Dr.

Procesual Civil – Curs 11

Intampinarea
Notiune
Intampinarea este actul de procedura prin care paratul se apara, in fapt si in drept, fata de
pretentiile reclamatului din cererea de chemare in judecata( pozitie defensiva) – art. 205 alin. 1
De regula, intampinarea are caracter obligatoriu, in afara de cazurile in care legea
prevede in mod expres altfel. Spre exemplu, intampinarea nu este obligatorie la procedura de
evacuare( art. 1041 alin 3 NCPC); cererea de interventie voluntara( art. 64 alin 4 NCPC), asigurarea
probelor( art. 360 alin. 3 NCPC); ordonanta presedintiala( art. 999)
Continutul intampinarii: art. 205 alin. 2 NCPC
(2)Întâmpinarea va cuprinde:
 a)numele şi prenumele, codul numeric personal, domiciliul sau reşedinţa pârâtului ori,
pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul, precum şi, după caz, codul unic de
înregistrare sau codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul
comerţului ori de înscriere în registrul persoanelor juridice şi contul bancar, dacă
reclamantul nu le-a menţionat în cererea de chemare în judecată. Dispoziţiile art. 148 alin.
(1) teza a II-a sunt aplicabile în mod corespunzător. Dacă pârâtul locuieşte în străinătate, va
arăta şi domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind
procesul;
 b)excepţiile procesuale pe care pârâtul le invocă faţă de cererea reclamantului;
 c)răspunsul la toate pretenţiile şi motivele de fapt şi de drept ale cererii;
 d)dovezile cu care se apără împotriva fiecărui capăt din cerere, dispoziţiile art. 194 lit. e)
fiind aplicabile în mod corespunzător;
 e)semnătura.
 E normal sa fie asa, intampinarea joaca rolul unui raspuns. Chestiunile legate de probe
trebuie sa fie simetrice. Trebuie sa poarte si semnatura, sa fie insusita.
Intampinarea este un act care se comunica, daca legea nu prevede altfel.
Art. 206:  Comunicarea întâmpinării
(1)Întâmpinarea se comunică reclamantului, dacă legea nu prevede altfel.
(2)La întâmpinare se va alătura acelaşi număr de copii certificate de pe înscrisurile pe care se sprijină, precum
şi un rând de copii pentru instanţă. Dispoziţiile art. 149 alin. (1), (3) şi (4) şi ale art. 150 sunt aplicabile.

Nu se comunica, spre exemplu, in cazul art. 204 NCPC:

Art. 204:  Modificarea cererii de chemare în judecată
(1)Reclamantul poate să îşi modifice cererea şi să propună noi dovezi, sub sancţiunea decăderii, numai până
la primul termen la care acesta este legal citat. În acest caz, instanţa dispune amânarea pricinii şi
comunicarea cererii modificate pârâtului, în vederea formulării întâmpinării, care, sub sancţiunea decăderii,
va fi depusă cu cel puţin 10 zile înaintea termenului fixat, urmând a fi cercetată de reclamant la dosarul
cauzei.
 Acest lucru nu inseamna ca partea careia ii e destinata nu are acces la ea, nu ii este secreta.
Doar ca nu exista o obligatie din partea instantei de a o comunica din oficiu. Se depune in
exemplare suficiente si pentru celelalte parti, doar ca nu se comunica( termenul e prea
scurt, intampinarea s-ar putea sa nu ajunga, corespondenta sa sufere intarzieri si s-a
prevazut in acest fel pentru a se indeplini dreptul de judecare rapida.
Termenul de depunere a intampinarii: 25 de zile de la comunicarea CCJ, dar potrivit art. 201
alin.(5) NCPC, pentru cazuri urgente, judecatorul poate reduce aceste termene, inclusiv cel de 25
de zile.
In diverse materii, exista alte termene:
 spre exemplu la art. 204 NCPC este prevazut un termen de 10 zile.
 Un alt termen special este prevazut la art. 1019 NCPC: debitorul( paratul) este obligat
sa depuna intampinare cu cel putin 3 zile inaintea termenului de judecata, iar
conform alin. 4 si acesta este unul dintre cazurile in care intampinarea nu se
comunica.
 Sanctiunea nedepunerii intampinarii:
Art. 208:  Sancţiunea nedepunerii întâmpinării
(1)Întâmpinarea este obligatorie, în afară de cazurile în care legea prevede în mod expres altfel.
(2)Nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege atrage decăderea pârâtului din dreptul de a mai
propune probe şi de a invoca excepţii, în afara celor de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel.
 Decaderea paratului din dreptul de a mai propune probe si de a ridica exceptii
de ordine privata. Singura posibilitate pentru parat este de a solicita repunerea in
termen.Cele de ordine publica mai pot fi invocate, in tot cursul judecatii, cu
anumite exceptii.
Art. 263:  Situaţia părţii decăzute
- Partea decăzută din dreptul de a administra o probă va putea totuşi să se apere, discutând în fapt şi în drept
temeinicia susţinerilor şi a dovezilor părţii potrivnice.

Spre exemplu: Paratul poate pune intrebari martorilor propusi de partea adversa, va
fi invitat la expertiza, dar nu poate propune noi martori si nici nu poate solicita
expertiza.
Art. 207:  Întâmpinarea comună
Când sunt mai mulţi pârâţi, aceştia pot răspunde împreună, toţi sau numai o parte din ei, printr-o singură
întâmpinare.

Controversa: Exceptia prescriptiei

 Potrivit NCC: Art. 2513 NCC: Prescriptia poate fi opusa numai in prima instanta, prin
intampinare, sau, in lipsa invocarii, cel mai tarziu pana la primul termen de judecata
la care partile sunt legal citate.
Gresit: Nu zice ca daca intampinarea nu e obligatorie, abia atunci mai poate invoca si la primul
termen: unii autori zic ca poti si la primul termen chiar si asa, unii zic ca se poate doar prin
intampinare, partea aia cu primul termen e considerata abrogata prin dispozitiile NCPC.
O alta varianta: legiutorul civil ar fi vrut ca in cel mai rau caz sa poti si la primul termen.
Desi s-a retrogradat prescriptia la ordinul exeptiilor de ordine privata, totusi s-a creat un statut
privilegiat pentru ea si i s-a permis sa poate fi invocata si la primul termen.
Cel care nu depune intampinarea?? ): se poate incadra totusi intr-o exceptie, exista unele
cazuri rarisime in care se poate solicita probe si peste termen sau sa isi sustina apraraile
comentand probele administrate de catre reclam: poti sa pui itrebari martorilor reclamantului,
chiar daca tu nu ai voie sa propui martori. Nu poti sa faci expertiza, dar poti sa discuti cadrul
expertizei , obiectivele expertizei.
Exista discutii: pot fi administrate peste termen acele probe care nu intarzie judecata? Da,
inscrisuri, ele doar se depun.

Cererea reconventionala
= mijlocul procesual prin care paratul formuleaza pretentii proprii in legatura cu cererea
reclamantului, pretentii derivand din acelasi raport juridic sau strans legate de acesta( pozitie
ofensiva)= act specific tot paratului. Prin cererea reconventionala, paratul nu le limiteaza la a se
apara fata de pretentiile reclamantului, nu tinde numai la respingerea cererii reclamantului, ci
tinde si la obligarea reclamantului fata de el: sa dea , sa faca sau sa nu fata ceva.
Exemple:
 Scop limitat exclusiv la paralizarea cererii reclamantului: reclamantul solicita
plata unei sume de bani in baza unui contract, paratul solicita anularea respectivului
contract si prin acest lucru nu castiga nimic, dar poate obtine lipsa de temei a
pretentiilor reclamantului: se respinge CCJ si se anuleaza actul.
Sau reclamantul pretinde efectuarea unei prestatii, iar paratul poate invoca
simulatia, ceea ce l-ar lasa pe recalmant, care e beneficiarul aparent al actului, intr-o
situatie in care l-ar demasca fara calitate procesuala: om de paie :))
 Unele dinte aceste ipoteze, pot fi realizate si fara o cerere reconventionala: se poate sa
invoce si exceptia nulitatii. Daca exceptia este corect intemeiata: solutia se va regas. in
dispozitivul hotararii nu si in considerente. Dar in cazul in care cere direct, solutia se va regas. in
dispozitiv:"respinge cererea reclamantului, admite cererea paratului"
Calitativ solutia nu difera prea mult: cand e exceptie : nu e baza de operare la cartea
funciara. Daca e cerere reconventioala: da, se pote radia ceva din cartea funciara pe baza ei sau
ceva etc.
 Prin cererea reconventionala, paratul ar putea sa nu contrazica cererea reclam, dar sa
tinda la diminuarea pretentiilor, spre exemplu, prin opunerea unei compensatii judiciare
atunci cand nu sunt intrunite conditiile de operabilitate ale compensatiei legale.
Compensatia legala se poate face si ca aparare de fond( adica si prin intampinareeee), dar
cand creanta nu e lichida, poate face cerere reconventionala prin care sa opuna comepnsatia
judiciara( asta numai prin cererea reconventionala).
 Mai pot fi solicitate si pretentiile pe care paratul le are fata de reclamant, care nu pun
in discutie cererea reclamantului, cererea reconventionala, in acest caz, nu tinde la
paralizarea cererii reclamantului, nici la diminuarea acestora, ci independent paratul cere
ceva: reclamantul cere evacuare si paratul cere plata cheltuielilor cu imbunatatirile aduse
imobilului, spre exemplu.

Art. 209: Noţiune şi condiţii

(1)Dacă pârâtul are, în legătură cu cererea reclamantului, pretenţii derivând din acelaşi raport juridic sau
strâns legate de aceasta, poate să formuleze cerere reconvenţională.
(2)În cazul în care pretenţiile formulate prin cerere reconvenţională privesc şi alte persoane decât
reclamantul, acestea vor putea fi chemate în judecată ca pârâţi.
(3)Cererea trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute pentru cererea de chemare în judecată.
(4)Cererea reconvenţională se depune, sub sancţiunea decăderii, odată cu întâmpinarea sau, dacă pârâtul nu
este obligat la întâmpinare, cel mai târziu la primul termen de judecată.
(5)Cererea reconvenţională se comunică reclamantului şi, după caz, persoanelor prevăzute la alin. (2) pentru
a formula întâmpinare. Dispoziţiile art. 201 se aplică în mod corespunzător.
(6)Când reclamantul şi-a modificat cererea de chemare în judecată, cererea reconvenţională se va depune cel
mai târziu până la termenul ce se va încuviinţa pârâtului în acest scop, dispoziţiile alin. (5) fiind aplicabile.
(7)Reclamantul nu poate formula cerere reconvenţională la cererea reconvenţională a pârâtului iniţial.
 Pretentiile paratului trebuie sa derive din acelasi raport juridic sau sa fie macar in stransa
legatura cu acesta: nu se poate ca reclamantul sa solicite evacuarea si paratul sa solicite
prin cererea reconventionala restituirea unui imprumut care nu are legatura cu imobilul.
De principiu, cererea reconventionala este facultativa: paratul ar putea sa formuleze cerere
reconventionala sau poate face cerere separata.
Insa exista avantaje: in unele cazuri obtine paralizarea actiunii reclamantului, pe care nu o
poate obtine decat asa, fie despagubiri cat mai apropiate de prejudiciul lui sau poate chiar obtine
diminuarea prestatiei lui. Sau daca reclamantul obtine ce solicita prin CCJ si te executa, apoi cand
te intorci tu impotriva lui pt despagabirile pe care puteai sa le ceri prin cerere reconventionala si
nu leai cerut: s-ar putea sa fie insolvabil, sa nu mai ai ce executa.
De la regula facultativitatii cererii reconventionale exista si exceptii:
 Spre exemplu: in materia divortului: art. 917 NCPC
Art. 917:  Cererea reconvenţională
(1)Soţul pârât poate să facă şi el cerere de divorţ, cel mai târziu până la primul termen de judecată la care a
fost citat în mod legal, pentru faptele petrecute înainte de această dată. Pentru faptele petrecute după
această dată pârâtul va putea face cerere până la începerea dezbaterilor asupra fondului în cererea
reclamantului.
(2)Cererea pârâtului se va face la aceeaşi instanţă şi se va judeca împreună cu cererea reclamantului.
(3)În cazul în care motivele divorţului s-au ivit după începerea dezbaterilor asupra fondului la prima instanţă
şi în timp ce judecata primei cereri se află în apel, cererea pârâtului va putea fi făcută direct la instanţa
învestită cu judecarea apelului.
(4)Neintroducerea cererii în termenele arătate la alin. (1) şi (3) atrage decăderea soţului pârât din dreptul de
a cere divorţul pentru acele motive. Dacă cererea reclamantului a fost respinsă, soţul pârât poate cere
divorţul pentru motive ivite ulterior.
Cererea de divort facuta de paratul din prima cerere de divort este considerata cerere
reconventionala.
Alin.(4): neintroducerea cerereii ( reconventionale) in termenele prevazute de la alin (1) sau
(3) atrage decaderea sotului parat din dreptul de a cere divortul pentru acele motive.
Sotul parat poate face cerere de divort:
 Cel mai tarziu pana la primul termen de judecata la care a fost legal citat, pentru
faptele petrecute inainte de aceasta data.
 Pana la inceperea dezbaterilor asupra fondului, in cererea reclamantului, pentru
faptele petrecute dupa primul termen de judecata la care paratul este legal citat.
 In fata instantei care judeca apelul, pentru motivele divortului ce s-au ivit dupa
inceperea dezbaterilor asupra fondului la prima instanta si in timp ce judecata primei cereri
se afla in apel.
Potrivit alin. (4) daca sotul parat nu introduce cerere de divort in termenele mentionate, se
atrage sanctiunea decaderii sotului parat de a cere divortul pentru acele motive, asadar de a
cere divortul din culpa.
Astfel, in situatia in sotul parat nu a fost cerere reconventionala, daca cererea reclamantului
a fost respinsa, sotul parat poate obtine divortul numai pentru motive ivite ulterior.
Sotul parat este decazut din dreptul de a mai cere divortul pentru motivele aparute
in termenele respective. Fiind decazut, daca doar sotul reclamant a formulat cerere de divort si
se dovedeste in cele din urma ca numai sotul reclamant era vinovat de destramarea relatiilor
dintre soti, cererea de divort se va respinge daca paratul nu formulat cerere reconventionala.
Exista si o exceptie: ipoteza in care ar fi o despartire in fapt pe o durata mai mare de 2 ani.
In afara acestei ipoteze de exceptie, cererea de divort se va respinge daca se dovedeste
culpa exclusiva a reclamantului, datorita faptului ca sotul parat nu a actionat in sensul
introducerii unei cereri reconventionale.

Calitatea procesuala:
Pot face cerere reconventionala:
 paratul impotriva reclamantului. Sau se poate indrepta impotriva unui intervenient
principal.
 Reclamantul poate face cerere reconventionala fata de cerere de interventie principala fata
de care este un veritabil parat.
Cererea reconventionala ar putea sa conduca si la introducerea in cauza a unor alti parati:
poate face cerere reconventionala si prin cererea reconventionala sa cheme in judecata si alte
persoane. E posibil, pretentiile paratului impotriva reclamantului decurg dintr-un raport juridic
distinct dar in stransa legatura si in acela este un caz de coparticipare obligatorie.
Reclamantul nu poate face cerere reconventionala impotriva paratului, chiar daca in
urma cererii facute de parat dobandeste calitate procesuala pasiva. Daca vrea sa caera pretentii
proprii in legatura cu pretentiile din cererea reconventionala, isi poate modifica CCJ.
CR este o veritabila CCJ, atat doar ca e formulata pe cale incidentala. Din punct de vedere al
continutului, formei sunt aceleasi ca la CCJ, dar nu se va supune procedurii de
regularizare( regularizarea nu se aplica cereririlor cu caracter incidental, numai cererilor de
investire)

 Termen
 odata cu intampinarea, in termenul prevazut de lege pentru depunerea intampinarii.
Nu trebuie neaparat depuse amandoua in acelasi moment.Daca intampin nu este
obligatorie: CR se depunde cel mai tarziu la primul termen de judecata. Daca
 recalmantul modifica cererea: cel mai tarziu la termenul care i se da pentru
intampinare.
Sanctiune: decaderea, dar decaderea nu apare si pe planul dreptului substantial, poate in
continuare sa faca cerere separata.
Prevedere speciala, in materia divortului: art.917 NCPC
Sotul parat: poate face CR cel mai tarziu la primul termen pt faptele cunoscute inaite
de aceasta data. Pentru faptele cunoascute dupa aceasta data: pana la inceperea
dezbaterilor asupra fondului in cererea reclamantului.
Alin. (3): in cazul in care motivele de divort s-au ivit dupa inceperea dezbaterilor
asupra fondului la prima instanta si in timp ce judecata se afla in apel, cererea va
putea fi facuta direct la instanta investita cu judecarea apelului.( daca permite cerere
de apel). Este singurul caz in care se face in apel. Se rapeste un grad de jurisdictie.
Aici in apel se deroga. Briciu: e mai important sa scapati unii de altii decat un amarat
de grad de jurisdicte :))
Se comunica recalmantului si dupa caz celor chemai in judecata ca parati( art. 209 alin 5)
Acestia pot formula intampinare, aplicandu-se in mod corespunzator dispozitiile privitoare la
fixarea primului termen de judecata.
Dupa CR: paratul va purta denumirea de parat-reclamant, iar reclam va purtea
denumirea de reclamant-parat.
In ceea ce priveste regimul de judecata, regula este ca, fiind o cerere incidentala este
competenta a judecata CR, instanta care judeca cererea principala( CCJ), chiar daca CR ar atrage o
competenta materiala si teritoriala diferita. CR se judeca odata cu cererea principala si se
pronunta o unica hotarare.
 Totusi daca cererea principala este in stare de judecata, iar cea incidentala nu este,
instanta va putea dispune judecarea separata a cererii incidentale ( disjungerea). Se
va primi termen la acelasi complet, dar se va forma un dosar nou. Instanta ramane
investita, intrucat prorogarea de competenta a operat deja.
Art. 210:  Disjungerea cererii reconvenţionale
(1)Cererea reconvenţională se judecă odată cu cererea principală.
(2)Dacă numai cererea principală este în stare de a fi judecată, instanţa poate dispune judecarea separată a
cererii reconvenţionale. Cu toate acestea, disjungerea nu poate fi dispusă în cazurile anume prevăzute de lege
sau dacă judecarea ambelor cereri se impune pentru soluţionarea unitară a procesului.

 Nu se poate dispune disjungerea daca se prevede expres imposibilitatea disjungerii

cererilor sau daca judecarea ambelor cereri se impune pentru solutionarea unitara a
procesului.
 Spre exemplu: Nu se poate dispune disjungerea in materia partajului atunci
cand printr-o CR se solicita scoaterea unor bunuri din masa paratajabila. E
putin probabil ca aici ar merge disjungerea, este totusi o legatura stransa.
 Disjungerea nu ar putea fi dispusa, spre exemplu, nici in cadrul unei actiuni
in revendicare, daca reclamantul solicita revendicarea unui bun, iar paratul,
pe calea CR solicita anularea titlului pe care se intemeiaza pretentiile
reclamantului. Disjungerea nu poate opera, intrucat prin disjungere s-ar
ajunge la suspendarea cererii principale, in legatura cu care instanta se afla in
stare de judecata.
 Disjungerea nu poate fi dispusa nici in cadrul procedurii divortului, intrucat
potrivit art. 917 alin 2 NCPC, cererea reconventionala formulata de sotul parat
se va judeca impreuna cu cererea de divort formulata de sotul reclamant.
 Masurile asiguratii si provizorii
 Sechestrul asigurator
 Poprirea asiguratorie
 Sechestrul judiciar
Distinctia fata de masurile conservatorii: masurile conservatorii reprezinta un gen: intra
nu numai cele asiguratorii ci si actiunea pauliana sau opozitia creditorilor, notarea in cartea
funciara a unui litigiu, adica aspecte ce exced masurilor asiguratorii propriu zise. Masurile
asiguratorii se disting de cele conservatorii prin faptul ca au un caracter mult mai radical mai
brutal. Masurile asiguratorii sunt mai energice, fie pentru a indislponibiliza bunurile pana atunci
cand se termina procesului, fie pentru indisponibilizarea averii debitorului pentru a avea ce sa
executi in caz de castig, pentru a-ti asigura deplinul succes . Cele asiguratorii tind la protejarea
unui drept prin, spre exemplu, deschiderea unor mijloace procedurale( actiunea pauliana) sau prin
aducerea la cunostinta tertilor o notarea in cartea funciara, fara ca aceasta sa produca un efect
asupra bunului in sine.
Masurile provizorii: in terminologia generala, masurile provizorii curpind masurile
asiguratorii, dar mai presupun si altele cu caracter procedural:
 Spre exemplu: atunci cand soliciti administrarea unor probe inainte de inceperea
procesului. Probabil e posibil sa dispara inainte sa se ajunga la administrarea ei. Nu e o
masura asiguratorie propriu-zisa, dar e o masura provizorie – se va vedea daca proba va fi
sau nu utila sau daca va fi relevanta. In prima faza se asigura existenta ei, deci aceasta este
o masura provizorie
 Spre exemplu: ordonanta presedintiala : presupune masuri cu caracter vremelnic pentru a
nu se prejudicia prin intarziere.

Sechestrul asigurator
Art. 952:  Noţiune
Sechestrul asigurător constă în indisponibilizarea bunurilor mobile sau/şi imobile urmăribile ale
debitorului aflate în posesia acestuia sau a unui terţ în scopul valorificării lor în momentul în care
creditorul unei sume de bani va obţine un titlu executoriu.
 cineva pretinde de la altcineva o suma de bani: nu avem cu titlu excutoriu. Daca ar avea ar
cere direct executare silita. Deci se afla in procedura pentru obtinerea titlului si isi face
griji ca pana la obtinerea titlului executoriu se va diminua patrimoniul debitorului sau.
 Bunurile neurmaribile: art. 726, 727 NCPC

Conditii de infiintare : art. 953 NCPC

Art. 953:  Condiţii de înfiinţare
(1)Creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanţă este constatată în scris şi
este exigibilă, poate solicita înfiinţarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile şi
imobile ale debitorului, dacă dovedeşte că a intentat cerere de chemare în judecată. El poate fi
obligat la plata unei cauţiuni în cuantumul fixat de către instanţă.
(2)Acelaşi drept îl are şi creditorul a cărui creanţă nu este constatată în scris, dacă
dovedeşte că a intentat acţiune şi depune, odată cu cererea de sechestru, o cauţiune de
jumătate din valoarea reclamată.
(3)Instanţa poate încuviinţa sechestrul asigurător chiar şi atunci când creanţa nu
este exigibilă, în cazurile în care debitorul a micşorat prin fapta sa asigurările date
creditorului sau nu a dat asigurările promise ori atunci când este pericol ca debitorul să se
sustragă de la urmărire sau să îşi ascundă ori să îşi risipească averea. În aceste cazuri,
creditorul trebuie să dovedească îndeplinirea celorlalte condiţii prevăzute la alin. (1) şi să
depună o cauţiune, al cărei cuantum va fi fixat de către instanţă.
 1. Creditorul invoca un act scris la baza creantei lui : nu act autentic, daca e autentic ar
putea sa execute direct, ar fi titlu executoriu. Creanta este exigibila. Instanta il poate
obliga la plata unei cautiuni al carei cuantum va fi stab de catre instanta. Cautiunea nu este
obligatorie: poate fi obligat la plata unei cautiuni, instanta decide.Insa, in practica mai
mereu se aplica cautiune. Cuantumunul se fixeaza de instanta. Totusi, la art. 1057 din
materia cautiunii judiciare se prevede: cautiunea nu va reprezenta mai mult de20 % , daca
legea nu pevede altfel, iar daca obiectul nu e evaluabil, cautiunea nu va reprezenta mai
mult de 10000 lei.
In materia sech. Asig.clar e eveluabil: deci cautiunea nu va reprezenta mai ai mult de 20%.
2. Cand creanta nu este constata prin inscris: spre exemplu: in cazul raspunderii
delictuale sau in cazul unui contract facut verbal si pe care spera sa il dovedeasca prin alte
mijloace. Creanta este exigibila si e necesara dovedirea intentarii actiunii de fond. In
acest caz cautiunea este obligatorie si cuantumul ei este de 50% din val creantei pretinse.
Instanta nu mai are dreptul de apreciere si e si cuantum mai mare: Diferenta e data de
credibilitatea creditorului care are un inscris si unul care nu are, are doar o poveste.
Scopul cautiunii: de a-i crea debitorului constrans patrimonial prin masura de
indisponibilizare, confortul necesar pentru ipoteza in care daca castiga procesul, sa aiba din ce sa
se desbagubeasca debitorul lezat prin mas de indisponibilizare.
3. Cand creanta este constata prin act scris, dar nu este exigibila : este necesara
dovedirea intentarii actiunii de fond dar si depunerea unei cautiuni obligatorii, in
cuantumul fixat de instanta. Aici debitorul trebuie sa se afle intr-o serie de ipoteze care
permint formulaea unei cereri de sechestru asigurator:
 debit a misc prin fapta sa asigurarile date creditorului
 sau nu a dat asigurarile promise
 ori atunci cand este pericol ca debitorul sa se sustraga de la urmarire
 sau este pericol ca debitorul sa isi ascunda ori sa-si risipeasca averea.
Potrivit NCC: aceste cazuri sunt cazuri de decadere din beneficiul termenului accordat.
Ipoteza este urmatoarea : Debitorul: creanta cu scadenta, dar face una din aceste fapte care
in realitate reprezinta motive seriose pentru decaderea lui din beneficiul termenului si se
considera ca creanta ajuns la scandenta.
Reclamantul face cerere -> sigur ca paratul va invoca exceptia prematuritatii, iar reclamantul
va arata ca paratul a fost decazut prin una dintre aceste fapte. Numai ca pana se vor dovedi toate
astea, cat dureaza procesul, trebuie sa se adopte o masura asiguratorie. Pana la termen cand s-ar
admite , s-ar putea sa nu mai aiba ce executa.
Aceasta inseamna ca judecatorul din actiunea in masura asiguratorie, va analiza doar
intr-un mod urgent si nu aprofundat aceste ipoteze. Judecator de fond va fi cel care va stabili
faptele. Judecatorul din cererea de mas asiguratorie, verifica doar daca e credibil, doar pipaie.
Daca judecatorul din masura asigratorie va analiza gresit, iar judecatorul de fond
admite exceptia de prematuritate: masurile asiguratorii se vor desfiinta.

Procedura de solutionare : art. 954 NCPC

Art. 954:  Procedura de soluţionare
(1)Cererea de sechestru asigurător se adresează instanţei care este competentă să judece
procesul în prima instanţă. Creditorul nu este dator să individualizeze bunurile asupra cărora solicită să
se înfiinţeze sechestrul.
(2)Instanţa va decide de urgenţă în camera de consiliu, fără citarea părţilor, prin încheiere executorie,
stabilind suma până la care se încuviinţează sechestrul, fixând totodată, dacă este cazul, cuantumul
cauţiunii şi termenul înăuntrul căruia urmează să fie depusă aceasta.
(3)Încheierea prin care se soluţionează cererea de sechestru se comunică creditorului de îndată de către
instanţă, iar debitorului de către executorul judecătoresc, odată cu luarea măsurii. Încheierea este supusă
numai apelului, în termen de 5 zile de la comunicare, la instanţa ierarhic superioară. Apelul se judecă de
urgenţă şi cu precădere, cu citarea în termen scurt a părţilor.
 (4)Dispoziţiile art. 999 alin. (4) se aplică atât la soluţionarea cererii, cât şi la judecarea apelului.
Cererea de sechestru este o cerere incidentala: se va judeca de catre instanta care
judeca cauza pe fond in prima instanta. Se poate face cerere de seschestrusi in apel si in recurs:
tot prima instanta judeca. Nu instanta de apel sau de recurs.
Prin cererea de sechestru nu se individualizeaza bunurile, vor fi individualizate de
executorul judecatoresc in procedura de executare a incheierii de sechestru. Doar se zice: cer
indisponibilizare, in limita acoperii creantei.
Analiza cererii:
 De urgenta
 In camera de consiliu,
 Fara citarea partilor
 Se pronunta o incheiere excutorie ( apelul nu suspenda exceutarea)
Prin aceasta incheiere: se stabileste suma pana la care se incuviinteaza sechestrul si daca e
cazul si cuantumul cautiunii si termenul in care acesta trebuie depusa.
Incheierea prin care se solutioneaza:
 i se comunica de indata creditorului
 iar debit. i se comunica de catre executor, odata cu luarea masurii: cand vine cu sigiliul.
Daca debitorului i s-ar comunica, el ar cunoaste faptul ca in cateva zile va veni un executor si
poate instraina bunurile pana atunci. De aceea leg. a vrut a fie prudent( de-asta nici nu le-a citat).
Cai de atac:
 apel, 5 zile de la cominicare ( Atentie ca se face diferit !)
 la instanta superioara. Daca pronunta Curtea de Apel( cand e instanta de fond),
calea de atac e recurs la ICCJ.
 Apelul
 Se judeca de urgenta
 Cu citare
 Termen scurt
 Apelul nu e suspensiv de executare.
Excutarea: in privinta executarii se aplica regulile de la executaea silita, in mod
corespunzator, numai cele care sunt compatibile- art. 955 NCPC.
Art. 955:  Executarea măsurii
(1)Măsura sechestrului asigurător se duce la îndeplinire de către executorul judecătoresc, potrivit
regulilor prezentului cod cu privire la executarea silită, care se aplică în mod corespunzător, fără a
mai cere vreo autorizare sau altă formalitate, în afară de înregistrarea acesteia.
(2)În cazul bunurilor mobile, executorul se va deplasa, în cel mai scurt timp posibil, la locul unde se
află bunurile asupra cărora se va aplica sechestrul. Executorul judecătoresc va aplica sechestrul
asupra bunurilor urmăribile numai în măsura necesară realizării creanţei. În toate cazurile,
sechestrul asigurător se va aplica fără somaţie ori înştiinţare prealabilă a debitorului.
(3)Sechestrul asigurător înfiinţat asupra unui bun supus unor formalităţi de publicitate se va
înscrie de îndată în cartea funciară, registrul comerţului, Arhiva Electronică de Garanţii Reale
Mobiliare sau în alte registre publice, după caz. Înscrierea face opozabil sechestrul tuturor acelora
care, după înscriere, vor dobândi vreun drept asupra imobilului respectiv.
(4)Împotriva modului de aducere la îndeplinire a măsurii sechestrului cel interesat va putea
face contestaţie la executare.

Desfiintarea( art. 956 NCPC): daca nu se dep cautiunea jn termenul fixat de instanta,
atrage desfiintarea de drept a sechestrului asigurator. Se constata:
 prin incheiere definitiva
 data fara citare.
Ridicarea sechestrul asigurator( art. 957 NCPC)
Art. 957:  Ridicarea sechestrului asigurător
(1)Dacă debitorul va da, în toate cazurile, o garanţie îndestulătoare, instanţa va putea ridica, la
cererea debitorului, sechestrul asigurător. Cererea se soluţionează în camera de consiliu, de urgenţă şi
cu citarea în termen scurt a părţilor, prin încheiere supusă numai apelului, în termen de 5 zile de la
 pronunţare, la instanţa ierarhic superioară. Apelul se judecă de urgenţă şi cu precădere. Dispoziţiile
art. 954 alin. (4) se aplică în mod corespunzător.
(2)De asemenea, în cazul în care cererea principală, în temeiul căreia a fost încuviinţată măsura
asigurătorie, a fost anulată, respinsă sau perimată prin hotărâre definitivă ori dacă cel care a făcut-o
a renunţat la judecarea acesteia, debitorul poate cere ridicarea măsurii de către instanţa care a
încuviinţat-o. Asupra cererii instanţa se pronunţă prin încheiere definitivă, dată fără citarea părţilor.
Dispoziţiile art. 955 se aplică în mod corespunzător.

In principiu, ca regula, sechestrul se ridica cand ramane definitiva hotararea de fond

se respingere, anulare, permiare, renuntare, practic orice hotarare prin care actiunea de
fond in genere nu are succes. Asupra acestia se pronunta instanta:
 prin incheiere definitiva
 data fara citare.
Un caz special de ridicare: cand pana la solutionarea actiunii de find, debitorul ofera
garantii indestulatoare si cere ridicarea sechestrului de pe bunurile pe care a fost aplica si
stramutarea lui pe bunurile pe care le ofera. Vizeaza orice bun prin care s-ar putea satisface
creanta. Spre exemplu: debitorul: mi-ati sechestrat un bun, vreau sa-l vand, va dau altul la fel de
valoros, chiar mai valoros. Vreau sa-l vand pe ala, acum am cumparator pt el. Poate da in schimb
un alt bun, o suma de bani, un garant suficient de potent financiar (fideiusor).
Aceasta cerere se judeca:
 in camera de consiliu
 de urgenta
 cu citarea in termen scurt partilor ( pentru ca creditorul sa poate ridica probleme
legate de valoare etc).
 Se pronunta o incheiere ce poate fi atac este apelul
 In 5 zile de la pronuntare
 De urgenta
 Cu citarea partilor.
 Suspensiv de executare: daca de exemplu garantia nu este una indestulatoare si
creditorul chiar asta invoca, nu ar fi normal ca el sa fie prejudiciat.
Valorificarea bunurilor sechestrate: numai dupa obtinerea hotararii executorii( art. 958 NCPC)
In cazul imobilelor, incheirea de sechestru se noteaza in cartea funciara. Orice vanzare
devine inopozabila creditorului. Se noteaza si in cazul bunurilor bunurile mobile care au registre
de publicitate.

Poprirea asiguratorie
Art. 970:  Obiectul popririi asigurătorii
Poprirea asigurătorie se poate înfiinţa asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare sau altor bunuri
mobile incorporale urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va
datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente, în condiţiile stabilite la art. 953.

 conditiile de la sechestru asi se aplica si aici: se solut dupa aceleasi reguli.

Art. 953:  Condiţii de înfiinţare
(1)Creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanţă este constatată în scris şi este exigibilă,
poate solicita înfiinţarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale debitorului,
dacă dovedeşte că a intentat cerere de chemare în judecată. El poate fi obligat la plata unei cauţiuni în
cuantumul fixat de către instanţă.
(2)Acelaşi drept îl are şi creditorul a cărui creanţă nu este constatată în scris, dacă dovedeşte că a
intentat acţiune şi depune, odată cu cererea de sechestru, o cauţiune de jumătate din valoarea reclamată.
(3)Instanţa poate încuviinţa sechestrul asigurător chiar şi atunci când creanţa nu este exigibilă, în
cazurile în care debitorul a micşorat prin fapta sa asigurările date creditorului sau nu a dat asigurările
promise ori atunci când este pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să îşi ascundă ori să îşi
risipească averea. În aceste cazuri, creditorul trebuie să dovedească îndeplinirea celorlalte condiţii
prevăzute la alin. (1) şi să depună o cauţiune, al cărei cuantum va fi fixat de către instanţă.
 Se aplica si regulile de la sechestru privind: executarea, desfiintarea si ridicarea
popririi: art. 954-959 NCPC.
Aceleasi reglui ca la sechestrul asigurator, cu urmatoarea mentiune: difera obiectul si
partile.
Obiect : La poprire: sunt avute in vedere sumele de bani, titluri de valoare, alte bunuri
mobile incorporale, urmaribile, datorate debitorului de o terta persoana. E valabila si ipoteza
unor bunuri pe care acesta i le va datora in viitor, in temeiul unor raporturi juridice existente:
chirie care nu e scadenta, opresti sumele viitoare.
Deci bunurile nu se afla la debitor!
Parti : Debitor, creditor si tert poprit( un debitor al debitorului).
Creditorul ii cere tertului poprit sa nu ii plateasca aceste sume de bani sau aceste alte
bunuri debitorului si sa le indisponibilizeze in mainile lui, pana se va clarifica daca exista sau nu o
creanta contra debitorului.
In ce priveste sumele datorate in viitor, este permisa poprirea, daca ele sunt datorate in
baza unor raporturi juridice existente.
Exemplu: Cont bancar pe zero, poate fi poprit pentru ca e posibil sa alimenteze
Exemplu: popresti sumele pe care chiriasul le datoreaza proprietarului. Deocamdata
datoreaza doar chiria pe luna respectiva, dar poate fi facuta si pentru lunile urmatoare pentru ca
raportul juridic dintre locator si locatar exista deja.
Reguli aplicabile : art. 970 NCPC Art. 971:  Reguli aplicabile
(1)Soluţionarea cererii, executarea măsurii, desfiinţarea şi ridicarea popririi asigurătorii se vor efectua
potrivit dispoziţiilor art. 954-959, care se aplică în mod corespunzător.
(2)În cererea de poprire bancară creditorul nu este dator să individualizeze terţii popriţi cu privire la
care solicită să se înfiinţeze poprirea.
Executorul trimite la toate bancile si una dintre banci ca spune ca ea are conturile
debitorului, pentru ca creditorul nu are de unde sa stie la ce banci are debitorul cont.

Sechestrul judiciar
Art. 972:  Noţiune
Sechestrul judiciar constă în indisponibilizarea bunurilor ce formează obiectul litigiului sau, în
condiţiile legii, a altor bunuri, prin încredinţarea pazei acestora unui administrator-sechestru
desemnat potrivit art. 976
 Indisponibilizarea unor bunuri mobile si imobile, dar care fac obiectul litigiului, la cel
asigurator: nu ne interesa ce bunuri.
 SAU in conditiile legii si alete bunuri
 prin incredintarea pazei acestora unui administrator-sechestru, desemnat potrivit
art. 976 NCPC
Conditii de infiintare- art.973 NCPC
Art. 973:  Condiţii de înfiinţare
(1)Ori de câte ori există un proces asupra proprietăţii sau altui drept real principal, asupra posesiei unui bun
mobil sau imobil ori asupra folosinţei sau administrării unui bun proprietate comună, instanţa de judecată va
putea să încuviinţeze, la cererea celui interesat, punerea sub sechestru judiciar a bunului, dacă această
măsură este necesară pentru conservarea dreptului respectiv.
(2)Se va putea, de asemenea, încuviinţa sechestrul judiciar, chiar fără a exista proces:
a)asupra unui bun pe care debitorul îl oferă pentru liberarea sa;
b)asupra unui bun cu privire la care cel interesat are motive temeinice să se teamă că va fi sustras, distrus ori
alterat de posesorul său actual;
c)asupra unor bunuri mobile care alcătuiesc garanţia creditorului, când acesta învederează insolvabilitatea
debitorului său ori când are motive temeinice de bănuială că debitorul se va sustrage de la eventuala urmărire
silită ori să se teamă de sustrageri sau deteriorări.
(3)În cazul prevăzut la alin. (2), partea care a obţinut instituirea sechestrului judiciar este obligată să
introducă acţiunea la instanţa competentă, să iniţieze demersurile pentru constituirea tribunalului arbitral
sau să solicite punerea în executare a titlului executoriu, într-un termen de cel mult 20 de zile de la data
încuviinţării măsurii asigurătorii.
(4)Nerespectarea dispoziţiilor alin. (3) atrage desfiinţarea de drept a sechestrului judiciar. Aceasta se
constată prin încheiere definitivă dată fără citarea părţilor.

I.
1. Conditie: tip proces: actiune privitoare la proprietate sau alt drept real( actiune reala in
general), actiune posesorie, actiune privind folosinta sau administrarea unui bun proprietate
comuna.
2. Aceasta masura sa fie necesara pentru conservarea dreptului respectiv.
In doctrina: nu se adopta in toate cazurile, numai atunci cand exista ingrijorari temeinice
potrivit carora daca nu s-ar adopta masura, bunul ar fi instrainat ori distrus. Trebuie sa se
dovedeasca pericolul de instrainare.

II. Se poate adopta masura chiar fara a exista un proces: 973(2) NCPC
 asupra unui bun pe care debitorul il ofera pt liberarea sa( garantie, promisiune de
garantie)
 asupra unui bun cu privire la care are motive temeinice sa se teama ca va fi sustras, distrus
ori alterat de posesorul sau actual.
 asupra unor bunuri mobile care altcatuiesc garantia creditorului, cand acesta invedereaza
insolvabilitatea creditorului sau ori cand are motive temeinice de banuiala ca debitorul se
sutrage de la eventuala urmarire silita ori sa se teama de sutrageri sau deteriorari.
In aceste 3 cazuri, partea care a obtinut sechestrul este obligata sa introduca actiunea la
instanta competenta, sa initieze demersurile pentru constituirea tribunalului arbitrar sau sa solicite
punerea in executare a titlului executoriu, intr-un termen de cel mult 20 de zile de la data
incuviintarii masurii asiguratorii. Aceasta, pentru a nu-l obliga pe celalat sa introduca actiune de
fond sau pt a nu se transforma intr-o masura definitiva
Exemplu: teren- revendicare: blochezi terenul si nu mai faci actiune in revendicare.
Posesorul ar trb sa faca el actiune sa se dovedeasca ca reclamantul nu e proprietare, se rastroarna.
Trecerea termenului: atrage desfiintarea de drept a sechestrului
 se constata prin incheiere definitiva
 fara citare.

Procedura de infiintare – art. 975 NCPC

Art. 975:  Procedura de înfiinţare
(1)Cererea de sechestru judiciar se judecă de urgenţă, cu citarea părţilor.
(2)În caz de admitere, instanţa va putea să îl oblige pe reclamant la darea unei cauţiuni, dispoziţiile art. 956
aplicându-se în mod corespunzător.
(3)În cazul bunurilor imobile se va proceda şi la înscrierea în cartea funciară potrivit art. 955 alin. (3).
(4)Încheierea este supusă numai apelului, în termen de 5 zile de la pronunţare, la instanţa ierarhic
superioară. Dispoziţiile art. 954 alin. (4) şi cele ale art. 959 se aplică în mod corespunzător.
 De urgenta
 Cu citarea partilor
 NU in camera de consiliu
Si aici instanta poate sa-l oblige( posibiliate) la plata unei cautiuni si apreciaza si
cuantumul, in limita aceea de 20%/ 1000 lei.
Apel:
 5 zile de la pronuntare
 La instanta ierhic superioara
Prin incheierea de admitere a sechestrului judiciar se desemneaza administratorul-
sechestrul, paznicul bunului.
Acesta va fi desemnat conform art 976 alin. (1) NCPC:
Art. 976: Administratorul-sechestru
(1)Paza bunului sechestrat va fi încredinţată persoanei desemnate de părţi de comun acord, iar în caz de
neînţelegere, unei persoane desemnate de instanţă, care va putea fi chiar deţinătorul bunului. În acest scop,
executorul judecătoresc, sesizat de partea interesată, se va deplasa la locul situării bunului ce urmează a fi
pus sub sechestru şi îl va da în primire, pe bază de proces-verbal, administratorului-sechestru. Un exemplar
al procesului-verbal va fi înaintat şi instanţei care a încuviinţat măsura.

De principiu, poate fi chiar detinatorul bunului, dar i se va aduce la cunostinta ca poate

raspunde inclusiv penal daca le scoate de sub sechestru. Nu e chiar lupul paznic la oi :))
Si nu e aceasta o regula, se poate desemna altul de la inceput. Sau se poate desmna altul
dupa ce acesta le sutrage sau ceva.

Atributiile administratorului-sechestru art. 976(2) NCPC

(2)Administratorul-sechestru va putea face toate actele de conservare şi administrare, va încasa orice
venituri şi sume datorate şi va putea plăti datorii cu caracter curent, precum şi pe cele constatate prin
titlu executoriu. De asemenea, cu autorizarea prealabilă a instanţei care l-a numit, administratorul-
sechestru va putea să înstrăineze bunul în cazul în care acesta nu poate fi conservat sau dacă, dintr-
un alt motiv, măsura înstrăinării este vădit necesară şi, dacă a fost în prealabil autorizat, el va putea
sta în judecată în numele părţilor litigante cu privire la bunul pus sub sechestru.
 Cu autoriarea prealabila a instantei poate sa si instraineze: NU bunuri perisabile, ele
nu pot forma obiectul sechestrului: sunt fungibile.
 Se poate instraina o masina spre exemplu.
 Administratorul sechestru poate sta in proces cu incuviintarea instantei:
reprezentare judiciara.
! Conform art. 976 alin.(3) NCPC, in cazuri urgente: instanta ar putea numi prin incheiere
definitiva si fara citare un administrator provizoriu pana la solutionarea cererii de
sechestru.

Citarea
 Este obligatoriu
 Citarea se verfica de instanta din oficiu.
Sanctiunea: nulitatatea.
Cand este fara citare : trebuie sa fie prevazut expres!
Termenul in cunostinta: din faptul ca partile se citeaza, nu trebuie inteles ca instanta va
cita partile la fiecare termen. Exista fictiunea termnului in cunostinta: se bazeaza pe ideea ca o
parte, odata ce a luat cunostinta de un termen si este clar acest lucru, nu mai e citata ulterior: se
presupune ca se intereseaza singura.
In NCPC: exista si obligatia de a te interesa de proces, de a te intersa sa se desfasoare
procesul intr-un termen mai alert, deci aceasta fictiune are acoperire.
Nu deroga de la principiul drepului la aparare si nici de principiul contraditorialitatii.
 3 ipoteze de termen in cunostinta: art. 229 NCPC Art. 229:  Termen în cunoştinţă
(1)Partea care a depus cererea personal sau prin mandatar şi a luat termenul în cunoştinţă, precum şi partea
care a fost prezentă la un termen de judecată, personal sau printr-un reprezentant legal ori convenţional,
chiar neîmputernicit cu dreptul de a cunoaşte termenul, nu va fi citată în tot cursul judecării la acea
instanţă, considerându-se că ea cunoaşte termenele de judecată ulterioare. Aceste dispoziţii îi sunt aplicabile
şi părţii căreia, personal ori prin reprezentant legal sau convenţional ori prin funcţionarul sau persoana
însărcinată cu primirea corespondenţei, i s-a înmânat citaţia pentru un termen de judecată, considerându-se
că, în acest caz, ea cunoaşte şi termenele de judecată ulterioare aceluia pentru care citaţia i-a fost înmânată.
(2)Dispoziţiile alin. (1) nu se aplică:
1.în cazul reluării judecăţii, după ce a fost suspendată;
2.în cazul când procesul se repune pe rol;
3.când partea este chemată la interogatoriu, în afară de cazul în care a fost prezentă la încuviinţarea lui,
când s-a stabilit şi termenul pentru luarea acestuia;
4.când, pentru motive temeinice, instanţa a dispus ca partea să fie citată la fiecare termen;
5.în cazul în care instanţa de apel sau de recurs fixează termen pentru rejudecarea fondului procesului după
anularea hotărârii primei instanţe sau după casarea cu reţinere.
(3)Militarii încazarmaţi sunt citaţi la fiecare termen.
(4)Deţinuţii sunt citaţi, de asemenea, la fiecare termen
Au termen in cunostinta:
 partea care a depus personal sau prin mandatar cererea si a luat termenul in cunostinta:
nu prea exista aceasta posibilitate, completul da el termen, dupa repartizarea pe complet
etc.
 partea care a fost prezenta la termen, personal sau prin reprezentant chiar daca nu era
imputernicit special.
 partea care ia personal, sau prin reprezentant legal ori conventional: citatia pentru un
termen de judecata: citatia ajunge la parte sau la reprezentant sau la funct insarcinat cu
primirea corespindentei( la o societate de avocatura spre ex.)
Citatia se poate lasa si la altii, la cutia postala: este legal indeplinita procedura, dar nu au
termen in cunostinta in aceste cazuri.
Termenul este considerat in cunostinta "In tot cursul" procesului, cu exceptia cazurilor 1-5
prevazute la art.229 alin.(2) Toate acestea au la baza ideea ca partea care e prezumata a stie
termene, va trebui totusi citata, apreciaza ca nu e suficient aceasta prezumtie de cunoastere a
tuturor termenelor.
1.în cazul reluării judecăţii, după ce a fost suspendată- partea nu stie cand se reia.
2.în cazul când procesul se repune pe rol - a ramas in pronuntare si isi da seama ca nu a administrat o
proba sau nu se realiz unanimitatea la completul de 2 si se formeaza complet de divergenta.
3.când partea este chemată la interogatoriu, în afară de cazul în care a fost prezentă la încuviinţarea lui,
când s-a stabilit şi termenul pentru luarea acestuia - Are o consecinta mai grava daca lipseste la interog: ca
recunoaste pretentiile partii adverse. Se citeaza chiar daca are termen in cunostinta, cu exceptia cand are
termenul in cunostinta, ala de termenul la care s-a luat masura interogatoriului.
4.când, pentru motive temeinice, instanţa a dispus ca partea să fie citată la fiecare termen : sa incerce sa
impace partile.
5.în cazul în care instanţa de apel sau de recurs fixează termen pentru rejudecarea fondului procesului
după anularea hotărârii primei instanţe sau după casarea cu reţinere : chiar la instanta de apel sau recurs:
pentru rejudecare etc.
Nu se aplica termenul in cunostinta, niciodata: pentru militarii incazarmati si detinuti: sunt
citati la fiecare termen: au nevoie de dovada sa poata pleca de acolo, au nevoie de citatie, nu pot
spune: ma duc ca am termen in cunostinta, stiu eu ca azi e termen.
Termnul acesta poate fi schimbat numai pt motive temeinice, le cerere sau din oficiu,
de catre completul investit.
Art. 157:  Cuprinsul citaţiei
(1)Citaţia va cuprinde:
a)denumirea instanţei, sediul ei şi, când este cazul, alt loc decât sediul instanţei unde urmează să se
desfăşoare judecarea procesului;
b)data emiterii citaţiei;
c)numărul dosarului;
d)anul, luna, ziua şi ora înfăţişării;
e)numele şi prenumele sau denumirea, după caz, ale/a celui citat, precum şi locul unde se citează;
f)calitatea celui citat;
g)numele şi prenumele sau denumirea, după caz, ale/a părţii potrivnice şi obiectul cererii;
h)indicarea, dacă este cazul, a taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar datorate de cel citat;
i)menţiunea că, prin înmânarea citaţiei, sub semnătură de primire, personal ori prin reprezentant legal sau
convenţional ori prin funcţionarul sau persoana însărcinată cu primirea corespondenţei pentru un termen de
judecată, cel citat este considerat că are în cunoştinţă şi termenele de judecată ulterioare aceluia pentru care
citaţia i -a fost înmânată;
j)alte menţiuni prevăzute de lege sau stabilite de instanţă;
k)ştampila instanţei şi semnătura grefierului.
(2)În citaţie se menţionează, când este cazul, orice date necesare pentru stabilirea adresei celui citat, precum
şi dacă citarea se face cu chemarea la interogatoriu sau dacă cel citat este obligat să prezinte anumite
înscrisuri ori dacă i se comunică odată cu citaţia alte acte de procedură. În cazurile în care întâmpinarea nu
este obligatorie, în citaţie se va menţiona obligaţia pârâtului de a-şi pregăti apărarea pentru primul termen de
judecată, propunând probele de care înţelege să se folosească, sub sancţiunea prevăzută de lege, care va fi
indicată expres.
(3)Cerinţele de la alin. (1) lit. a), c), d), e) şi k) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

Sanctiunea: nulitatea. Nulitatile de la a, c,d,e si k sunt nulitati exprese, restul: virtuale.

Comunicaea citatiilor: prin agent procedural al instantei sau prin salariat al ei. Daca ac
lucru nu este posibil- prin posta cu scrisoare de confirmare si continut declarat in plic inchis de va
purtea mentiunea: PENTRU JUSTITIE. A SE INMANA CU PRIORITATE. Art. 154 NCPC.
In practica e invers: majoritatea se comunica prin posta si agentul procedural e folosit
numai in cazuri urgente.
Exista si posibilitatea comunicarii directe intre parti a actelor de procedura: 160 NCPC,
dar aceasta prevedere vizeaza numai acte care provin de la parti, nu acte care provind de la
instanta.
Locul citarii: Art. 155 NCPC Art. 155:  Locul citării
(1)Vor fi citaţi:
1.statul, prin Ministerul Finanţelor Publice sau alte organe anume desemnate în acest scop de lege, la sediul
acestora;
2.unităţile administrativ-teritoriale şi celelalte persoane juridice de drept public, prin cei însărcinaţi să le
reprezinte în justiţie, la sediul acestora;
3.persoanele juridice de drept privat, prin reprezentanţii lor, la sediul principal sau, atunci când este cazul, la
sediul dezmembrământului lor;
4.asociaţiile, societăţile şi alte entităţi fără personalitate juridică constituite potrivit legii, prin reprezentantul
desemnat, la sediul sau domiciliul acestuia;
5.cei supuşi procedurii insolvenţei, precum şi creditorii acestora, la domiciliul sau, după caz, la sediul
acestora; după deschiderea procedurii, citarea va fi efectuată potrivit legii speciale;
6.persoanele fizice, la domiciliul lor; în cazul în care nu locuiesc la domiciliu, citarea se va face la reşedinţa
cunoscută ori la locul ales de ele; în lipsa acestora, citarea poate fi făcută la locul cunoscut unde îşi
desfăşoară permanent activitatea curentă;
7.incapabilii sau cei cu capacitate de exerciţiu restrânsă, prin reprezentanţii sau ocrotitorii lor legali, la
domiciliul ori sediul acestora, după caz; în caz de numire a unui curator special, potrivit art. 58, citarea se va
face prin acest curator, la sediul său profesional;
8.bolnavii internaţi în unităţi sanitare, la administraţia acestora;
9.militarii încazarmaţi, la unitatea din care fac parte, prin comandamentul acesteia;
10.cei care fac parte din echipajul unei nave maritime sau fluviale, alta decât militară, dacă nu au domiciliul
cunoscut, la căpitănia portului unde este înregistrată nava;
11.deţinuţii, la administraţia locului de deţinere;
12.personalul misiunilor diplomatice, al oficiilor consulare şi cetăţenii români trimişi să lucreze în cadrul
personalului organizaţiilor internaţionale, precum şi membrii de familie care locuiesc cu ei, cât timp se află în
străinătate, prin Ministerul Afacerilor Externe; alţi cetăţeni români, aflaţi în străinătate în interes de serviciu,
inclusiv membrii familiilor care îi însoţesc, prin organele centrale care i-au trimis sau în subordinea cărora se
află unitatea care i-a trimis în străinătate;
13.persoanele care se află în străinătate, altele decât cele prevăzute la pct. 12, dacă au domiciliul sau reşedinţa
cunoscută, printr-o citaţie scrisă trimisă cu scrisoare recomandată cu conţinut declarat şi confirmare de
primire, recipisa de predare a scrisorii la poşta română, în cuprinsul căreia vor fi menţionate actele ce se
expediază, ţinând loc de dovadă a îndeplinirii procedurii, dacă prin tratate sau convenţii internaţionale la care
este parte România ori prin acte normative speciale nu se prevede altfel. Dacă domiciliul sau reşedinţa celor
aflaţi în străinătate nu este cunoscut/cunoscută, citarea se face potrivit art. 167. În toate cazurile, dacă cei
aflaţi în străinătate au mandatar cunoscut în ţară, va fi citat numai acesta din urmă;
14.cei cu domiciliul sau reşedinţa necunoscută, potrivit art. 167;
15.moştenitorii, până la intervenirea lor în proces, printr-un curator special numit de instanţă, la domiciliul
acestuia.
(2)În cazurile prevăzute la alin. (1) pct. 1 şi 2, statul, prin Ministerul Finanţelor Publice, unităţile
administrativ-teritoriale, precum şi celelalte persoane juridice de drept public îşi pot alege un sediu procesual
la care vor fi comunicate toate actele de procedură
 Citarea prin publicitate: usa instantei, portalul instantei, la ultimul dom cunoscut, iar
daca se apreciaza necesar si in M.of si intr-un ziar de larga circulatie. Pentru cel citat prin
publicitate: i se numeste si un curator. Procedura de comunicare se va considera indeplininta in a
15- a zi de la publicarea citatiei. Daca cel care a solicitata citarea prin publicitate, stia domiciliul
real al partii: se vor desfiinta toate actele indeplinite cat timp a fost ciatat prin publicitate si i se va
aplica si o amenda judiciara.
Ex: schimbarea domiciliului neanuntata: in civil nu e opozabila. In procesual: prevaleaza
totusi domiciliul real, nu ar fi ok sa spunem ca e treaba ei ca nu si-a anuntat noul domiciliu.
Exemplu: Fostii soti: unul pleaca, nu-i stii noul domiciul. Dar se poate doved ca celalalt sot stia : i-
a dus copii sa-i vada, spre exemplu.
Alegerea de domiciliu : art. 158 NCPC nu intodeauna, domiciliul civil este si domiciliul
procesual. Acesta din urma poate fi domiciul mandatarului, sediul profesional al avocatului:
trebuie sa indice si persoana insarcinata cu prim actelor de procedura. Poate alege si sa fie
comunicata la casuta postala.
Schimbarea locului citarii: Art. 172 : daca isi schimba domiciliul in cursul procesului, este
obligata sa instiinteze atat partea adversa cat si instanta: se va considera ca are domiciliul
neschimbat si toate actele facute la vechiul domiciul sunt considerate a fi valabile.
Termenul pt inmanarea citatiei:
 5 zile
 poate fi redus si la 24 de ore pt proced urgente.
Art. 160 NCPC
Art. 160:  Invocarea şi înlăturarea neregularităţilor privind citarea
(1)Dacă partea prezentă în instanţă, personal sau prin reprezentant, nu a primit citaţia sau a primit-o
într-un termen mai scurt decât cel prevăzut la art. 159 ori există o altă cauză de nulitate privind
citaţia sau procedura de înmânare a acesteia, procesul se amână, la cererea părţii interesate.
(2)Orice neregularitate cu privire la citare nu va mai fi luată în considerare în cazul în care, potrivit
alin. (1), nu s-a cerut amânarea procesului, precum şi în cazul în care partea lipsă la termenul la care
s-a produs neregularitatea nu a invocat-o la termenul următor producerii ei, dacă la acest termen ea a
fost prezentă sau legal citată.
(3)În lipsa părţii nelegal citate, neregularitatea privind procedura de citare a acesteia poate fi invocată
şi de celelalte părţi ori din oficiu, însă numai la termenul la care ea s-a produs
Avem o parte care nu a primit ciatie sau a primit cu mai putin de 5 zile sau e vba de alta
cauza: e dreptul ei sa ceara termen, sa se suspende.
Daca partea nu e prezenta, oricare dintre partile prezente sau instanta din oficiu va putea
semnala viciul de procedura si va putea dispune indreptarea nulitatilor la termenul urmator.
Partea absenta: va putea invoca la termenul urmatort daca e legal citata. Daca nu e legat
citata, dar se prezinta, sau nu se prezinta desi a fost legal citata: nu mai poate invoca, se acopera.
Este o norma de ordine privata.
+ Inmanarea citatiei si a actelor de procedura (art. 163 NCPC), refuzul de a semna,
negasirea persoanei etc.