Sunteți pe pagina 1din 29

Ordonanta urgenta 43/2002 privind Parchetul National

Anticoruptie

Dată act: 4-apr-2002


Emitent: Guvernul

În temeiul prevederilor art. 114 alin. (4) din Constituţia României,


Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

CAPITOLUL I:Dispoziţii generale

Art. 1
(1)Prin prezenta ordonanţă de urgenţă se înfiinţează Direcţia Naţională Anticorupţie, ca structură cu
personalitate juridică, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin reorganizarea
Parchetului Naţional Anticorupţie.

(2)Direcţia Naţională Anticorupţie are sediul în municipiul Bucureşti şi îşi exercită atribuţiile pe întregul
teritoriu al României prin procurori specializaţi în combaterea corupţiei.

(31)Procurorul şef al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie conduce Direcţia Naţională
Anticorupţie prin intermediul procurorului şef al acestei direcţii. Procurorul general al Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie soluţionează conflictele de competenţă apărute între Direcţia Naţională
Anticorupţie şi celelalte structuri sau unităţi din cadrul Ministerului Public.

Art. 2
Direcţia Naţională Anticorupţie este independentă în raport cu instanţele judecătoreşti şi cu parchetele de pe
lângă acestea, precum şi în relaţiile cu celelalte autorităţi publice, exercitându-şi atribuţiile numai în temeiul
legii şi pentru asigurarea respectării acesteia.

Art. 3
(1) Atribuţiile Direcţiei Naţionale Anticorupţie sunt următoarele:
a)efectuarea urmăririi penale, în condiţiile prevăzute în Codul de procedură penală, în Legea nr. 78/2000 pentru
prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie şi în prezenta ordonanţă de urgenţă, pentru
infracţiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000 care sunt, potrivit art. 13, în competenţa Direcţiei Naţionale
Anticorupţie;

b)conducerea, supravegherea şi controlul actelor de cercetare penală, efectuate din dispoziţiile procurorului de
către ofiţerii de poliţie judiciară aflaţi sub autoritatea exclusivă a procurorului şef al Direcţiei Naţionale
Anticorupţie;

c)conducerea, supravegherea şi controlul activităţilor de ordin tehnic ale urmăririi penale, efectuate de specialişti
în domeniul economic, financiar, bancar, vamal, informatic, precum şi în alte domenii, numiţi în cadrul Direcţiei
Naţionale Anticorupţie;

c1)sesizarea instanţelor judecătoreşti pentru luarea măsurilor prevăzute de lege şi pentru judecarea cauzelor
privind infracţiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000, cu modificările ulterioare, care sunt, potrivit art. 13, în
competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie;

c2)participarea, în condiţiile legii, la şedinţele de judecată;


c3)exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, în condiţiile prevăzute de lege;

d)studierea cauzelor care generează şi a condiţiilor care favorizează corupţia, elaborarea şi prezentarea
propunerilor în vederea eliminării acestora, precum şi pentru perfecţionarea legislaţiei penale;
e)elaborarea raportului anual privind activitatea Departamentului Naţional Anticorupţie şi prezentarea acestuia
Consiliului Superior al Magistraturii şi ministrului justiţiei, nu mai târziu de luna februarie a anului următor, iar
ministrul justiţiei va prezenta Parlamentului concluziile asupra raportului de activitate a Departamentului
Naţional Anticorupţie;

f)constituirea şi actualizarea bazei de date în domeniul faptelor de corupţie.


g)exercitarea altor atribuţii prevăzute de lege.

(2)Direcţia Naţională Anticorupţie exercită drepturile şi îndeplineşte obligaţiile procedurale prevăzute de lege,
în cauzele privind infracţiunile atribuite prin prezenta ordonanţă de urgenţă în competenţa sa.

(3)În exercitarea atribuţiilor ce îi revin, procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie emite ordine.

CAPITOLUL II: Organizarea şi funcţionarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie

Art. 4
(1)Departamentul Naţional Anticorupţie este condus de un procuror şef care este asimilat prim-adjunctului
procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Procurorul şef al
Departamentului Naţional Anticorupţie este ajutat de 2 procurori şefi adjuncţi, asimilaţi adjunctului procurorului
general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

(2)În activitatea sa, procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie este ajutat de 2 procurori consilieri,
asimilaţi procurorilor consilieri ai procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie oi
Justiţie.

(3)Procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie este ordonator principal de credite.

(4)Procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie este ordonator secundar de credite. Finanţarea cheltuielilor
curente şi de capital ale Direcţiei Naţionale Anticorupţie se asigură de la bugetul de stat, fondurile destinate
Direcţiei Naţionale Anticorupţie fiind evidenţiate distinct în bugetul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie. Anual se constituie un depozit în valoare de cel puţin 2 milioane lei (RON) pentru acţiuni
privind organizarea şi constatarea infracţiunilor flagrante de corupţie, la dispoziţia procurorului şef al Direcţiei
Naţionale Anticorupţie. Această sumă este prevăzută la titlul «Cheltuieli materiale şi servicii» în bugetul
Direcţiei Naţionale Anticorupţie, iar modul său de gestionare şi de utilizare se va stabili prin ordin al
procurorului şef al acestei direcţii.

Art. 5
(1)Departamentul Naţional Anticorupţie este organizat în secţii conduse de procurori şefi secţie, ajutaţi de
procurori şefi adjuncţi secţie. Secţiile se înfiinţează şi se desfiinţează prin ordin al procurorului şef al
Departamentului Naţional Anticorupţie, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii.

(2)În cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie se pot înfiinţa servicii teritoriale, servicii, birouri şi alte
compartimente de activitate, prin ordin al procurorului şef al acestei direcţii.

(3)Sediul serviciilor teritoriale şi circumscripţia acestora se stabilesc de procurorul şef al Direcţiei Naţionale
Anticorupţie, de regulă, în localităţile în care îşi au sediul parchetele de pe lângă curţile de apel şi în raport cu
circumscripţia acestora.

(4)Serviciile teritoriale, serviciile şi birourile sunt conduse de procurori-şefi.


(41)În cadrul Departamentului Naţional Anticorupţie va funcţiona un birou de informare şi relaţii publice care va
asigura legătura cu publicul şi cu mijloacele de comunicare în masă, în vederea garantării transparenţei
activităţii de urmărire penală, în condiţiile stabilite de lege.
(42)Conducătorul biroului, care îndeplineşte şi funcţia de purtător de cuvânt, poate fi un procuror desemnat de
procurorul şef al Departamentului Naţional Anticorupţie ori un jurnalist, încadrat ca specialist, numit pe bază de
concurs sau de examen.

(5)Ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară îşi desfăşoară activitatea în cadrul secţiilor, serviciilor sau al altor
compartimente de activitate, fiind repartizaţi prin ordin al procurorului şef al Departamentului Naţional
Anticorupţie.

Art. 6
Departamentul Naţional Anticorupţie se încadrează cu procurori, ofiţeri şi agenţi de poliţie judiciară, specialişti
în domeniul economic, financiar, bancar, vamal, informatic şi în alte domenii, personal auxiliar de specialitate,
precum şi personal economic şi administrativ, în limita posturilor prevăzute în statul de funcţiuni, aprobat
potrivit legii.

Art. 10
(1)În scopul efectuării cu celeritate şi în mod temeinic a activităţilor de descoperire şi de urmărire a
infracţiunilor de corupţie, în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie funcţionează ofiţeri de poliţie, constituind
poliţia judiciară a Direcţiei Naţionale Anticorupţie.

(2)Ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară prevăzuţi la alin. (1) îşi desfăşoară activitatea numai în cadrul
Departamentului Naţional Anticorupţie, sub autoritatea exclusivă a procurorului şef al acestui departament.

(3)Ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară pot efectua numai acele acte de cercetare penală dispuse de procurorii
Departamentului Naţional Anticorupţie. Ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară îşi desfăşoară activitatea sub
directa conducere, supraveghere şi control al procurorului.

(4)Dispoziţiile procurorilor din Direcţia Naţională Anticorupţie sunt obligatorii pentru ofiţerii de poliţie
judiciară prevăzuţi la alin. (1). Actele întocmite de ofiţerii de poliţie judiciară din dispoziţia scrisă a procurorului
sunt efectuate în numele acestuia.

(5)Detaşarea ofiţerilor şi a agenţilor de poliţie judiciară în cadrul Departamentului Naţional Anticorupţie se face,
la propunerea nominală a procurorului şef al Departamentului Naţional Anticorupţie, prin ordin al ministrului
administraţiei şi internelor, iar numirea acestora în funcţii se face prin ordin al procurorului şef al acestui
departament.

(6)Ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară sunt detaşaţi în interesul serviciului pe o perioadă de 6 ani, cu
posibilitatea prelungirii detaşării în funcţie, cu acordul acestora.

(61)Detaşarea ofiţerilor şi a agenţilor de poliţie judiciară în cadrul Departamentului Naţional Anticorupţie


încetează înaintea împlinirii perioadei prevăzute la alin. (6) prin revocarea din funcţie dispusă prin ordin motivat
al procurorului şef al Departamentului Naţional Anticorupţie.

(7)Ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară nu pot primi de la organele ierarhic superioare nici o însărcinare.

(8)Ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară, pe perioada numirii în cadrul Departamentului Naţional Anticorupţie,
au drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege pentru ofiţerii de poliţie şi agenţii de poliţie, cu excepţiile prevăzute
în prezenta ordonanţă de urgenţă. Atribuţiile prevăzute de lege pentru ministrul administraţiei şi internelor
privind drepturile şi răspunderile ce revin ofiţerilor şi agenţilor de poliţie judiciară se exercită de procurorul şef
al Departamentului Naţional Anticorupţie. Atribuţiile privind acordarea gradelor profesionale pentru ofiţerii şi
agenţii de poliţie judiciară se exercită de ministrul administraţiei şi internelor, la propunerea procurorului şef al
Departamentului Naţional Anticorupţie.

Art. 11
(1)În cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie sunt numiţi, prin ordin al procurorului şef al acestei direcţii, cu
avizul ministerelor de resort, specialişti cu înaltă calificare în domeniul economic, financiar, bancar, vamal,
informatic, precum şi în alte domenii, pentru clarificarea unor aspecte tehnice în activitatea de urmărire penală.

(2)Specialiştii prevăzuţi la alin. (1) au calitatea de funcţionar public şi îşi desfăşoară activitatea sub directa
conducere, supraveghere şi control nemijlocit al procurorilor din Direcţia Naţională Anticorupţie. Specialiştii au
drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege pentru funcţionarii publici, cu excepţiile menţionate în prezenta
ordonanţă de urgenţă. De asemenea, specialiştii beneficiază, în mod corespunzător, de drepturile prevăzute la
art. 26 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor,
cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 12
Funcţia de procuror, ofiţer de poliţie judiciară sau de specialist în cadrul Direcţiai Naţionale Anticorupţie este
incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior.

CAPITOLUL III: Competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie

Art. 13
(1)Sunt de competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie infracţiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000, cu
modificările şi completările ulterioare, săvârşite în una dintre următoarele condiţii:
a)dacă, indiferent de calitatea persoanelor care le-au comis, au cauzat o pagubă materială mai mare decât
echivalentul în lei a 200.000 euro ori dacă valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracţiunii de
corupţie este mai mare decât echivalentul în lei a 10.000 euro;
b)dacă, indiferent de valoarea pagubei materiale ori de valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul
infracţiunii de corupţie, sunt comise de către: deputaţi; senatori; membrii din România ai Parlamentului
European; membrul desemnat de România în Comisia Europeană; membri ai Guvernului, secretari de stat ori
subsecretari de stat şi asimilaţii acestora; consilieri ai miniştrilor; judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi
ai Curţii Constituţionale; ceilalţi judecători şi procurori; membrii Consiliului Superior al Magistraturii;
preşedintele Consiliului Legislativ şi locţiitorul acestuia; Avocatul Poporului şi adjuncţii săi; consilierii
prezidenţiali şi consilierii de stat din cadrul Administraţiei Prezidenţiale; consilierii de stat ai prim-ministrului;
membrii şi auditorii publici externi din cadrul Curţii de Conturi a României şi ai camerelor judeţene de conturi;
guvernatorul, prim-viceguvernatorul şi viceguvernatorii Băncii Naţionale a României; preşedintele şi
vicepreşedintele Consiliului Concurenţei; ofiţeri, amirali, generali şi mareşali; ofiţeri de poliţie; preşedinţii şi
vicepreşedinţii consiliilor judeţene; primarul general şi viceprimarii municipiului Bucureşti; primarii şi
viceprimarii sectoarelor municipiului Bucureşti; primarii şi viceprimarii municipiilor; consilieri judeţeni;
prefecţi şi subprefecţi; conducătorii autorităţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale şi persoanele cu funcţii
de control din cadrul acestora, cu excepţia conducătorilor autorităţilor şi instituţiilor publice de la nivelul
oraşelor şi comunelor şi a persoanelor cu funcţii de control din cadrul acestora; avocaţi; comisarii Gărzii
Financiare; personalul vamal; persoanele care deţin funcţii de conducere, de la director inclusiv, în cadrul
regiilor autonome de interes naţional, al companiilor şi societăţilor naţionale, al băncilor şi al societăţilor
comerciale la care statul este acţionar majoritar, al instituţiilor publice care au atribuţii în procesul de privatizare
şi al unităţilor centrale financiar-bancare; persoanele prevăzute la art. 293 şi 294 din Codul penal.

(2)Infracţiunile împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene sunt de competenţa Direcţiei Naţionale
Anticorupţie.
(3)Sunt de competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie infracţiunile prevăzute la art. 246, 297 şi 300 din Codul
penal, dacă s-a cauzat o pagubă mai mare decât echivalentul în lei a 1.000.000 euro.
(4)Procurorii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie efectuează în mod obligatoriu urmărirea penală pentru
infracţiunile prevăzute la alin. (1)-(3).
(5)În cazul în care dispune disjungerea în cursul urmăririi penale, procurorul din cadrul Direcţiei Naţionale
Anticorupţie poate continua efectuarea urmăririi penale şi în cauza disjunsă.
(6)Urmărirea penală în cauzele privind infracţiunile prevăzute la alin. (1)-(3), săvârşite de militarii în activitate,
se efectuează de procurori militari din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, indiferent de gradul militar pe
care îl au persoanele cercetate.

CAPITOLUL IV:Dispoziţii procedurale

Art. 14
(1)Persoanele cu atribuţii de control sunt obligate să sesizeze Direcţia Naţională Anticorupţie cu privire la orice
date sau informaţii din care rezultă că s-a săvârşit una dintre infracţiunile atribuite prin prezenta ordonanţă de
urgenţă în competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie.
(2)Persoanele cu atribuţii de control sunt obligate ca în cursul efectuării actului de control, în situaţiile prevăzute
la alin. (1), să procedeze la asigurarea şi conservarea urmelor infracţiunii, a corpurilor delicte şi a oricăror
mijloace de probă ce pot servi organelor de urmărire penală.
(3)Serviciile şi organele specializate în culegerea şi prelucrarea informaţiilor au obligaţia de a pune la dispoziţie
Direcţiei Naţionale Anticorupţie, de îndată, datele şi informaţiile deţinute în legătură cu săvârşirea infracţiunilor
privitoare la corupţie.
(4)Serviciile şi organele specializate în culegerea şi prelucrarea informaţiilor, la cererea procurorului şef al
Direcţiei Naţionale Anticorupţie sau a procurorului anume desemnat de acesta, îi vor pune la dispoziţie, la sediul
lor, datele şi informaţiile prevăzute la alin. (3), neprelucrate.
(4)Serviciile şi organele specializate în culegerea şi prelucrarea informaţiilor, la cererea procurorului şef al
Direcţiei Naţionale Anticorupţie sau a procurorului anume desemnat de acesta, îi vor pune la dispoziţie datele şi
informaţiile prevăzute la alin. (3), neprelucrate.
(5)Nerespectarea obligaţiilor prevăzute la alin. (1)-(4) atrage răspunderea juridică, potrivit legii.

Art. 15
Dacă în efectuarea urmăririi penale procurorii parchetelor de pe lângă instanţele judecătoreşti constată că
infracţiunea care constituie obiectul cauzei este una dintre infracţiunile atribuite prin prezenta ordonanţă de
urgenţă în competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie, aceştia au obligaţia de a sesiza de îndată procurorii
acestei direcţii.

Art. 151
Direcţia Naţională Anticorupţie este autorizată să deţină şi să folosească mijloace adecvate pentru obţinerea,
verificarea, prelucrarea şi stocarea informaţiilor privitoare la faptele de corupţie prevăzute în Legea nr. 78/2000,
cu modificările ulterioare, în condiţiile legii. Orice informaţie cu valoare operativă de altă natură se transmite de
îndată autorităţilor abilitate prin lege, pentru verificarea şi valorificarea acesteia.

Art. 18
Pentru buna desfăşurare a urmăririi penale procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie pot dispune măsuri
specifice de protecţie a martorilor, a experţilor şi a victimelor, potrivit legii.

Art. 19
Persoana care a comis una dintre infracţiunile atribuite prin prezenta ordonanţă de urgenţă în competenţa
Direcţiei Naţionale Anticorupţie, iar în timpul urmăririi penale denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la
răspundere penală a altor persoane care au săvârşit astfel de infracţiuni beneficiază de reducerea la jumătate a
limitelor pedepsei prevăzute de lege.

Art. 21
Persoanele care efectuează urmărirea penală, specialiştii prevăzuţi la art. 11, precum şi personalul auxiliar de
specialitate sunt obligaţi să respecte secretul profesional cu privire la datele şi informaţiile obţinute în această
calitate.

Art. 222
(1)Rechizitoriile întocmite de procurorii din cadrul serviciilor teritoriale ale Direcţiei Naţionale Anticorupţie
sunt verificate de procurorii-şefi ai acestor servicii, cele întocmite de către procurorii-şefi ai serviciilor
teritoriale, precum şi cele întocmite de procurorii din cadrul structurii centrale a Direcţiei Naţionale Anticorupţie
sunt verificate de procurorii-şefi ai secţiilor. Când rechizitoriile sunt întocmite de procurorii-şefi ai secţiilor
Direcţiei Naţionale Anticorupţie, verificarea se face de către procurorul-şef al acestei direcţii.
(2)Plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispoziţiilor date
de acesta se rezolvă de procurorii ierarhici prevăzuţi în alin. (1).

Art. 223
Procurorii din cadrul structurii centrale a Direcţiei Naţionale Anticorupţie pot prelua, în vederea efectuării
urmăririi penale, cauze de competenţa structurilor teritoriale ale direcţiei, din dispoziţia motivată a procurorului
şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie.

Art. 23
Persoanele arestate preventiv în cauzele care sunt de competenţa Departamentului Naţional Anticorupţie sunt
deţinute în locuri anume stabilite în cadrul Departamentului Naţional Anticorupţie, încadrate cu personal detaşat
de la Administraţia Naţională a Penitenciarelor, sau, după caz, în secţiile de arest preventiv ale penitenciarelor
ori în arestul Direcţiei generale anticorupţie din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor.

Art. 24
Dispoziţiile din Codul de procedură penală, dispoziţiile procedurale din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea,
descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie şi din Legea nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială,
republicată, se aplică în mod corespunzător şi în cauzele de competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie.

CAPITOLUL V:Cooperare internaţională

Art. 25
În vederea consultării reciproce în cazul infracţiunilor de competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi a
schimbului de date şi informaţii cu privire la investigarea şi urmărirea acestor infracţiuni se constituie un birou
de legătură cu instituţii similare din alte state.

CAPITOLUL VI:Dispoziţii finale

Art. 27
(1)Departamentul Naţional Anticorupţie funcţionează cu următorul număr maxim de posturi:
a)195 de posturi de procurori;

b)220 de posturi de ofiţeri şi agenţi de poliţie judiciară;

c)65 de posturi de specialişti;

d)109 de posturi de personal auxiliar de specialitate;

e)44 de posturi de personal conex;


f)89 de posturi de personal economic şi administrativ.
(2)Numărul maxim de posturi al Departamentului Naţional Anticorupţie poate fi modificat prin hotărâre a
Guvernului.

Art. 28
(6)Salarizarea personalului auxiliar de specialitate şi a personalului economic şi administrativ este cea prevăzută
de lege pentru aceleaşi categorii de personal al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
(8)Drepturile băneşti şi materiale ale procurorilor, personalului auxiliar de specialitate, specialiştilor,
personalului economic şi administrativ, ale cadrelor militare şi ale celorlalte categorii de personal ale
Departamentului Naţional Anticorupţie, precum şi ale ofiţerilor şi agenţilor de poliţie judiciară se plătesc din
fondurile acestui departament.

Art. 281
Direcţia Naţională Anticorupţie poate acorda premii lunare în limita a 5% din cheltuielile de salarizare, cu
încadrarea în fondurile aprobate anual prin buget cu această destinaţie. Premiile se pot acorda magistraţilor şi
celorlalte categorii de personal care au realizat sau au participat direct la obţinerea unor rezultate, apreciate ca
valoroase. Sumele neconsumate pot fi utilizate în lunile următoare în cadrul aceluiaşi an bugetar.

Art. 282
Parcul auto, consumul de carburanţi şi modul de utilizare a parcului auto se stabilesc prin ordin al procurorului
şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie.

Art. 283
Dispoziţiile Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, se aplică şi în cazul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, în măsura în care prin prezenta ordonanţă de
urgenţă nu se prevede altfel.

Art. 29
Fondurile necesare aplicării prezentei ordonanţe de urgenţă se asigură din bugetul Ministerului Public aprobat
pe anul 2002, care se suplimentează prin hotărâre a Guvernului din Fondul de rezervă la dispoziţia Guvernului.

Art. 30
Dispoziţiile Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, se aplică şi în cazul Parchetului Naţional Anticorupţie, în măsura în care prin prezenta ordonanţă de
urgenţă nu se prevede altfel.

Art. 31
(1)Guvernul şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti vor lua măsuri imediate pentru asigurarea sediului
Direcţiei Naţionale Anticorupţie.
(2)Ministerul Justiţiei, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, Ministerul de Interne şi Ministerul
Finanţelor Publice, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, vor lua
măsurile necesare pentru organizarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie.
(3)Direcţia Naţională Anticorupţie va începe să funcţioneze pe data de 1 septembrie 2002.

Art. 32
(1)Pentru cauzele privind infracţiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000, aflate în curs de urmărire penală la data
de 1 septembrie 2002, urmărirea penală se efectuează de către procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie.
Actele şi lucrările efectuate până la data de 1 septembrie 2002 rămân valabile.
(2)Cauzele privind infracţiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000, aflate în faţa instanţelor de judecată, trimise,
potrivit Codului de procedură penală, organelor de urmărire penală, sunt de competenţa Direcţiei Naţionale
Anticorupţie.

Art. 33
Procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie va adopta, prin ordin, regulamentul de aplicare a dispoziţiilor
prezentei ordonanţe de urgenţă.

Art. 34
Pe data de 1 septembrie 2002 dispoziţiile art. 28 şi ale art. 29 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi
completările ulterioare, se abrogă.
-****-
PRIM-MINISTRU
ADRIAN NĂSTASE
Contrasemnează:
Ministrul justiţiei,
Rodica Mihaela Stănoiu
Ministru de interne,
Ioan Rus
Ministrul finanţelor publice,
Mihai Nicolae Tănăsescu
Ministrul muncii şi solidarităţii sociale,
Marian Sârbu
Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 244 din data de 11 aprilie 2002
*) denumirea "procuror consilier" se înlocuieşte cu cea de "consilier"

*) În cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 precum şi în orice alte acte normative care
cuprind referiri la Parchetul Naţional Anticorupţie, următoarele denumiri se înlocuiesc astfel:
a)"Parchetul Naţional Anticorupţie" cu "Departamentul Naţional Anticorupţie";
b)"procurorul general" al Parchetului Naţional Anticorupţie cu "procurorul şef" al Departamentului Naţional
Anticorupţie;
c)"procurorul general adjunct" al Parchetului Naţional Anticorupţie cu "procurorul şef adjunct" al
Departamentului Naţional Anticorupţie;
d)"consilierul procurorului general" al Parchetului Naţional Anticorupţie cu "consilierul procurorului şef" al
Departamentului Naţional Anticorupţie.
Ordonanta urgenta 78/2016 pentru organizarea şi
funcţionarea Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de
Criminalitate Organizată şi Terorism, precum şi pentru
modificarea şi completarea unor acte normative
Dată act: 16-nov-2016
Emitent: Guvernul

Având în vedere faptul că de la înfiinţarea Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi


Terorism (DIICOT), în anul 2004, şi până în prezent cele două fenomene infracţionale grave pentru a căror
combatere a fost înfiinţat acest organ judiciar specializat au cunoscut evoluţii şi dimensiuni crescute în special în
plan european şi internaţional,

întrucât numărul şi complexitatea cauzelor instrumentate au crescut, în vreme de numărul de procurori a rămas
nemodificat - astfel, conform raportului de activitate pe 2015 al DIICOT, această structură a funcţionat cu 256
de posturi de procuror la un număr de 22.025 de cauze de soluţionat, în creştere cu 22,26% (o medie de circa
118 dosare per procuror), din care 11.702 cauze soluţionate, în creştere cu 28,27% faţă de 2014 (17.291 de
persoane cercetate, în creştere cu 13% faţă de 2014), fiind întocmite 1.156 de rechizitorii şi acorduri de
recunoaştere a vinovăţiei (3.892 de inculpaţi/1.506 de arestaţi), reprezentând o creştere de 6,74% faţă de 2014 şi,
respectiv, o creştere de 12,42% în ceea ce priveşte numărul inculpaţilor trimişi în judecată,

observând că incidentele cu caracter terorist sunt înregistrate din ce în ce mai des în Europa şi că s-a recunoscut
la nivel european şi internaţional necesitatea incriminării faptei unei persoane de a se deplasa în străinătate în
scopul planificării ori instruirii în vederea săvârşirii actelor de terorism, astfel cum rezultă din documente
internaţionale, precum Protocolul de la Riga (Protocolul adiţional la Convenţia Consiliului Europei privind
prevenirea terorismului), semnat de România în martie 2016, precum şi Rezoluţia Consiliului de Securitate al
ONU nr. 2.178/2014,

observând că, prin exercitarea competenţei actuale, o parte din resursele DIICOT sunt alocate combaterii unor
fenomene care nu necesită în mod deosebit gradul ridicat de specializare existent la nivelul direcţiei, cauzele
respective putând fi instrumentate şi de celelalte unităţi de parchet, astfel încât să se poată asigura o concentrare
imediată a întregii capacităţi de acţiune a DIICOT în realizarea obiectivului pentru care a fost înfiinţată această
structură specializată,

având în vedere, totodată, necesitatea consolidării organului judiciar român specializat în combaterea
terorismului, partener în eforturile colective europene şi internaţionale de combatere a acestui fenomen grav,
având în vedere obiectivele asumate de statul român inclusiv în cadrul Agendei de Securitate a UE (2015) şi
pentru a putea asigura funcţionarea optimă a structurii specializate de parchet inclusiv prin asigurarea de comisii
rogatorii,

cum o intervenţie promptă şi eficientă în combaterea fenomenelor grave de criminalitate organizată şi terorism
este de natură, pe de o parte, să răspundă ferm acestor atentate grave la democraţie, iar, pe de altă parte, să
asigure cetăţenii de eficienţa intervenţiei statului în protejarea lor, iar o astfel de intervenţie nu poate fi asigurată
fără consolidarea capacităţii instituţionale a DIICOT,

apreciind că toate acestea constituie o situaţie extraordinară a cărei reglementare nu mai poate fi amânată, în
sensul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,
din cauza amplorii fenomenului şi a consecinţelor negative anterior prezentate asupra interesului public general,
considerăm că o eventuală legiferare pe altă cale decât delegarea legislativă, chiar în procedură de urgenţă, nu ar
fi de natură să înlăture de îndată aceste consecinţe negative care continuă să se producă asupra cetăţenilor.

În temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

CAPITOLUL I:Dispoziţii generale

Art. 1
(1)Prezenta ordonanţă de urgenţă reglementează organizarea şi funcţionarea Direcţiei de Investigare a
Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, ca structură specializată în combaterea infracţiunilor de
criminalitate organizată şi terorism, care, potrivit legii, îşi exercită atribuţiile pe întreg teritoriul României.
(2)Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism funcţionează ca structură în
cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi este condusă de procurorul general al
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin intermediul procurorului-şef al Direcţiei de
Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.
(3)Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism are personalitate juridică şi
sediul în municipiul Bucureşti.
(4)Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism îşi desfăşoară activitatea
potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic şi este independentă în raport cu
instanţele judecătoreşti şi cu parchetele de pe lângă acestea, precum şi în relaţiile cu celelalte autorităţi publice,
exercitându-şi atribuţiile numai în temeiul legii şi pentru asigurarea respectării acesteia.

Art. 2
(1)Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism are următoarele
atribuţii:
a)efectuarea urmăririi penale pentru infracţiuni prevăzute în competenţa direcţiei prin prezenta ordonanţă de
urgenţă şi prin legi speciale;
b)conducerea, supravegherea şi controlul actelor de cercetare penală, efectuate din dispoziţia procurorului de
către ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară organizaţi în cadrul structurilor specializate în combaterea
criminalităţii organizate, la nivel central şi teritorial, aflaţi în coordonarea Direcţiei de Investigare a
Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, ori detaşaţi în cadrul direcţiei, precum şi de către ofiţerii
sau agenţii de poliţie judiciară care au primit avizul din partea procurorului-şef al Direcţiei de Investigare a
Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism;
c)sesizarea instanţelor judecătoreşti pentru luarea măsurilor prevăzute de lege, pentru judecarea cauzelor,
precum şi exercitarea căilor de atac conform legii în cauzele privind infracţiunile date în competenţa Direcţiei de
Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism;
d)participarea la şedinţele de judecată în cauzele pentru care procurorii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor
de Criminalitate Organizată şi Terorism au sesizat instanţele de judecată ori au exercitat căile de atac ori în care,
potrivit legii, participarea procurorului este obligatorie în raport cu infracţiunile date de prezenta ordonanţă de
urgenţă în competenţa direcţiei;
e)conducerea, supravegherea şi controlul activităţilor de ordin tehnic în cadrul urmăririi penale, efectuate de
specialişti în domeniul economic, financiar, bancar, vamal, informatic, precum şi în alte domenii, din dispoziţia
procurorilor direcţiei;
f)studierea cauzelor care generează săvârşirea infracţiunilor de criminalitate organizată, trafic de droguri,
criminalitate informatică şi terorism ori a altor infracţiuni date în competenţa direcţiei şi a condiţiilor care le
favorizează, elaborarea propunerilor în vederea eliminării acestora, precum şi pentru perfecţionarea legislaţiei
penale în acest domeniu;
g)constituirea şi actualizarea bazei de date vizând infracţiunile ce sunt date în competenţa Direcţiei de
Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism;
h)solicitarea şi acordarea asistenţei judiciare internaţionale în cauzele care privesc infracţiuni date în competenţa
direcţiei prin prezenta ordonanţă de urgenţă şi prin legile speciale;
i)exercitarea altor atribuţii prevăzute de Codul de procedură penală şi de legile speciale.

(2)Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism exercită drepturile şi


îndeplineşte obligaţiile procedurale prevăzute de lege în cauzele privind infracţiunile atribuite prin lege şi prin
prezenta ordonanţă de urgenţă în competenţa sa.
(3)Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism cooperează cu alte autorităţi
naţionale sau străine şi reprezintă punct de contact permanent în reţele de cooperare ori de asistenţă judiciară
constituite la nivel naţional şi internaţional cu privire la infracţiuni pentru care direcţia efectuează urmărirea
penală, potrivit legii.

CAPITOLUL II:Organizarea şi funcţionarea Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate


Organizată şi Terorism

Art. 3
(1)Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism este condusă de un procuror-
şef, asimilat prim-adjunctului procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Procurorul-şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism este ajutat de 2
procurori şefi adjuncţi, asimilaţi adjunctului procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie, precum şi de 2 consilieri, asimilaţi consilierilor procurorului general al Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
(2)În exercitarea atribuţiilor ce îi revin, procurorul-şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de
Criminalitate Organizată şi Terorism emite ordine cu caracter intern.
(3)Procurorul-şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism exercită
controlul asupra procurorilor din subordine în mod direct sau prin procurori anume desemnaţi.

Art. 4
(1)Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism este organizată în structură
centrală şi structură teritorială.
(2)Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism este organizată în secţii,
servicii, birouri, departamente şi compartimente, în cadrul structurii centrale, şi în servicii sau birouri teritoriale,
în cadrul structurii teritoriale.
(3)Secţiile se înfiinţează şi se desfiinţează prin ordin al procurorului-şef al Direcţiei de Investigare a
Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, cu avizul conform al Consiliului Superior al
Magistraturii, şi sunt conduse de procurori şefi secţie, ajutaţi de procurori şefi adjuncţi secţie.
(4)În cadrul ori în afara secţiilor Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism
se pot înfiinţa sau desfiinţa, prin ordin al procurorului-şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de
Criminalitate Organizată şi Terorism, servicii, birouri, departamente ori compartimente conduse, după caz, de
un procuror-şef ori de către un specialist sau personal auxiliar de specialitate, personal economico-administrativ
ori ofiţeri de poliţie detaşaţi.
(5)Prin ordin al procurorului-şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi
Terorism se pot înfiinţa în localităţile în care îşi au sediul parchetele de pe lângă curţile de apel ori tribunale şi în
raport cu circumscripţiile acestora ori desfiinţa, după caz, servicii sau birouri teritoriale conduse de procurori-
şefi.
(6)În cazul desfiinţării birourilor ori serviciilor teritoriale, a secţiilor ori serviciilor, birourilor departamentelor
sau compartimentelor din cadrul secţiilor, personalul acestora va fi preluat în cadrul celorlalte structuri, după
caz, cu acordul acestuia.
(7)Dispoziţiile art. 116 şi 117 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările
şi completările ulterioare, se aplică corespunzător.

Art. 5
(1)Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism se încadrează cu procurori
numiţi prin ordin al procurorului-şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi
Terorism, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, în limita posturilor prevăzute în statul de funcţii,
aprobat potrivit legii.
(2)Numărul procurorilor încadraţi în structurile direcţiei este stabilit de procurorul-şef al Direcţiei de Investigare
a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, în funcţie de volumul şi complexitatea activităţii
desfăşurate, în limita numărului total de posturi aprobat.
(3)Procurorul-şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism evaluează
anual rezultatele obţinute de procurorii direcţiei.
(4)Procurorii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism pot fi revocaţi prin
ordin al procurorului-şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, cu
avizul Consiliului Superior al Magistraturii, în cazul exercitării necorespunzătoare a atribuţiilor specifice
funcţiei sau în cazul aplicării unei sancţiuni disciplinare.
(5)La data încetării activităţii în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi
Terorism ori ca urmare a revocării, procurorul revine la parchetul de unde provine sau la alt parchet unde are
dreptul să funcţioneze potrivit legii.

Art. 6
(1)Ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară din cadrul structurilor specializate în combaterea criminalităţii
organizate ale Poliţiei Române sunt desemnaţi de către ministrul afacerilor interne şi cu avizul conform al
procurorului-şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.
(2)Retragerea avizului conform al procurorului-şef al Direcţiei de investigare a Infracţiunilor de Criminalitate
Organizată şi Terorism conduce la încetarea efectivă a activităţii ofiţerului sau a agentului de poliţie judiciară în
cadrul structurilor de poliţie specializate în combaterea criminalităţii organizate, centrale şi teritoriale, după caz.
(3)Ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară desemnaţi potrivit alin. (1), precum şi ceilalţi ofiţeri şi agenţi de poliţie
judiciară care au primit avizul conform din partea procurorului-şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de
Criminalitate Organizată şi Terorism efectuează numai acele acte de cercetare penală dispuse de procurorii
Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, sub directa conducere şi
controlul nemijlocit al acestora.

Art. 7
(1)În vederea desfăşurării activităţilor prevăzute la art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală, în cadrul
Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism funcţionează, prin detaşare,
ofiţeri sau agenţi de poliţie judiciară, sub directa conducere şi controlul nemijlocit al procurorilor direcţiei, în
limita posturilor prevăzute de lege.
(2)Detaşarea ofiţerilor şi agenţilor de poliţie judiciară se dispune la solicitarea procurorului-şef al Direcţiei de
Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism de către ministrul afacerilor interne, pe o
perioadă de 6 ani, cu posibilitatea prelungirii din 3 în 3 ani, cu acordul acestora.
(3)Numirea în funcţii a ofiţerilor şi agenţilor de poliţie judiciară prevăzuţi la alin. (1) se face prin ordin al
procurorului-şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.
(4)Încetarea detaşării ofiţerilor şi a agenţilor de poliţie judiciară în cadrul direcţiei se poate dispune înaintea
perioadei prevăzute la alin. (2) prin ordin motivat al procurorului-şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor
de Criminalitate Organizată şi Terorism.
(5)Pe durata detaşării ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară nu pot primi de la organele ierarhic superioare nicio
însărcinare.
(6)Dispoziţiile procurorilor din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi
Terorism sunt obligatorii pentru ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară prevăzuţi la alin. (1), precum şi cei
prevăzuţi la art. 6 alin. (1). Actele întocmite de aceştia din dispoziţia scrisă a procurorului sunt efectuate în
numele acestuia.
(7)Ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară prevăzuţi la alin. (1) au drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege pentru
ofiţerii de poliţie şi agenţii de poliţie, cu excepţiile prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă, şi beneficiază, în
mod corespunzător, de drepturile prevăzute la art. 11 şi 23 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006
privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul
justiţiei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările şi completările ulterioare.
(8)Atribuţiile prevăzute de lege pentru ministrul afacerilor interne privind drepturile şi răspunderile ce revin
ofiţerilor şi agenţilor de poliţie judiciară detaşaţi se exercită de procurorul-şef al Direcţiei de Investigare a
Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.
(9)Salarizarea ofiţerilor şi agenţilor de poliţie judiciară prevăzuţi la alin. (1) se realizează potrivit dispoziţiilor
legale aplicabile ofiţerilor şi agenţilor de poliţie judiciară din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie.
(10)Atribuţiile privind acordarea gradelor profesionale pentru ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară detaşaţi se
exercită de ministrul afacerilor interne, la propunerea procurorului-şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor
de Criminalitate Organizată şi Terorism.
(11)Procurorul-şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism evaluează
anual activitatea ofiţerilor şi agenţilor de poliţie judiciară detaşaţi în cadrul direcţiei.
(12)Dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 364/2004 privind organizarea şi funcţionarea poliţiei judiciare, republicată,
cu modificările ulterioare, se aplică în mod corespunzător în raport cu activitatea ofiţerilor şi agenţilor de poliţie
judiciară prevăzuţi la alin. (1).

Art. 8
(1)Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism se încadrează cu specialişti în
domeniul prelucrării şi valorificării informaţiilor, economic, financiar, bancar, vamal, informatic, precum şi în
alte domenii, pentru clarificarea unor aspecte tehnice sau de specialitate în activitatea de urmărire penală.
(2)Specialiştii sunt numiţi în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi
Terorism prin ordin al procurorului-şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi
Terorism.
(3)Specialiştii prevăzuţi la alin. (1) au calitatea de funcţionar public.
(4)Specialiştii prevăzuţi la alin. (1) îşi desfăşoară activitatea sub directa conducere, supraveghere şi control
nemijlocit al procurorilor din Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi
au drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege pentru funcţionarii publici, cu excepţiile prevăzute în prezenta
ordonanţă de urgenţă. Specialiştii beneficiază, în mod corespunzător, de drepturile prevăzute la art. 11 şi 23 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 45/2007, cu
modificările şi completările ulterioare.
(5)Constatarea tehnico-ştiinţifică efectuată din dispoziţia scrisă a procurorului de către specialiştii prevăzuţi la
alin. (1) constituie mijloc de probă, în condiţiile Codului de procedură penală.

Art. 9
(1)Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism se încadrează cu personal
asimilat judecătorilor şi procurorilor, personal auxiliar de specialitate, personal economic şi administrativ, în
limita posturilor aprobate potrivit legii.
(2)Salarizarea personalului auxiliar de specialitate este cea prevăzută de lege pentru aceleaşi categorii de
personal al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Art. 10
Funcţia de procuror, ofiţer sau agent de poliţie judiciară dintre cei prevăzuţi la art. 7 alin. (1), respectiv de
specialist în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism este
incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior.

CAPITOLUL III:Competenţa Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi


Terorism

Art. 11
(1)Sunt de competenţa Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism,
indiferent de calitatea persoanei:
1.următoarele infracţiuni dacă săvârşirea lor a intrat în scopul unui grup infracţional organizat în
sensul prevăzut la art. 367 alin. (6) din Codul penal:
a)infracţiunile prevăzute de art. 188, art. 189, art. 205, art. 207, art. 209, art. 213, art. 217 cu referire la art.
209 şi la art. 213 alin. (2), art. 247 alin. (2), art. 249-251, art. 252 cu referire la art. 249-251, art. 263, art.
264, art. 310, art. 311, art. 313, dacă valorile falsificate sunt dintre cele prevăzute la art. 310 şi art. 311, art.
314, art. 315, art. 316, dacă valorile străine falsificate sunt dintre cele prevăzute la art. 310 şi art. 311, art.
325, art. 342, art. 345-347, art. 351, art. 359, art. 360, art. 366 cu referire la art. 360 din Codul penal;
infracţiunile prevăzute de Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, cu modificările şi
completările ulterioare; infracţiunea prevăzută la art. 155 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în
domeniul sănătăţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi infracţiunea prevăzută
la art. 5 din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale, cu modificările şi completările
ulterioare;
b)infracţiunile prevăzute la art. 295, art. 308 cu referire la art. 295 din Codul penal şi art. 307, dacă au
produs consecinţe deosebit de grave, în înţelesul art. 183 din Codul penal;
c)infracţiunile prevăzute la art. 228, art. 229, art. 232 cu referire la art. 228 şi art. 229, art. 233-236, art. 237
cu referire la art. 233-235, art. 241, art. 244-246, art. 248 cu referire la art. 241 şi art. 244-246, art. 249-251,
art. 252 cu referire la art. 249-251, dacă acestea au produs consecinţe deosebit de grave, precum şi dacă în
cauză, indiferent de numărul acestor infracţiuni săvârşite în concurs, prin însumarea prejudiciilor produse,
au rezultat consecinţe deosebit de grave, în înţelesul art. 183 din Codul penal;
2.următoarele infracţiuni prevăzute în Codul penal: art. 210, art. 211, art. 217 cu referire la art. 210 şi art.
211, art. 303, art. 309 cu referire la art. 303, art. 328 cu referire la art. 325, art. 361-365, art. 366 cu referire
la art. 361-365, art. 374 şi art. 394-412, precum şi infracţiunile prevăzute de Legea nr. 51/1991 privind
securitatea naţională a României, republicată, cu completările ulterioare; infracţiunile prevăzute de Legea
nr. 111/1996 privind desfăşurarea în siguranţă, reglementarea, autorizarea şi controlul activităţilor nucleare,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare; infracţiunile prevăzute de Legea nr. 143/2000 privind
prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare; infracţiunile prevăzute de Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea
terorismului, cu modificările şi completările ulterioare; infracţiunile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 121/2006 privind regimul juridic al precursorilor de droguri, aprobată cu modificări prin
Legea nr. 186/2007, cu modificările ulterioare; infracţiunile prevăzute de Legea nr. 194/2011 privind
combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de
acte normative în vigoare, republicată; infracţiunile prevăzute de Legea nr. 297/2004 privind piaţa de
capital, cu modificările şi completările ulterioare;
3.infracţiunea de spălare a banilor prevăzută de Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea
spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului,
republicată, cu modificările ulterioare, dacă banii, bunurile şi valorile care au făcut obiectul spălării banilor
provin din săvârşirea infracţiunilor date în competenţa Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de
Criminalitate Organizată şi Terorism;
4.infracţiunea prevăzută la art. 367 din Codul penal, dacă în scopul grupului infracţional organizat intră
vreuna dintre infracţiunile prevăzute la pct. 1 şi 2;
5.infracţiunile care au legătură, potrivit art. 43 din Codul de procedură penală, cu cele prevăzute la pct. 1-4.

(2)Pentru infracţiunile prevăzute la alin. (1) săvârşite de minori sau asupra minorilor, urmărirea penală se
efectuează de procurori din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi
Terorism, anume desemnaţi de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie.
(3)În cazul în care dispune disjungerea în cursul urmăririi penale, procurorul din cadrul Direcţiei de Investigare
a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism poate continua efectuarea urmăririi penale şi în cauza
disjunsă.
(4)Procurorii specializaţi din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi
Terorism efectuează în mod obligatoriu urmărirea penală pentru infracţiunile prevăzute la alin. (1).

CAPITOLUL IV:Dispoziţii procedurale


Art. 12
(1)Persoanele cu atribuţii de conducere sau de control sunt obligate să sesizeze Direcţia de Investigare a
Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism cu privire la orice date sau informaţii din care rezultă că s-
a săvârşit una dintre infracţiunile atribuite prin prezenta ordonanţă de urgenţă în competenţa Direcţiei de
Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.
(2)Persoanele cu atribuţii de control sunt obligate ca în cursul efectuării actului de control, în situaţiile prevăzute
la alin. (1), să procedeze la asigurarea şi conservarea urmelor infracţiunii, a corpurilor delicte şi a oricăror
mijloace de probă ce pot servi organelor de urmărire penală.
(3)Serviciile şi organele specializate în culegerea şi prelucrarea informaţiilor au obligaţia de a sesiza conform
dispoziţiilor legale şi de a pune de îndată la dispoziţia Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate
Organizată şi Terorism toate datele şi informaţiile deţinute în legătură cu săvârşirea infracţiunilor prevăzute la
art. 11.
(4)Serviciile şi organele specializate în culegerea şi prelucrarea informaţiilor, în condiţiile prevăzute de
reglementările proprii de organizare şi funcţionare, la cererea procurorului-şef al Direcţiei de Investigare a
Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism sau a procurorului anume desemnat de acesta, îi vor pune
la dispoziţie toate datele şi informaţiile prevăzute la alin. (3), neprelucrate.
(5)Nerespectarea obligaţiilor prevăzute la alin. (1)-(4) atrage răspunderea juridică, potrivit legii.

Art. 13
Dacă în cursul efectuării urmăririi penale procurorii parchetelor de pe lângă instanţele judecătoreşti constată că
infracţiunea care constituie obiectul cauzei este una dintre infracţiunile atribuite prin prezenta ordonanţă de
urgenţă în competenţa Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, aceştia
au obligaţia de a sesiza de îndată procurorii acestui parchet.

Art. 14
Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism este autorizată să deţină şi să
folosească mijloace adecvate pentru obţinerea, verificarea, prelucrarea, stocarea şi descoperirea informaţiilor
privitoare la infracţiunile date în competenţa sa, în condiţiile legii. Orice date şi informaţii ce excedează
competenţei direcţiei se transmit autorităţilor abilitate prin lege.

Art. 15
Persoana care a comis una dintre infracţiunile prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă în competenţa
Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, iar în timpul urmăririi penale
denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor participanţi la săvârşirea infracţiunii
beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.

Art. 16
(1)Rechizitoriile întocmite de procurorii din cadrul serviciilor şi birourilor teritoriale ale Direcţiei de Investigare
a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism sunt verificate de procurorii-şefi ai acestor servicii ori
birouri.
(2)Rechizitoriile întocmite de procurorii-şefi ai birourilor teritoriale sunt verificate de procurorii-şefi ai
serviciilor teritoriale, iar în lipsa acestora de către procurorii şefi secţie.
(3)Rechizitoriile întocmite de procurorii-şefi ai serviciilor teritoriale, precum şi cele întocmite de procurorii din
cadrul secţiilor Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism sunt verificate
de procurorii-şefi ai secţiilor.
(4)Când rechizitoriile sunt întocmite de procurorii-şefi ai secţiilor din cadrul Direcţiei de Investigare a
Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, verificarea se face de procurorul-şef al Direcţiei de
Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.
(5)Plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispoziţiilor date
de acesta se rezolvă de procurorii ierarhic superiori prevăzuţi la alin. (1)-(4).
(6)Procurorii ierarhic superiori prevăzuţi la alin. (1)-(4) exercită în mod corespunzător şi alte atribuţii prevăzute
în Codul de procedură penală pentru procurorul ierarhic superior.
(7)Conflictul de competenţă ivit între structurile din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de
Criminalitate Organizată şi Terorism se soluţionează de către procurorul-şef al Direcţiei de Investigare a
Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.
(8)Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie soluţionează conflictele de
competenţă ivite între Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi celelalte
structuri sau unităţi din cadrul Ministerului Public.

Art. 17
Procurorii din cadrul structurii centrale a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi
Terorism pot prelua, în vederea efectuării urmăririi penale, cauze de competenţa structurilor teritoriale ale
direcţiei, din dispoziţia motivată a procurorului-şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate
Organizată şi Terorism.

CAPITOLUL V:Dispoziţii tranzitorii şi finale

Art. 18
(1)Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism funcţionează cu
următorul număr maxim de posturi:
a)295 de posturi de procuror;
b)40 de posturi de specialişti;
c)270 personal auxiliar de specialitate, economic şi administrativ;
d)40 de ofiţeri şi agenţi de poliţie judiciară.

(2)Numărul de posturi prevăzut la alin. (1) include necesarul pentru toate structurile Direcţiei de Investigare a
Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.
(3)Numărul maxim de posturi al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism
poate fi modificat prin hotărâre a Guvernului.
(4)Numărul procurorilor, ofiţerilor şi agenţilor de poliţie judiciară, al specialiştilor, al personalului asimilat
judecătorilor şi procurorilor, al personalului auxiliar de specialitate şi al personalului economic şi administrativ
încadrat în structurile Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism este
stabilit de procurorul-şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, în
funcţie de volumul şi de complexitatea activităţii, în limita numărului maxim de posturi.

Art. 19
(1)Procurorul-şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism este
ordonator terţiar de credite.
(2)Finanţarea cheltuielilor curente şi de capital ale Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate
Organizată şi Terorism se asigură integral de la bugetul de stat, fondurile destinate direcţiei fiind evidenţiate
distinct în bugetul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Art. 20
Anual se constituie un depozit în valoare de cel puţin 2.000.000 lei pentru acţiuni privind organizarea şi
constatarea infracţiunilor flagrante sau ocazionate de folosirea investigatorilor sub acoperire, a informatorilor ori
colaboratorilor acestora, la dispoziţia procurorului-şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de
Criminalitate Organizată şi Terorism, iar modul său de gestionare şi de utilizare se va stabili prin ordin al
procurorului-şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.

Art. 21
Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism elaborează anual un raport
privind activitatea desfăşurată, pe care îl prezintă Consiliului Superior al Magistraturii şi ministrului justiţiei, nu
mai târziu de luna februarie a anului următor. Ministrul justiţiei va prezenta Parlamentului concluziile asupra
raportului de activitate al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.
Art. 22
(1)Cauzele înregistrate la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism,
anterior intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, se soluţionează de către această structură
specializată.
(2)Toate actele procesuale sau procedurale, precum şi toate lucrările, inclusiv actele de sesizare a instanţelor de
judecată efectuate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă cu respectarea dispoziţiilor
legale în vigoare la data îndeplinirii lor sunt şi rămân valabile.

Art. 23
(1)Dispoziţiile Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, ale Legii nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi
ale Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare, se
aplică în mod corespunzător şi Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.
(2)Prin Regulamentul de organizare şi funcţionare a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de
Criminalitate Organizată şi Terorism se stabilesc:
a)organizarea administrativă a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism;
b)atribuţiile conducerii, procurorilor-şefi, ale procurorilor, precum şi ale celorlalte categorii de personal;
c)organizarea şi modul de desfăşurare ale activităţii colegiului de conducere şi a adunărilor generale ale
procurorilor direcţiei;
d)ierarhia funcţiilor administrative în cadrul direcţiei;
e)modul de organizare, funcţionarea şi atribuţiile compartimentelor auxiliare de specialitate din cadrul direcţiei;
f)modul de organizare, funcţionarea şi atribuţiile departamentului economico-financiar şi administrativ din
cadrul direcţiei.
(3)Regulamentul de organizare şi funcţionare a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate
Organizată şi Terorism se va adopta în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de
urgenţă, prin ordin al ministrului justiţiei, la propunerea procurorului-şef al Direcţiei de Investigare a
Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii.
(4)Până la adoptarea regulamentului de organizare şi funcţionare prevăzut la alin. (2), Direcţia de Investigare a
Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism va funcţiona potrivit Regulamentului de organizare şi
funcţionare a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism existent la data
intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, în măsura în care nu contravine acesteia.

Art. 24
Fondurile necesare aplicării dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă se asigură din bugetul aprobat pentru
Ministerul Public.

Art. 25
1.După articolul 35 din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.161 din 8 decembrie 2004, cu modificările şi
completările ulterioare, se introduce un nou articol, articolul 35 1, cu următorul cuprins:
"- Art. 351
(1)Deplasarea unei persoane de pe teritoriul statului al cărui cetăţean este sau de pe teritoriul căruia îşi are
domiciliul sau reşedinţa spre sau pe teritoriul unui alt stat decât cel al cărui cetăţean sau rezident este, în
scopul comiterii, planificării ori pregătirii actelor de terorism sau participării la acestea ori pentru oferirea
sau primirea de instruire sau pregătire pentru comiterea unui act de terorism ori pentru susţinerea, în orice
mod, a unei entităţi teroriste, constituie deplasare în scopuri teroriste şi se pedepseşte cu închisoare de la 5
la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.
(2)Tentativa se pedepseşte."

Art. 26
Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827
din 13 septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum
urmează:
1.La articolul 65, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"(3) Controlul exercitat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,
de procurorul-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, de procurorul-şef al Direcţiei de Investigare a
Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism sau de procurorul general al parchetului de pe lângă
curtea de apel asupra procurorilor din subordine se poate realiza direct sau prin procurori anume
desemnaţi."
2.La articolul 69, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"Art. 69
(1) Ministrul justiţiei, când consideră necesar, din proprie iniţiativă sau la cererea Consiliului Superior al
Magistraturii, exercită controlul asupra procurorilor, prin procurori anume desemnaţi de procurorul general
al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau, după caz, de procurorul-şef al Direcţiei
Naţionale Anticorupţie, de procurorul-şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate
Organizată şi Terorism ori de ministrul justiţiei."
3.Articolul 75 se modifică şi va avea următorul cuprins:
"Art. 75
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are în structură secţii conduse de procurori-şefi, care
pot fi ajutaţi de adjuncţi. În cadrul secţiilor pot funcţiona servicii şi birouri conduse de procurori-şefi."
4.După articolul 79 se introduce o nouă secţiune, secţiunea 11 "Direcţia de Investigare a
Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism", cuprinzând trei articole noi, articolele 79 1-
793, cu următorul cuprins:
"SECŢIUNEA 11: Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism
Art. 791
(1) În cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie funcţionează Direcţia de Investigare
a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, ca structură specializată în combaterea
criminalităţii organizate şi terorismului.
(2) Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism se încadrează cu
procurori numiţi prin ordin al procurorului-şef al acestei direcţii, cu avizul Consiliului Superior al
Magistraturii, în limita posturilor prevăzute în statul de funcţii, aprobat potrivit legii.
(3) Pentru a fi numiţi în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi
Terorism procurorii trebuie să aibă o bună pregătire profesională, o conduită morală ireproşabilă, o vechime
de cel puţin 6 ani în funcţia de procuror sau judecător şi să fi fost declaraţi admişi în urma interviului
organizat de comisia constituită în acest scop.
(4) La interviu poate participa orice procuror care îndeplineşte condiţiile prevăzute la alin. (3).
(5) Interviul constă în verificarea pregătirii profesionale, a capacităţii de a lua decizii şi de a-şi asuma
răspunderea, a rezistenţei la stres, precum şi a altor calităţi specifice.
(6) La evaluarea candidaţilor vor fi avute în vedere şi activitatea desfăşurată de procurori, cunoaşterea unei
limbi străine şi cunoştinţele de operare pe calculator.
(7) Comisia prevăzută la alin. (3) este numită prin ordin al procurorului-şef al Direcţiei de Investigare a
Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi este formată din 3 procurori din cadrul Direcţiei.
Din comisie pot face parte şi specialişti în psihologie, resurse umane şi alte domenii.
(8) Procurorul-şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism
evaluează, anual, rezultatele obţinute de procurorii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate
Organizată şi Terorism.
(9) Procurorii numiţi în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi
Terorism pot fi revocaţi prin ordin al procurorului-şef al acestei direcţii, cu avizul Consiliului Superior al
Magistraturii, în cazul exercitării necorespunzătoare a atribuţiilor specifice funcţiei sau în cazul aplicării
unei sancţiuni disciplinare.
(10) La data încetării activităţii în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate
Organizată şi Terorism procurorul revine la parchetul de unde provine sau la alt parchet unde are dreptul să
funcţioneze potrivit legii.
(11) De la data revenirii la parchetul de unde provin sau la alt parchet unde au dreptul să funcţioneze
potrivit legii, procurorii care au activat în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate
Organizată şi Terorism îşi redobândesc gradul profesional de execuţie şi salarizarea corespunzătoare
acestuia avute anterior sau pe cele dobândite ca urmare a promovării, în condiţiile legii, în timpul
desfăşurării activităţii în cadrul acestei direcţii.
(12) Atribuţiile, competenţa, structura, organizarea şi funcţionarea Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor
de Criminalitate Organizată şi Terorism sunt stabilite prin lege specială.
(13) Dispoziţiile art. 48 alin. (10) şi (11) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi
procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător.
Art. 792
(1) În cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism funcţionează
colegiul de conducere, care hotărăşte asupra problemelor generale de conducere ale acestei direcţii.
(2) Colegiul de conducere al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi
Terorism este constituit din procurorul-şef, unul dintre adjuncţii acestuia şi 5 procurori aleşi în adunarea
generală a procurorilor.
(3) Dispoziţiile art. 49 alin. (3)-(7) se aplică în mod corespunzător.
Art. 793
(1) Adunarea generală a procurorilor Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi
Terorism se convoacă de către procurorul-şef al acestei direcţii, anual sau ori de câte ori este necesar.
(2) Dispoziţiile art. 51 se aplică în mod corespunzător."
5.La articolul 116, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"(3) Curţile de apel şi parchetele de pe lângă aceste curţi, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe
lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Direcţia Naţională Anticorupţie, Direcţia de Investigare a
infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism au, de asemenea, în structură un compartiment de
documentare şi un compartiment de informatică juridică. Compartimentele de informatică juridică se pot
organiza şi în structura tribunalelor, a tribunalelor specializate, a judecătoriilor şi a parchetelor de pe lângă
aceste instanţe."
6.La articolul 118, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"(3) La curţile de apel, tribunale, tribunale specializate şi parchetele de pe lângă acestea, compartimentele
în care îşi desfăşoară activitatea personalul auxiliar de specialitate sunt conduse de prim-grefieri, iar la
secţiile Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la secţiile Direcţiei Naţionale
Anticorupţie şi ale Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, la
judecătorii şi parchetele de pe lângă acestea, de grefieri-şefi."
7.La articolul 120, alineatele (1) şi (3) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
"Art. 120
(1) În vederea informatizării activităţii instanţelor şi parchetelor, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie, ministrul justiţiei, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
sau, după caz, procurorul-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi procurorul-şef al Direcţiei de Investigare
a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism iau măsuri pentru dotarea tehnică corespunzătoare a
acestora.
..............................................................................
(3) În cazul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi al Direcţiei de
Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, avizul prevăzut la alin. (2) nu este
necesar."
8.Articolul 124 se modifică şi va avea următorul cuprins:
"Art. 124
Modul de utilizare a personalului de poliţie pentru asigurarea protecţiei judecătorilor şi procurorilor,
precum şi modul de utilizare a personalului Jandarmeriei Române pentru asigurarea pazei sediilor
instanţelor judecătoreşti şi parchetelor, a bunurilor şi valorilor aparţinând acestora, supravegherea accesului
şi menţinerea ordinii interioare se stabilesc prin protocol încheiat între Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Direcţia de
Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism sau, după caz, Ministerul Justiţiei şi
Ministerul Afacerilor Interne."
9.La articolul 125, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"Art. 125
(1) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia
Naţională Anticorupţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism,
curţile de apel, parchetele de pe lângă curţile de apel, tribunalele şi parchetele de pe lângă tribunale au în
structură câte un departament economico-financiar şi administrativ, condus de un manager economic."
10.La articolul 126 alineatul (1), după litera d) se introduce o nouă literă, litera e), cu următorul
cuprins:
"e) Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, pentru managerul
economic al acestei direcţii."
11.La articolul 126, alineatele (4) şi (5) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
"(4) Personalul din cadrul departamentului economico-financiar şi administrativ este încadrat de către
preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie, procurorul-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, procurorul-şef al Direcţiei de
Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, preşedintele curţii de apel sau, după
caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel.
(5) Concursul prevăzut la alin. (1) şi (4) se organizează potrivit unui regulament aprobat de preşedintele
Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, de ministrul justiţiei, de procurorul general al Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau, după caz, de procurorul-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie ori al
Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism."
12.La articolul 132, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"(3) Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie şi Direcţia de
Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism îşi elaborează propriile proiecte de
buget anual. În bugetul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt cuprinse şi bugetele
parchetelor de pe lângă celelalte instanţe judecătoreşti."
13.La articolul 133, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"(2) Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi preşedinţii curţilor de apel, împreună cu ministrul
justiţiei, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau, după caz,
procurorul-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, procurorul-şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor
de Criminalitate Organizată şi Terorism analizează anual volumul de activitate al instanţelor şi parchetelor
şi, în funcţie de rezultatele analizei, iau măsuri pentru suplimentarea sau reducerea numărului de posturi, cu
acordul Consiliului Superior al Magistraturii."
14.La articolul 138, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"(2) Guvernul, Consiliul General al Municipiului Bucureşti, consiliile judeţene şi consiliile locale, cu
sprijinul prefecturilor, pun la dispoziţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a Ministerului Justiţiei, a
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi a Direcţiei
de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism sediile necesare bunei funcţionări a
instanţelor judecătoreşti şi a parchetelor."
15.La articolul 140 alineatul (1), litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"a) organizarea administrativă a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a Direcţiei
Naţionale Anticorupţie, a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, a
parchetelor de pe lângă curţile de apel, tribunale, tribunale pentru minori şi familie şi judecătorii;"
16.La articolul 140, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"(2) Regulamentul de ordine interioară prevăzut la alin. (1) se aprobă prin ordin al ministrului justiţiei, la
propunerea procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau, după caz,
a procurorului şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, a procurorului şef al Direcţiei de investigare a
Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii."

Art. 27
La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, Legea nr. 508/2004 privind înfiinţarea, organizarea
şi funcţionarea în cadrul Ministerului Public a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate
Organizată şi Terorism, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.089 din 23 noiembrie 2004,
cu modificările şi completările ulterioare, se abrogă.
Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 938 din data de 22 noiembrie 2016

Legea 51/1991 privind securitatea naţională a României -


REPUBLICARE
Dată act: 29-iul-1991
Emitent: Parlamentul

CAPITOLUL I:Dispoziţii generale

Art. 1
Prin securitatea naţională a României se înţelege starea de legalitate, de echilibru şi de stabilitate socială,
economică şi politică necesară existenţei şi dezvoltării statului naţional român ca stat suveran, unitar,
independent şi indivizibil, menţinerii ordinii de drept, precum şi a climatului de exercitare neîngrădită a
drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor, potrivit principiilor şi normelor democratice
statornicite prin Constituţie.

Art. 2
(1)Securitatea naţională se realizează prin cunoaşterea, prevenirea şi înlăturarea ameninţărilor interne sau
externe ce pot aduce atingere valorilor prevăzute în art. 1.
(2)Cetăţenii români, ca expresie a fidelităţii lor faţă de ţară, au îndatorirea morală de a contribui la realizarea
securităţii naţionale.

Art. 3
Constituie ameninţări la adresa securităţii naţionale a României următoarele:
a)planurile şi acţiunile care vizează suprimarea sau ştirbirea suveranităţii, unităţii, independenţei sau
indivizibilităţii statului român;
b)acţiunile care au ca scop, direct sau indirect, provocarea de război contra ţării sau de război civil, înlesnirea
ocupaţiei militare străine, aservirea faţă de o putere străină ori ajutarea unei puteri sau organizaţii străine de a
săvârşi oricare din aceste fapte;
c)trădarea prin ajutarea inamicului;
d)acţiunile armate sau orice alte acţiuni violente care urmăresc slăbirea puterii de stat;
e)spionajul, transmiterea secretelor de stat unei puteri sau organizaţii străine ori agenţilor acestora, procurarea
ori deţinerea ilegală de documente sau date secrete de stat, în vederea transmiterii lor unei puteri sau organizaţii
străine ori agenţilor acestora sau în orice alt scop neautorizat de lege, precum şi divulgarea secretelor de stat sau
neglijenţa în păstrarea acestora;
f)subminarea, sabotajul sau orice alte acţiuni care au ca scop înlăturarea prin forţă a instituţiilor democratice ale
statului ori care aduc atingere gravă drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor români sau pot aduce
atingere capacităţii de apărare ori altor asemenea interese ale ţării, precum şi actele de distrugere, degradare ori
aducere în stare de neîntrebuinţare a structurilor necesare bunei desfăşurări a vieţii social-economice sau apărării
naţionale;
g)acţiunile prin care se atentează la viaţa, integritatea fizică sau sănătatea persoanelor care îndeplinesc funcţii
importante în stat ori a reprezentanţilor altor state sau ai organizaţiilor internaţionale, a căror protecţie trebuie să
fie asigurată pe timpul şederii în România, potrivit legii, tratatelor şi convenţiilor încheiate, precum şi practicii
internaţionale;
h)iniţierea, organizarea, săvârşirea sau sprijinirea în orice mod a acţiunilor totalitariste sau extremiste de
sorginte comunistă, fascistă, legionară sau de orice altă natură, rasiste, antisemite, revizioniste, separatiste care
pot pune în pericol sub orice formă unitatea şi integritatea teritorială a României, precum şi incitarea la fapte ce
pot periclita ordinea statului de drept;
i)actele teroriste, precum şi iniţierea sau sprijinirea în orice mod a oricăror activităţi al căror scop îl constituie
săvârşirea de asemenea fapte;
j)atentatele contra unei colectivităţi, săvârşite prin orice mijloace;
k)sustragerea de armament, muniţie, materii explozive sau radioactive, toxice sau biologice din unităţile
autorizate să le deţină, contrabanda cu acestea, producerea, deţinerea, înstrăinarea, transportul sau folosirea lor
în alte condiţii decât cele prevăzute de lege, precum şi portul de armament sau muniţie, fără drept, dacă prin
acestea se pune în pericol securitatea naţională;
l)iniţierea sau constituirea de organizaţii sau grupări ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a acestora, în
scopul desfăşurării vreuneia din activităţile enumerate la lit. a)-k), precum şi desfăşurarea în secret de asemenea
activităţi de către organizaţii sau grupări constituite potrivit legii.
m)orice acţiuni sau inacţiuni care lezează interesele economice strategice ale României, cele care au ca efect
periclitarea, gestionarea ilegală, degradarea ori distrugerea resurselor naturale, fondurilor forestier, cinegetic şi
piscicol, apelor şi altor asemenea resurse, precum şi monopolizarea ori blocarea accesului la acestea, cu
consecinţe la nivel naţional sau regional.

Art. 4
(1)Prevederile art. 3 nu pot fi interpretate sau folosite în scopul restrângerii sau interzicerii dreptului de apărare a
unei cauze legitime, de manifestare a unui protest sau dezacord ideologic, politic, religios ori de altă natură,
garantate prin Constituţie sau legi.
(2)Nicio persoană nu poate fi urmărită pentru exprimarea liberă a opiniilor sale politice şi nu poate face obiectul
unei imixtiuni în viaţa sa particulară, în familia sa, în domiciliul sau proprietăţile sale ori în corespondenţă sau
comunicaţii, nici al unor atingeri ale onoarei sau reputaţiei sale, dacă nu săvârşeşte vreuna din faptele ce
constituie, potrivit prezentei legi, o ameninţare la adresa securităţii naţionale.

Art. 5
Securitatea naţională se realizează în conformitate cu legile în vigoare şi cu obligaţiile asumate de România prin
convenţiile şi tratatele internaţionale referitoare la drepturile omului la care este parte.

Art. 6
(1)Organele de stat cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale sunt: Serviciul Român de Informaţii, Serviciul
de Informaţii Externe, Serviciul de Protecţie şi Pază, precum şi Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul
Afacerilor Interne şi Ministerul Justiţiei, prin structuri interne specializate.
(2)Activitatea pentru realizarea securităţii naţionale este organizată şi coordonată de către Consiliul Suprem de
Apărare a Ţării.

Art. 7
Consiliul Suprem de Apărare a Ţării are, în domeniul securităţii naţionale, următoarele atribuţii:
a)analizează datele şi informaţiile obţinute şi evaluează starea securităţii naţionale;
b)stabileşte principalele direcţii de activitate şi aprobă măsurile generale obligatorii pentru înlăturarea
ameninţărilor prevăzute în art. 3;
c)stabileşte modalităţile de valorificare a informaţiilor referitoare la securitatea naţională;
d)analizează rapoarte şi informări referitoare la modul de aplicare a legii privind securitatea naţională;
e)aprobă structurile organizatorice, efectivele şi regulamentele de funcţionare ale Serviciului Român de
Informaţii, Serviciului de Informaţii Externe şi Serviciului de Protecţie şi Pază;
f)aprobă cheltuielile operative destinate realizării securităţii naţionale.

CAPITOLUL II:Activitatea de informaţii

Art. 8
(1)Activitatea de informaţii pentru realizarea securităţii naţionale se execută de Serviciul Român de Informaţii,
organul de stat specializat în materia informaţiilor din interiorul ţării, Serviciul de Informaţii Externe, organul de
stat specializat în obţinerea din străinătate a datelor referitoare la securitatea naţională, şi Serviciul de Protecţie
şi Pază, organul de stat specializat în asigurarea protecţiei demnitarilor români şi a demnitarilor străini pe timpul
prezenţei lor în România, precum şi în asigurarea pazei sediilor de lucru şi reşedinţelor acestora.
(2)Organele de stat prevăzute în alin. (1) se organizează şi funcţionează potrivit legii şi se finanţează de la
bugetul administraţiei centrale de stat.
(3)Activitatea organelor de stat prevăzute la alin. (1) este controlata de către Parlament.

Art. 9
(1)Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Afacerilor Interne şi Ministerul Justiţiei îşi organizează structuri de
informaţii cu atribuţii specifice domeniilor lor de activitate.
(2)Activitatea de informaţii a acestor organe se desfăşoară în conformitate cu prevederile prezentei legi şi este
controlată de Parlament.

Art. 10
(1)Activitatea de informaţii pentru realizarea securităţii naţionale are caracter secret de stat.
(2)Informaţiile din acest domeniu nu pot fi comunicate decât în condiţiile prezentei legi.

Art. 11
(1)Informaţii din domeniul securităţii naţionale pot fi comunicate:
a)preşedintelui Senatului, preşedintelui Camerei Deputaţilor, precum şi comisiilor permanente pentru apărare,
ordine publică şi siguranţă naţională ale celor două camere ale Parlamentului;
b)miniştrilor şi şefilor departamentelor din ministere, când informaţiile privesc probleme ce au legătură cu
domeniile de activitate pe care le coordonează sau de care răspund;
c)prefecţilor, primarului general al Capitalei, precum şi conducătorilor consiliilor judeţene, respectiv al
Consiliului General al Municipiului Bucureşti, pentru probleme ce vizează competenţa organelor respective;
d)organelor de urmărire penală, când informaţiile privesc săvârşirea unei infracţiuni.

(2)Comunicarea informaţiilor se aprobă de către conducătorii organelor cu atribuţii în domeniul securităţii


naţionale.
(3)Prevederile art. 10 privitoare la apărarea secretului de stat se aplică în mod corespunzător tuturor persoanelor
prevăzute la alin. (1) lit. a)-d).

Art. 12
(1)Nicio persoană nu are dreptul să facă cunoscute activităţi secrete privind securitatea naţională, prevalându-se
de accesul neîngrădit la informaţii, de dreptul la difuzarea acestora şi de libertatea de exprimare a opiniilor.
(2)Divulgarea, prin orice mijloace, de date şi informaţii secrete care pot aduce prejudicii intereselor securităţii
naţionale, indiferent de modul în care au fost obţinute, este interzisă şi atrage, potrivit legii, răspunderea celor
vinovaţi.
(3)Prevederile alin. (1) şi (2) nu aduc atingere libertăţii de opinie şi exprimare, dreptului persoanei de a nu fi
tulburată în vreun fel pentru opiniile sale, ca şi în acela de a căuta, de a primi şi de a răspândi informaţii şi idei,
prin orice mijloace de exprimare, dacă aceste drepturi se exercită în conformitate cu legile României.

Art. 13
În situaţiile prevăzute la art. 3 organele cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale pot, în condiţiile legii
privind organizarea şi funcţionarea acestora:
a)să solicite şi să obţină obiecte, înscrisuri sau relaţii oficiale de la autorităţi sau instituţii publice, respectiv să
solicite de la persoane juridice de drept privat ori de la persoane fizice;
b)să consulte specialişti ori experţi;
c)să primească sesizări sau note de relaţii;
d)să fixeze unele momente operative prin fotografiere, filmare sau prin alte mijloace tehnice ori să efectueze
constatări personale cu privire la activităţi publice desfăşurate în locuri publice, dacă această activitate este
efectuată ocazional;
e)să solicite obţinerea datelor generate sau prelucrate de către furnizorii de reţele publice de comunicaţii
electronice ori furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, altele decât conţinutul
acestora, şi reţinute de către aceştia potrivit legii;
f)să efectueze activităţi specifice culegerii de informaţii care presupun restrângerea exerciţiului unor drepturi sau
libertăţi fundamentale ale omului desfăşurate cu respectarea prevederilor legale.

Art. 14
(1)Activităţile specifice culegerii de informaţii care presupun restrângerea exerciţiului unor drepturi sau
libertăţi fundamentale ale omului se efectuează numai în situaţiile în care:
a)nu există alte posibilităţi ori sunt posibilităţi limitate pentru cunoaşterea, prevenirea sau contracararea
riscurilor ori ameninţărilor la adresa securităţii naţionale;
b)acestea sunt necesare şi proporţionale, date fiind circumstanţele situaţiei concrete;
c)a fost obţinută autorizaţia prevăzută de lege.

(2)Activităţile specifice prevăzute la alin. (1) pot consta în:


a)interceptarea şi înregistrarea comunicaţiilor electronice, efectuate sub orice formă;
b)căutarea unor informaţii, documente sau înscrisuri pentru a căror obţinere este necesar accesul într-un loc, la
un obiect ori deschiderea unui obiect;
c)ridicarea şi repunerea la loc a unui obiect sau document, examinarea lui, extragerea informaţiilor pe care
acesta le conţine, precum şi înregistrarea, copierea sau obţinerea de extrase prin orice procedee;
d)instalarea de obiecte, întreţinerea şi ridicarea acestora din locurile în care au fost depuse, supravegherea prin
fotografiere, filmare sau prin alte mijloace tehnice ori constatări personale, efectuate sistematic în locuri publice
sau efectuate în orice mod în locuri private;
e)localizarea, urmărirea şi obţinerea de informaţii prin GPS sau prin alte mijloace tehnice de supraveghere;
f)interceptarea trimiterilor poştale, ridicarea şi repunerea la loc a acestora, examinarea lor, extragerea
informaţiilor pe care acestea le conţin, precum şi înregistrarea, copierea sau obţinerea de extrase prin orice
procedee;
g)obţinerea de informaţii privind tranzacţiile financiare sau datele financiare ale unei persoane, în condiţiile
legii.

Art. 15
(1)Propunerea de autorizare a unor activităţi specifice din cele prevăzute la art. 14 alin. (2) se formulează
în scris şi trebuie să cuprindă:
a)numele şi funcţia persoanei care formulează propunerea;
b)data şi locul emiterii propunerii;
c)date sau informaţii din care să rezulte existenţa unei ameninţări la adresa securităţii naţionale, prin prezentarea
faptelor şi circumstanţelor pe care se întemeiază propunerea;
d)motivaţia pentru care se impun activităţi specifice;
e)categoriile de activităţi pentru care se propune solicitarea autorizării;
f)dacă este necesară încuviinţarea pătrunderii în spaţii private pentru desfăşurarea de activităţi specifice;
g)perioada pentru care se propune solicitarea autorizării;
h)identitatea persoanei supusă măsurii, dacă aceasta este cunoscută;
i)locul unde urmează a fi executate activităţile propuse, dacă acesta este cunoscut.

(2)Propunerea se înaintează procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi
este examinată sub aspectul legalităţii şi temeiniciei, în termen de 24 de ore de la înregistrare ori de îndată în
cazurile urgente, de procurori anume desemnaţi de acesta.
(3)Dacă apreciază că propunerea este nejustificată, procurorul o respinge prin ordonanţă motivată, comunicând
aceasta de îndată organului care a formulat-o.
(4)Dacă se apreciază că propunerea este întemeiată şi sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege, procurorul
general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau înlocuitorul de drept al acestuia solicită
în scris preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie autorizarea activităţilor propuse.
(5)Solicitarea trebuie să cuprindă datele menţionate la alin. (1).
(6)Solicitarea este examinată, de urgenţă, în camera de consiliu de unul din judecătorii anume desemnaţi de
preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
(7)În cazul în care judecătorul, examinând solicitarea, apreciază că nu sunt suficiente informaţii, solicită
suplimentarea de îndată, în scris, a argumentelor prezentate.

Art. 16
În cazul solicitării prelungirii autorizării, cererea se întocmeşte potrivit art. 15, care se aplică în mod
corespunzător, la care se adaugă solicitarea de prelungire a autorizării, cu prezentarea motivelor ce justifică
prelungirea.

Art. 17
(1)În cazul în care judecătorul constată că solicitarea este justificată şi activităţile se impun în condiţiile
art. 14 alin. (1), dispune autorizarea, prin încheiere motivată, care trebuie să cuprindă:
a)denumirea instanţei, data, ora şi locul emiterii;
b)date şi informaţii din care să rezulte existenţa unei ameninţări la adresa securităţii naţionale, prin prezentarea
faptelor şi circumstanţelor care justifică măsura;
c)activităţile specifice autorizate, dintre cele prevăzute la art. 14 alin. (2);
d)identitatea persoanei care este afectată de activităţile specifice, prin restrângerea drepturilor şi libertăţilor
fundamentale, dacă aceasta este cunoscută;
e)organele care efectuează activităţile autorizate;
f)persoanele fizice sau juridice care au obligaţia de a acorda sprijin la executarea activităţilor autorizate;
g)precizarea locului sau a localităţilor în care se vor desfăşura activităţile autorizate, dacă acestea sunt
cunoscute;
h)durata de valabilitate a autorizaţiei.

(2)Judecătorul emite, totodată, un mandat cuprinzând elementele prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-h).
(3)În situaţiile în care este necesar să se autorizeze noi activităţi decât cele iniţiale, desfăşurarea acestora în alte
locuri sau localităţi, dacă sunt cunoscute, ori atunci când au intervenit schimbări ale numerelor de apel,
mandatul iniţial se completează în mod corespunzător, cu aplicarea procedurii prevăzute de art. 15.
(4)Durata de valabilitate a autorizării activităţilor este cea necesară pentru desfăşurarea acestora, dar nu mai
mult de 6 luni. Autorizarea poate fi prelungită în aceleaşi condiţii, pentru motive temeinic justificate, fiecare
prelungire neputând depăşi 3 luni. Durata maximă a autorizărilor cu privire la aceleaşi date şi informaţii din care
să rezulte existenţa unei ameninţări la adresa securităţii naţionale este de doi ani. Activităţile specifice încetează
înainte de expirarea duratei pentru care au fost autorizate, îndată ce au încetat motivele care le-au justificat.

Art. 18
(1)În cazul în care judecătorul constată că cererea nu este justificată, o respinge prin încheiere motivată.
Încheierea este definitivă.
(2)O nouă autorizaţie cu privire la aceeaşi persoană poate fi solicitată şi emisă numai dacă cererea se bazează pe
noi date şi informaţii şi cu respectarea prevederilor art. 15-17.

Art. 19
(1)Atunci când întârzierea obţinerii autorizării ar prejudicia grav finalitatea activităţilor specifice necesare,
acestea se pot efectua cu autorizarea procurorului, pe o durată de maximum 48 de ore, urmând ca autorizarea
judecătorului să fie solicitată de îndată ce există posibilitatea, dar nu mai târziu de expirarea acestui termen.
Judecătorul se pronunţă asupra cererii de îndată.
(2)În cazul în care judecătorul apreciază că se impune continuarea activităţilor prevăzute la alin. (1), dispoziţiile
art. 15-17 se aplică în mod corespunzător.
(3)Dacă judecătorul apreciază că nu se mai impune continuarea activităţilor prevăzute la alin. (1), confirmă
efectuarea acestora şi păstrarea materialelor obţinute sau, după caz, dispune încetarea de îndată a acestora şi
distrugerea materialelor obţinute, în termen de maximum 7 zile. O copie a procesului-verbal privind distrugerea
se transmite judecătorului.
Art. 20
(1)Persoanele care solicită autorizarea, autorizează, pun în executare sau sprijină punerea în executare a
autorizării beneficiază de protecţia legii şi sunt obligate să păstreze secretul asupra datelor şi informaţiilor de
care iau cunoştinţă cu acest prilej şi să respecte prevederile legale privind protecţia informaţiilor clasificate.
(2)Organele care pun în executare activităţile autorizate sunt obligate să le întrerupă de îndată atunci când
temeiurile care le-au justificat au încetat şi să îl informeze despre aceasta pe procurorul general al Parchetului de
pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie
şi Justiţie informează Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie despre întreruperea activităţilor autorizate atunci când
temeiurile care le-au justificat au încetat.
(3)Aceleaşi organe au obligaţia să îl informeze în scris pe procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie despre rezultatul activităţilor autorizate prin mandat şi despre măsurile luate,
conform legii.
(4)Procedura de autorizare a activităţilor specifice, precum şi desfăşurarea activităţilor autorizate se fac cu
respectarea prevederilor legale privind protecţia informaţiilor clasificate.

Art. 21
(1)Datele şi informaţiile de interes pentru securitatea naţională, rezultate din activităţile autorizate, dacă indică
pregătirea sau săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, sunt reţinute în scris şi transmise organelor de
urmărire penală, potrivit art. 61 din Codul de procedură penală, însoţite de mandatul emis pentru acestea, la care
se adaugă propunerea de declasificare, după caz, totală sau în extras, potrivit legii, a mandatului. Convorbirile
şi/sau comunicările interceptate, redate în scris, şi/sau imaginile înregistrate se transmit organelor de urmărire
penală în integralitate, însoţite de conţinutul digital original al acestora.
(2)În cazul în care datele şi informaţiile rezultate din activităţile autorizate nu sunt suficiente pentru sesizarea
organelor de urmărire penală şi nici nu justifică desfăşurarea în continuare de activităţi de informaţii cu privire
la acea persoană, din dispoziţia conducătorului organului de stat cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale se
dispune notificarea persoanei ale cărei drepturi sau libertăţi au fost afectate prin activităţile autorizate, cu privire
la activităţile desfăşurate faţă de aceasta şi perioadele în care s-au desfăşurat.
(3)Notificarea prevăzută la alin. (2) nu se va face dacă:
a)ar putea conduce la periclitarea îndeplinirii atribuţiilor de serviciu ale organelor de stat cu atribuţii în domeniul
securităţii naţionale, prin dezvăluirea unor surse ale acestora, inclusiv ale serviciilor de securitate şi informaţii
ale altor state;
b)ar putea afecta apărarea securităţii naţionale;
c)ar putea aduce atingere drepturilor şi libertăţilor unor terţe persoane;
d)ar putea duce la deconspirarea metodelor şi mijloacelor, inclusiv a tehnicilor speciale de investigare concrete,
utilizate în cazul respectiv de organele de stat cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale.

Art. 22
Orice persoană care se consideră vătămată în drepturile sau libertăţile sale fundamentale ca urmare a activităţilor
specifice culegerii de informaţii efectuate de organele de informaţii sau de cele cu atribuţii în domeniul
securităţii naţionale se poate adresa, potrivit legii, comisiilor parlamentare sau organelor judiciare, astfel:
a)comisiilor însărcinate să exercite control parlamentar, potrivit legilor de organizare şi funcţionare a organelor
de informaţii sau a celor cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale;
b)instanţei de judecată, în condiţiile Legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea
datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, cu modificările şi completările ulterioare;
c)instanţelor judecătoreşti, pentru repararea daunelor materiale şi morale suferite, potrivit legii civile;
d)organelor judiciare, prin formularea de plângeri şi căi de atac potrivit Codului de procedură penală;
e)altor comisii sau organe judiciare, potrivit procedurilor reglementate de legi speciale.

Art. 23
(1)Mijloacele de obţinere a informaţiilor necesare securităţii naţionale nu trebuie să lezeze, în niciun fel,
drepturile sau libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, viaţa particulară, onoarea sau reputaţia lor ori să îi supună
la îngrădiri ilegale.
(2)Orice persoană este protejată prin lege împotriva unor astfel de imixtiuni sau atingeri. Cei vinovaţi de
iniţierea, transmiterea ori executarea unor asemenea măsuri fără temei legal, precum şi de aplicarea abuzivă a
măsurilor de prevenire, descoperire sau contracarare a ameninţărilor la adresa securităţii naţionale răspund civil,
administrativ sau penal, după caz.
(3)Cetăţeanul care se consideră lezat în drepturile sau libertăţile sale prin folosirea mijloacelor prevăzute la alin.
(1) poate sesiza oricare din comisiile permanente pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională ale celor
două camere ale Parlamentului.

CAPITOLUL III:Obligaţiile şi răspunderile organelor de stat, organizaţiilor publice sau private

Art. 24
În scopul realizării securităţii naţionale, ministerele, toate celelalte organe ale statului, organizaţiile din
sectoarele public sau privat au, potrivit legii, următoarele îndatoriri;
a)să acorde sprijinul necesar la cererea organelor cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale în îndeplinirea
atribuţiilor ce le revin şi să permită accesul acestora la datele deţinute, care pot furniza informaţii privitoare la
securitatea naţională;
b)să ia măsurile necesare pentru aplicarea legii privind securitatea naţională în domeniile în care îşi desfăşoară
activitatea sau în problemele de care se ocupă;
c)să solicite sprijinul organelor cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale pentru realizarea măsurilor necesare
înfăptuirii securităţii naţionale în domeniul lor de activitate.

Art. 25
(1)Organele şi organizaţiile deţinătoare de secrete de stat, în conformitate cu prevederile legii speciale, sau a
căror activitate poate fi vizată prin acţiunile considerate, potrivit art. 3, ca ameninţări la adresa securităţii
naţionale, vor întocmi programe proprii de prevenire a scurgerii de informaţii cu caracter secret, care sunt
supuse avizării de specialitate Serviciului Român de Informaţii.
(2)Răspunderea pentru îndeplinirea obligaţiilor prevăzute în art. 24 şi în alin. (1) al prezentului articol revine,
potrivit legii, conducătorului organului sau organizaţiei respective.
(3)Sunt exceptate de la avizarea de specialitate prevăzută în alin. (1) programele proprii de prevenire a scurgerii
de informaţii cu caracter secret ale Parlamentului României, Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului
Afacerilor Interne, Serviciului de Informaţii Externe, Serviciului de Protecţie şi Pază şi Administraţiei Naţionale
a Penitenciarelor din subordinea Ministerului Justiţiei.

CAPITOLUL IV:Sancţiuni

Art. 26
(1)Desfăşurarea, fără autorizare, a activităţilor specifice culegerii de informaţii supuse autorizării în condiţiile
prezentei legi sau cu depăşirea autorizării acordate se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani, dacă fapta nu
constituie o infracţiune mai gravă.
(2)Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi fapta funcţionarului care divulgă, refuză sau împiedică, în orice mod,
ducerea la îndeplinire a mandatului eliberat în condiţiile prezentei legi.
(3)Tentativa se pedepseşte.

Art. 27
(1)Informaţiile privind viaţa particulară, onoarea sau reputaţia persoanelor, cunoscute incidental în cadrul
obţinerii datelor necesare securităţii naţionale, nu pot fi făcute publice.
(2)Divulgarea sau folosirea, fără drept, de către angajaţii serviciilor de informaţii a datelor prevăzute la alin. (1)
constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.
(3)Tentativa se pedepseşte.

CAPITOLUL V:Dispoziţii finale


Art. 28
Documentele organelor de informaţii şi ale celor cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale se păstrează în
arhivele acestora şi nu pot fi consultate decât în condiţiile legii.

Art. 29
(1)Personalul Serviciului Român de Informaţii, Serviciului de Informaţii Externe şi Serviciului de Protecţie şi
Pază se compune din cadre militare permanente şi salariaţi civili.
(2)Cadrele militare ale organelor prevăzute în alin. (1) au drepturile şi obligaţiile prevăzute pentru militarii
armatei române.
(3)Salariaţilor civili le sunt aplicabile dispoziţiile Codului muncii şi celelalte norme legale referitoare la
drepturile şi obligaţiile acestora.

Art. 30
Personalul prevăzut în art. 29 alin. (1), care îndeplineşte atribuţii operative, desfăşoară activităţi ce implică
exerciţiul autorităţii de stat şi are toate drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege pentru aceasta.

Art. 31
(1)Salariaţii organelor de informaţii şi ai celor cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale nu pot face parte din
partide sau alte organizaţii cu caracter politic ori secret şi nu pot fi folosiţi în scopuri politice.
(2)Nu pot activa în serviciile de informaţii persoanele care au fost găsite vinovate pentru acţiuni îndreptate
împotriva drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Art. 32
Salariaţii organelor de informaţii şi ai celor cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale au obligaţia păstrării
secretului de stat şi profesional, inclusiv după părăsirea, în orice mod, a serviciului.

Art. 33
Persoanele prevăzute la art. 32, chemate ca martori în faţa organelor judiciare, pot face depoziţii cu privire la
faptele şi împrejurările ce privesc securitatea naţională, de care au luat cunoştinţă în îndeplinirea atribuţiilor de
serviciu şi în legătură cu acestea, numai cu încuviinţarea scrisă a şefului organului din care fac parte.

Art. 34
Pe data intrării în vigoare a prezentei legi orice dispoziţie contrară se abrogă.
-****-

_______

*)
Republicată în temeiul art. 107 alin. (3) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr.
135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care
cuprind dispoziţii procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august
2013, cu modificările ulterioare, dându-se textelor o nouă numerotare.

Legea nr. 51/1991 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 7 august 1991, şi a mai
fost modificată prin:

- Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012, rectificată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 117 din 1 martie 2013, cu modificările ulterioare.

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 190 din data de 18 martie 2014