28.10.

2015
Dr. Procesual Civil – Curs 4
Continuare – Clasificarea actiunilor civile
II. Dupa natura dreptului dedus judecatii
 Actiuni patrimoniale
 Actiuni nepatrimoniale
Importanta clasificarii(patrimoniale, nepatrimoniale) - In materia competentei si in
materia cailor de atac- acestea sunt cazuri in care conteaza valoarea.
Exemplu: art. 94 lit.k NCPC
Art. 94: Judecătoria
Judecătoriile judecă:
1. în primă instanţă, următoarele cereri al căror obiect este evaluabil sau, după caz,
neevaluabil în bani:
k) orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv,
indiferent de calitatea părţilor,profesionişti sau neprofesionişti;

III. Actiunile patrimoniale sunt la randul lor :

 Actiuni personale: vizeaza un drept de creanta
 Actiuni reale: se pot determina numeric, sunt prevazute in legilatie
 Actiuni mixte: 2 ipoteze
 Reclamantul isi intemeiaza dreptul real pe care il deduce judecatii atat in virtutea calitatii
lui de proprietar cat si in temeiul unei obligatii contractuale: cumparatorul unui bun, daca
nu i se preda bunul cumparat, cheama in judecata vanzatorul utilizand doua criterii:
calitatea lui de proprietar (natura de actiune reala, cumparatorul este proprietar, s-a
transferat dreptul) dar si in temeiul obligatiei de predare din contractul de vanzare.
 Se formuleaza cereri privind, spre exemplu, anularea, declararea nulitatii, rezolutiunea,
rezilierea, revocarea, de catre cel care prin admiterea acestora ar redeveni proprietar cu
caract retroactv: In acest caz, reclamantul foloseste un argument ex contractu ( neplata
pretului din contract, sa zicem), dar isi apara si dreptul real: prin acestea bunul se intoarce
in patrimoniul lui - se produce cu caract retroactiv.

Importanta clasificarii ( reale, personale, mixte)

1. Probleme de competenta teritoriala:

A. cererile reale imobiliare sunt mereu de competenta locului situarii imobilului:
o actiune in revendicare
o actiune confesorie
o actiune posesorie (e asimilata din acest punct de vedere cu actiunile reale)
o actiune de partaj ( dar daca e partaj succesoral, se aplica regulile de la mostenire).
Competenta e de ordine publica, poate fi invocata si de catre instanta.
In cazul actiunilor reale se prod. de obicei unirea cu fondul a exceptiei lipsei calitatii proc.

B. Actiunile personale:
 regula: instanta de la domiciliul paratului
 dar sunt si cazuri in care competenta este alternativa.
o In situatia regula daca nu se duce la domiciliul parartului, doar paratul poate sa invoce.
o Daca e altenartiva, alege reclamantul instanta, fara sa fie obligat motiveze de ce.

C. Actiunile mixte: competenta este alternativa: si locul situarii imobilului si domiciliul

paratului
2. In materie de prescriptie : ?
3. In materie de calitate procesuala
A. La actiunile reale orice persoana este susceptibila de a avea calitate procesuala pasiva
B. La actiunile personale, sfera este restransa: de obicei cocontractantul , cel care a
produs prejudiciul etc.

IV. Clasificarea in raport cu calea aleasa de catre parte

 Principale
 Aditionale
 Accesorii
 Incidentale

Art. 30 NCPC- le prevede pe acestea sunt titulatura de cereri in justitie. Briciu: mai sunt si altele,
se mai poate si altfel, clasificarea nu ar trebui sa fie in lege.
Art. 30: Cereri în justiţie
(1) Oricine are o pretenţie împotriva unei alte persoane ori urmăreşte soluţionarea în justiţie
a unei situaţii juridice are dreptul să facă o cerere înaintea instanţei competente.
(2) Cererile în justiţie sunt principale, accesorii, adiţionale şi incidentale.
(3) Cererea principală este cererea introductivă de instanţă. Ea poate cuprinde atât capete de
cerere principale, cât şi capete de cerere accesorii.
(4) Cererile accesorii sunt acele cereri a căror soluţionare depinde de soluţia dată unui capăt
de cerere principal.
(5) Constituie cerere adiţională acea cerere prin care o parte modifică pretenţiile sale
anterioare.

 Cererea principala: cererea de chemare in judecata si cele prin care se declanseaza caile
de atac. Mai precis cele introductive, au caractistica ca sunt formulate pentru a declansa o
procedura: in fata primei instante, in apel, in recurs, in revizuire etc.

 Cererea aditionala: cea prin care o parte modifica pretentiile sale anterioare:
Exemplu
 A a solicitat chemarea in judecata a lui B, iar la primul termen A spune ca vrea sa
se judece si cu C si il cheama pe C printr-o cerere aditionala.
 A solicita evacurea dintr-un imobil a lui B, iar la primul termen solicita sa se
plateasca si daune pentru ceea ce B a stricat in imobil.
Intre cererea principala si cererea aditionala trebuie sa existe o legatura, nu poti sa faci in
principal revendicarea unui bun imobil si dupa cerere aditionala la primul termen si spui ca nu
vrei sa revendici, ci vrei sa divortezi.
Exista legatura cand cererea principala este una de revendicare, dar bunul a fost distrus si
prin cererea aditionala se solicita inlocuirea bunului cu o suma de bani. Asta se poate, are legatura.
Se Subintelege ca aditionalul trebuie sa aiba conexiune cu principalul, desi nu se prevede expres.

 Cererea accesorie: cea a carei solutionare depinde de solutia din cererea principala
Exemplu:
 cererea prin care reclamantul care solicita plata unei sume, solicita si plata dobanzilor.
Soarta dobanzilor va sta in modul in care se solutioneaza recuperarea capitalului.
 Cererea de anulare a unui contract in principal si repunerea in situatia
anterioara:accesorie.
 Sau divort si partaj
 Sau divort si stabilirea numelui dupa casatorie.
 Divort si exercitarea autoritatii parintesti. Sau divort si domiciliul minorului.
  Cereri incidentale: au o existenta proprie, ar putea fi facute oricand pe cale principala,
dar autorul lor alege sa formuleze respectiva cerere in cadrul unui proces deja inceput. Nu
depind de solutionarea cererii principale, nu se aseamana cu cele accesorii. Au autonomie
completa. Calitativ sunt ca cele principale, dar ele nu declanseaza un proces, sunt
facute in cadrul unui proc deja inceput:
 A-B revendicare. B face cerere revonventionala in care invoca nulitatea titlului pe
baza caruia A revendica bunul. Putea sa faca cerere de nulitate si intr-un proces
separat. Dar a ales in cadrul acestui proces pe calea unei cereri reconventionale.
 Sau A-B - partajare bunuri. In proces - interventie principala din partea lui C, care
spune ca bunul X trebuie sa se excluda si sa i se predea lui ca el e proprietar. C ar fi
putut sa faca revendicare si separat, dar pentru ca tot exista procesul dintre A si B,
intervine aici si face pe cale indidentala ce ar fi putut sa faca pe cale principala.
 A si B revendicare. B a cumparat de la C care trebuie sa-l garanteze pt evictiune. Ar
putea sa astepte sa fie evins si apoi sa se indrepte impotriva lui C sau sa il cheme in
garantie aici ( printr-o cerere incidentala)

Importanta clasificarii( principale, aditionale, accesorii, indidentale)

I. Din perspectiva art. 123 NCPC, competenta
Art. 123: Cereri accesorii, adiţionale şi incidentale
(1) Cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale se judecă de instanţa
competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau
teritorială a altei instanţe judecătoreşti, cu excepţia cererilor prev. la art. 120 . ( insolventa)
(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi atunci când competenţa de soluţionare a cererii
principale este stabilită de lege în fav. unei secţii specializate sau a unui complet specializat.
(3) Când instanţa este exclusiv competentă pentru una dintre părţi, ea va fi exclusiv
competentă pentru toate părţile.

Astfel, cererile accesorii, incidentale si aditionale se judeca de instanta competenta sa

judece cererea principala, cu exceptia celor prevazute de art. 120 NCPC: insolventa.
Aceasta regula vizeaza nu numai competenta teritoriala, ci si cea materiala.
 As putea avea o cerere in care reclamantul sa solicite un partaj impotriva paratului,
caz in care comp. apartine judecatoriei: art. 94 lit. j. Dar vine C si revendica un bun.
Face cerere de interventie ii blocheaza sa ii partajeze bunul si sa l si ia. Instanta
admite partajul dintre A si B pt toate bunurile cu exceptia celui al lui C si ii obliga pe
A si B sa ii predea bunul lui C . Dar cererea lui C este cerere in rev. nu se mai aplica
regula conform careia toate cereile de partaj merg la jud, la revndicarea bunurilor
mobile competenta se stab. dupa val. bunului ( mai mic/ mai mare de 200 000 lei, la
judecatorie/ tribunal). Sa admitem ca val. bunului revendicat in speta e mai mare
200 000lei si ar trb sa se judece la tribunal, dar intervenind in procesul de
partaj(principal) se judeca si revendicarea tot la judecatorie.

II. Din perspectiva art.460 NCPC- caile de atac Art. 460 – Unicitatea caii de atac
(1) O cale de atac poate fi exercitată împotriva unei hotărâri numai o singură dată, dacă legea prevede
acelaşi termen de exercitare pentru toate motivele existente la data declarării acelei căi de atac.
(2) Dacă prin aceeaşi hotărâre au fost soluţionate şi cereri accesorii, hotărârea este supusă în
întregul ei căii de atac prevăzute de lege pentru cererea principală.
(3) În cazul în care prin aceeaşi hotărâre au fost soluţionate mai multe cereri principale sau
incidentale, dintre care unele sunt supuse apelului, iar altele recursului, hotărârea în întregul ei este
supusă apelului. Hotărârea dată în apel este supusă recursului.
(4) Dacă hotărârea cu privire la o cerere principală sau incidentală nu este supusă nici apelului şi nici
recursului, soluţia cu privire la celelalte cereri este supusă căilor de atac în condiţiile legii.
(5) În cazurile prevăzute la alin. (2)-(4), termenul de apel sau, după caz, de recurs este cel de drept
comun, chiar dacă prin legi speciale se prevede altfel.
  Art. 460 alin. 2 – Daca prin aceeasi hotarare au fost solutionate si cereri accesorii pe langa
cererea principala, hot. e supusa in intregul ei cailor de atac prevazute pt cererea principala.
 Art. 460 alin. (3)- mai multe cereri principale sau incidentale.
Spre ex: sol. cererii principale e supusa numai recursului, iar sol. cererii incidentale
e supusa si apelului si recursului, toata hot. va fi supuasa si apelului si recursului. Aici se
estompeaza regula „incidentalul urmareste principalul”( cum e la cererile accesorii) Pt ca
la baza ele sunt calitativ la fel de importante ca cereri. Se merge pe calea mai generoasa.
La competenta e invers pt ca e ideea sa nu schimbi instanta deja investita. La atac aceasta
ratiune nu mai subzista.
 Art. 460 alin (4) - nici apel nici recurs pt solutionarea cererilor principale si incidentale,
dar hotararea solutioneaza si alte cereri pt care se poate face cale de atac- solutionarea
acestor alte cereri este supusa cailor de atac prevazute.
Exemplu: la divort prin consimtamantul sotilor, hotatarea pt cererea de divort este
definitiva, dar daca exista si un alt capat de cerere asupra carora nu s-au pus de acord, nu s-au
inteles, acestea nu's definitive. Definitiva doar pentru cererea principala: pentru divort.

Participantii in procesul civil

 Instanta judecatoreasca
 Parti
 Terti
 Procuror
Nu sunt participanti cei care nu au drepturi procesuale proprii: mandatarii(avocatul), martorii,
expertii, traducatorii : au rolul lor, sunt subiecti ai unor probe, dar nu sunt participanti.

1. Instanta judecatoreasca
In ceea ce priveste notiunea de instanta, se impun anumite precizari : - mai multe sensuri :
 Institutie: cand se spune „instanta e competenta”, se ref la institutie : judecatorie, tribunal etc.
 Complet: „instanta ramane in pronuntare”, „intra instanta”
 Locul: „ martorul se audiaza in instanta”, spre deosebire de cercetarea la fata locului, spre ex.
In ceea ce priv. rolul si pozitia inst.in proces : inst se pron. prin rezolutii/incheieri /hotarari.
 Rezolutiile : au un continut administrativ, nu sunt motivate si nu reprezinta acte de
judecata , exemplu: fixarea primului termen.
 Incheierile: sunt veritabile hotarari, dar sunt intermediare, se dau la fiecare termen.
 Hotararile: acte finale **Sentinte: in prima instant
**Decizii: in caile de atac

Compunerea completului: cati judecatori intra ?

In Romania, sistem mixt:
 In prima instanta : judecator unic, cu exceptia litgiilor de munca si asig sociale: un
judecator si doi asistenti judicari: sunt juristi, dar nu magistrati. Judecatorul decide,
asistentii judiciari au pozitie consultativa.
 In apel: 2 judecatori
 In recurs : 3 judecatori
 ICCJ
 Complete ordinare: 3 judecatori: judeca recursuri, stramutari etc.
 4 Complete de 5 judecatori ( 2 complete in mat penala, 2 complete in alte materii.
Exemplu pt completele in alte materii : judeca recursurile impotriva hotararilor CSM
prin care se sanctioneaza disciplinar judecatorii)
 Completul de RIL -25 de judecatori
 Completul de 13- pana la 31 dec 2015 sunt 9, cu posib de prelungire.
 Sectiile unite: toti judecatorii ICCJ, e nevoie de prezenta a cel putin 2/3 din numarul
judecatorilor activi: nu magistratii asistenti.
  Sectiile unite judeca :
 schimbarea jurisprudentei ICCJ: cand un complet ICCJ solicta schimbarea jurisprudentei
ICCJ, se suspenda procesul initial si se sesizeaza sectiile unite.
 ccr, inainte de promulgarea unei legi ??
La nivelul ICCJ, sunt 2 complete largi, cu titlu de noutate:
 Completul de 25 de judecatori: compunerea lui este prevazute de art. 516 alin. 1 NCPC.
 Acest complet judeca: recursurile in interesul legii = RIL-ul = principlaul instrument
ICCJ prin care se poate asigura practica unitara in materie civila.
Se compune dupa cum urmeaza :
 presdintele ICCJ sau in lipsa acestuia vice-presedintele => 1
 presedintii de sectie din cadrul ICCJ- 4 sectii – 2 sectii civile, 1 sectie penala si una de
de contencios) => 4
 20 de judecatori :
 14 din sectiile care vizeaza problema in cauza
 cate 2 din celelalte sectii.

 Completul de 13 judecatori: are in competenta, intr-o procedura noua in legsilatia procesual

civila de la noi: pronuntarea unei hotarari prealabile pentru pronuntarea unei hotarari de
drepr: asigura tot practica unitara.
Spre deoseb de RIL in care deciziile odata publicate in Monitorul Oficial sunt obligatorii
dar numai pentru viitor, hotararea prealabila difera in sensul ca este data chiar intr-un prices
care se afla pe rol ( art. 519) si produce efecte in dosarul care a generat problema . Dar este
obligatorie pt viitor in cauzele similare.
Compunerea: art. 520 alin.6:
 presedintele sectiei corespunzatoare
 12 judecatori din cadrul sectiei respective.

Constituirea instantei
Compunerea completului este diferita de constituirea instantei de judecata: notiunea de
constituire este mai larga si pe langa judecatori- care intra in sfera de compunere a completului,
compunerea instantei are in vedere si alti participanti care asigura infaptuirea actului de justitie:
grefierul, procuror(cand legea prevede)- participare limitata fata de procurorul din penal- art. 92
NCPC) dar cand legea prevede ca trebuie sa participe obligatoriu si nu participa, aceasta este o
problema de gresita constituire a instantei si => nulitatea absoluta a hotararii.
Exemplu: cand se cere punerea sub interd., infiintarea unui partid politic, expropriere etc.
Nu este o gresita compunere a instantei cand el nu este obligat de lege sa participe, dar
decide sa vina la un termen si la doua nu mai vine: cand legea nu prev obligativitatea parciparii lui
 Magistratul asistent de la ICCJ: atributii prev de lege in procesele pe care le judeca
ICCJ. Intra in notiunea de constituirea instantei, nu compunerea completului.
 Asistentii judiciari: litigiile de munca si asigurari sociale- 2 asistenti in complet cu
judecatorul. Participarea lor este o problema de compunere sau de constituire?
Dinu: este o problema de compunere a completului, chiar daca pozitia lor este
consultativa, Legea 304/2004 ii introduce in notiunea de complet.
Diferenta dintre compunere si constituie este importanta sub aspectul aplicarii unor
institutii de drept dar si sub aspectul invocarii unor motive in caile de atac extraordinare.
 Din perspectiva compunerii completului: discutam de incompatibilitate
 Daca ne referim la contituirea instantei- sunt aplicabile motivele de recurs de la art. 488
alin .1: instanta nu a fost corect contituita: exemplu: cand procurorul era obligat sa
participe si nu a participat: problema de constituire, nu compunere.
 Anumite institutii se aplica numai compunerii instantei: incompatibilitatile absolute, delib
si pronuntare ... ?
Compunerea completului – Incidente

Incompatibilitatea
Pentru a se asigura garantiile unei justitii impartiale si independente este necesar ca
judecatorul sa nu fie incompatibil, sa nu aiba nicio legatura cu dosarul, partile, cauza etc.

Cazuri de incompatibilitate :
2 feluri:
 De ordine publica
 De ordine privata
Cazul de incompatibilitate: acel caz in care un judecator mb al completului care judeca cauza
nu pozte judeca acea cauza concret, datorita caract personale ce se regasesc in litigiul respectiv.

 Cazuri de incompatibilitate de ordine publica - absolute

Art. 41: Cazuri de incompatibilitate absolută
(1) Judecătorul care a pronunţat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre prin care s-a soluţionat
cauza nu poate judeca aceeaşi pricină în apel, recurs, contestaţie în anulare sau revizuire şi nici după
trimiterea spre rejudecare.
(2) De asemenea, nu poate lua parte la judecată cel care a fost martor, expert, arbitru, procuror,
avocat, asistent judiciar, magistrat-asistent sau mediator în aceeaşi cauză.

1. Art. 41 alin.(1) – Ipoteza judecatorului care, solutionand o cauza prin hotarare sau
pronuntandu-se printr-o incheiere interlocutorie, ar fi pus in situatia de a analiza aceeasi
cauza in apel, recurs, contestatie in anulare sau revizuire.
Incheiere interlocutorie: exemplu: cand admite interventia, s-a legat, nu mai poate reveni
asupr acestei decizii. S-a pronuntat pe asta, nu mai poate judeca. Incheierea interlocutorie nu
rezolva in mod final procesul, dar este cea prin care judecatorul se pronunta asupra unor aspecte
esentiale ale procesului, fiind tinut de deciziile luate in cazul acestor incheieri, deciziile
nemaiputand fi schimbate in cursul procesului, spre deosebire de incheierile preparatorii care pot
fi schimbate – art. 235 NCPC
Exemplu: Partaj: inainte de partaj judecatorul da o incheiere interlocutorie in care
stabileste calitatea de copropropietari, cotele si bunurile ce urmeaza a fi partajate. Daca ii revine
cauza in cale de atac, judecatorul ce a stabilit astea nu mai poate judeca.

2. Art. 41 alin 1 – Ipoteza judecatorului care, solutionand o cauza prin hotarare sau
pronuntandu-se printr-o incheiere interlocutorie asupra unor aspecte ale cauzei, ar fi pus
in situatia de a rejudeca acea cauza ca urmare a casarii cu trimitere spre rejudecare.
->” hotarare prin care s-a solutionat” textul nu distinge
 O interpretare(DINU) daca textul nu distinge - indif de hotararea pronuntata, fie pe
fond, fie pe exceptie, devine incompatibil, se au in vedere oricare din aceste hotarari.
 Daca s-a pronuntat pe fond, la rejudecare nu mai poate rejudeca.
 Daca se judeca pe exceptia lipsei de interes- Se admite apelul si se trim spre
rejudecare, judecatorul initial nu mai poate judeca, chiar daca judecata va incepe
dupa exceptie incolo, exceptie e scoasa din discutie de catre instanta de apel.
Legiut a vrut sa evite orice suspiciune de partialitate. Chiar daca nu mai e
vorba de exceptie si intra direct pe fond, nu mai poate judeca.

2. A doua interpretare (BRICIU) : interpretam ca numai daca a solutionat cauza pe fond e

incompatibil, daca doar pe exceptie nu mai e incompatibil, pentru ca hotararea instantei de
control judiciar te obliga sa intri pe fond, de la exceptie incolo.
 3. Al treilea caz de incompatibilitate absoluta : art. 41 alin.(2) – Ipoteza
judecatorului care, fiind investit cu o pricina, a fost martor, expert, arbitru, procuror,
avocat, asistent judicar, magistrat-asistent sau mediator in aceeasi cauza.
Ratiunea acestei prevederi :
 La martor si la expert : faptul ca au luat cunostinta prin propriile simturi de niste aspecte
ale cauzei. In schimb, judecatorul trebuie sa analizeze pricina pe baza probelor( poate din
probele de la dosar nu rezulta ce a vazut judecatorul)
 La magistratul-asistent: a fost judecator cu functie declarativa( chiar daca nu decisiva)
 La avocat – aspecte legate de afinitatea cu una dintre parti, ce a fost de interes
 La mediator – datorita faptului ca ambele parti i-au incredintat niste inform confidentiale

 Cazuri de incompatibilitate de ordine privata- relative

Art 42 NCPC - alte cazuri de incompatibilitate: de ordine privata
Art. 42: Alte cazuri de incompatibilitate
(1) Judecătorul este, de asemenea, incompatibil de a judeca în următoarele situaţii:
1. când şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţie în cauza pe care a fost desemnat să o judece.
Punerea în discuţia părţilor, din oficiu, a unor chestiuni de fapt sau de drept, potrivit art. 14 alin. (4) şi (5),
nu îl face pe judecător incompatibil;
2. când există împrejurări care fac justificată temerea că el, soţul său, ascendenţii ori descendenţii lor sau
afinii lor,după caz, au un interes în legătură cu pricina care se judecă;
3. când este soţ, rudă sau afin până la gradul al patrulea inclusiv cu avocatul ori reprezentantul unei părţi
sau dacă este căsătorit cu fratele ori cu sora soţului uneia dintre aceste persoane;
4. când soţul sau fostul său soţ este rudă ori afin până la gradul al patrulea inclusiv cu vreuna dintre
părţi;
5. dacă el, soţul sau rudele lor până la gradul al patrulea inclusiv ori afinii lor, după caz, sunt părţi într-un
proces care se judecă la instanţa la care una dintre părţi este judecător;
6. dacă între el, soţul său ori rudele lor până la gradul al patrulea inclusiv sau afinii lor, după caz, şi una
dintre părţi a existat un proces penal cu cel mult 5 ani înainte de a fi desemnat să judece pricina. În cazul
plângerilor penale formulate de părţi în cursul procesului, judecătorul devine incompatibil numai în
situaţia punerii în mişcare a acţiunii penale împotriva sa;
7. dacă este tutore sau curator al uneia dintre părţi;
8. dacă el, soţul său, ascendenţii ori descendenţii lor au primit daruri sau promisiuni de daruri ori alte
avantaje de la una dintre părţi;
9. dacă el, soţul său ori una dintre rudele lor până la gradul al patrulea inclusiv sau afinii lor, după caz, se
află în relaţii de duşmănie cu una dintre părţi, soţul ori rudele acesteia până la gradul al patrulea inclusiv;
10. dacă, atunci când este învestit cu soluţionarea unei căi de atac, soţul sau o rudă a sa până la gradul al
patrulea inclusiv a participat, ca judecător sau procuror, la judecarea aceleiaşi pricini înaintea altei
instanţe;
11. dacă este soţ sau rudă până la gradul al patrulea inclusiv sau afin, după caz, cu un alt membru al
completului de judecată;
12. dacă soţul, o rudă ori un afin al său până la gradul al patrulea inclusiv a reprezentat sau a asistat
partea în aceeaşi pricină înaintea altei instanţe;
13. atunci când există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea sa.
(2) Dispoziţiile alin. (1) privitoare la soţ se aplică şi în cazul concubinilor.

Strucuram aceste cazuri de incompatibilitate, astfel :

1. 41 alin. (1) pct. 1 - antepronuntarea : sa se antepronunte la cauza cu carea fost
investit, nu se considera anterpronuntare faptul ca si-a spus anterior parerea cu privire la o pricina
si apoi ajunge la el( aici e alt caz). Sau scrie un articol de specialitate si se pronunta acolo pe o
problema, nu e antepronuntare.
 " Nu mai propuneti probe ca oricum m-am convins"
 " De ce mai invocati exceptii ca nu e cazul?" – e clar ca o sa le respinga
=> in aceste cazuri, judecatorul e scos din cauza.
 2. A doua categorie de incompatibilitati de ordine privata – Rudenie
Art. 42 alin 1. Pct 1-12 - grad de rudenie intre judecator, parti, reprez lor. In aceste cazuri,
judecatorul dpdv uman ar fi tentat sa incline balanta intr-un anumit sens , implica un interes
Aici intra si vrajmasia – pct. 6 – In cazul plangerilor penale formulate de parti in
cursul procesului, judecatorul devine incompatibil numai in situatia punerii in
miscare a actiunii penale impotriva sa.
3. A treia categorie de incompatibilitati relative – art.42 alin.(1) pct 13: cand exista alte
elemnte care nasc in mod intemeiat indoieli cu privire la impartialitatea sa. Nu mai este descrisa o
ipoteza bine conturata, ci acest caz de incompatibilitate este definit printr-o formulare de maxima
generalitate. Textul a fost necesar pentru ca, in sensul CEDO instanta trebuie sa fie impartiala,
conditie ce se rezolva prin introducerea unor cazuri de incompatibilitate.
Insa, jurisprudenta CEDO este evolutiva, iar legislatia unei tari va ramane tot timpul in
urma daca va prevedea un nomenclator al tuturor incompatibilitatilor. Pct 13 permite
reactualizarea pe cale jurisprudentiala, fara a fi necesara modificarea NCPC.
*Toate prevederile privitoare la sot se aplica si concubinilor.*

Mijloacele procesuale(instrumentele) prin care pot fi invocate cazurile de

incompatibilitate :
 Abtinerea instrument pus la dispozitia judecatorului
 Recuzarea instrument pus la dispozitia partilor

1. Abtinerea
Art. 43: Abţinerea
(1) Înainte de primul termen de judecată grefierul de şedinţă va verifica, pe baza dosarului cauzei, dacă
judecătorul acesteia se află în vreunul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute la art. 41 şi,
când este cazul, va întocmi un referat corespunzător.
(2) Judecătorul care ştie că există un motiv de incompatibilitate în privinţa sa este obligat să se abţină
de la judecarea pricinii.
(3) Declaraţia de abţinere se face în scris de îndată ce judecătorul a cunoscut existenţa cazului de
incompatibilitate sau verbal în şedinţă, fiind consemnată în încheiere.
 Art. 43 alin (1) NCPC: inainte de primul termen, grefierul verifica si daca e cazul =>
intocmeste referat: verifica si intocmeste numai pentru cazurile de incompatibilitate
prevazute la art. 41 = numai pentru cele de incompatibilitate absoluta.
 Art 43 alin (2) NCPC: pentru oricare dintre cazurile prezentate. Daca stie, judecatorul are
oblig sa se abtina de la judecarea pricinii si sa faca cerere de abtinere si sa motiveze in care
caz de incompatibilitate se afla.

 Cererea de abtinere: art. 43 alin (3) se face :

 in scris
 sau verbal, in sedinta si se consemneaza in incheiere
Cererea de abtinere este un act de procedura exclusiv al judecatorului, partea nu
poate face cerere de abtinere, cel mult poate sa puna in vedere judecatorului .
Daca stia, cunostea existenta unui caz de incompatibilitate si nu face cerere de
abtinere, judecatoru este pasibil de sanctiuni disciplinare.

2. Recuzarea
Art. 44: Recuzarea
(1) Judecătorul aflat într-o situaţie de incompatibilitate poate fi recuzat de oricare dintre părţi înainte
de începerea oricărei dezbateri.
(2) Când motivele de incompatibilitate s-au ivit ori au fost cunoscute de parte doar după începerea
dezbaterilor, aceasta trebuie să solicite recuzarea de îndată ce acestea îi sunt cunoscute.
 Recuzarea: este instrumentul pus la dispozitia partii. Partea poate invoca un caz de
incompatibilitate absoluta sau relativa
Art. 45 NCPC: cerere de recuzare pt unul dintre cazurile de incompatibilitate prevazute in
art. 41 ( cele absolute) se poate face in orice stare a pricinii, dar aceasta prevedere nu trebuie
interpretata absolut pentru ca art. 488 alin (1) pct. 1 NCPC: caz de casare : cand instanta nu a fist
alcatuita potrivit dispozitiilor legale.
Art. 45: Invocarea incompatibilităţii absolute
În cazurile prevăzute la art. 41, judecătorul nu poate participa la judecată, chiar dacă nu s-a
abţinut ori nu a fost recuzat. Neregularitatea poate fi invocată în orice stare a pricinii.

Art. 44 NCPC inainte de inceperea oricaror dezbateri. Sanctiune=> decaderea

Cererea de recuzare: art. 47 NCPC : trebuie facuta verbal sau in scris si trebuie sa indice
cazul de incompatibilitate care justifica recuzarea si probele de care partea intelege sa se foloseaza.
Simpla afirmare nu e suficienta. Trebuie sa se faca proba.

Art. 47: Cererea de recuzare. Condiţii

(1) Cererea de recuzare se poate face verbal în şedinţă sau în scris pentru fiecare judecător în parte,
arătându-se cazul de incompatibilitate şi probele de care partea înţelege să se folosească.
(2) Este inadmisibilă cererea în care se invocă alte motive decât cele prevăzute la art. 41 şi
42.
(3) Sunt, de asemenea, inadmisibile cererea de recuzare privitoare la alţi judecători decât cei prevăzuţi
la art. 46, precum şi cererea îndreptată împotriva aceluiaşi judecător pentru acelaşi motiv de
incompatibilitate.
(4) Nerespectarea condiţiilor prezentului articol atrage inadmisibilitatea cererii de recuzare. În acest
caz, inadmisibilitatea se constată chiar de completul în faţa căruia s-a formulat cererea de recuzare,
cu participarea judecătorului recuzat.

Cererea de recuzare poate sa vizeze, conform art. 46 NCPC numai pe judecatorii care fac
parte din completul caruia pricina i-a fost repartizata pentru solutionare.
Art. 46: Judecătorii care pot fi recuzaţi
Pot fi recuzaţi numai judecătorii care fac parte din completul de judecată căruia pricina i-a
fost repartizată pentru soluţionare.

Daca nu se respecta regulile cu privire la recuzare:

Sanctiune :
 Exerciarea abuziva a acestui drept: legiutorul a prevazut mai multe ipoteze in care cererea
de recuzare este inadmisibila: art. 47 NCPC :
 Cererea prin care se invoca alte motive decat cele de la art. 41 si 42
 Cererea privind alti judecatori decat cei prevazuti de art.46 - > Nu alti judecatori
decat cei carora le-a fost repartizata cauza.
Este inadmisibila si cererea prin care se recuza toti jud. de la inst. respectiva.
 Cererea de recuzare pentru acelasi judecator, dupa partea a mai facut anterior o
cerere de recuzare pentru aceleasi motive, care a fost respinsa.
Aceste 3 cazuri, prin derogare, sunt judecate chiar de completul in fata caruia se
formuleaza cerere de recuzare.
Abtinerea sau recuzarea, ca regula, se solutioneaza de catre alt complet( Art. 50 NCPC).
Insa aceste 3 situatii de inadmisibilitate vor fi solutionate chiar de judecatorul vizat sau de
completul in fata caruia se invoca- art. 47 alin (4), chiar cu participarea judecatorului recuzat.
Art. 50: Compunerea completului de judecată
(1) Abţinerea sau recuzarea se soluţionează de un alt complet al instanţei respective, în compunerea
căruia nu poate intra judecătorul recuzat sau care a declarat că se abţine. Dispoziţiile art. 47 alin. (4)
rămân aplicabile.
 (2) Când, din pricina abţinerii sau recuzării, nu se poate alcătui completul de judecată, cererea se
judecă de instanţa ierarhic superioară.

Cazurile de recuzare se suprapun cu cazurile in care judecatorul este obligat sa se abtina,

daca stie: daca partea recuza invocand un motiv de rudenie, spre exemplu, iar in acel moment
judecatorul stie si el, sau isi da seama => Concurs intre recuzare si abtinere: art. 48 NCPC

Art. 48: Abţinerea judecătorului recuzat

(1) Judecătorul împotriva căruia este formulată o cerere de recuzare poate declara că se abţine.
(2) Declaraţia de abţinere se soluţionează cu prioritate.
(3) În caz de admitere a declaraţiei de abţinere, cererea de recuzare, indiferent de motivul acesteia, va
fi respinsă, prin aceeaşi încheiere, ca rămasă fără obiect.
(4) În cazul în care declaraţia de abţinere se respinge, prin aceeaşi încheiere instanţa se va pronunţa şi
asupra cererii de recuzare.

=> E de acord ca e incompatibil cand e recuzat si se abtine - are prioritate declaratia de

abtinete.
 Daca se admite abtinerea, cererea de recuzare se respinge ca lipsita de obiect.
 Daca se respinge cererea de abtinere - > se pronunta si pe recuzare, intr-un sens
sau altul, prin aceeasi incheiere.
Ce se intampla cu cauza respectiva in ipoteza in care se formuleaza o cerere de recuzare sau o
cerere de abtinere?
Pana se solutioneaza cauza, nu ar mai trebui sa se judece – art. 49 NCPC
Art. 49: Starea cauzei până la soluţionarea cererii
(1) Până la soluţionarea declaraţiei de abţinere nu se va face niciun act de procedură în cauză.
(2) Formularea unei cereri de recuzare nu determină suspendarea judecăţii. Cu toate acestea, pronunţarea
soluţiei în cauză nu poate avea loc decât după soluţionarea cererii de recuzare.

 Alin. 1: in cazul cererii de abtinere, nu se face niciun act de procedura pana la solutionare
= situatie similara cu suspendarea de dr obligatorie, echivaleaza cu ipoteza suspendarii
 Alin. 2: In ipoteza formularii cererii de recuzare – aceasta nu determina suspendarea
judecatii, dar pronuntarea solutiei nu poate avea loc decat dupa solutionarea cererii de
recuzare. Daca recuzarea este admisa se desemneaza un alt judecator, se repune cauza pe
rol si se pun din nou concluzii. Daca nu, judecatorul in pers caruia s-a formulat cererea de
recuzare da solutia.

Regulile de solutionare a abtinerii/ recuzarii

 Procedura este la fel pana la un punct :
 Art. 50 NCPC – si abtinetea si recuzarea se solutioneaza de un alt complet al instantei resective
, fara judecatorul in cauza.
 Daca nu e posibil sa se alcatuiasca un alt complet( instante mici din tara cu ff putini
judecatori), art. 50 alin.(2) NCPC prevede ca cererea se judeca de instanta ierarhic superioara.

Reguli de procedura:
Art. 51: Procedura de soluţionare a abţinerii sau a recuzării
(1) Instanţa hotărăşte de îndată, în camera de consiliu, fără prezenţa părţilor şi ascultându-l pe judecătorul
recuzat sau care a declarat că se abţine, numai dacă apreciază că este necesar. În aceleaşi condiţii, instanţa
va putea asculta şi părţile.
(2) În cazul în care la acelaşi termen s-au formulat cereri de recuzare şi de abţinere pentru motive diferite,
acestea vor fi judecate împreună.
(3) Nu se admite interogatoriul ca mijloc de dovadă a motivelor de recuzare.
(4) În cazul admiterii abţinerii sau recuzării întemeiate pe dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 11, instanţa va
stabili care dintre judecători nu va lua parte la judecarea pricinii.
(5) Abţinerea sau recuzarea se soluţionează printr-o încheiere care se pronunţă în şedinţă publică.
(6) Dacă abţinerea sau, după caz, recuzarea a fost admisă, judecătorul se va retrage de la judecarea pricinii.
În acest caz, încheierea va arăta în ce măsură actele îndeplinite de judecător urmează să fie păstrate.

 instanta hotaraste de indata: la termen, in aceeasi zi sau in alta zi, alt complet.
 in camera de consiliu, fara prezenta partilor. La cererea de abtinere n-au interes nu pot
pune concluzii, dar la recuzare, daca instanta apreciaza ca este necesar poate chema si
partile.
 solutionarea abtinerii sau recuzarii se face ascultandu-l pe judecatorul in cauza: posibil, nu
este obligatoriu. Judecatorul nu e parte, nu trebuie citat, nu e martor, e doar ascultat si el.
 Conform art. 51 alin. (3) NCPC - nu se admite interagatoriul ca mijloc de proba a
motivelor de recuzare, dar per a contrario sunt admise orice alte mijloace. Se merge pe
ideea ca judecatorul nu poate fi interogat pentru a se proteja prestigiul judecatorului si al
justutiei, ar fi tratat ca parte, ca martor.
 Cererea de abtinere sau recuzare se finalizeaza printr-o incheiere pronuntata in sedinta
publica indiferent daca se admite sau se respinge si chiar daca e data de instanta
superioara.
 Conform art. 51 alin (6) NCPC: daca cererea se admite, judecatorul se retrage, iar
incheierea arata in ce masura actele deja efectuate in cauza urmeaza a fi pastrate.
In ipoteza art.50 alin (2) NCPC, cand cererea este solutionata de instanta superioara, in caz de
admitere, cauza se va trimite la o alta instanta egala in grad din circumscriptia sa.( este ipoteza in
care la instanta in fata careia s-a formulat cererea nu se putea forma alt complet care sa
solutioneze cererea –prin ipoteza nu ar avea cine sa judece cauza daca s-ar trim. cauza inapoi aici )
Art. 52: Procedura de soluţionare de către instanţa superioară
(1) Instanţa superioară învestită cu judecarea abţinerii sau recuzării în situaţia prevăzută la art. 50 alin.
(2) va dispune, în caz de admitere a cererii, trimiterea pricinii la o altă instanţă de acelaşi grad din
circumscripţia sa.

(2) Dacă cererea este respinsă, pricina se înapoiază instanţei inferioare.

Faptul ca o cerere de recuzare sau de abtinere este admisa si vine un alt judecator, nu
inseamna ca judecatorul cel nou nu poate fi recuzat.
In cazul in care se respinge, jud continua sa judece, iar daca cererea este solutionata si
respinsa de instanta superioara, o trimite inapoi.

In ceea ce priveste caile de atac :

Art. 53: Căi de atac
(1) Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părţi, odată cu hotărârea prin care s-a
soluţionat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la
instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri.
(2) Încheierea prin care s-a încuviinţat sau s-a respins abţinerea, cea prin care s-a încuviinţat recuzarea,
precum şi încheierea prin care s-a respins recuzarea în cazul prevăzut la art. 48 alin. (3) nu sunt supuse
niciunei căi de atac.
(3) În cazul prevăzut la alin. (1), dacă instanţa de apel constată că recuzarea a fost în mod greşit respinsă,
reface toate actele de procedură şi, dacă apreciază că este necesar, dovezile administrate la prima instanţă.
Când instanţa de recurs constată că recuzarea a fost greşit respinsă, ea va casa hotărârea, dispunând
trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel sau, atunci când calea de atac a apelului este suprimată,
la prima instanţă.

Impotriva incheierii prin care s-a solut abtinerea ssu recuzarea:

 abtinerea
 Incheierea prin care s-a admis sau respins abtinerea, nu este supusa niciunei
cai de atac: Art. 53 alin (2) - este definitiva si nesupusa nic unei cai de atac, nici
ordinara nici extraordinara.
 recuzarea
  Incheierea prin care s-a admis recuzarea: nesupusa niciunei cai de atac: nu
exista interes
 Incheierea prin care s-a respins recuzarea: se ataca odata cu fondul, numai de
catre parti( procurorul nu poate ataca: Dinu)
Cand hotararea prin care se solutioneaza fondul este definitiva, in ultima
instanta, in acest caz, incheierea prin care se solutioneaza recuzarea poate fi ataca cu
recurs la instanta ierarhic superioara in 5 zile de la comunic hotararii. Acesta este un
caz de exceptie: este ipoteza cand se recuza un judecator din completul de recurs de la
ICCJ ( din aia 3)- se poate ataca cu recurs, ce va fi judecat de completul de 5.
In calea de atac a apelului, conform 53 alin. (3) NCPC, cand se constata ca recuzarea a fost
gresit respinsa, se refac toate actele de procedura si daca e cazul si toate probele administrate,
daca este necesar.
In recurs, se caseaza hot. si se trimite spre rejudecare, la inst. de apel sau la prima
instanta(cand calea de atac a apelului este suprimata) sa se efect. actele de procedura si probele.
Aceste cazuri de incompatibilitate, cu aceasta procedura, in masura in care sunt
compatibile se aplica si procuroului si celorlalti prevazuti de art. 54 NCPC.( unele sunt specifice
doar judecatorului, spre exemplu : antepronuntarea).
Art. 54: Incompatibilitatea altor participanţi
Dispoziţiile prezentului capitol se aplică în mod corespunzător şi procurorilor, magistraţilor-
asistenţi, asistenţilor judiciari şi grefierilor.

Partile- coparticiparea procesuala 59-60

De regula, intr-un proces exista un reclamant si un parat.
Dar este posibil, datorita raportului juridic dedus judecatii, sa existe o coparticipare:
 mai multi reclamanti si un singur parat
 mai multi parati si un singur reclamant
 mai multi reclamanti si mai multi parati
 Aceasta coparticipare este de mai multe feluri:
 activa
 pasiva
 mixta
 De asemenea, o alta clasificare :
 coparticipare obiectiva
 coparticipare subiectiva
Cea obiectiva nu e caz de cooarticipare, e conexare, e altcev?

 Alta clasificare
 Coparticipare facultativa ( ca regula)
 Coparticipare obligatorie
Regula este coparticiparea facultativa. Exita coparticioare daca partile vor asta. Dare exista si
coparticipare obligatorie : exemplu: art. 684 NCC – partajul

Coparticiparea : art.59 NCPC

Art. 59: Condiţii de existenţă
Mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul procesului este un
drept ori o obligaţie comună, dacă drepturile sau obligaţiile lor au aceeaşi cauză ori dacă
între ele există o strânsă legătură.

 2 ipoteze
 obiectul procesului este un drept sau o obligatie comuna
  daca drepturile sau obligatiile partilor au aceeasi cauza sau exista o stransa legatura
intre ele

Reguli de procedura in caz de coparticipare

 Art 60 NCPC: principiul independentei procesuale:

Art. 60: Regimul juridic al coparticipării procesuale

(1) Actele de procedură, apărările şi concluziile unuia dintre reclamanţi sau pârâţi nu le pot profita celorlalţi
şi nici nu îi pot prejudicia.
(2) Cu toate acestea, dacă prin natura raportului juridic sau în temeiul unei dispoziţii a legii, efectele
hotărârii se întind asupra tuturor reclamanţilor ori pârâţilor, actele de procedură îndeplinite numai de unii
dintre ei sau termenele incuviinţate numai unora dintre ei pentru îndeplinirea actelor de procedură profită şi
celorlalţi. Când actele de procedură ale unora sunt potrivnice celor făcute de ceilalţi, se va ţine seama de
actele cele mai favorabile.
(3) Reclamanţii sau pârâţii care nu s-au înfăţişat ori nu au îndeplinit un act de procedură în termen vor
continua totuşi să fie citaţi, dacă, potrivit legii, nu au termenul în cunoştinţă. Dispoziţiile art. 202 sunt
aplicabile.

 Renuntarea unuia dintre coparticipanti la jud, nu produce efecte pentru toti

 Art. 60 alin.(2): reprezinta o derogare de la principiul independentei, in privinta
actelor utile : care le profita si celorlalti.
Exemplu: A, B si C - actiune partaj impotriva lui D si F: partajarea unui calorifer. Instanta respinge
cererea. A, B, C au interes sa faca apel. Daca face doar A, apelul profita tuturor. Poate face numai A
si e suficient sau pot face toti. E normal sa fie asa.
Daca e potrivnic celorlalti, se tine seama de cele mai favorabile: daca A face apel si B
renunta la apel. Cum A face , ii e favorabil si lui B(act de proced care ii e favorabil), ii profita.
 Art. 60 alin. (3): coparticipantii care nu se infatiseaza sau care nu au indeplin un act de
procedura vor fi citati in continuare, daca nu au termen in cunostinta.