care va permite
clientului sa achite o rată care echivalează cu utilizarea maşinii. În calculul ratei
intră mai multe elemente cum ar fi rulajul anual dar şi durata de desfăşurare a
contractului.
Leasingul operaţional oferă posibilitatea de utilizare a unei maşini noi prin
închiriere, iar clienţii sunt în general companii cu management standardizat,
bazat pe bugete – şi aici vorbim de corporaţii sau companii româneşti mari.
Ratele plătite sunt împărţite pe o perioadă, de obicei între 12 şi 48 de luni şi sunt
în general rate lunare fixe ce au o deductibilitate totală. Sumele acoperă toate
costurile de utilizare şi orice cheltuieli suplimentare sunt în general achitate de
firma de leasing operaţional şi refacturate clientului.
Pe lângă închiriere, ratele pot include servicii de card de combustibil, cauciucuri
sau alte costuri. La finalul perioadei agreate contractual, bunul utilizat revine
firmei de leasing operaţional care decide ce face mai departe cu acesta.
Un dezavantaj pe care îl implică leasingul financiar, în comparație cu cel
operațional, este acela ca utilizatorul este cel care suportă costurile cu
întreținerea, reparațiile, impozitele și taxele locale pentru vehiculele luate prin
primul fel de contract, spre deosebire de leasingul operațional, unde aceste
costuri sunt suportate de locator.
Concluzii
În concluzie, leasingul financiar este un contract de închiriere care-ţi oferă la
finele lui posibilitatea să achiziţionezi bunul și să devii proprietar contra unei
valori reziduale în timp ce leasingul operaţional, înseamnă tot un contract de
închiriere cu diferenţa că la finele perioadei contractuale bunul, care face
obiectul contractului de leasing, nu poate fi achiziţionat.
Un avantaj pe care îl deține leasingul financiar este acela că, la sfarșitul
contractului, activul rămâne în proprietatea utilizatorului, spre deosebire de cel
operațional, în care bunul rămane în proprietatea locatorului. În ceea ce privește
riscurile suportate de către utilizator, leasingul operațional acordă un avantaj,
deoarece, în mare parte, riscurile sunt suportate de către locator, iar beneficiile,
în mare măsură, sunt de partea utilizatorului. Totuși, trebuie cântărite foarte bine
aceste riscuri și avantaje, deoarece, de obicei, locatorul va transforma riscul pe
care și-l asumă într-un tarif mai mare cu chiria.

Bibliografia

1. Curs Drept comercial II- Gheorghe Carmen Adriana


2. Stanciu D. Cărpenaru, Drept comercial român, Editura Beck, 2000
3. https://file.ucdc.ro/cursuri/D_3_N35_Drept_comercial_David_Bogdan.pd
f
4. http://ebooks.unibuc.ro/StiinteADM/secretariat/15.htm