umirea în limba română provine din cea latinească, de 

Helvetia, asociată termenului neolatin

de Confederatio Helvetica.
Termenul folosit în limbile locale provine de la termenul alemanic Schwiizer, utilizat pentru a-i
denumi pe locuitorii din Schwyz și din teritoriul asociat, unul dintre cantoanele din Waldstätten,
care a format nucleul Vechii Confederații Elvețiene. Numele a apărut ca exonim, fiind aplicat pars
pro toto soldaților confederației. Elvețienii au început ei înșiși să folosească acest nume
după Războiul Suab din 1499, alături de termenii confederați, Eidgenossen, utilizați încă din
secolul al XIV-lea.
Toponimul Schwyz este atestat din 972, în germana înaltă veche Suittes, termen legat
de suedan „a arde”, referindu-se la zona împădurită care fusese arsă pentru a fi construit orașul.
[11]
 Numele a fost extins întregii zone cantonale, iar după Războiul Suab din 1499 a început să fie
utilizat pentru a denumi întreaga confederație. [12][13] Numele țării în germana elvețiană, Schwiiz,
este omofon cu cel al cantonului, fiind deosebit de acesta prin utilizarea articolului hotărât
(d'Schwiiz pentru confederație,[14] dar numai Schwiiz pentru canton și oraș).[15]
Denumirea Confederatio Helvetica a fost introdusă în latina modernă treptat după formarea
statului federal în 1848, ca ecou al Republicii Helvete napoleoniene, apărând pe monede din
1879, fiind apoi înscris pe Palatul Federal în 1902 și utilizat după 1948 pe sigiliul oficial.[16] El
provine din termenul Helvetii, trib galic de pe Platoul Elvețian dinaintea epocii
romane. Helvetia apare și ca personificare națională a confederației în secolul al XVI