CAND

ROMANESC
No. 3-4

ANUL I IULIE-AUGUST 1933

 GAND ROMANESC

FILOSOFIA TIMPULUI PIERDUT

Din întreg domeniul existenţei, fie lucruri s a u vietăţi, n u m a i

omul p i e r d e timp. Nici pietrele, nici plantele, nici dobitoacele şi nici
Dumnezeu. C e semnificaţie a r e faptul a c e s t a ? C a r i sunt c a u z e l e şi

Omul este o e x i s t e n ţ ă c a r e p i e r d e timp. S ă înoercuim faptul şi

s ă - i d e s p r i n d e m a p o i semnificaţia. P i e t r e l e îşi m a c i n ă e x i s t e n ţ a d u p ă
orânduiri mecanice, f ă r ă s ă ia p a r t e c u nimic la d e s f ă ş u r a r e a întâm­
plării c a r e le c r e i a z ă s a u le nimiceşte. P i a t r a a p a r ţ i n e unei lumi
streine de v i a ţ ă , deci nu-şi t r ă e ş t e s o a r t a şi n u şi-o c u n o a ş t e . In
domeniul naturii m o a r t e , a c e l e a ş i î m p r e j u r ă r i p o a r t ă d u p ă ele a c e ­
l e a ş i întâmplări, cu tărie de lege. D e p a r t e d e conştiinţă şi de liber­
tate, d e p a r t e de p r e z e n t a r e a unică şi p e r s o n a l ă în lume. Vietăţile
a d a o g ă f a ţ ă de lumea pietrelor dimensiuni existenţiale de n o u ă în­
f ă ţ i ş a r e a lumii. In lumina timpului, c u m u l a ţ i a s e schimbă a i c i în
evoluţie (Driesch). V i a ţ a n u se c o n s t r u e ş t e c a munţii, prin î n g r ă m ă ­
diri de m a t e r i a l e neîntreţăsute. C a î n f ă ţ i ş ă r i de m a s ă , n a t u r a m o a r t ă
se o p r e ş t e la a g r e g a t e , v i a ţ a s t ă p â n e ş t e , m a i departe, o r g a n i s m e .
A g r e g a t u l s e d e s f a c e şi s e p i e r d e în fiinţa p ă r ţ i l o r c a r i îl compun,
r e a l i t a t e a lui e aditivă. Organismul schimbă s t a r e a părţilor, a b s o r -
bindu-le într'un cuprins de totalitate. R u p t ă în zece, p i a t r a r ă m â n e
tot piatră, î m p ă r ţ i r e a în l u m e a ei nu î n s e m n e a z ă schimbare de esenţă.
T r e c u t ă prin a c e e a ş i operaţie, vietatea îşi p i e r d e viaţa, a d i c ă tocmai
ceeace o face s ă fie vietate. Conştiinţa nu l i c ă r e ş t e î n s ă nici în n a t u r a
vie, din pricina a c e a s t a nici e x i s t e n ţ a p e r s o n a l ă nu s e c u n o a ş t e . In­
divizii s e d i s o l v ă în r e a l i t a t e a speciei, f a ţ ă de c a r e nu a u nici putinţa
răscoalei, nici puntea depăşirii. S p e c i a este cercul f ă r ă de ieşire al
vieţii.
A t â t f a ţ ă de n a t u r a m o a r t ă , c â t şi f a ţ ă de n a t u r a vie, omul s e
situiază c a o lume cu totul a p a r t e , lumea existenţei de sine. C u a c e s t e
începuturi se deschid căile unei noi şi nebănuite m a n i f e s t ă r i de v i a ţ ă :
114 GÂND ROMÂNESC

activitatea spiritului, cultura. P r i n conştiinţa de sine, prin voinţă şi

spirit, omul se d e s p r i n d e de lumea c a r e îl î n c o n j o a r ă şi se opune ei
c a o p e r s p e c t i v ă de r e a l i z ă r i unice şi individuale. In lumea a c e a s t a
nouă, omul nu m a i r e p e t ă svârcolirile speciei, nu se mai l a s ă ispitit
o r i s t ă p â n i t din a f a r ă , ci c a u t ă s ă se î n f ă p t u i a s c ă p e sine, în e x p r e s i i
p e r s o n a l e . C r e a t o r de cultură, omul l a s ă la o p a r t e cumulaţiile, d e ­
p ă ş e ş t e evoluţia şi p l ă s m u e ş t e istoria. Omul este singura r e a l i t a t e
c u istorie.
P e de a l t ă p a r t e , D u m n e z e u e în a f a r ă de schimbare şi deci din­
colo de timp.
S ă u r m ă r i m în cumulaţie, evoluţie şi istorie momentul în c a r e
devine cu putinţă ca e x i s t e n ţ a s ă p i a r d ă timp.
D e sigur c ă unde e m i ş c a r e şi timpul e într'un fel de f a ţ ă —
a c e s t e d o u ă r e a l i t ă ţ i nu pot fi nici cum d e s m e m b r a t e , — dar ca
cineva s ă p o a t ă p i e r d e timp nu e d e a j u n s s ă se g ă s e a s c ă în m i ş c a r e .
C e a s o r n i c u l c a r e întârzie nu-şi p i e r d e timpul său, cel mult ne face
pe noi s ă ni-1 pierdem. D e a c e e a în ce priveşte curnulaţia şi evoluţia
p u t e m c u r m a discuţia prin c â t e v a precizări, chiar dela început. N u
p o a t e p i e r d e timp cineva c a r e n'are nimic de pierdut sau, cu a l t e
cuvinte, cineva c a r e n'are nimic de făcut. N u se p i e r d e timp d e c â t
în graniţele unui a c t de voinţă. N a t u r a m o a r t ă , o a r b ă şi mecanică,
nu c u n o a ş t e nimic din a c e s t a . In e x i s t e n ţ a ei schimbarea nu j o a c ă
nici un rol, pentrucă nu se u r m ă r e ş t e prin a c e a s t a nimic. î n t â m p l ă r i l e
f ă r ă scop nu cunosc nevoia interioară a schimbării, nici v a l o a r e a tim­
pului în sine. In a c e l a ş i chip, nu p o a t e p i e r d e timp cineva c a r e nu
p o a t e , în a c e e a ş i î m p r e j u r a r e , să-1 câştige. U n d e nu e x i s t ă decât o
s i n g u r ă posibilitate, n u se p o a t e vorbi nici de pierdere, nici de câştig,
ci numai de necesitate n e s t r ă m u t a t ă . P i e r d e r e a timpului p r e s u p u n e
libertatea de acţiune s a u , cu un termen încărcat de p r e j u d e c ă ţ i , p e
c a l e de eliminare din filosofie, liberul arbitru. D e libertate nu se
b u c u r ă nici n a t u r a vie. In lumea n a t u r a l ă totul se î n t â m p l ă a ş a d u p ă
cum trebue s ă se î n t â m p l e şi cum nu e posibil altfel s ă se întâmple.
Leibniz a r spune: cum m a i bine nu s'ar putea s ă se întâmple, c e e a c e
nu este de loc a c e l a ş i lucru. Determinismul n a t u r a l nu ştie ce însem­
n e a z ă o s o c o t e a l ă p r o a s t ă şi nici cum s ă înşele la cântar. Despotul
străvechi c a r e b ă t e a m a r e a cu biciul, nu-şi lovea de fapt decât p r o ­
p r i a s a imagine oglindită în a p ă . In n a t u r ă tot ce se î n t â m p l ă e
c u p r i n s în cauze, m a i dinainte, numai minunile a r p u t e a s ă schimbe
mersul lucrurilor. P o a t e c ă istoria ne d e s v ă l u e a l t e perspective.
Omul, d a t o r i t ă însuşirilor s a l e c a r a c t e r i s t i c e , voinţa şi conştiinţa
d e sine, u r m ă r e ş t e scopuri ştiute şi se încercueşte astfel într'o c a u ­
z a l i t a t e nouă f a ţ ă de cea eficientă, c a u z a l i t a t e a finală. î n f ă p t u i r e a
 CÂND ROMÂNESC 115

scopurilor c e r e s t ă p â n i r e a mijloacelor. Nici scopurile, nici m i j l o a c e l e

nu a p a r ţ i n î n s ă omului singur — ele se g ă s e s c încorporate m a i întot­
d e a u n a în lumea î n c o n j u r ă t o a r e : societate şi cosmos, Prin a c e a s t a
timpul c a p ă t ă o importanţă singulară. Omul trebue s ă - ş i p o t r i v e a s c ă
a c t i v i t a t e a proprie cu totalitatea î m p r e j u r ă r i l o r dan a f a r ă .
Oamenii nu sunt liberi în sensul c ă pot s ă f a c ă orice, l i b e r t a t e a
u m a n ă s u f e r ă n e n u m ă r a t e îngrădiri. S u n t e m liberi a t â t c â t c o r e s ­
p u n d e din noi c e v a în a f a r ă . C u alte cuvinte: libertatea u m a n ă e
prinsă în r e a l i t a t e a p o l a r ă a virtualităţilor n o a s t r e interioare şi a
posibilităţilor obiective e x t e r i o a r e . V i r t u a l i t a t e a indică posibilităţi
lăuntrice. Un automobil a l e a r g ă cu 100 km. p e oră, un om p o a t e cu
mult mai puţin — diferenţa provine din c a u z e interioare, p e n t r u c â
în lume e x i s t ă posibilitatea unei viteze d e 100 km. pe oră, d o v a d ă
viteza automobilului. S e î n t â m p l ă peopotrivă fenomenul invers, vir­
tualităţilor s ă nu c o r e s p u n d ă nimic în a f a r ă . Cei dinainte de Christos
puteau, c a aptitudini, s ă devină aviatori, d a r v r e m e a lor nu c u n o ş t e a
avionul — s a u omul p o a t e s ă d e s c o p e r e mijlocul de a schimba fierul
în aur, d a r d a c ă posibilitatea a c e a s t a p e lume nu e x i s t ă , v i r t u a l i t a t e a
lui r ă m â n e n e a c t u a l i z a t ă . Din a c e a s t ă nepotrivire a virtualităţilor o m e ­
neşti cu posibilităţile obiective, n a ş t e p e n t r u om p r o b l e m a timpului.
Omul nu p o a t e s ă se r e a l i z e z e pe sine oricând, schimbările din a f a r ă
c a r i decurg într'un ritm independent de el, îi întind mereu alte şi
a l t e posibilităţi, unele m e d i o c r e p e n t r u planurile sale, altele s t r ă l u ­
cite. L u m e a î n c o n j u r ă t o a r e c u d e s f ă ş u r a r e a ei în timp, a d u c e din
c â n d în c â n d , pentru finalitatea o m e n e a s c ă , concursuri fericite d e
împrejurări: şanse.
Timpul c a problemă de câştig şi p i e r d e r e nu se pune prin u r ­
m a r e d e c â t a c o l o u n d e se d e s f ă ş o a r ă o activitate conştientă, unde s e
u r m ă r e ş t e r e a l i z ă r i de scopuri, în m a r g i n e a unor posibilităţi obiec­
tive. D e a c e e a numai omului îi e dat s ă p i a r d ă timp, s ă p i a r d ă
ocazii cari i-ar fi putut î n d r u m a altfel viaţa, numai el p o a t e p i e r d e
ş a n s e p e n t r u c a n u m a i lui i s e îmbie ş a n s e . D a r de ce a p i e r d e ş a n s e
î n s e m n e a z ă a c e l a ş i lucru cu a p i e r d e t i m p ? R ă s p u n s u l la a c e a s t ă
întrebare nu-1 putem dobândi decât din c e r c e t a r e a legăturilor dintre
timp şi existenţă.
2.

Timpul nu e#te o categorie universală şi n e c e s a r ă a cunoaşterii,

cum susţine K a n t , ci un element real c a r e intră în chipuri v a r i a t e
în compunerea diferitelor genuri de e x i s t e n ţ ă . î n c ă o afirmaţie c a r e
trebue sprijinită cu a n a l i z a c â t o r v a fapte. In cele trei forme d e
schimbare pe cari l e - a m amintit întâlnim n e n u m ă r a t e e x e m p l e de le-
 116 GÂND ROMÂNESC

g a t u r i deosebite între timp şi e x i s t e n ţ ă . In c u m u l a ţ i e lucrurile n u - ş i

schimbă n a t u r a lor străveche, pietrele din munţi nu sunt de a l t ă
e s e n ţ ă d e c â t cele de p e drumuri. In domeniul naturii m o a r t e timpul
e de f a ţ ă în m i ş c a r e , îl s u r p r i n d e m în d e p l a s ă r i , d a r n u atinge e x i s ­
tenţa însăşi. In d e c u r s de milenii m a t e r i a se transformă, ia î n f ă ţ i ş e r i
d e tot felul, d a r nu-şi schimbă constituţia. „ N i m i c nu se p i e r d e , n i m i c
nu s e c â ş t i g ă " — p a r e încă o formulă n e s d r u n c i n a t ă a ştiinţelor f i ­
zice. N a t u r a se d e s f ă ş o a r ă în timp, d a r timpul nu-i atinge e s e n ţ a
— timpul şi n a t u r a nu fac r e a l i t a t e împreună. S u b a l t ă p e r s p e c t i v ă
s'ar p u t e a a f i r m a şi contrarul, noi u r m ă r i m î n s ă schimbările d e
esenţă.
In evoluţie timpul intră c a un element component, care condi­
ţ i o n e a z ă constitutiv însăşi d e s f ă ş u r a r e a ei, d a r d u p ă un tipar m a i
dinainte statornicit. N u e x i s t ă p l a n t ă s a u a n i m a l c a r e s ă n u fie l e g a t
d e o p e r i o a d ă de timp, p e r i o a d ă în c a r e s ă se p o a t ă r e a l i z a pe deplin.
N u m a i a c e a s t a e de n a t u r ă existenţială. F i e c a r e specie r e c l a m ă p e n ­
t r u d e s v o l t a r e a s a c o m p l e t ă un anumit timp şi fiecare dăinueşte a l t ă
p e r i o a d ă de timp. Unui pui d e g ă i n ă îi trebue m a i puţin timp c a s ă
devină găină, decât unui m â n z c a s ă devină cal, iar pisicile t r ă e s c
mult m a i puţin decât elefanţii. U n b o b de g r â u p o a t e fi p ă s t r a t u n
a n s a u doi s a u m a i mulţi — p e r i o a d a a c e a s t a e f ă r ă î n s e m n ă t a t e
p e n t r u e x i s t e n ţ a s a — , î n s e m n ă t a t e a r e n u m a i timpul în c a r e c r e ş t e
spic de g r â u şi d ă fiinţă a l t o r seminţe. P e r i o a d a a c e a s t a e s t r ă b ă t u t ă
p e o p o t r i v ă de boabele vechi c a şi de cele noi — a i c i timpul a f e c t e a z ă
chiar e s e n ţ a lucrului. O a l t ă c a r a c t e r i s t i c ă a legăturii dintre timp
şi v i a ţ ă o constituie ireversibilitatea. T o t ce e v i a ţ ă se l e a g ă de
v â r s t ă , tinereţea p r e c e d e m a t u r i t a t e a , a c e a s t a s f â r ş e ş t e cu b ă t r â n e ţ e a .
N a t u r a m o a r t ă c u n o a ş t e şi ea fenomenul ireversibilităţii, de p i l d ă
entropia, dar f ă r ă v a l o a r e a universalităţii. V i a ţ a nu s t r ă b a t e nici­
o d a t ă c ă i inverse, pentru ea ceeace a fost nu s e m a i p o a t e distruge
p e n t r u c ă i-a l ă s a t u r m e chiar în felul s ă u de a fi. T o t u ş i timpul nu-i
devine niciodată o problemă, pentrucă v i a ţ a în genere se p e t r e c e
f ă r ă conştiinţă şi f ă r ă libertate. A p a r i ţ i a unei probleme se l e a g ă d s
calcul şi de ş a n s ă .
In existenţa omului, timpul a r e o î n s e m n ă t a t e cu totul a p a r t e
din c a u z a conştiinţei şi a voinţei o a r e c u m libere. Omul s t r ă b a t e o
p e r i o a d ă de v i a ţ ă c a şi animalele, d a r pe d e a s u p r a îşi d ă s e a m a lim­
p e d e de faptul a c e s t a . Omul se n a ş t e şi m o a r e ca orice fenomen de
viaţă, d a r c a o t r ă s ă t u r ă singulară, el t r ă e ş t e a n t i c i p a t î n t â m p l a r e a
morţii, Omul t r ă e ş t e cu simţământul tragic al relativităţii sale, e fră­
m â n t a t de nelinişti metafizice, cunoaşte s p a i m a în f a ţ a neantului
( H e i d e g g e r ) . Conştiinţa morţii d ă cu totul a l t ă a ş e z a r e timpului în
 •GÂND ROMÂNESC 117

v i a ţ a omului. F i e c a r e c l i p ă ne duce s p r e moarte, încât d a c ă v r e m s ă

r e a l i z ă m c e v a în cuprinsul vieţii, trebue s ă ne s t r ă d u i m s ă p r i n d e m
timpul trebuincios. Conştiinţa morţii duce l a g o a n a d u p ă timp, v i a ţ a
îşi c a u t ă timpul în c a r e s ă se c o n s t r u i a s c ă pe deplin. D a c ă omul a r
muri f ă r ă s ă ştie, a r face c a şi cum timpul n'ar a v e a sfârşit, d a c ă
n ' a r muri niciodată, de a s e m e n e a timpul a r a v e a o î n s e m n ă t a t e d e
a d o u a m â n ă , u n a c t n e s ă v â r ş i t a s t ă z i p o a t e fi l ă s a t p e mâine s a u
pentru mii de ani. Conştiinţa morţii ridică, p e n t r u om, timpul l a r a n g
de p r o b l e m ă : omul în graniţele sorocului de neînlăturat p o a t e s ă
c â ş t i g e s a u p o a t e s ă p i a r d ă o p e r i o a d ă d e timp, s ă s t r ă b a t ă a d i c ă
în intensitate c e e a c e îi e s t e închis c u d e s ă v â r ş i r e c a d u r a t ă . G â n d u l
morţii intensifică ritmul vieţii. A n i m a l e l e s ă v â r ş e s c c u r e g u l a r i t a t e
a c e l e a ş i a c t e în a c e l a ş i ritm de viaţă, p e n t r u c ă nu-şi d a u s e a m a nici
d e fiinţa lor, nici d e m o a r t e a c a r e le p â n d e ş t e . P r i n conşitîinţa d e
sine omul s'a c â ş t i g a t m a i întâi pe sine şi s'a s i n g u l a r i z a t din c u p r i n ­
sul speciei, îşi a p a r ţ i n e şi-şi devine sieşi o p r o b l e m ă . Omul îşi revine
în p r o p r i i l e s a l e mâini şi trebue s ă - ş i p o a r t e singur în b u n ă ştiinţă
d e grijă. S o a r t a omului devine individuală. T i m p u l în c a r e p o a t e s ă - ş i
determine s o a r t a este un timp măsurat» C u m n u p o a t e î n r â u r i timpul,
nu-i r ă m â n e d e c â t un singur d r u m : întrebuinţarea c u chibzuinţă a
timpului. T i m p u l pierdut este timpul neîntrebuinţat, nu timpul p e ­
trecut p u r şi simplu. In privinţa a c e a s t a e interesant de notat c ă
limba r o m â n e a s c ă , instrumentul unei m e n t a l i t a t ă ţ i a g r a r e , ş i - a făurit
un termen p r o p r i u pentru a indica p i e r d e r e a vremii: termenul d e
p i e r d e - v a r ă . Prin conştiinţă, între om şi timp a p a r l e g ă t u r i indisolu­
bile, d e n a t u r ă existenţială. A n i m a l e l e t r ă e s c în p e r i o a d e şi î m p r e ­
j u r ă r i egale, vieţi a p r o p i a t e ; oamenii se diferenţiază la infinit, d u p ă
cum a u ştiut, s ă m â n u i a s c ă timpul, pentru ei timpul î n s e m n e a z ă e c o ­
nomie de v i a ţ ă — unii agonisesc, alţii fac risipă. P e n t r u om timpul
însemnează existenţă.

O a n a l i z ă m a i a m ă n u n ţ i t ă ne d e s v ă l u i e c â t e v a a s p e c t e d e a d â n ­
cime. Omul reprezintă un fel de a fi c u totul p a r t i c u l a r — e s t e
singura e x i s t e n ţ ă de n a t u r ă etică. T o a t e realităţile sunt c e e a c e sunt;
numai omul o s c i l e a z ă între c e e a c e e s t e şi c e e a c e a r trebui s ă fie.
O m u l nu e s t e cu n e c e s i t a t e om, el p o a t e fi p e o p o t r i v ă neom. In ter­
minologie metafizică: omul este singura r e a l i t a t e c a r e nu-şi s t ă p â ­
n e ş t e cu necesitate esenţa. Omul indică n u m a i o c a l e s p r e c e e a c e a r
trebui s ă fie, esenţa s a e a ş e z a t ă la sfârşit, nu l a început. E x i s t e n ţ a
lui e o g o a n ă d u p ă p r o p r i a s a esenţă, o s t r ă d u i n ţ ă de r e a l i z a r e d u p ă
imperativele unui ideal. D e a c e e a timpul întrebuinţat în a l t ă direcţie
s a u p u r şi simplu l ă s a t f ă r ă întrebuinţare, pentru om este un t i m p
pierdut, nu numai pentru s o c o t e a l a vieţii s a u p e n t r u economia acţiunii,
118 GÂND ROMÂNESC

ci existenţial din plin, a d i c ă : ontologic. Omul n u este om prin n a ş ­

tere, el t r e b u e s ă s e t r u d e a s c ă s ă devină. T i m p u l întrebuinţat l ă t u ­
ralnic e s t e un timp pierdut nu n u m a i p e n t r u om ca profesionist s a u
p e n t r u om ca misionar, ci pentru om ca om, p e n t r u om c a e x i s t e n ţ ă .
Omul r e a l i z a t e s t e singura e x i s t e n ţ ă c a r e s e p o a t e d e g r a d a on­
tologic, c a r e a r e putinţa devoluţieii în locul evoluţiei, p o a t e a d i c ă
din om s ă devină neom. P e n t r u c ă e x i s t e n ţ a lui c a a t a r e n u e c a r n a l ă
— homo naturalis e un simplu suport, — omul p r o p r i u zis e o e x i s ­
t e n ţ ă spirituală, o e x i s t e n ţ ă c l ă d i t ă prin u r m a r e p e v a l o r i şi a n c o r a t ă
în ideal. V i a ţ a o m e n e a s c ă e s t e o r e a l i t a t e cu sens şi anume o r e a ­
litate cu semnificaţie i d e a l ă . In termenii lui Ndletzsche omul este o
t r e c e r e s a u o p u n t e s p r e s u p r a - o m , o t r e c e r e d e l a ce e s t e s p r e ce a r
trebui s ă fie, s p r e formele d e s ă v â r ş i t e a l e s a l e . S u p r a - o m u l nu p o a t e
fi d e c â t omul în d e s v o l t a r e m a x i m ă şi optimă, omul desvoltat p e
linia i d e a l u l u i etic.
Consecinţele pentru poziţia omului în cosmos şi orientarea Iui
în v i a ţ ă sunt m u l t e şi însemnate.

3.

Omul se simte p i e r d u t în lume, decăzut, p ă r ă s i t , uitat, nesocotit.

S i m ţ ă m â n t u l a c e s t a nu e d e loc întâmplător, p r e z e n ţ a lui e de n a ­
t u r ă e s e n ţ i a l ă . D e aici p r o b l e m a a t â t de a r z ă t o a r e a salvării. M â n ­
tuirea revine d e drept religiei, filosofia trebue s ă r e c u n o a s c ă din
p a r t e a ei c ă f ă r ă D u m n e z e u n u e x i s t ă s a l v a r e a d e v ă r a t ă , întreg uni­
versul n'ar fi de altfel d e c â t o a v e n t u r ă ontologică. C e ne i n t e r e s e a z ă
p e noi e i m p o r t a n ţ a timpului în mântuire. D a c ă a c e a s t a există, nu
toţi oamenii se mântuiesc peopotrivă, s a l v a r e a nu schimbă esenţa, ci
î n l ă t u r ă n u m a i pieirea. N u m a i cine e om s e s a l v e a z ă c a om, toţi
ceilalţi r ă m â n d e a p u r u r i neoameni. T i m p u l p e c a r e îl a v e m în v i a ţ ă
nu ne i n d i c ă o s i m p l ă trecere, ci termenul în c a r e a v e m putinţa s a l ­
vării, termenul de p r e g ă t i r e în v e d e r e a vieţii d e apoi. M a i a l e s în­
v ă ţ ă t u r a creştină nu e d e loc lipsită d e profunzimi, nici în p r i v i n ţ a
aceasta.
Omul s e r u p e în două, r e a l i t a t e c a r n a l ă şi spirituală, f ă r ă p u ­
tinţa contopirii într'o unitate. Omul nu e s t e o r e a l i t a t e psiho-fizică,
ci o r e a l i t a t e fizică şi a l t a psihică. Prin spiritualitate, omul îşi d e s -
bină p r o p r i a s a fiinţă cu simţământul tragic a l participaţiei Ia e s e n ţ e
profund diferite: lutul, pieritor şi spiritul veşnic. In s t a r e a a c e a s t a
trupul ne a p a r e c a o temniţă, ispitele lui c a un blestem, i a r spiritul
ca o indicaţie s p r e lumi s u p e r i o a r e . In chip firesc, omul r e f u z ă t e m -
GÂND ROMÂNESC 119

niţa şi s e s t r ă d u e ş t e s ă a p u c e c a l e a înălţimilor m o r a l e . Timpul j o a c ă

şi aici un rol decisiv; ne g â n d i m la termenul nehotărît a l morţii.
D a c ă omul a r şti c â n d se s f â r ş e ş t e , î m p ă r ţ i r e a timpului, d e ş i nece­
s a r ă , a r fi m a i s i m p l ă şi m a i puţin g r a v ă — a ş a î n s ă omul trebue s ă
fie g a t a oricând p e n t r u c ă l ă t o r i a c e a m a r e , încât nici o c l i p ă nu-i
r ă m â n e d e pierdut. Drumul salvării nu c u n o a ş t e r ă g a z , nici rătăciri,
nici p o p a s u r i .
S ă nu p i e r d e m din v e d e r e numărul imens al credincioşilor c a
s ă ne d ă m s e a m a şi de i m p o r t a n ţ a r e a l ă , în orientarea vieţii, a t i m ­
pului în r a p o r t cu mântuirea.
In a f a r ă de credinţă, filosofia ne î n f ă ţ i ş e a z ă legături tot a t â t d e
esenţiale între om şi timp. F a p t e l e a c e s t e a n'ar trebui s ă fie nicicând
p i e r d u t e din vedere, d a t fiind că a t â t orientarea omului c â t ş i orien­
t a r e a p o p o a r e l o r depinde de valorificarea timpului. N u e x i s t ă mi­
siune s a u mesianism c a r i s ă nu fie l e g a t e indestructibil d e timp. I a r
f ă r ă misiune şi mesianism, v i a ţ a o m e n e a s c ă r ă m â n e împotmolită în
a n i m a l i t a t e . A v e m de a face aici, în r e a l i t a t e , cu înseşi căile chemării
noastre spre desăvârşire.
M i s i u n e a se l e a g ă din p a t r u p ă r ţ i de r e a l i t a t e a - t i m p : p r i n obiect,
subiect, act şi prin condiţiile de r e a l i z a r e . T o a t e a c e s t e a sunt t e m ­
p o r a l e . Obiectul, p e n t r u c ă individul nu-şi f ă u r e ş t e misiunea singur,
ea a p a r e în istorie d u p ă nevoile momentului, individul o ia numai
a s u p r a s a s p r e împlinire. N a p o l e o n nu p u t e a s ă a i b ă misiunea istorică
a lui Iuliu C a e s a r p e n t r u c ă a p a r ţ i n e a a l t u i p o p o r şi a l t o r î m p r e j u r ă r i
istorice. Subiectul e legat în misiune îndoit d e timp, o d a t ă prin r e l a ­
tivitatea vieţii s a l e c a r e îi f i x e a z ă limitele, a p o i prin concurenţa din
p a r t e a celor c a r i iau a s u p r a lor a c e e a ş i misiune; cel c a r e v r e a s ă izbu­
t e a s c ă trebue s ă c a l c u l e z e nu numai c u p r o p r i a s a relativitate, ci şi
cu toţi cei deopotrivă p e c a r i nu-i p o a t e întrece d e c â t prin intensifi­
c a r e a acţiunii, prin folosirea r a ţ i o n a l ă a timpului. A c t u l de a s e m e n e a
cere o p e r i o a d ă d© timp în s ă v â r ş i r e , de a c e e a omul trebue s ă - ş i p o ­
t r i v e a s c ă d u r a t a actului c u d u r a t a puterii s a l e de muncă; din nou
nesocotirea timpului p o a t e însemna o p i e r d e r e i r e p a r a b i l ă . In sfârşit,
condiţiile de realizare, exterioare, sunt prielnice în chip c u totul
inegal, de a c e e a omul e nevoit s ă p â n d e a s c ă momentul favorabil,
c e e a c e a m numit m a i înainte ş a n s ă . F e n o m e n u l ş a n s ă a fost o b s e r v a t
încă d e A r i s t o t şi legat pe drept cuvânt de o finalitate. Ş a n s a , d u p ă
el, e o c a u z ă «prin accident p e n t r u c ă i e s e complet din p r e v e d e r i l e
omului. D ă m ş a n s e i o semnificaţie m a i l a r g ă şi c r e d e m c ă t o c m a i
prin neputinţa de a-i a f l a m a i dinainte venirea, p â n d a e m a i g r e a ,
momentul în sine unic, iar nevoia de a ne folosi neîntârziat de ş a n s e ,
mai m a r e . P o a t e o singură d a t ă în v i a ţ ă ni se o f e r ă p r i l e j u l s ă r e a -
120 GÂND ROMÂNESC

lizăm o o p e r ă însemnată, d a c ă a m s c ă p a t ocazia, a m pierdut pentru

t o t d e a u n a posibilitatea de a ieşi din m e d i o c r i t a t e a existenţii.
P r o f e s o r u l R ă d u l e s c u - M o t r u o b s e r v ă j u s t c ă atitudinea f a ţ ă de
timp este o indicaţie s e r i o a s ă a s u p r a g r a d u l u i d e c u l t u r ă a l unui
popor. A t â t a c u l t u r ă avem, c â t ă economie ştim s ă facem cu timpul.
N u m a i p o p o a r e l e primitive s a u cele întârziate f a c r i s i p ă nesocotită
d e timp, la p o p o a r e l e civilizate c a l c u l a r e a timpului face p a r t e din
însăşi fiinţa lor. Ş i în toate timpurile oamenii de vocaţie a u dovedit
practic o v a s t ă înţelegere a rolului p e care-1 j o a c ă timpul în v i a ţ a
omenirii. I a t ă c u m nici politica, nici p e d a g o g i a nu trebue s a ignoreze
p r o b l e m a timpului — e d u c a ţ i a insului şi e d u c a ţ i a p o p o a r e l o r trebue
s ă ne d e s v ă l u e de a p r o a p e v a l o a r e a timpului şi s ă ne o b i ş n u i a s c ă s ă
trăim neîntrerupt fenomenul în toate întreprinderile vieţii, In modul
a c e s t a nici filosof ia timpului p i e r d u t nu p o a t e fi socotită c u ironie:
timp pierdut c u filosofia. S u n t indicaţii aici c a r i ne d a u m a i multe
învăţăminte p e n t r u v i a ţ ă d e c â t înţelegerea jocului de bursă, d e - o
pildă.
T i m p u l pierdut ne a p a r e în lumina filosofiei c a o existenţă r a ­
t a t ă . P e n t r u om, în al c ă r u i gen de a fi timpul intră c a un element
component, nesocotirea timpului î n s e m n e a z ă nesocotirea vieţii. Orien­
t a r e a n o a s t r ă în lume şi viaţă, d a c ă v r e a s ă ţină s e a m a de indica­
ţiile realităţii, nu p o a t e trece p e s t e p r o b l e m a timpului. T e o r i a tim­
pului p i e r d u t r e c l a m ă în p r a c t i c ă o s e v e r ă disciplină a timpului, o
chibzuinţă clipă c u clipă în m â n u i r e a fiecărui moment c a r e ne e s t e
dat. Timpul p i e r d u t î n s e m n e a z ă o p r i m e j d i e g r e a c u u r m ă r i ireme­
diabile pentru e x i s t e n ţ a umană, o a d e v ă r a t ă p r i m e j d i e ontologică.
T i m p u l p i e r d u t e s t e o c a l e f ă r ă ocoluri î n s p r e neant s a u nefiinţă.
Nimicirea omului nu vine n u m a i c u m o a r t e a fizică, ci cu fiecare clipă
p i e r d u t ă f ă r ă sens; m o a r t e a îi stinge v i a ţ a t r u p e a s c ă , timpul pierdut,
v i a ţ a spiritului, de f a p t a m â n d o u ă nu sunt d e c â t forme a l e morţii.
P e linia timpului existenţa u m a n ă se s b a t e din r ă s p u t e r i între m o a r t e
şi viaţă. Aici nu iese victorios d e c â t cel c a r e ştie s ă lupte.

TRAIAN HERSENI.
 TRĂDARE

(NUVELA F A N T A S T I C Ă )

I.
— Nu-i o p ă r e r e . . . D o a r m ă c u n o ş t i . . . S u n t un om s ă n ă t o s ,
perfect s ă n ă t o s , s t ă p â n p e simţire şi f ă r ă bâlbâieli în j u d e c a t ă . . .
M ' a m năzuit t o t d e a u n a s ă fiu un spirit logic, condus de raţiune şi
nu de s e n t i m e n t . . . I n c a p a b i l de e x a l t a r e , p a t i m ă s a u reacredinţă,
nu confecţionez r e a l i t a t e a d u p ă interesul m e u i m e d i a t . . . pot f a c e
p a r t e d r e a p t ă a d e v ă r u l u i , din î m b u l z e a l a f a l s e l o r mărturii a l e închi­
puirii şi m ă tem c a de moarte, s ă anticipez o bănuială, necum o
a c u z ă n e f u n d a t ă . . . D e c i calm, sigur p e mine şi f ă r ă nici o ezitare,
îţi declar: n e v a s t ă - m e a m ă î n ş e a l ă . . .
— Imposibil...
— M ă î n ş e a l ă şi m'a î n ş e l a t . . .
Prietenul meu, cu t o a t ă grozăvia spuselor, îşi p ă s t r a nesmintită
ţinuta. P r o f e s i u n e a (era j u d e c ă t o r ) îl obişnuise cu s t ă p â n i r e a d e sine.
Totuşi, în e x p r e s i a s e v e r ă a feţei, în a t i t u d i n e a s e m e a ţ ă a corpului,
c a şi în m i ş c a r e a s o b r ă a gestului, se v e d e a a c e a tensiune n e r v o a s ă ,
c a r a c t e r i s t i c ă luptei.
— P a t r u ani, de c â n d a m descoperit m i ş e l i a . . . p a t r u ani, de
când sorb o t r a v a zi de zi şi c l i p ă de c l i p ă . . . p a t r u ani, d e c â n d
simt pierind fiecare p ă r t i c i c ă a sufletului m e u . . . lipsuri, ce c u m a r e
cheltuială de energie, le a c o p ă r . . . Ş i încă a ş fi destul de filosof,
s ă - m i a s c u n d nefericire, d a c ă t r ă d a r e a ei n'ar izbi c a o p a l m ă , chiar
p e s t e privirile o p a c e a l e celui m a i mărginit c e t ă ţ e a n . . .
— Cum asta?
— C o p i i i . . . A m â n d o i copiii nu sunt a i m e i . . . S u n t copii din
flori, p r o d u ş i a i a d u l t e r u l u i . . . capiii c e l u i l a l t . . .
— Nu-i a d e v ă r a t ! . . . N u - i a d e v ă r a t ! . . .
F u din p a r t e - m i o izbucnire precipitată, d a r sinceră. I m a g i n e a
femeii ofensate d e s l ă n ţ u i s e toate forţele sufletului m e u întru a p ă r a ­
r e a ei.
122 GÂND ROMÂNESC

— E o b ă n u i a l ă f ă r ă nici un temeiu, o josnică î n v i n u i r e . . . cea

m a i josnică învinuire cu p u t i n ţ ă . , .
R e v o l t a m e a e r a legitimată. D e ş i a t â t de f r u m o a s ă , n e v a s t a p r i e ­
tenului e r a d e a s u p r a oricărui p r e p u s . A v e a f r u m u s e ţ e a rece şi con­
c e n t r a t ă a statuilor, a c e a frumuseţe s u s t r a s ă privirilor i m p u r e şi in­
a c c e s i b i l ă clevetelor şi vorbelor. Nimeni de altfel, în o r a ş u l nostru,
cu a t â t a limbuţie înzestrat, nu î n d r ă z n e a s'o b ă n u i a s c ă . N u f ă c e a m
deci f a p t ă de a v o c a t al unei c a u z e dubioase, ci r ă s p u n d e a m unei por­
niri de cinste sufletească.
— Ş i totuşi, m ă ' n ş e a l ă !
— Cu cine?.. .. exploadai.
Prietenul s c ă p ă o m i ş c a r e n e a ş t e p t a t ă . F a l c a de jos, cu dinţii
desgoliţi, prinse în margine subţire b u z a de sus, p a r c ă s'o taie p â n ă
la sânge. R â n j e a răutăcios.
— C u c i n e ? . . . repetai, ameninţător. T e rog, r ă s p u n d e . . .
Ş i imediat îmi revenii. Dinţii, a d â n c înfipţi în buză, continuau
s ă - m i v o r b e a s c ă muţeşte. C e f ă c e a m ? . , A t â t a p a s i u n e din parte-mi,
p u t e a fi s u s p e c t ă .
— A m a n t u l ei nu locueşte a c i . . . r ă s p u n s e el potolit.
— Dar unde?
— In B r a z i l i a . . .
L - a m privit n ă u c .
— D r a g ă , nu 'nţeleg n i m i c . . .
E l îmi o p r i vorba c u un gest, s e ridică dela birou şi controla pe
r â n d , m a i întâi salonul, a p o i dormitorul, cele d o u ă o d ă i vecine.
— M i s'a p ă r u t c'aud s g o m o t . . , făcu el, întorcând u-se la loc.
Vezi, i a u t o a t e precauţiunile necesare, căci n'aş v r e a s'o jignesc de
f e l . . , M ă obligă la a t a r i m e n a j a m e n t e acel spirit filosofic de indul­
genţă, c a r e îmi a r a t ă , c ă un strict determinism îi conduce p a s u l vi­
novat . . . o a d e v ă r a t e fatalitate, a ş p u t e a spune, c a r e î n g r ă m ă d i n d
piedici d u p ă piedici îndatoririlor ei d e soţie, o m â n ă s ă se r e a l i z e z e
s p i r i t u a l . . . D e b u n ă s e a m ă , conştiinţa frumuseţii i-a dat primul im­
p u l s , a c e a frumuseţe, c a r e nu se s a t i s f a c e d e c â t prin spirit, c a r e im­
p u n e o continuă înnobilare a instinctelor şi simţurilor, p â n ă ce r a ­
porturile de forţă, suflet-materie, se inversează, a ş a c ă fenomenul
spiritual în loc s ă fie o t r a d u c e r e , o e x p r e s i u n e a materiei, ca l a noi
toţi, îşi c a p ă t ă o autonomie i n t e g r a l ă şi devine generator de feno­
mene m a t e r i a l e . . .
î n c e p u s e m s ă fiu neliniştit. E r a p e înserate. In p o f i d a siguranţei
lui geometrice, c a r e r e z o l v a totul raţional şi logic, ceva nelămurit şi
mohorît, s i m ţ e a m în juru-mi. Prin f e r e a s t r a deschisă, întunericul
p r i n d e a a pogorî în val lent şi imaterial ca c e n u ş a unui suflet inoine-
 GÂND ROMÂNESC 123

rat. Din m i r e a s m a u s c a t ă a stratului de flori, r ă s c o l i t ă de stropi­

toare, t r a n s p i r a un duh d e ş e r t de vieaţă, un duh de d e s c o m p u n e r e
u s c a t ă a ţărnei, ce se p r ă f u e ş t e . In d e p ă r t a r e , o t r ă s u r ă . S g o m o t u l
roţilor p e c a l d a r â m venea p a r c ă dintr'altă lume, dintr'o lume d e s ­
p ă r ţ i t ă de a n o a s t r ă prin linişte şi întuneric.
— C r e d c ă eşti convins de perfecta funcţionare a a p a r a t u l u i meu
c e r e b r a l . . . altcum, a r fi inutil s ă p u r c e d e m la drum . . .
A p r o b a i cu un gest, c a r e necesită o s f o r ţ a r e .
— P e amantul soţiei mele îl c h e a m ă L e a n d r o C o r r e a d'Ali-
veiro . . . A c u m p a t r u ani, e r a a t a ş a t militar a l Portugaliei în B u c u ­
reşti . . . azi, e m a r e p r o p r i e t a r în B r a z i l i a . . .
— L e a n d r o C o r r e a d ' A l i v e i r o ? . , , A t a ş a t militar p o r t u g h e z ? . . .
Nu-1 c u n o s c . . . p e aici n'a venit n i c i o d a t ă . . .
— D e bună s e a m ă . . . Ş i eu însumi o singură d a t ă l-am î n t â l n i t . . .
— 0 singură d a t ă ? . . .
— D a . . . L a balul Crucii roşii din B u c u r e ş t i . . .
— O ! . . . Atunci, o a v e n t u r ă f ă r ă p r i m e j d i e . . . făcui eu r â z â n d ,
bucuros de a fi descoperit p a r t e a s l a b ă a aventurii. F l i r t . . . C a ­
priciu . . .
— A s c u l t ă - m ă , f ă r ă s ă m ă î n t r e r u p i . . . U r m ă r e ş t e s t r â n s succe­
siunea evenimentelor şi, cinstit, te rog, s ă tragi concluziunea obliga­
torie.
F e l u l s ă u de vorbă m ă indispunea. C u p a u z e la sfârşitul frazelor
şi d e s p i c ă t u r i între cuvinte, el c â n t ă r e a i d e e a , c a pe un pepene, cu
a m â n d o u ă m a n i l e şi cerceta p a r c ă atunci, p r o p r i e t a t e a cuvintelor cât
şi legitimitatea expresiei. E x a s p e r a n t ! . . . Ş i totul p r e a clar, p r e a
t r a n s p a r e n t . . . S'ar fi cuvenit o a r e c a r e ezitare, o e s t o m p a r e , c a r e s ă
contureze vag bănuiala, o v o a l a r e a v o c i i . . . D a r el, nu! D e f o r m a ţ i a
p r o f e s i o n a l ă îl c u c e r i s e definitiv omenescului. P r e z u m ţ i a siguranţei
se d e s p r i n d e a p a r c ă şi din ecourile vocii.
— î n t â m p l ă t o r , m ă g ă s e a m la a c e l b a l . . . Nevestei m e l e nu-i
p l a c e d a n s u l . . . E t p o u r c a u s e . . . T e m p e r a m e n t rece, e g o i s t ă în
a d e v ă r a t a accepţie a c u v â n t u l u i . . . o a v a r ă a însuşirilor s u f l e t e ş t i . . .
r e f u z â n d s ă d e a . . . refuzând s ă p r i m e a s c ă . . . ea d i s p r e ţ u e ş t e d a n ­
sul . . . II d i s p r e ţ u e ş t e f ă r ă făţărnicie, f ă r ă s n o b i s m . . . dintr'o a r i s t o ­
c r a t i c ă t e n d i n ţ ă . . . care, nu ştiu, d a c ă i-a afinat s a u i-a tocit sim­
ţurile . . . II d i s p r e ţ u e ş t e tocmai pentru a c e a a p r o p i e r e t r u p e a s c ă şi
intimitate s u f l e t e a s c ă , în c a r e e a p e r c e p e jignitoarea intenţie de p o ­
sedare . . .
In timp c e vorbea, eu, cu închipuirea, verificam portretul femeii.
A ş a e r a ! . . . In î n ă l ţ a r e a liniilor şi formelor, e a a b s o r b e a p a r c ă s p a ­
ţiul din jur şi t o t o d a t ă îl fixa în planuri a b r u p t e , curbe v â n j o a s e şi
 124 GÂND ROMÂNESC

d r e p t e solide, s u g e r â n d la fiece nouă atitudine, imobilitatea statuilor

d e zeiţe. Ş i totuşi, culorile îi e r a u vii, culorile vieţii: p ă r u l roşu, c a
c i u p e r c a otrăvită, luminile ochilor verzi, s c h i m b ă t o a r e ca tremurul
plopilor în umbră, şi c a r n e a b o g a t ă în sânge, sub p i e l e a subţire a
buzelor. Orgoliul p e semne o fura lumii, c a s ă o d ă r u i a s c ă sieşi în
întregime.
— Lumină, muzică, f r e n e z i e . . . continua el. B a l u l r e a l i z a s e a c e a
a t m o s f e r ă t r i u m f a l ă şi uluitoare, c a r e învălue mintea şi irită simţu­
rile . . . D a r eu nu l u a m s e a m a . . . C u un coleg, d i s c u t a m ultima m i ş ­
c a r e în m a g i s t r a t u r ă . . . d i s c u t a m liniştit, c u obiectivitate, în p a s u l
disciplinat a l meseriei, f ă r ă s ă simt c ă un n o u duh m ă p ă t r u n s e s e ,
şi sub a lui putere, tot sufletu-mi e r a un ghem t r e m u r ă t o r d e ţepi,
ghimpi şi g h i a r e p r i n z ă t o a r e . . . Protecţie, persecuţie, l e g a l i t a t e . . .
Intr'un cuvânt, critica, d u p ă şablon, a a v a n s ă r i l o r . . . C o n s t a t a m ne­
dreptăţi, şi c o n s a c r a m m e r i t e . . . C â n d d e o d a t ă observ, c ă v o r b a - m i
r ă m â n e s u s p e n d a t ă în a e r . . . S u p o r t u l de g â n d i r e al convorbirii, p r i e ­
tenul m e u îl î n d r e p t a s e a i u r e a . . . întorc privirea d u p ă privirea l u i . . .
şi c e v ă d ? . . .
— C e - a i putut v e d e a ? . . .
— C e e a ce nimeni nu p o a t e cunoaşte, a f a r ă de b ă r b a t u l î n ş e ­
l a t . . . Nevastă-mea mă trăda . . .
— V e ş n i c a şi b a n a l a i m p u t a r e a a romanţioşilor g e l o ş i . . . G â n ­
d u l . . , i n t e n ţ i a . . . S ă fim serioşi. J o c u l g â n d u r i l o r şi a l imaginilor,
cine-1 p o a t e s t ă p â n i ? . . . D u p ă a c e s t sistem, nu m a i e x i s t ă femeie cin­
stită . . . C e spun, f e m e i e ? . . . N u m a i e x i s t ă om c i n s t i t . . .

— A m prins c l i p a în întregime . . . E r a r o t u n d ă , c a u n i v e r s u l . . .
şi fugară, d e d u r a t a unei s c â n t e i . . .
— E i v e z i ? . . , E ş t i o b o s i t . . . A l t c u m , n'ai p r e f a c e c l i p a în uni­
vers . . .
— î n t r e g b a l u l p ă r e a un r o i u . . . şi în mijloc, ei d o i . . . conto­
piţi . . .
— C o n t o p i ţ i ? . . . E un fel de a v o r b i . . .
— C o n t o p i ţ i . . . C a hidrogenul şi clorul, în a c i d u l c l o r h i d r i c . . .
v a l e n ţ ă cu v a l e n ţ ă . . . C a sufletul de om, cu sufletul d e cal, în trupul
centaurului,..
— I a s e a m a . . . C e D u m n e z e u ! . . . M ă ghionteşti c'o formula chi­
mică şi m ă sprijini în fumul unui m i t . . .
E l continuă cu tot seriosul:
— Nimeni nu c u n o a ş t e chipul inşilor, în c l i p a unică a a m o r u l u i
f e c u n d . . . T r u p u l întreg e o oribilă s c h i m ă . . . S e v â n j o l e ş t e v i e a ţ a
s ă s c a p e din c ă t u ş e l e m a t e r i e i . . . M u l t e din însuşirile omeneşti, a t â t
 GÂND ROMÂNESC 125

de recent dobândite, d i s p a r . . . A l t e tipare, diferite de cele a n a t o ­

mice, ies l a i v e a l ă . . . Poţi d e s l u ş i atunci pe r ă b o j u l trupului, t o a t e
e t a p e l e e v o l u ţ i u n i i . . . d e l a sclipirea fosforescentă a a t o m u l u i şi p â n ă
la umbra, ce p r e m e r g e o formă n o u ă . . .
V o r b e a încet, căsnit, în t r a n s ă de ghicitor, la l u p t ă întru d o b â n ­
direa unor a d e v ă r u r i c ă z u t e de aiurea, c u valurile p r o p r i e i gândiri.
Ochii săi mici de miop d i s p ă r u s e r ă în orbite înapoia a d o u ă p ă m ă -
tufuri de întuneric. Un v a l de u m b r ă îi m o d e l a f a ţ a . N u ş t i u . . . s e
a f u n d a în noapte, s a u se p i e r d e a în însuşi visul s ă u . D a r sigur e r a m ,
că un duh s u m b r u îl izola d e mine. Ş i a s t a , tocmai, nu v o i a m . . . să-1
s c a p din p r i z e l e realului.
— N u pot p r i c e p e . . . făcui eu răstit. V o r b e ş t e p e înţeles . . .
G l a s u l lui continua s ă se d e p ă r t e z e .
— P ă r e a un t â n ă r cow boy, cu f a ţ a r a s ă şi p ă r u l în p l e t e negre,
fâlfâitoare, ca o c o a m ă . . . C o r p u l s ă u e r a o a r m o n i e de linii şi p r o ­
porţii . . . Muşchii bine conturaţi, p a s u l e l a s t i c . . . P e s u b frac, i s e
bănuia îndoitura şalelor, lungă şi flexibilă. A v e a a c e a ţinută nobilă,
suplă, înidrăsneaţă şi f u g o a s ă , cu c a r e D u m n e z e u a înzestrat fiinţa
c e a mai p e r f e c t ă : c a l u l . . . Privindu-1, f ă r ă s ă v r e a u m ă g â n d e a m la
caii din frizele P a r t e n o n u l u i . . . şi a m înţeles, pentru c e P e g a s , p ă r i n ­
tele Centaurilor, a fost iubit de o p ă m â n t e a n ă . . . A t â t e r a de r e a l ă
iluzia a m ă g i t o a r e , c ă nu m'aş fi mirat s ă - i v ă d linia s p a t e l u i ondu­
lând într'o e l e g a n t ă curbă, c ă t r e c r u p ă şi picioare, c u m u s c u l a t u r a
s t r â n s ă nervos, ca pe resorturi, alungindu-se cu graţie, s p r e a se ter­
mina în c o p i t e . . . E r a o înlănţuire de trupuri, p e r f e c t ă . . . N e v a s t ă -
m e a este o a m a z o a n ă d e s ă v â r ş i t ă . . .
— P ă r e r i . . . jocuri d e i m a g i n i . . . Bănuieli de creier o b o s i t . . .
c a r e de b u n ă s e a m ă , a u încetat, dansul o d a t ă s f â r ş i t . . .
E l p ă r u că s e trezeşte.
— D a n s u l o d a t ă s f â r ş i t . . . I m e d i a t ! . . . A s c u l t ă . . . Imediat,
m i - a m luat n e v a s t a a c a s ă . . . N u m ă sfiesc a-ţi m ă r t u r i s i . . . de t e a ­
m ă . . . Inutil, î n s ă . . .
— Portughezul a î n d r ă s n i t ? . . .
— Ş i Portughezul a p l e c a t în a c e e a ş i noapte, d e - a - d r e p t u l în
B r a z i l i a . . . Informaţiunile m e l e sunt p r e c i s e . . .
— Atunci?...
— A c i e t o a t ă d r a m a întâmplării, p e c a r e n i m e n i . . . nimeni,
a f a r ă de tine, n'ar p u t e a - o pricepe . . .
— Iţi m u l ţ u m e s c de încredere . . .
— E ş t i singurul om, c a r e r i d i c â n d u - t e d e a s u p r a contingenţelor
materiei, acorzi primatul cuvenit, s p i r i t u l u i . . .
— Bineînţeles, în limitele bunului s i m ţ . . .
 126 GÂND ROIW-ÂNESC

— E r a un om frumos P o r t u g h e z u l . . . înalt, svelt, f a ţ a ovală,

fruntea l a r g ă şi bombată, p i e l e a brună, cu reflexe argintii, ochii negri,
codaţi, foarte v i i . . . E r a un om frumos, deşi a v e a nasul turtit, cu
nările în vânt, buze g r o a s e şi proieminente, i a r p e ' u m ă r u l obrazului
stâng, o p a t ă roşie, cât o m o n e d ă de douăzeci d e l e i . . .
-— D e t a l i u f ă r ă i m p o r t a n ţ ă . . .
— B a n u ! . . . N u . . . C ă c i d u p ă a c e s t e semne de identitate, pu­
t e a m să-1 recunosc oricând . . .
— Atunci, l-ai m a i v ă z u t ? . . .
E l clătină c a p u l .
— De p a t r u ani, îl aştept, îl caut, îl u r m ă r e s c . . . şi nu pot d a
de el...
— V e z i ? . . . T o a t ă p o v e s t e a ta c a d e în b a l t ă . . .
Prietenul meu, într'un gest d e s e s p e r a t , îşi p r i n s e între mâni t â m ­
plele, p a r c ă s ă - ş i s t r i v e a s c ă ţ e a s t a capului.
— Nici tu nu m ă î n ţ e l e g i . . .
E r a a t â t a d e s n ă d e j d e în e x p l o z i a lui, încât m ă hotărîi s ă nu-1
m a i contrazic.
— M ă u r m ă r e a stăruitor chipul omului frumos, cu p a t a roşie p e
u m ă r u l o b r a z u l u i . . . şi totuşi, printr'o s f o r ţ a r e a voinţei, reuşii s ă - m i
s t ă p â n e s c muncile b ă n u i e l i i . . . A u venit apoi î m p r e j u r ă r i de v i e a ţ ă
n o u ă . . . m u t a r e a m e a aci, sarcina n e v e s t e i - m e l e . . . c â n d . . .
— Când?. ..
•— S ' a născut c o p i l u l . . .
D ă d u i din umeri:
— Ei, ş i ? . . .
El se t r a s e din nou în umbră. V o c e a - i deveni şi m a i şoptită.
S f o r ţ a r e a t o a t ă a mărturisirii se irosea dincolo de grai.
— A p r o p i i n d u - m ă de leagăn, s ă - m i v ă d o d r a s l a , a m r ă m a s în­
cremenit . . . M ă a ş t e p t a m s ă g ă s e s c o m a s ă a m o r f ă de carne roşie,
cu ochii bulbucaţi şi nasul cârn, c ă r e i a boneta şi scutecul, s ă - i d e a
o a p r o x i m a ţ i e u m a n ă . . . Ş i c â n d colo . . . a f l a i un chip bine d e f i n i t . . .
îngeresc . . . Brun, cu reflexe argintii, p ă r u l negru, ochii mari, codaţi,
f o a r t e v i i . . . nasul turtit, cu nările în vânt, buzele g r o a s e şi proiemi­
nente . . . şi o p a t ă roşie, p e umărul obrazului stâng . . .
F ă c u o p a u z ă , p a r c ă s ă - m i d e a timp de reflexiune şi a p o i s c o a s e
c a p u l c ă t r e mine.
— Ai înţeles?,..
E r a m indispus. Utiliza o c o i n c i d e n ţ ă . . . d a r o coincidenţă plic­
tisitoare, căci într'adevăr copiii prietenului m e u nu-i s e m ă n a u . A m â n ­
doi e r a u bruni, cu reflexe argintii, a v e a u p ă r u l negru, nasul turtit,
GÂND ROMÂNESC 127

cu nările în vânt, d u p ă e x p r e s i a l u i . . . şi a m â n d o i a v e a u pe u m ă r u l
stâng al obrazului, semnul de identitate al c e l u i l a l t . . .
— A c e a s t a se c h e a m ă t r ă d a r e . . . continuă el. O unire, c a r e nu
utilizează forma t r i v i a l ă a a d u l t e r u l u i . . . O concepţie, în c a r e spiritul
celuilalt foloseşte drept simbol, trupul t ă u . . . Un act de iubire inte­
g r a l ă . . . I u b i r e a ! . . . I a t ă m a r e a , iată unica p u t e r e ! . . .
F ă c u o p a u z ă , s ă - m i m a i d e a puţin r ă g a z . Devenise din nou, omul
rece şi cumpănit dela începutul convorbirii n o a s t r e . Totuşi, o n u a n ţ ă
de a m ă r ă c i u n e îi a d u m b r e a vocea.
— F ă r ă sens îmi a p a r toate consideraţiunile filosofice a s u p r a
iubirii. . . Dorinţă, frumuseţe, i d e a l . . . interesul speţei, interesul indi­
vidului . . . concept biologic, moral, estetic . . . Nimic . . . nimic nu e x ­
plică i u b i r e a . . . Iubirea, prietene, d e p ă ş e ş t e individul, speţa, regnul.
E a r ă s c o l e ş t e cosmosul în întregime . . . Iubirea s f ă r â m ă legea g r a v i ­
tăţii, a spaţiului şi a t i m p u l u i . . . şi'n opintelile ei, mişcă, pe a x u l
său, însuşi c e r u l . . .

II.

Tresării s p e r i a t . . .
E r a târziu, c â n d soneria telefonului s b â r n â i . . . sbârnâi prelung,
dureros, ciocănind mărunt, molecular p a r c ă , fiecare tentacul întins
din sufletu-mi d e s f ă ş u r a t , c a un imens ochiu, în noapte . . .
L a a p a r a t , el.
— Vino i m e d i a t . . .
A m înţeles. E r a în criză. D e d a t a a s t a , m ă hotărîi s ă p u r c e d
energic, tăios chiar; s ă curm o s t a r e d e agitaţie, c a r e o r g a n i z â n d u - s e ,
îl p u t e a duce — f ă r ă î n d o i a l ă — la nebunie. D e r o b a s e m dela a m e a
datorie de a d e v ă r a t prieten. S p r i j i n a r fi fost s ă - i fiu şi p r a g solid,
pe c a r e el s ă - ş i întemeieze r e a c ţ i u n e a împotriva răului cotropitor.
Ş i c â n d colo, p r o s t e ş t e eu m ă l ă s a s e m s e d u s d e farmecul f a n t a s t i ­
cului şi întru câtva, chiar d e p l ă c e r e a cumetriei.
De-i întâlneam copiii mână'n mână, m e r g â n d s p r e g r ă d i n a p u ­
blică, privirea mi se a g ă ţ a f ă r ă voie d e p a t a roşie, c a r e m a i mult
d e c â t părul negru, pielea brună cu reflexe argintii, d o v e d e a p u t e r e a
a s c e n d e n ţ e i c e l u i l a l t . . . De-i v e d e a m femeia, a c e e a ş i j o s n i c ă pornire.
Ii spionam colţul gurii, tremurul nărilor şi p a t a pupilelor, p a r c ă s ă
d e s c o p ă r în u m b r e l e dosite, r ă m ă ş i ţ e l e p ă c a t u l u i . . . Ş i în r ă s t i m p ,
de el nu m ă interesam, deşi înţelegeam cât se cheltueşte de m u l t s p r e
a-şi menţine ţinuta într'o d e m n ă a p a r e n ţ ă . A z i e r a m însă hotărît!
A v e a m s ă termin cu uşurinţa m e a m a i întâi, şi apoi cu tot seriosul,
s ă m ă aplic vindecării lui.
128 GÂND ROMÂNESC

M ă a ş t e p t a în c a p u l scării s u b marchiza d e sticlă, c a sub o a p ă ­

r ă t o a r e împotriva cerului p r e a înstelat, cu sufletul d e s t r ă m a t în n e ­
mărginire, împietrit p a r c ă în lumina c a l c a r ă a nopţii.
— A m s o s i t . . . P e n t r u c e m'ai c h e m a t ?
Nemişcat, îmi r ă s p u n s e :
— V r e a u s ă - ţ i fac d o v a d a s p u s e l o r m e l e . . .
— F o a r t e b i n e . , . făcui e u brutal, sgâlţâindu-1 d e b r a ţ . D o v a ­
d a ! . . . fiindcă-ţi m ă r t u r i s e s c , nu m a i sunt d i s p u s s ă a c o r d credit b â i ­
guielilor unui suflet bănuitor, şi c u a t â t m a i puţin, unui joc a l f a n t a -
z i e i . . . D o v a d a ! . . . Vreau o dovadă p e r e m t o r i e . . . o dovadă, care s ă
c a d ă sub j u d e c a t a s i g u r ă a simţurilor m e l e treze, ş i nu u n a l u c r a t ă
în laboratorul v r ă j i t al metafizicei, poeziei, s a u o c u l t i s m u l u i . . .
— M a i întâi, te rog, s ă m ă ierţi, c ă t e - a m d e r a n j a t la a c e a s t ă
o r ă . . . E r a însă de l i p s ă . . ,
— Nu-i nimic . . . P r o b e l e . . .
— L e vei a v e a . . .
— C e s u n t ? . . . S c r i s o r i ? . . , Pagini d e j u r n a l i n t i m . . . S a u p u r
şi simplu, o m ă r t u r i s i r e ? . . .
E l deschise u ş a , intră în hol şi făcu lumină. Apoi, m ă chemă.
— Vino înăuntru. Aci, putem vorbi în t o a t ă s i g u r a n ţ a . . . Copiii
dorm în o d a i e la e i . . . servitorii sunt d e p a r t e , în s u b s o l . . . iar ne-
v a s t ă - m e a visează, în g r ă d i n ă . . .
Crezui c ă iar v r e a s ă alunece p e alături.
— D o v e z i l e . . . A fost v o r b a de d o v e z i . . .
— A ş t e a p t ă p u ţ i n . . . M ă duc s ă ţi le a d u c . . .
Şi părăsi odaia.
O d a t ă singur, începui a fi neliniştit. Primind probele, c ă z u s e m
p a r c ă din nou în g r e ş e a l ă . . . D a c ă împotriva credulităţii lui, a d u l ­
terul e x i s t a de f a p t . . . şi toată romantica lui poveste, ca şi t o a t e
a c e l e consideraţiuni filosofice nu e r a u d e c â t p r o d u s u l unui suflet
jignit, în d e s n ă d e j d e a a p ă r ă r i i ? . . . A l t c u m trebuia s ă p r o c e d e z . . .
m a i învăluit, m a i d e l i c a t . . . I a r d a c ă adulterul nu exista, cu a t â t
m a i mult nu a v e a m s ă insist, căci ce p r o b e a r fi putut s ă m ă con­
vingă de temeinicia unei a b s u r d i t ă ţ i ? . . . S a u p o a t e prietenul meu
trăia clipa, ce p r e m e r g e n e b u n i a ? . . . Ş i d e o d a t ă , g â n d u l nebuniei
c ă p ă t ă chip aievea, c a într'o oglindă, căci în f a ţ a m e a , se g ă s e a el,
f ă r ă s ă - m i fi d a t s e a m a , c â n d şi c u m intrase, p a l i d , desfăcut la faţă,
cu ochii r ă t ă c i ţ i . . . P u t r e d p ă r e a în lumina a l b u r i e a becurilor elec­
trice, în fiecare m â n ă cu c â t e o g l a s t r ă .
— P r o b e l e . . . bâiguii eu.
El p u s e o floare p e m a s ă şi cu c e a l a l t ă veni s p r e mine.
A i aci o m a n d r a g o r ă . , , p l a n t ă cu puteri m i r a c u l o a s e . . . ce
 GÂND ROMÂNESC 129

p o a r t ă în m ă r u n t a i e l e ei, însuşirile plastice a l e tinei originare, c a p a ­

bilă fiind — P a r a c e l s e o susţinea — s ă n a s c ă un homunculus . . . O c u l ­
tiştii o socotesc — şi nu f ă r ă o a r e c a r e d r e p t a t e — c a un fel de cor­
don ombilical, ce l e a g ă pe om de p ă m â n t . . . î n ţ e l e g e pentru ce m i - a
fost de l i p s ă . . . E a e p l a n t a c e a mai u m a n ă , c a r e trăieşte l â n g ă om,
care sufere şi iubeşte alături, şi prin e l . . . E a d e s c o p e r e crimele, c a
şi comorile a s c u n s e . . .
— Păreri... păreri... păreri...
— P ă r e r i ? . . . A t u n c i priveşte . . .
Ş i - m i întinse g l a s t r a . Clopoţeii resfiraţi ai plantei se r e p e z i r ă în
mine, p a r c ă s ă m ă înşface, ca nişte ventuze. Instinctiv schiţai un gest
de a p ă r a r e .
— C u r a j ! . . . P r i v e ş t e floarea . . . Л
îndemnul lui a d u c e a a ironie. C e Dumnezeu, m ă t e m e a m ? . . . M ă
lăsam pradă proastelor superstiţii?...
4
Delicat, prinsei corola, ca p e o a r i p ă de fluture. F l o a r e a a l b ă -
verzuie, p r e s ă r a t ă c u un praf umed, r ă s p â n d e a , p a r c ă filtrat prin
mirosul a m ă r u i u al otrăvii, un p a r f u m a p r o p i a t de e s e n ţ a u m a n ă .
D e o d a t ă , privirea-mi c ă z u ţintă înăuntrul clopoţelului floral. P e u n a
din petale, jos de tot, a s c u n s ă privirilor, t r e m u r a o p a t ă roşie, nu
m a i m a r e decât o g ă m ă l i e d e a c , c a şi cum a r fi fost c o l o r a t ă de
sânge . . .
S p e r i a t , ridicai privirea. E l a s t a a ş t e p t a .
— Ce zici?
Ş i f a ţ ă de n e d u m e r i r e a mea, continuă:
— T o a t e florile . . . d a r a b s o l u t toate . . . te rog e x a m i n e a z ă - l e . . .
p o a r t ă semnul l u i . . . E m a n d r a g o r a , p l a n t a iubirii şi a fecundităţii,
p l a n t ă infailibilă, c a r e m ă r t u r i s e ş t e . . .
— A s t a nu d o v e d e ş t e nimic . . . C e ştim noi din capriciile n a ­
turii . . . Cu a t a r i m i j l o a c e forţate, o p a t ă la î n t â m p l a r e g ă s i t ă p e
frunzele unei flori, orice a c o r d e posibil între subiectul ipotezei şi
predicatul experimentului...
El m ă l ă s ă s ă debitez protestul, şi fără o a l t ă vorbă, p ă r ă s i din
nou c a m e r a . E u continuai pentru mine:
— D e m o n s t r a ţ i a lui nu s a t i s f a c e cerinţele spiritului c r i t i c . . . U n
fenomen n a t u r a l trebue n u m a i d e c â t trecut prin mulele g â n d i r i i . . .
altfel, i n t e r p r e t a r e a lui o ia r a s n a prin domeniul deşert đ e orice în­
ţeles al o c u l t i s m u l u i . . .
Ş i totuşi a c e s t e x c e s d e justificare m ă indispunea. A r fi trebuit
s ă termin tăios. D a r , n'aveam c u r a j u l . . . Ş i nu-1 a v e a m tiindcă-mi
l i p s e a convingerea! î n d o i a l a s e f u r i ş a s e prin fisurile judecăţii. L o g i c a
se d e f e c t a s e . . . o s i m ţ e a m l ă b ă r ţ a t ă . A d e v ă r u l c o p l e ş e ş t e mintea, c a
2
 130 GÂND ROMÂNESC

oceanul privirea, f ă c â n d - o s ă se î n d o i a s c ă de a ei virtute. U n a e s t e

conduita omului în e x i s t e n ţ a s a obişnuită, c â n d sancţiunea i m e d i a t ă
a certitudinei a d e v e r e ş t e fiece f a p t ă s a u fiece vorbă, şi a l t a , atitu­
dinea în f a ţ a necunoscutului imens, c â n d îndoiala s t ă r u e c a o c r a m p ă
în pofida raţiunii şi a bunului simţ . . ,
Deci, nu m'am mirat, c â n d l - a m v ă z u t intrând, tot a t â t de miste­
rios, tot a t â t de preocupat, cu o c u ş c ă în mână, un coşuleţ în c e a l a l t ă .
L ă s ă c u ş c a jos şi-mi întinse coşuleţul.
— I a t ă aci, în a c e s t cuib, sunt cinci pisoi noi n ă s c u ţ i . . . E x a m i -
nează-i...
C u n o ş t e a m a c u m sistemul demonstraţiei lui.
— Ţ i - a m a r ă t a t p u t e r e a biruitoare a iubirii a s u p r a pământului,
s t ă p â n u l vieţii, şi a s u p r a plantei, d u ş m a n a d e regn a a n i m a l u l u i . . .
Priveşte-o r e a l i z a t ă a c u m în animal, pe d e a s u p r a vrerii e r e d i t a r e
a speţei.. .
Intr'adevăr, fiecare pisoiu a v e a d e a s u p r a botului şi înaintea u r e ­
chii, mica p a t ă roşie, f a t i d i c ă . . .
— Sufletul ei, îmi e x p l i c ă el, s'a proiectat în spaţiu, s t r ă b a t e
t ă r i a pietrelor, u m p l e porii nisipului, v i b r e a z ă printre fibrele fiinţelor,
ca s ă p r i m e a s c ă î m b r ă ţ i ş a r e a c o s m i c ă a i u b i t u l u i . . , Tot ce trăieşte
în p r e a j m a ei, ia p a r t e la a c e a s t ă i u b i r e . . . I a t ă aci, doi ş o r i c e i . . .
Ş i r i d i c ă d e jos c u ş c a .
— Priveşte-i bine . . . S u n t albi i m a c u l a ţ i . . . Ii vei J u a cu tine . . .
E i îţi vor a d e v e r i s p u s e l e m e l e . . • S u n t albi i m a c u l a ţ i . . . şi totuşi,
puii lor vor a v e a p a t a roşie a a c e l u i a . . . o vor avea, fiindcă au trăit
şi s'au iubit l a o l a l t ă c u ei d o i . . . C ă c i î n c ă o d a t ă , nici o putere din
univers nu se p o a t e opune i u b i r i i . . . Iubirea r ă s c o l e ş t e , s f a r m ă şi p r e ­
schimbă . . . Iubirea p o a t e t r a n s f o r m a legea fixă în minune, şi din
trupul omului, s c o a t e un înger s a u un m o n s t r u . . . Ş i a c u m vino . . .
M ă minunam singur de a sa putere. C u ce f a p t de v r a j ă m ă îm­
brobodise a c e s t p o s e d a t a l unei a b s u r d e credinţe, de m ă l ă s a m p u r ­
tat, s u r d la p u t e r e a gândirii şi mut la îndemnul vrerii, prin p r ă p ă s -
tioasele meleaguri a l e nălucirii?. . . U n d e e r a u planurile mele de r ă z ­
v r ă t i t ă n o b l e ţ e ? D a r mecanismul precis a l spiritului critic şi a p t i t u ­
dinea forte de a prinde atributul caracteristic din n u m e r o a s e l e în­
suşiri a l e unui fapt c o n c r e t ? . . .
II u r m a m supus, prin salonul cu p e r d e l e l e t r a s e , rece şi sinistru,
în c a r e scaunele î n f ă ş a t e în s a c i d e p â n z ă a l b ă , a p ă r e a u ca blocuri
d e p i a t r ă într'un atelier de monumente funerarii. P ă ş e a m , p a r c ă l a
p â n d ă , f ă r ă sgomot, în vârful picioarelor, cotind s t r â n s p e d â r a d e
u m b r ă l ă s a t ă în urma-i. C â n d s ă ridice storul d e l a u ş a balconului,
i-am surprins privirea. E r a de nerecunoscut! Ochii s ă i mici de miop,
 GÂND ROMÂNESC 131

galbeni, spălăciţi, s t r ă l u c e a u a c u m p a r c ă în c r i s t a l e a g l o m e r a t e , d e
pirită. începui s ă m ă s t r â n g în mine, simţind c u m s e s b â r c e s c muşchii,
s e c l a t i n ă o a s e l e din încheieturi şi c l ă n ţ ă n e dinţii, c â n d d e o d a t ă , o
p a n ă d e a b u r albicios, coborîtă, p e u ş a balconului, p a r c ă din c a l e a
laptelui, îmi d e s f ă ş u r ă sufletul, c a pe-o e ş a r f ă în vânt.
— P r i v e ş t e . . . îmi a r ă t ă el cerul.
N e g ă s e a m în balcon. 0 t e r o a r e d e l i c i o a s ă punea în tremur ni­
sipul fin a l emoţiei. B o l t a g r e a de stele, ca un n ă v o d plin, t r a s din
a p e l e nopţii, p ă r e a c ă se s t r â n g e în jurul nostru. Clinchet de nesti­
mate, u m b r e metafizice, coşmar, poezie . . .
— U r c ă - ţ i privirea pe dunga v a p o r o a s ă a căii l a c t e i e . . . D e l a
orizont în s u s , i a t ă sagitarul, fugărit d e Capricorn, c u a r c u l întins
în scorpion, sdrobind sub copitele calului, c o r o a n a a u s t r a l ă . . . M a i
încolo, ş a r p e l e , î m p r ă ş t i i n d u - ş i veninul p â n ă ' n inima H i d r e i . . . Ş i în
fine, d e a s u p r a lui, superbul C e n t a u r . . . amantul planetei n o a s t r e , cel
c e de d r a g u l pământului, îşi r e n e a g ă originea c e l e s t ă , . .
V o r b a lui, c a l d ă şi convingătoare, vivifia şi u m a n i z a constelaţiile,
a r u n c â n d suflet şi c a r n e p e s t e scheletele de d i a m a n t e a l e bolţii. F ă p ­
turi mitologice, zei, z e i ţ e . . . apoi, chipuri fantastice d e fiinţe necu­
noscute p ă r e a u c ă vor porni, la a lui chemare, r ă s c o l i n d până'n alte
ceruri, praful nebuloaselor s i d e r a l e .
— Centaurul, continuă el, n'are ce c ă u t a a i c i . . . C o n s t e l a ţ i e a u s ­
t r a l ă , locul s ă u e dincolo, în c e l ă l a l t e m i s f e r . . . Privindu-1 amănunţit,
vei înţelege însă, ce p u t e r e 1-a a j u t a t s ă r ă s t o a r n e bolta, pe osia e i . . .
I a t ă - i trupul pintenog d e cal, cu stele la copite şi stele la glesne . . .
U r m e a z ă linia f r â n t ă a şalelor, c a s'ajungi la c a p . . . A c u m , c e r c e -
t e a z ă - i bine c h i p u l . . .
V o c e a - i se opri brusc şi o d a t ă cu ea, şi b ă t ă i l e în pieptul meu,
căci p e c â m p u l argintat, conturat în chip de om, o s t e a a p ă r u s e , o
s t e a m a t ă , r o t u n d ă şi nefiresc de roşie, c a o p a t ă de sânge.
— Ş i a c u m coboară-ţi privirea . . . c o m a n d ă el.
J o s în grădină, p e o bancă, visa ea, c u ochii s p r e c e r . . . şi f r e a ­
mătul gândurilor ei foloseau p a r c ă irizările a p e i ţ â ş n i t o a r e în a v u z
s i murmurul înaripat a l zefirului, prin boschete.
— A c u m s ă vezi m i n u n e . . . îmi şopti b ă r b a t u l .
începui s ă fiu îngrijat. T r e a z eram, f ă r ă îndoială, d a r ochii mei
c ă p ă t a s e r ă însuşiri nouă, cu putere de a d e s c o p e r i chipul tâlcurilor
a s c u n s e . N u s e v e d e a d e c â t bustul femeii, î n f ă ş u r a t în e ş a r f ă a l b ă .
C a p u l îi intrase în lumina s i d e r a l ă , iar restul trupului p ă r e a reţinut
în u m b r a pământului. Ş i cum priveam atent, a c e a s t ă u m b r ă începu
s ă c a p e t e contur, s ă se înalţe şi a p o i s ă se m i ş t e î m b u i e s t r a t . . .
E ş a r f a a l b ă se v e d e a m e r e u înainte, deschizând drum prin întuneric.
2*
 GÂND ROMÂNESC
132

E r a a m a z o a n a , ce p o r n e a p e calul ei favorit, în b ă t a i a nopţii, s a u o

n o u ă f ă p t u r ă n ă s c u t ă d e dragul luminii de s u s ? . . , N ' a m putut ştii
U n lucru sigur î n s ă a m v ă z u t . . . S c ă p ă r a u scântei sub copitele f e r e ­
cate ale calului!...

III.

întors a c a s ă , d u p ă o l i p s ă d e c â t e v a luni, servitoarea, gura m a ­

halalei, m ă î n t â m p i n ă la i n t r a r e gâfâind, cu sufletul la buze.
— Ş t i ţ i . • . D o a m n a . . . n e v a s t a prietenului D u m n e a v o a s t r ă . . . e
pe moarte . . .
A p o i şoptit, în timp ce-mi lua valiza şi p a r d e s i u l r
— A f ă c u t . . . D o a m n e f e r e ş t e ! . . . un copil, j u m ă t a t e om, j u m ă ­
tate c a l . . . B i n e c ă s'a p r ă p ă d i t u r î c i u n e a ! . . . A s p e r i a t - o p e s e m n e ,
c â n d e r a grea, un c ă l ă r e ţ sbanghiu s a u caii d e l a dric.
O privii aiurit şi d e o d a t ă f ă r ă s ă - m i d a u s e a m a , r u p s e i un r ă s ­
puns a b s u r d în a p a r e n ţ ă , d a r logic în r e a l i t a t e .
— Ş o r i c e i i . . . şoriceii. . . A m l ă s a t la p l e c a r e , o pereche . . .
F e m e i a se t r a s e puţin înapoi,
— S u n t b i n e . , . S ' a u înmulţit nevoie m a r e . . . N u ştiu ce s ă m ă
fac cu e i . . .
— A d u - i î n c o a ! . . . ţipai eu. A d ă - i n u m a i d e c â t ! . . .
In vorba-mi e r a a t â t a neobişnuită agitaţie, încât îemeia bănui
p e semne, c ă d u r e r e a îmi sdrun c i n a s e ordinea judecăţii.
— Mai repede . . . mai repede . . .
Intr'adevăr, nebunia m ă p â n d e a p a r c ă d i n a f a r ă , s ă - m i p r i n d ă s u ­
fletul. Ş i nu voiam s ă c e d e z . E r a în joc liniştea şi s ă n ă t a t e a m e a .
A b i a femeia intră, ţinând în m â n ă c u ş c a d e animale, că m ă şi r e p e z i i
p e u ş ă a f a r ă . Nu v e d e a m înainte decât a l b e c a p e t e , p ă t a t e înaintea
urechii, c u pete r o ş i i . . .
P e el îl găsii de v o r b ă c u dricarul.
— Ah, prietene, c e n e n o r o c i r e ! . . .
El concedie omul şi începu să-mi p o v e s t e a s c ă . S e c ă s n e a s ă p a r ă
trist, dar un colţ a l gurii răsucit, c a un s f â r c de m u s t a ţ ă , îl f ă c e a
să rânjească.
— Spiritul, c a r e concepe, p o a t e şi u c i d e . . .
N u - ş i putu termina demonstraţia, c ă s e r v i t o a r e a intră cu o c a r t e
d e vizită în m â n ă . Crezui, c ă încep condoleanţele. E l îşi p u s e o c h e ­
larii, citi, o r d o n ă s ă p r i m e a s c ă pe vizitator şi a p o i îmi întinse biletul.
A m r ă m a s încremenit. P e c a r t e a de vizită s t a scris: L e a n d r o C o r r e a
d'Aliveiro,..
— A venit s ă - ş i v a d ă iubita m o a r t ă . , . r â n j i el.
 GÂND ROMÂNESC 133

N u ştiu cum a m avut intuiţia d e s n o d ă m â n t u l u i c â n d a intrat

străinul, şi cum i-am deviat m â n a , încât glonţul din revolver s ă
t r e a c ă p e s t e c a p u l prietenului meu, în oglindă. N u mî-a r ă m a s în
minte d e c â t p a t a roşie din obraz, oglinda în ţ ă n d ă r i şi a m e n i n ţ a r e a :
— T i c ă l o s u l e , ţi-ai ucis n e v a s t a şi a c u m vrei s ă - ţ i ucizi şi
copiii!...

A doua zi dimineaţa, s e r v i t o a r e îmi a d u s e v e s t e a :

— R ă u 1-a smintit p e prietenul D u m n e a v o a s t r ă , nenorocirea!
Sleit d e emoţie, întrebai d o a r cu privirea. E a îmi e x p l i c ă :
— Ş i - a înstrăinat c o p i i i . . . A venit un domn din A m e r i c a . . . I - a
l u a t şi a c u m îi duce d e p a r t e , p e s t e m ă r i şi ţ ă r i . . .

VICTOR PAPILIAN.

O DEFINIŢIE A FILOSOFIEI LA EMINESCU

In m s . A c . R o m . nr. 2285, f, 183 v. se g ă s e s c u r m ă t o a r e l e r â n ­

duri c a r a c t e r i s t i c e a s u p r a filosofiei, s c r i s e d e E m i n e s c u în limba
germană:
„ P r o p r i u zis filosofia nu este ceva absolut. Omul şi-o croieşte
singur şi şi-o potriveşte împrejurărilor. E a e s t e g l a s u l sufletului c a r e
ştie s ă ne m â n g â i e în cele m a i a s p r e situaţii a l e vieţii, fie chiar prin
sofisme, în cari înţelegerea n o a s t r ă î n s ă ş i nu c r e d e . E a este v i a ţ a ,
c a r e v r e a s ă ne f a c ă s ă credem c ă a c e a s t a a r e totuşi un înţeles, chiar
când n'ar a v e a nici unul. E x i s t ă o filosofie a iubirii, una a sărăciei,
u n a a disperării, *— şi p e l â n g ă toate a c e s t e a m a i a r e f i e c a r e om
o filosofie c a r a c t e r i s t i c ă proprie.
R e l a t i v i s m — relativism vizionar — a c e a s t a este totul!"

p . conf. G . B . D .
 SOMEŞUL MOŢILOR..
1 i

S o m e ş u l este trist de multă vreme,

A p a lui ca un copil bolnav geme.
Valurile-i nu mai sunt curate,
— S o m e ş u l e frate, cine te b a t e ?

— M ă bat plutele ce vin în n o a p t e

Ş i a d u c din munţi blesteme şi ş o a p t e ,
C ă c i în munţi nu m a i e s t e voe bună
D e p l â n s s ' a albit p e cer s f â n t a lună!

— Someşule, poate visezi de m a r e ?

D u r e r e a ta este c ă nu eşti t a r e ?
A i v r e a s ă a i şi tu furtună în valuri,
S ă s p a r g i h o t a r e şi s ă lărgeşti m a l u r i ?

— N u ! V r e a u s ă fiu numai a p ă c u r a t ă ,
S ă a m n o a p t e c u stele p i c u r a t ă .
D a r în munţi copiii s ă nu m a i p l â n g ă
C â n d p l e a c ă la cerşit pluta n ă t â n g ă . , .

EMIL ISAC,
 SCRISOARE DELA AVRAM IANCUL
(INEDITA)

S e ştie c ă A v r a m Iancul a făcut o m a r e e r o a r e politică evitând,

în 1852, întâlnirea cu împăratul, care-1 c ă u t a .
C e n'ar fi putut obţine el d e l a î m p ă r a t , în a c e l an!
D e c e 1-a evitat p e î m p ă r a t u l ? , ce s'a petrecut cu el, în el? nici
a s t ă z i nu este lămurit.
S c r i s o a r e a (inedită) p ă s t r a t ă l a A c a d e m i e , în m s . 1060, filele
252—253, c u p r i n d e ceva din istoria acelui an 1852. D e a c e e a o p u ­
blic exact, c o p i a t ă de mine, revizuită şi d e d. N i c o l ă e a s a , c u s t o d e a l
secţiei m a n u s c r i s e l o r a c a d e m i c e .

Câmpeni 15 Augustu 852.

Frate Barnutiu!
Ambe scrisorile 'ti leamu primitu, daru si noi amu lucratu in
sensu cum se vede dein aci alăturatele 5 darabe, a seselea darabu
cu X insemnatu пита deacea tilu trimetu, ca se vedi ca in revolu-
tiune in ce tonu se făceau dispusatiuntle catra Tribuni, — acestu
darabu sau invertitu si pe la Locurile mai înalte, si mio datu occa-
siune ami face desfătare candu eramu mai intinsu in cugiete, daru
despre aceasta acum tacu, fiinduca mane sosescu catanele pentru ca
omeni nu vreu se se scrie Fiscu de proprietariu a mosiiloru loru —
adi mane seva alege si aceasta.
Vei audi ca nu mamu infaciosatu înaintea Imperatoriului, daru
nu multu te vei mira, deorece vei socoti ca vreu se dau fapteloru
mele o curgere catu seva pute mai naturala.
Amu intielessu ca Imperatoriulu seva invoi ca la Tomna se ne
infiintiamu Accademia.
#

Romani munteni trimissera o Deputatiune înaintea Imperatoriu­

lui statatofc dein"trei surori (?) sub manuducerea lui Balintu ca se in.
timpine pe Imperatoriulu пита curundu dupace va porni dein Seca-
rambu, si se arete ca Romani abia aşteaptă ca se vada pe Impera­
toriulu in loculu cellu necalcatu de Dusmanu. lutiala cu care au ve-
136 GÂND ROMÂNESC

nitu lmperatoriulu dein Secarambu la Câmpeni este de mare însem­

nătate, dam esirea Imperatoriului dein Câmpeni ie si mai de mare.
Cu venirea Imperatoriului la Clasiu, Romani munteni se luptară
cu Unguri ca care se fie mai aprope de Imperatu, si de vomu socoti
1
ca colpozse ) de a Magnatiloru picară, ba uni magnaţi cadiura de pe
cai deosu — Romani remasera Învingători.

^ct4x. ^х-Ое^ aC^* ' , <g

^a-*-**<£™< .

Nu putiina luare de seama merita trecerea Romaniloru munteni

prin mislocu Clusiului, care sta deintron siru frumosu de călăreţi mun­
2
teni si in fruntea loru se ducea unu vellu de giele ) care cuprindea
in sine steagu Imperatului, a cassei Domnitore si a Natiunei romane,
assa mergandu prin mislocu Clusiului. Lumea se luase dupa ei, iar
in cea die dein Somesiu Faîva porniră spre a intimpina pe Imperatu,
si unu deintre ei cu vellulu cellu de giele se asedia langa mormantu
lui Baternai care se vede dein drumu Iierei, acestu^calaţ^iu dupace

!) calpage.
2
) văl de jele.
 GÂND ROMÂNESC 137

desfasiura vellulu remansa sub o porta, fiindu ca steagu Natiunei se

cuprindea in vellu, si aripile se slobodia in deosu, iaru dupa ce trecu
suita Imperateasca se dusa si si cuprinsa locu intre cealalti călăreţi.
Togma candu esi Imperatulu dein Clusiu esira si Romani dein
Clusiu cu cuvintele „Se traeasca Imperatu Romaniloru Franciscu
Josephu" si bubuia tunurile, care se totu audia pana sosire la Lona.
De va interesseadia processu Munteniloru cu Aerariu pentru re­
punerea in drepturile celle mai dinainte si in libertatiile de acestu
dreptu legate, cu care au traitu omenii in proprietatiile loru, ve
scriu ca comissiunea au esitu, daru fiinduca era se curgă in limba
nemtiasca sau intreruptu, acum daru tiintamu se capaîamu comis-
siune se curgă in limba romaneasca fiinduca pofteşte )iatura pro-!
cessului, cei dreptu Romani munteni esi perdura drepturile пита
dupa ce incepura a scrie in limba ungureasca, si in altele, asta o
scie totu romanu munteanu.
Imperatoriulu la rugămintea romaniloru munteni siau mutatu
planulu călătoriei precum se vede dein B.
Ce seva mai alege de noi vi sa mai scrie dupa aceasta.
Fiti sănătoşi
fss) Ianculu
* * *
D i n t r ' o notiţă d e l a fila 253 v. r e i e s e că s c r i s o a r e a fusese des­
c h i s ă în 17 A u g u s t 1852 de o comisie, cu iscăliţii Comissionsgliedern,
un Oberst (colonel) şi un adj (unct) M o l d o v a n , chiar în C â m p e n i .
Pentru cunoaşterea scrisului şi iscăliturii lui Iancul, în 1852,
dau aici şi un facsimile.
G. BOGDAN-DUICA.

#
 SUB SEMNUL IREPARABILULUI

M A G I E Ş I F A T A L I T A T E . î m i vine greu s ă - m i închipui bucuria

oamenilor c u sensibilitate m a g i c ă , a a c e s t o r oameni cari simt c ă pot
totul, c ă r o r a nici o rezistenţă n u le p a r e p r e a m a r e ş i nici un obstacol
insurmontabil. M a g i a p r e s u p u n e o a s t f e l d e comuniune c u viaţa, încât
orice m a n i f e s t a r e subiectivă este o e x p r e s i e a p u l s a ţ i e i t o t a l e a vieţii.
E s t e în e a t o a t ă plenitudinea integrării în fluxul vieţii, t o a t ă e x u b e ­
r a n ţ a activării în sensul şi direcţia i m a n e n t ă a acestei vieţi. S e n s i ­
bilitatea m a g i c ă nu p o a t e d u c e d e c â t l a bucurie, d e o a r e c e pentru e a
nu e x i s t ă iremediabilul, ireductibilul şi fatalul, c a e l e m e n t e din s t r u c ­
tura i n t e r i o a r ă a existenţii. A simţi c ă p o ţ i totul, c ă a b s o l u t u l e în
m â n a t a , c ă e x u b e r a n ţ a t a e s t e e x u b e r a n ţ a a c e s t e i lumi, c ă ritmul
universal p a l p i t ă în tine frenetic ş i intens, c ă tu e ş t i lumea, c ă e x i s ­
tenţa nu e conceptibilă d e c â t în m ă s u r a în c a r e trece prin tine, a
g ă s i sensul lumii a c t u a l i z a t în fiecare moment în e x p r e s i a c e a m a i
deplină, e s t e desigur a r e a l i z a o f o r m ă d e bucurie g r e u d e bănuit şt
c a r e este un monopol a l celor dotaţi c u sensibilitate m a g i c ă . P e n t r u
m a g i e n u e x i s t ă boli, s a u , d a c ă există, viziunea m a g i c ă l e concepe în
a ş a m ă s u r ă remediabile, încât c a r a c t e r u l l o r d e ireductibilitate dis­
p a r e . Optimismul magic vede totul sub raportul de echivalenţă; de
a c e e a , pentru el orice î n c e r c a r e d e individualizare a bolii şi d e a p l i ­
c a r e a unui t r a t a m e n t specific e s t e iluzorie. M a g i a c o n t e s t ă şi n e a g ă
tot c e e a c e e negativitate în v i a ţ ă , tot c e e a c e e e s e n ţ ă demonică în
dialectica vieţii. A a v e a sensibilitate m a g i c ă î n s e a m n ă a nu p r i c e p e
nimic din m a r i l e r e a l i t ă ţ i d u r e r o a s e , nimic din c e e a c e v i a ţ a p r e z i n t ă
c a iremediabil şi fatal, c a mizerie, destin şi m o a r t e . Iluziile m a g i e i
n e a g ă ireparabilul din lume, n e a g ă m o a r t e a c a r e a l i t a t e f a t a l ă şi
u n i v e r s a l ă . Subiectiv, a c e s t fenomen este plin d e i m p o r t a n ţ ă , d e o a r e c e
el c r e i a z ă o s t a r e d e beatitudine şi d e e x a l t a r e euforică omului. C ă c i
el t r ă e ş t e c a şi c u m n'ar muri niciodată. Şi, t o a t ă p r o b l e m a morţii
in f a ţ a omului, s e r e d u c e l a conştiinţa subiectivă a morţii. P e n t r u
cine n'are a c e a s t ă conştiinţă, faptul c ă v a intra prin m o a r t e în neant
n a r e nici o i m p o r t a n ţ ă . A - ţ i d a s e a m a p e r m a n e n t d e m o a r t e e s t e a
 GÂND ROMÂNESC 139

realiza p a r o x i s m u l conştiinţei. In magie, conştiinţa n'a c â ş t i g a t a c e a

autonomie de v i a ţ ă c a r e îi d ă c a r a c t e r u l unei forţe centrifugale, ci
p ă s t r e a z ă încă un c a r a c t e r vital.
Sunt infinit m a i complicaţi a c e i a c a r i a u conştiinţa fatalităţii,
p e n t r u cari e x i s t ă în lume irezolvabilul, ireparabilul şi iremediabilul,
a c e i a c a r i simt c ă uneori efortul e nul, iar regretul imposibil, c a r i
înţeleg c ă f a t a l i t a t e a constitue un a s p e c t a l a c e s t e i lumi, un a s p e c t
esenţial. C ă c i toate r e a l i t ă ţ i l e e s e n ţ i a l e se d e s f ă ş u r ă sub semnul f a ­
talităţii, c a r e se b a z e a z ă p e i n c a p a c i t a t e a vieţii de a - ş i d e p ă ş i con­
diţiile şi limitele ei imanente. M a g i a r e a l i z e a z ă c e v a efectiv în lucru­
rile d e nimic, în a s p e c t e l e u ş o a r e c ă r o r a le l i p s e ş t e esenţialul şi m o ­
numentalul, d a r e s t e n u l ă în f a ţ a realităţilor de ordin metafizic, u n d e
se cere d e cele m a i multe ori tăcere, d e c a r e e s t e i n c a p a b i l ă sensi­
bilitatea m a g i c ă . A t r ă i c u conştiinţa puternică a fatalităţii, a im­
posibilităţii şi incapacităţii în f a ţ a m a r i l o r p r o b l e m e pe c a r i nu le
poţi pune f ă r ă s ă fii a n g a j a t d r a m a t i c în existenţă, e s t e a vieţui
subiectiv semnul de întrebare c a r e domină p e s t e a c e a s t ă lume, şi a
cărui ondulaţie interogativă este c a un simbol a l infinitului necunoş-
tibil şi inaccesibil.
* *

S p u n e ţ i c ă d i s p e r a r e a şi a g o n i a sunt v a l a b i l e numai c a prelimi­

narii, c ă idealul e s t e d e p ă ş i r e a lor, c ă vieţuirea î n d e l u n g a t ă în ele
duce l a a u t o m a t i z a r e ? Vorbiţi de drumul bucuriei ca de singurul
salvator, i a r p e c e l e l a l t e le d i s p r e ţ u i ţ i ? Numiţi vieţuirea în momente
agonice o s t a r e de egoism, şi găsiţi generozitate n u m a i în b u c u r i e ?
N e propuneţi bucuria: d a r cum s'o primim din a f a r ă ? C ă c i d a c ă e a
nu c r e ş t e din noi, nu izvoreşte din rezervele şi ritmul n o s t r u inte­
rior, orice intervenţie e x t e r i o a r ă este sterilă. E s t e a t â t de u ş o r s ă
recomanzi bucuria celor c e nu se pot b u c u r a ! Ş i c u m s ă te poţi
b u c u r a c â n d eşti chinuit în fiecare moment d e o b s e s i a nebuniei! î ş i
d a u s e a m a a c e i a cari r e c o m a n d ă bucuria cu o facilitate e x c e s i v ă c e
î n s e a m n ă a te t e m e de înebunirea a p r o p i a t ă , ce î n s e a m n ă a fi tor­
turat în fiecare c l i p ă d e presentimentul unei groaznice nebunii? C u m
s ă te bucuri atunci c â n d simţi c ă vei înebuni?
Ş i a p o i s e a d a u g ă conştiinţa morţii m a i p e r s i s t e n t ă şi m a i s i g u r ă
d e c â t cea a nebuniei. C e rost a r e s ă - i vorbeşti de bucurie unui om
c a r e se a f l ă într'o imposibilitate o r g a n i c ă d e a s e b u c u r a ? B u c u r i a
v a i i o s t a r e p a f & t f t a f e ă , d a r e a nu p o a t e fi c â ş t i g a t ă d e c â t printr'o
evoluţie firească, printr'un p r o c e s n a t u r a l . S ' a r p u t e a f o a r t e bine, c a
l a un moment d a t s ă s f â r ş i m c u d r a m a t i s m u l momentelor agonice,
şi s ă intrăm într'o regiune de seninătate p a r a d i s i a c ă şi d e bucurie
 140 GÂND ROMÂNESC

c a l m ă . O a r e pentru mine porţile p a r a d i s u l u i s ă fie închise pentru

t o t d e a u n a ? P â n ă a c u m n'am putut găsi cheia fericirii pentru a le
d e s c h i d e . Ş i c u m n u ne putem bucura, ne m a i r ă m â n e d o a r drumul
tuturor suferinţelor, a unei e x a l t ă r i nebune şi nelimitate. S ă d u c e m
vieţuirea momentelor agonice p â n ă la ultima expresie, s ă trăim d r a ­
m a n o a s t r ă lăuntrică la p a r o x i s m , în m o d absolut. N u n e m a i r ă m â n e
d e c â t s u p r e m a tensiune, d u p ă c a r e s e v a m a i v e d e a doar o d â r ă d e
fum . . . Căci focul din noi v a a r d e totul. B u c u r i a nu trebue justifi­
cată, d e o a r e c e e a este o s t a r e a t â t de p u r ă şi de g e n e r o a s ă încât
orice elogiu este inutil. J u s t i f i c a r e a ei este inutilă chiar şi în f a ţ a
d e s n ă d ă j d u i ţ i l o r , întrucât a c e ş t i a s a u sunt organic d e s n ă d ă j d u i ţ i şi
atunci bucuria e s t e o imposibilitate, s a u nu sunt organic şi atunci
bucuria le oferă destule seducţii, pentru a face inutilă orice justifi­
c a r e . E s t e de o mie d a ori m a i multă c o m p l e x i t a t e într'o d i s p e r a r e
a b s o l u t ă decât într'o bucurie a b s o l u t ă . P o a t e din acest motiv porţile
p a r a d i s u l u i sunt p r e a înguste pentru acei c a r i şi-au pierdut s p e ­
ranţa . . .

N u este absolut nimeni c a r e în fondul sufletului s ă n u a i b ă un

regret — oricât d e p a l i d şi de indecis — d u p ă d u r e r e a şi boala, d e
c a r e a s c ă p a t . A c e i c a r i sufer intens şi îndelungat, deşi d o r e s c s ă s e
r e f a c ă , nu se p o a t e s ă nu s e g â n d e a s c ă l a o p i e r d e r e f a t a l ă prin
î n s ă n ă t o ş i r e a lor probabilă. Atunci când d u r e r e a face p a r t e din fiinţa
ta, eventuala d e p ă ş i r e a ei, este imposibil s ă nu echivaleze c u o
pierdere, p r e c u m este imposibil s ă nu p r o v o a c e u n regret. C e e a c e a m
m a i bun în mine d a t o r e s c suferinţii; d a r şi ceeace a m p i e r d u t din
viaţă, nu m a i puţin ei s e d a t o r e ş t e . Din acest motiv, suferinţa nu
p o a t e fi nici blestemată, d a r nici iubită. P ă s t r e z f a ţ ă de e a un sen­
timent particular, greu d e definit, ciudat şi insesizabil, d e un f a r m e c
a n a l o g luminii c r e p u s c u l a r e . B e a t i t u d i n e a în suferinţă este o s i m p l ă
iluzie, căci p l ă c e r e a artificială din suferinţă r e z u l t ă din n e c e s i t a t e a
d e a g ă s i o î m p ă c a r e c u f a t a l i t a t e a durerii, pentru a nu te distruge
total prin e a . U l t i m e l e rezerve d e v i a ţ ă mocnesc în a c e a s t ă beatitu­
dine iluzorie. Singurul asentiment d a t suferinţii este a c e l a p e care-1
e x p r i m ă regretul eventualei vindecări. D a r regretul a c e s t a este a t â t
de i m p a l p a b i l şi a t â t de difuz încât nu s e p o a t e cristaliza în con­
ştiinţa nimănui. T o a t e durerile c a r i se sting a d u c c u e l e un sentiment
de t u r b u r a r e c a şi c u m i n t r a r e a într'un ritm^f^m^p^s^f-ar închide
c a l e a pentru regiuni torturante şi î n c â n t ă t o a r e în a c e l a ş i timp, şi d e
c a r i nu te poţi d e s p ă r ţ i f ă r ă s ă întorci ochii înapoi. D e ş i suferinţa
nu ţ i - a r e v e l a t frumuseţea, c e lumini îţi m a i pot fura p r i v i r e a ? N u
 GÂND ROMÂNESC 141

are p e n t r u c a luminile a c e s t e a t r e m u r ă c a şi cum s'ar s t i n g e ? T e m a i

a t r a g e p r e s i m ţ i r e a nopţii din s u f e r i n ţ ă ?
* *

Poţi n e g a un sens vieţii din a t â t e a puncte de vedere, încât o

e n u m e r a r e a lor devine inutilă. D i s p e r a r e a , infinitul, m o a r t e a , s u n t
numai cele m a i evidente. E x i s t ă , însă, a t â t e a determinante intime
cari te pot duce la o n e g a ţ i e t o t a l ă a sensului vieţii! Căci în ce p r i ­
veşte a t i t u d i n e a în f a ţ a vieţii nu m a i e x i s t ă a d e v ă r s a u neadevăr, ci
numai r e a c ţ i u n e a s p o n t a n ă a intimităţii fiinţii noastre. S u b i e c t i v i s m ?
Dar puţin îmi p a s ă c ă alţii c r e d a l t c u m v a . Ş i a p o i o e x p e r i e n ţ ă s u b ­
iectivă a d â n c ă te ridică în planul universalităţii, întocmai cum m o ­
mentul te ridică în a c e l a a l eternităţii. A ţi s e r e p r o ş a c ă d i s p e r a r e a
e un fenomen c u totul p e r s o n a l şi irelevant pentru alţii, e s t e tot a t â t
de a b s u r d ca atunci c â n d ţi s'ar s p u n e c ă murind s e p e t r e c e în tine
un fenomen pur individual şi c a a t a r e nu a n g a j e a z ă p e n»meni. O a ­
menii p r e ţ u e s c a t â t de puţin s i n g u r ă t a t e a !
Cum se petrece ceva în s i n g u r ă t a t e se g r ă b e s c s ă - i decreteze
sterilitatea. E i atribue o v a l o a r e e x c l u s i v ă p r o d u s e l o r socleMe, fiindcă
au iluzia c ă a u c o l a b o r a t cu toţii. Nimeni nu v r e a s ă fie singur, chiar
d a c ă s i n g u r ă t a t e a a r fi o r e t r a g e r e şi o renunţare. Tot v r e a u s ă facă,
să realizeze ceva efectiv, s ă s u p r a v i e ţ u i a s c ă prin realizările lor. C a
şi cum de a c e s t e a nu s'ar a l e g e tot p r a f u l ! Ş i c e s'ar p u t e a a l e g e
a l t c e v a ? Ce se poate alege altceva decât nimicul? Sunt nemulţumit
de orice. C h i a r d a c ă a ş fi ales Dumnezeul acestei lumi, mi-aş d a
imediat demisia, iar d a c ă lumea î n t r e a g ă s'ar r e z u m a la mine, d a c ă
lumea î n t r e a g ă a ş fi eu, m'aş risipi în bucăţi p â n ă la d i s p a r i ţ i e . . .
Cum de pot a v e a m o m e n t e c â n d a m i m p r e s i a c ă înţeleg t o t u l ? !

* *

E N T U Z I A S M U L C A F O R M Ă A I U B I R I I . S u n t oameni în cari
viaţa se r e a l i z e a z ă în forme de o puritate şi de o limpezime greu de
imaginat, pentru a c e l a c e t r ă e ş t e prins în contradicţii d u r e r o a s e şi în
a v â n t u r i haotice. A fi prins în lupte interioare, a te c o n s u m a într'un
d r a m a t i s m intim şi a trăi destinul t ă u s u b semnul iremediabilului, e s t e
a vieţui în regiuni în c a r i orice limpezime s a u puritate devin iluzorii.
A c e i a în c a r i v i a ţ a _ se d e s f ă ş u r ă într'o c r e ş t e r e f ă r ă obstacol, cari
t r ă e s c într'un ritm" lipsit de d r a m a t i s m , ating o s t a r e de mulţumire
şi încântare, unde a s p e c t e l e lumii sunt pline de farmec şi de lumină.
Şi nu e s t e entuziasmul o astfel de s t a r e ce î m b r a c ă a s p e c t e l e lumii
într'o strălucire plină de seducţii şi de b u c u r i i ? A d e s c r i e entuzias-
 142 GÂND ROMÂNESC

m u l î n s e a m n ă a r e m a r c a o f o r m ă cu totul p a r t i c u l a r ă de iubire, în­

s e a m n ă a individualiza un m o d de a b a n d o n a r e a omului în lume.
I u b i r e a a r e a t â t e a feţe, a t â t e a devieri şi a t â t e a forme, încât e s t e
destul de greu s ă g ă s e ş t i un s â m b u r e central s a u o f o r m ă tipică a
iubirii. E s t e o p r o b l e m ă esenţială a oricărei erotici de a a r ă t a c a r e
e s t e m a n i f e s t a r e a originară a iubirii, c u m s e r e a l i z e a z ă ea p r i m o r d i a l .
V o r b i m de iubirea dintre sexe, de iubirea pentru Divinitate, de iubi­
r e a pentru n a t u r ă s a u artă, vorbim de e n t u z i a s m c a o f o r m ă de iu­
bire, etc. C a r e este dintre a c e s t e m a n i f e s t ă r i c e a m a i organică,
p r i m o r d i a l ă şi s t r u c t u r a l ă ? T r e b u e s ă e x i s t e una, f a ţ ă d e c a r e cele­
lalte s ă s e menţină într'o dependenţă, d a c ă n u sunt chiar derivate.
N u pot concepe multiplicitatea formelor erotice f ă r ă iradierea, f ă r ă
fosforescenţa şi c ă l d u r a c e n t r a l ă a uneia singure, c a r e întocmai ca
un s o a r e î m p r ă ş t i e r a z e l e s a l e indiferent de n a t u r a obiectelor s a u
de a s p e c t u l formelor. Teologii susţin c ă forma p r i m o r d i a l ă de iubire,
e s t e iubirea lui Dumnezeu. T o a t e c e l e l a l t e m a n i f e s t ă r i n'ar fi d e c â t
r e f l e x e p a l i d e a l e acestei iubiri f u n d a m e n t a l e . Unii panteişti cu ten­
dinţe estetizante susţin c ă natura, iar unii esteţi puri, a r t a . P e n t r u
alţii, b a z a ţ i p e biologie, s e x u a l i t a t e a p u r ă f ă r ă afectivitate, s a u
pentru unii metafizicieni, sentimentul identităţii universale. Decât,
nici unii dintre a c e ş t i a nu vor p u t e a dovedi c ă a c e a s t ă f o r m ă
este a b s o l u t constitutivă omului, d e o a r e c e în decursul vieţii istorice
a oscilat şi v a r i a t în a ş a m ă s u r ă , încât nimeni a s t ă z i n u p o a t e deter­
mina c a r a c t e r u l lor precis. C r e d c ă forma c e a m a i e s e n ţ i a l ă a iu­
birii, este iubirea dintre b ă r b a t şi femeie, c a r e este nu numai s e x u a ­
litate, ci implică un c o m p l e x întreg de stări afective a c ă r o r fecun­
ditate este destul de sesizabilă. M ă întreb: s'a sinucis cineva pentru
Dumnezeu, pentru n a t u r ă , a r t ă ? T o a t e a c e s t e a sunt r e a l i t ă ţ i p r e a a b ­
s t r a c t e pentru a p u t e a fi iubite cu intensitate. Iubirea este c u a t â t
m a i intensă cu cât este l e g a t ă de ceva individual, concret şi unic.
Iubeşti o femeie pentru ceeace o diferenţiază în lume, p e n t r u unici­
t a t e a ei. Nimic în lume nu o p o a t e înlocui în momentele c â n d iubi­
r e a e s t e puternică. T o a t e c e l e l a l t e forme de iubire p a r t i c i p ă l a a c e a ­
s t ă iubire centrală, deşi tendinţa lor e s t e s ă devină a u t o n o m e . A s t f e l
entuziasmul e privit ca perfect autonom de s f e r a E r o s u l u i , c â n d în
r e a l i t a t e r ă d ă c i n i l e lui s e a d â n c e s c în s u b s t a n ţ a cea m a i intimă a
iubirii, d â n d naştere, însă, la o formă cu tendinţe de e m a n c i p a r e din
s f e r a eroticului. E s t e în n a t u r a internă a oricărui om entuziast, o
receptivitate cosmică, unive r sală, o c a p a c i t a t e de a primi totul, de
a se orienta, în orice direcţie, dintr'un impuls şi un e x c e s interior,
de a nu pierde nimic şi d e a p a r t i c i p a la orice acţiune cu o vitalitate
d e b o r d a n t ă , ce s e r i s i p e ş t e pentru v o l u p t a t e a realizării şi p a s i u n e a
 GÂND ROMÂNESC 143

faptului, pentru gustul desinteresat al f r ă m â n t ă r i i şi pentru cultul

dinamic al eficienţii. P e n t r u omul e n t u z i a s t nu e x i s t ă criterii, p e r ­
spective şi calcul, ci n u m a i a b a n d o n a r e , f r ă m â n t a r e şi d ă r u i r e . B u c u ­
ria îndeplinirii şi e x t a z u l efectivului sunt notele a c e s t u i om pentru
c a r e v i a ţ a e s t e un elan din c a r e c o n t e a z ă n u m a i fluiditatea vitalului,
numai avântul imaterial, c a r e r i d i c ă v i a ţ a la o înălţime d e u n d e for­
ţele destructive îşi pierd intensitatea şi negativitatea. F i e c a r e a v e m
stări de entuziasm, d a r a c e s t e a sunt p r e a r a r e pentru a ne defini.
Aici vorbim d e acei oameni la cari p r e d o m i n ă entuziasmul, a c ă r u i
frecvenţă e s t e a t â t de m a r e încât a l c ă t u e ş t e nota specifică a unei
individualităţi. E n t u z i a s t u l nu cunoaşte înfrângeri, fiindcă pe el nu-1
i n t e r e s e a z ă obiectele, ci iniţiativa şi v o l u p t a t e a activării ca a t a r e . E I
nu începe o acţiune fiindcă a reflectat a s u p r a utilităţii şi sensului ei,
ci fiindcă nu p o a t e a l t c u m . S u c c e s u l s a u insuccesul, d a c ă nu îi sunt
indiferente, în nici u n c a z nu-1 s t i m u l e a z ă s a u îl r a t e a z ă . Ultimul
dintre oameni cari r a t e a z ă în a c e a s t ă lume este entuziastul. V i a ţ a
este mult m a i m e d i o c r ă şi m a i f r a g m e n t a r ă în e s e n ţ a sa, decât b ă -
nuesc oamenii. N u este aici e x p l i c a ţ i a faptului pentru c e d e c ă d e m
cu toţii, p en tru ce ne p i e r d e m vioiciunea pulsaţiilor interioare, şi ne
închistăm luând forme, cristalizându-ne în d a u n a productivităţii şi
dinamismului interior? P i e r d e r e a fluidităţii vitale îţi distruge r e c e p ­
tivitatea şi posibilitatea de a î m b r ă ţ i ş a v i a ţ a cu generozitate şi elan.
Entuziastul este singurul c a r e s e menţine viu p â n ă la b ă t r â n e ţ e . T o ţ i
ceilalţi c â n d nu sunt născuţi morţi, c a m a j o r i t a t e a oamenilor, mor
înainte de vreme. S u n t a t â t de rari oamenii c u a d e v ă r a t entuziaşti!
A r fi greu s ă ne închipuim o lume în c a r e toţi a r iubi totul. O l u m e
de o a m e n i entuziaşti oferă o imagine m a i cuceritoare decât i m a g i n a
p a r a d i s u l u i , fiindcă tensiunea sublimă şi generozitatea r a d i c a l ă întrec
orice viziune p a r a d i s i a c ă . Posibilităţile de r e n a ş t e r e continuă, d e
transfigurare şi intensificare a vieţii, fac din entuziast un om c a r e
e s t e permanent dincolo de tentaţiile demonice, de frica de neant şi
de chinurile momentelor agonice. V i a ţ a entuziastului nu c u n o a ş t e t r a ­
gicul, fiindcă entuziasmul este singura e x p r e s i e de v i a ţ ă complect
o p a c ă pentru fenomenul morţii. Chiar şi în graţie, o f o r m ă a t â t d e
a p r o p i a t ă de entuziasm, a c e a s t ă necunoaştere, a c e a s t ă n e g l i j a r e or­
ganică şi ignorarea iraţională a morţii este m a i puţin v ă d i t ă . C ă c i
ondulaţiile graţiei sunt uneori o aluzie î n d e p ă r t a t ă la c a r a c t e r u l d e
iluzie a vieţii. E x i s f ă în graţie mult farmec melancolic; în entuziasm
nu e x i s t ă de loc. A d m i r a ţ i a m e a teribilă pentru oamenii entuziaşti
d e r i v ă din faptul c ă eu nu pot p r i c e p e cum de e x i s t ă astfel d e o a ­
meni într'o lume în c a r e m o a r t e a , neantul, tristeţea şi d i s p e r a r e a a l -
c ă t u e s c un cor a t â t d e sinistru, încât fac imposibile eforturile n o a s t r e
 144 GÂND ROMÂNESC

d e a m a i auzi melodii sublime şi transcedente. C ă sunt oameni c a r i

nu d i s p e r e a z ă niciodată, iată un fapt impresionant şi c a r e d ă de g â n ­
dit. C u m se p o a t e c a în entuziasm specificarea obiectelor s ă fie in­
e x i s t e n t ă ? C u m se p o a t e s ă realizezi numai dintr'o plenitudine şi un
e x c e s în m o d p e r m a n e n t ? L a ce r e a l i z a r e c i u d a t ă şi p a r a d o x a l ă a
a j u n s iubirea în e n t u z i a s m ? Iubirea c u c â t e m a i intensă e m a i In­
d i v i d u a l ă şi m a i l e g a t ă de o specificare a obiectului. B ă r b a ţ i i c a r i
iubesc cu a d e v ă r a t , cu o p a s i u n e puternică nu pot iubi în a c e l a ş i timp
mai multe femei, oi n u m a i una. C u cât p a s i u n e a e s t e m a i intensă
cu a t â t obiectul pasiunii c a p ă t ă o proeminenţă m a i m a r e . S ă ne
închipuim o astfel de pasiune erotică, la un m o m e n t dat, lipsită de
obiect, s ă ne închipuim iubirea unui b ă r b a t f ă r ă femeia în s p r e c a r e
s'ar orienta iubirea lui. C e a m a v e a a l t c e v a d e c â t o plenitudine de
i u b i r e ? N u sunt oameni c u m a r i virtualităţi de iubire, d a r c a r i n'au
iubit n i c i o d a t ă în sensul acelei iubiri tipice, o r i g i n a r e ? Entuziasmul
este o iubire în care obiectul nu s'a specificat. T o a t e dispoziţiile d e
iubire în loc s ă se orienteze direct s p r e femeie, sau, la femeie, s p r e
bărbat, se r e v a r s ă în manifestări, în acţiuni g e n e r o a s e şi în recepti­
vitatea u n i v e r s a l ă p e c a r e nu o întâlnim în iubirea r e a l i z a t ă în m o d
n a t u r a l . Căci entuziastul este un deviat superior al Erosului. Para­
doxul lui este de a nu iubi o femeie, de a nu-şi e p u i z a iubirea în
cultul reciproc dintre sexe, ci de a o r e v ă r s a în a c e a a b a n d o n a r e d e s ­
interesată, c a r e face din orice entuziast o fiinţă p u r ă şi inaccesibilă.
P o a t e fiindcă iubirea lui a r e un a c c e s a t â t de m a r e . Dintre toate for­
mele iubirii, entuziasmul e s t e cel m a i purificat de s e x u a l i t a t e , mult
m a i purificat decât iubirea mistică, absolut i n c a p a b i l ă s ă se elibereze
de simbolica s e x u a l ă sau de cultul naturist, în c a r e intră d e a s e m e -
nea a t â t e a elemente a l e acestei simbolici. Din a c e s t motiv, l i p s e ş t e
în entuziasm neliniştea şi vagul, cari fac din s e x u a l i t a t e un deter­
minant şi un element în tragicul uman. E n t u z i a s t u l este o fiinţă emi­
namente neproblematică. E l p o a t e totuşi s ă înţeleagă mult şi multe,
f ă r ă s ă c u n o a s c ă însă, incertitudinile d u r e r o a s e , sensibilitatea haotică
a spiritului problematic. A - ţ i pune p r o b l e m e î n s e a m n ă a fi pierdut,
d e o a r e c e spiritele problematice nu pot rezolva nimic, fiindcă nu Ie
p l a c e nimic. Ş i apoi u n d e este la ele c a p a c i t a t e a de a se a b a n d o n a
l a orice, u n d e este acel p a r a d o x încântător al iubirii ca s t a r e p u r ă ,
u n d e este a c e a a c t u a l i t a t e p e r m a n e n t ă şi totală, c a r e te face c a în
fiecare moment s ă t e deschizi pentru tot şi, în fine, u n d e este iraţio-
n a l i t a t e a n a i v ă din e n t u z i a s m ? Mitul biblic a l cunoaşterii c a p ă c a t
este cel mai profund mit, din c â t e a u închipuit oamenii. Ori, ferici­
r e a d e b o r d a n t ă a entuziaştilor este de a nu c u n o a ş t e t r a g e d i a cu­
noaşterii. De c e nu a m s p u n e - o ? Cunoaşterea adevărată este cel mai
OAND ROMÂNESC 145

mare întunerec. A ş renunţa o r i c â n d l a t o a t e problemele din l u m e a

a c e a s t a c a r i nu duc la nimic pentru o n a i v i t a t e d u l c e şi inconştientă.
Spiritul sfâşie, nu înalţă. In entuziasm, c a şi în graţie s a u în magie,
spiritul nu s'a s e p a r a t de viaţă, nu r e p r e z i n t ă u n e l e m e n t d e a n t i ­
nomie în lume. Aici e x i s t ă secretul fericirii, în in diviziunea iniţială,
c a r e menţine o unitate i n s e p a r a b i l ă , o convergenţă organică. A fi
entuziast î n s e a m n ă a fi incapabil d e orice dualism. Ş i orice d u a l i s m
este o o t r a v ă . D e obicei v i a ţ a nu se menţine f e c u n d ă şi p r o d u c t i v ă
decât prin tensiuni şi antinomii, c a r i r e p r e z i n t ă un principiu de l u p t ă
şi d e î n c o r d a r e agonică. E n t u z i a s m u l d e p ă ş e ş t e a c e s t principiu, r e a ­
lizând v i a ţ a f ă r ă d r a m a t i s m , e x p r i m â n d un elan f ă r ă tragism, iubind
f ă r ă s e x u a l i t a t e , d e s v o l t â n d u - s e a s t f e l în a r b o r e l e iubirii c a o c r e a n g ă
veşnic înfrunzită, fiindcă principiul ei d e v i a ţ ă n u vine din a f a r ă ,
ci din e a însăşi.
C e p ă c a t c ă elogiul entuziasmului nu e s t e d e c â t un p o p a s tre­
cător în f r ă m â n t ă r i l e vieţii. Toţi cei c a r i scriu d e s p r e entuziasm nu
pot a v e a d e c â t regrete.
(Din c a r t e a „Pe culmile disperării", ce va a p a r e la toamnă).

EMIL CIORAN
 T R O I Ţ A

P e lemrnu-ţi p u h a v v r e m e a a s ă p a t
a d â n c i p ă r a i e , b r ă z d a t u r i de u r ă ,
şi-a năruit m â n i a p e g r a v u r ă
şi'n crestături d u r e r e a ş i - a l ă s a t .

Creştinii toţi te n s e a m n ă p e s t a t u r ă
c â n d plugul lor s ' a f u n d ă în p ă m â n t :
tu le strecori în suflet harul sfânt
şi 'mprăştii binecuvântarea 'n a r ă t u r ă .

A i creştetul teşit şi corpul greu,

iar satului norocul i-1 socoti
în n u m ă r u l d e fii şi de nepoţi
a p r o p i a ţ i cu 'ndemn de Dumnezeu.

C â n d , n o a p t e a , r u g a t r e m u r ă 'n bordei
ş i - a d o a r m e tânguirea p e c ă r a r e
te 'mprejmuie cu plânsul f a t a m a r e . . .
S ă r u t ă , D o a m n e , şi norocul ei!

RADU BRATEŞ
 GHEŢARUL DELA SCĂRIŞOARA

M u l t e şi n e a s e m u i t de v a r i a t e sunt frumuseţile n a t u r a l e a l e M u n ­
ţilor A p u s e n i . F ă r ă a a v e a vârfurile semeţe şi întinderea l a n ţ u l u i
F ă g ă r a ş u l u i , m a s i v i t a t e a şi s ă l b ă t ă c i a Retezatului, ori lacurile lor
g l a c i a r e , înconjurat de mirositorul smirdar, A p u s e n i i oferă, totuşi, în
a n s a m b l u l lor, prin c o m p l e x i t a t e a v â r s t e i şi a l c ă t u i r e a lor geologică,
o serie de fenomene n a t u r a l e d e interes ştiinţific şi turistic, a c ă r o r
a m p l o a r e e necunoscută în a l t ă regiune din ţ a r ă .
S u n t fenomenele k a r s t i c e , a c ă r o r m ă r e ţ i e suplineşte p e deplin
profilul m d r ă s n e ţ şi înălţimea piscurilor C a r p a ţ i l o r meridionali.
Dintre a c e s t e a , cheile şi peşterile d o v e d e s c m a i bine d e c â t în
o r i c a r e alt m a s i v muntos, c ă frumuseţea muntelui nu e l e g a t ă n u m a i
d e creste, ea e deopotrivă a apelor, a d r u m u r i l o r c e îl s t r ă b a t şi a
-aşezărilor omeneşti, aciuate în p r e a j m a lui. P e ş t e r i l e m a i a l e s , a u
a v a n t a j u l de a p u n e l a î n d e m â n ă i m a g i n e a c e a m a i p l a s t i c ă a evolu­
ţiei forţelor n a t u r a l e .şi a p ă s t r a a d e s e a secretul primelor civilizaţii
omeneşti.
N i c ă e r i nu se p o a t e prinde m a i intens acţiunea a p e i în plină
activitate, c a în gangurile labirintice s ă p a t e d e r â u r i l e s u b p ă m â n t e n e
s a u în î m b r ă c ă m i n t e a m a g i c ă a a c e s t o r p a l a t e din poveşti.
T a i n e l e p e c a r e le a s c u n d cu g r i j ă a c e s t e străvechi l ă c a ş u r i ,
privitoare la p r i m e l e m a n i f e s t ă r i de v i a ţ ă şi civilizaţie o m e n e a s c ă
sunt încă d e n e p ă t r u n s ; tot a ş a şi o b u n ă p a r t e din fenomenele m i s ­
terioase, c a r e se p e t r e c în întunecimea lor d e mii de veacuri, c u m
sunt d e p i l d ă gheţăriile n a t u r a l e , în c a r e p o d o a b a obişnuită c e or­
n e a z ă t a v a n u l şi d u ş u m e a u a peşterilor — stalactitele şi s t a l a c m i t e l e
— o f o r m e a z ă în locul calcarului, cea m a i sclipitoare şi m a i c u r a t ă
ghiaţă.
In A p u s e n i , a s e m e n e a gheţării n a t u r a l e nu sunt o r a r i t a t e . L o c a l ­
nicii şi turiştii destoinici cunosc a s c u n z i ş u r i l e gheţarului d e l a Bar sa,
a celui a f l a t în dolina a d â n c ă a Borţigului, gheţarul d e l a Focul Viu
ş i m a i cu s e a m ă gheţarul dela Scărişoara. C ă c i minunea n a t u r a l ă c e a
m a i de preţ a a c e s t e i regiuni este, f ă r ă îndoială, gheţarul d e l a S c ă r i -
148 GÂND ROMÂNESC

ş o a r a , c ă t r e c a r e s e î n d r e a p t ă orice drumeţ c e a a p u c a t o d a t ă s ă
intre p e v a l e a Arieşului, c a l e a c e a m a i u m b l a t ă s p r e gheţar, d e ş i nu
1
e singura ).
2
L e n e ş a „ m o c ă n i ţ ă " ) , c a r e înaintează a n e v o i e p e linia îngustă şi
şerpuitoare, u r m ă r i n d cursul Arieşului, te l a s ă d u p ă cinci o r e în­
cheiate în târgul Câmpenilor, d u p ă c e îţi d ă o c a z i a s ă a d m i r i p e în­
d e l e t e a s p e c t u l pitoresc al văii, d o m i n a t ă d e o p a r t e de c u l m i l e ce se

F i g . 1. — Schiţa regiunei gheţarului dela Scărişoara.

resfrâng din M u n t e l e M a r e şi B a l o m i r e a s a , iar d e c e a l a l t ă mai a l e s

d e zidul înalt şi p r ă p ă s t i o s a l Bedeleului. D e aici încolo, c a l e a con­
tinuă tot „ p e ape" — cum zic localnicii — , m a i bine d e o p o ş t ă şi
jumătate (33 k m . ) , p â n ă în S c ă r i ş o a r a , ţ i n â n d u - s e lipită de A r i e ş u l

! ) D r u m u r i l e c a r e s e d e s p a r t d i n c e l e d o u ă S o m e ş u r i s a u din C r i ş u l A l b şi
Negru, făcând legătura între ţ a r a Moţilor şi c e a a Crişenilor duc şi ele, sau
m ă c a r trec prin vecinătatea gheţarului. A ş a de p i l d ă cine p l e a c ă d i m i n e a ţ a din
Bălceşti, p e v a l e a Beleşului, a f l u e n t a l S o m e ş u l u i c a l d şi i e s e p r i n d e a l u l Calului
l a Mărşoaia, p o a t e a j u n g e f ă r ă m u l t ă o b o s e a l ă î n a i n t e d e î n s e r a t la G h e ţ a r . Aici,,
l a M ă r ş o a i a , îşi d ă î n t â l n i r e şi u n alt drum mai lung, din regiunea Someşului
R e c e (Răcătău—Măguri-V ărful—Vârfului-Ursoaia). U n al 3 - l e a d r u m , c e s e poate
l u a , p l e c â n d tot d e p e S o m e ş u l C a l d , la Giurcuţa de jos, dar ţinând mereu cul­
mea Scăriţa—Fulgerată—Drăgioasa—Ticlui—d. Săc, iese la Călineasa şi a p o i se
uneşte cu c e l e l a l t e d o u ă între M ă r ş o a i a şi v a l e a lepei.
D i n p a r t e a C r i ş a n e i , d r u m u r i l e c e l e m a i b ă t u t e s e ţin d e b a s i n u l c e l o r două
C r i ş u r i : N e g r u şi A l b . Din cel N e g r u , p o r n i r e a s e f a c e d e o b i c e i u la Băiţa, urcând
p e c u l m e a B i h a r i e i la Piatra Grăitoare, a p o i s c o b o r â n d la Arieşeni, de unde prin
p â r â u l Turcilor d a i în v a l e a Gârdei seci şi în d r u m u l g h e ţ a r u l u i . De pe Crişul
Alb, punctele obişnuite de plecare sunt: târgul Hălmagiului s a u Baia de Criş,
t r e c â n d p r i n m u n t e l e G ă i n o - t a r n i ţ a , lerbei rele şi s c o b o r â n d p e A r i e ş , în a p r o p i e r e
d e c e l e d i n t â i c a s e a l e s a t u l u i Garda de Sus (Scărişoara).
2
) Numele dat trenului care s t r ă b a t e distanţa T u r d a — A b r u d , de către p o p u ­
laţia de p e v a l e a Arieşului.
 GÂND ROMÂNESC 14Э

M a r e , c a r e tot mai greu îşi face loc p r i n t r e stâncile s u r e . D e l a A l b a c

în s u s p e i s a j u l ia o înfăţişare d e o s ă l b ă t ă c i e pronunţată; con­
trastul cel mai izbitor între v e g e t a ţ i e şi k a r s t a r ă t â n d u - s e în dreptul
văii S e c i .
Deoparte sunt stâncile învestmântate în haina muşchilor şi a
ferigelor, d e a s u p r a c ă r o r a s e r i d i c ă t r u f a ş ă p ă d u r e a d e b r a d , d e c e a ­
l a l t ă colţi u r i a ş i de babdiţă, guri d e peşteri, grohotişuri, f ă r ă nici o
u r m ă d e v e g e t a ţ i e . A ş e z a r e a o m e n e a s c ă a d i s p ă r u t şi ea, suind c ă t r e
inima muntelui p e p l a i u r i l e însorite. L a „moara în zugaie", Arieşul

Col. fot. lnst. Geol. Univ. Cluj.

F i g . 2. — R e g i u n e a g h e ţ a r u l u i d e l a Scărişoara.

biruie c u g r e u împotrivirea stâncei, albia lui s e s t r â n g e în ghioluri

a d â n c i şi limpezi, în c a r e foiesc p ă s t r ă v i i şi lipanii, p â n ă c â n d mun­
tele s e d e p ă r t e a z ă l ă s â n d loc luncii, în c a r e a p a r în ş i r a g neîntre­
r u p t c a s e l e celor d o u ă c ă t u n e principale a l e S c ă r i ş o a r e i : Garda de
Jos şi Garda de Sus. P â n ă la G a r d a de S u s a j u n g e drumul d e c a r e ,
încercat a d e s e a p e v r e m e bună de a u t o b u z e şi chiar de automobile.
Aici, în dreptul bisericii d e lemn, oe-şi r i d i c ă silueta s v e l t ă dintre
brazi, la î m b u c ă t u r a G â r d e i S e c i cu A r i e ş u l , u n d e s e r ă s c r o i e s c prin­
tre c o a m e de munţi drumuri mai puţin c e r c e t a t e c ă t r e i z v o a r e l e A r i e -
şului şi c u l m e a Biihariei, p o r n e ş t e şi a d e v ă r a t u l drum c ă t r e gheţarul
dela Scărişoara. •
Din G a r d a de S u s , gheţarul n u m a i e d e p a r t e ; d r u m u l c a r e cu­
r â n d devine c ă r a r e s e furişează a l ă t u r i d e a l b i a din c e în ce m a i
n e a s t â m p ă r a t ă a G â r d e i Seci, se p i e r d e printre bolovani, s a u printre
p â r l e a z u r i l e grădinilor, c a în cele din u r m ă s ă a p a r ă m a i desluşit,
150 GÂND ROMÂNESC

cotind în serpentine destul d e anevoioase pe povârnişul a p u s e a n a.1

3
p o d i ş u l u i c a l c a r o s , în c a r e s e a f l ă a s c u n s gheţarul d e l a S c ă r i ş o a r a ) .
A i a j u n s s u s pe platou, odihnindu-ţi privirea p e c u l m e a B i h a -
riei, ce o c u p ă orizontul, întinzându-se d o m o a l ă d e l a muntele G ă i n a
ş i p â n ă la P i a t r a G r ă i t o a r e , f ă r ă a l t e ondulaţii d e c â t movilitele c e l o r
d o u ă Cucurbete, şi nu bănuieşti încă u n d e s'ar p u t e a a f l a minunea
a t â t d e l ă u d a t ă a munţilor A p u s e n i : gheţarul d e l a S c ă r i ş o a r a , d e ş i
p e ş t e r a ce-1 a d ă p o s t e ş t e e numai l a c â ţ i v a p a ş i !
N u e d e m i r a r e deci, c ă s'au găsit vizitatori, veniţi f ă r ă c ă l ă u z ă ,
c a r e neştiindu-i precis locul, s ' a u r ă t ă c i t în p ă d u r e a de b r a d , p r i n t r e
dolinele ce-i t r ă d e a z ă existenţa şi totuşi sunt o p i e d e c ă pentru a f l a ­
rea gheţarului

A s t ă z i se a j u n g e cu u ş u r i n ţ ă p e m a r g i n e a g r o a p e i circulare,,
4
largi şi a d â n c i , cu pereţi v e r t i c a l i ) d a c ă te îndrepţi d u p ă s e m n e l e
turistice, indicate p e arbori. Priveşti în fundul ei, c ă p t u ş i t cu z ă p a d a
r ă m a s ă din timpul iernei şi stai încă nelămurit, n e p r i c e p â n d unde a r
p u t e a fi tăinuită gheţăria n a t u r a l ă , a t â t de l ă u d a t ă d e cei c e - a u a v u t
norocul s'o c u n o a s c ă . In p ă r e t e l e d i n s p r e A p u s al a c e s t e i p r ă p ă s t i i
s e iveşte î n s ă o s p ă r t u r ă înaltă d e vre-o 10 m., c a r e n u e a l t c e v a
d e c â t bolta d e i n t r a r e a gheţarului. Scobori cu g r i j ă s c ă r i l e cioplite
din lemn, c e s e l a s ă în j o s dealungul peretelui, pe alocuri lucii d e
z ă p a d a îngheţată şi i a t ă - t e l a b u z a inferioară a bolţii, privind în s u s
c u m s e ridică b u r a c e n u ş i e a v a p o r i l o r d e a p ă , f u r a t ă de r a z e l e d e
soare, c e p ă t r u n d oblic prin g u r a peşterii.
N a i r ă g a z s ă observi a c e s t i n t e r e s a n t fenomen şi nici i n t e r e s a n t a
v e g e t a ţ i e floristică, d i s p u s ă p e zone, c ă c i te a t r a g e î n c ă p e r e a m i s t e ­
r i o a s ă , c a r e - ş i a r a t ă d u ş u m e a u a p o d i t ă cu g h e a ţ ă d e o grosime n e ­
închipuită, f o r m a t ă neîncetat v e a c u r i d e a r â n d u l .
înconjuri cu b ă g a r e d e s e a m ă c â t e v a băltoace, c a r e a c o p ă r
c r u s t a d e ghiaţă, mai cu s e a m ă toamna, şi te fereşti s ă nu luneci.

3
) Distanţa d i n t r e G a r d a d e S u s şi g h e ţ a r s e p o a t e s t r ă b a t e în lh.K—2h,,
î i e c ă s e u r m e a z ă a c e s t d r u m , fie cel c a r e u r c ă din d r e p t u l g u r e i v ă i i Ordîncuşii
l a Zgurăşti şi de aci ţine culmea p â n ă la C a s a de a d ă p o s t din a p r o p i e r e a g h e ţ a ­
rului („drumul pe Munună"). T u r i s t u l c a r e nu e grăbit, merită să viziteze, ia
d r u m u l s p r e g h e ţ a r s a u l a î n t o a r c e r e , c a n i o n u l d e o s ă l b ă t ă c i e r a r ă şi c u o b o g a t ă
v e g e t a ţ i e , p e c a r e - 1 f o r m e a z ă v a l e a Ordîncuşii, a p o i p e ş t e r a lui Ioanele şi g h e ţ a r u l
d e s u b Zgurăşti, o c u p a t a s t ă z i de un lac intermitent a cărui a p ă şe scurge p r i n t r ' u a
tunel în v a l e a Ordîncuşei.
4
) G h e ţ a r u l s e a f l ă l a o a l t i t u d i n e d e a p r o a p e 1200 m., t h a l w e g u l v ă i i G â r d e i
S e c i in d r e p t u l lui l a 840 m.; d o l i n a a r e u n d i a m e t r u d e 57 m. şi o a d â n c i m e de
4 8 m.
GÂND ROMÂNESC

cu cât te a p r o p i i de peretele din s t â n g a al sălii. Aici, între p ă r e t e

şi m a r g i n e a podelei de ghiaţă, se g ă s e ş t e o c r ă p ă t u r ă , c a r e . s e l ă r ­
g e ş t e t r e p t a t p â n ă în dreptul unui sloi d e ghiaţă, u n d e se deschide

Foto L . Rusa.
F i g . 3. — B o l t a de intrare a gheţarului.

g u r a unei p r ă p ă s t i i , ce trebue s ă fie t a r e a d â n c ă ; cel puţin a ş a b ă -

nuieşti din r o s t o g o l i r e a pietrelor ce le l a ş i s ă c a d ă . A p o i c r ă p ă t u r a
î n ş e l ă t o a r e d i s p a r e d u p ă un al d o i l e a sloi d e g h i a ţ ă m a i m a r e , iţta-
d u - ş i p e alocuri m a r g i n e l e o a r b e , dealungul peretelui peşterei.
 152 GÂND ROMANESC

A c e s t s p a ţ i u vid, dintre peretele d e s t â n c ă şi c a l o t a de ghiaţă,

B
c e p a r e s ă se continue p â n ă la m a r e a d â n c i m e (100 m . ? ) ) e s t e sin­
g u r a p r i m e j d i e p e c a r e trebue s'o o c o l e a s c ă vizitatorul, m a i a l e s d a c ă
n a r e piciorul sigur şi bocanci cu c u i e ţapene.
In t ă c e r e a deplină, p a ş i i nesiguri t r e z e s c un vuiet nelămurit,
întretăiat d o a r d e picăturile c e se preling p e alocuri de p e tavan.
In p e r i o a d a d e formare a ghieţei a c e s t e picături se t r a n s f o r m ă în-
tr'un fel d e chiciură s a u în stalactite de ghiaţă, p r o d u s e prin con­
d e n s a r e a a p e i . F ă r ă s ă vrei îţi îndrepţi privirea şi în sus, c ă t r e înăl­
ţimea plafonului, c a r e s ă tot a i b ă 20 m.

F i g . 4. — S c h i ţ ă s c h e m a t i c ă a g h e ţ a r u l u i d e l a S c ă r i ş o a r a , d u p ă Schtnidl şi
Racovită; l u n g i m e t o t a l ă a p r o x . 160. m. f = m a s i v u l e o n i i ; 7 < = m a s i v u l g e a m ă n " ;
/ = m a s i v u l lipit de peretele b i s e r i c e i ; r = 3 p a ţ i u l vid dintre peretele d e s t â n c ă
si c a l o t a de g h i a ţ ă .

A b i a te-ai dumerit d e unde provin ecourile sonore şi ai în f a ţ ă

g a n g u l ce se deschide în p a r t e a de M i a z ă n o a p t e a sălii s u b un v a s t
portal. L a d r e a p t a lui, în p e r e t e l e plafonului, r ă z b a t e s f i o a s ă din
a f a r ă lumina zilei, printr'un horn larg, c a r e e x p l i c ă şi cum a u p ă t r u n s
în interiorul peşterii pietrele şi n u m e r o a s e l e bucăţi de lemn, ce Ie
6
întâlneşti pe c r u s t a d e g h i a ţ ă ) .
P e a c e s t gang, în deplină beznă, trebue s ă te a n g a j e z i , c a s ă
poţi a d m i r a a d e v ă r a t a f r u m u s e ţ e a gheţarului, „ a l t a r u l " s a u „ b i s e ­
rica" — c u m îi zic Moţii. M e r s u l devine a c u m din ce în ce m a i a n e ­
voios, d e o a r e c e c a s ă - ţ i faci drum p â n ă l a „biserică", trebue s ă - ţ i

5
) U n b r i g a d i e r s i l v i c , a r fi s c o b o r â t în a c e a s t ă p r ă p a s t i e , ajutându-se de
s c ă r i d e l e m n , p â n ă l a 76 m., f ă r ă a - i d a d e fund.
e
) P o r t a l u l a r e a p r o a p e 13 mi. l ă r g i m e , i a r g a n g u l o l u n g i m e d e a p r o x i m a t i v
5 1 . m.
 GÂND ROMÂNESC 153

t a i s c ă r i în c r u s t a d e ghiaţă, luminându-ţi s c o b o r â ş u l cu facla d e

r ă ş i n ă s a u c u l a m p a d e acetilen, U n p a s greşit, o c l i p ă d e neatenţie
pot fi f a t a l e ; î n d a t ă te-ai dus de-a r o s t o g o l u l p â n ă l a picioarele s t a ­
lagmitelor, p e c a r e ai a v u t n e p r e v e d e r e a <să le a d m i r i p r e a d e tim­
puriu.
In sfârşit, cu o a r e c a r e greutate, singur s a u a j u t a t de t o v a r ă ş i ,
ai a j u n s şi în mijlocul „ b i s e r i c e i " . O s t e n e a l a ţi-e r ă s p l ă t i t ă a c u m p e
deplin d e tot c e e a ce te înconjoară. A l b e şi de o t r a n s p a r e n ţ ă c o m ­
pletă, blocuri şi c o l o a n e e n o r m e d e ghiaţă, unele d e p ă ş i n d d e d o u ă

Foto V. Puşcariu.
F i g . 5. — . B i s e r i c a " s a u A l t a r u l .

ori s t a t u r a unui om, cu înfăţişări din c e l e m a i b i z a r e a u încremenit

în s p a s m u l frigului. S t a l a g m i t e în formă d e m ă c i u c ă , s t a l a c t i t e a t â r ­
n â n d în s p l e n d i d e c a n d e l a b r e imaculate, întruchipări de forme o m e ­
neşti s a u a n i m a l e î n v e s t m â n t a t e în giulgiul sclipitor de ghiaţă, a p a r
de pretutideni. L i p i t ă de p e r e t e l e peşterii, o c a s c a d ă îşi s c u t u r ă fal­
durile c a n d i d e , î n m ă r m u r i t ă într'o r e v ă r s a r e d e s p u m ă îngheţată, a r ă ­
tând c u m a fost s u r p r i n s ă a p a ce p ă t r u n d e prin c r ă p ă t u r i în p e ş t e r ă ,
în timpul c â n d t e m p e r a t u r a ei e în s c ă d e r e . înfiorat de a t â t a frumu­
seţe, te a p r o p i i de fiecare din ele, le ciocăneşti, ca s ă le a s c u l ţ i s g o -
motul surd, a p r o p i i lumina firavă, c a s ă le a d m i r i t r a n s p a r e n ţ a , te
a p l e c i p e s t e c u p a scobită în m ă c i u c i l e stalagmitelor, c a s ă le ghiceşti
structura. D a c ă ai o c a z i a s ă vizitezi gheţarul în p r i m ă v a r ă , c o l o a n e l e
d e g h i a ţ ă în p l i n ă c r e ş t e r e ,,au a r ă t a r e de stafii învălite în giulgiu
şi cu f a ţ a î n d r e p t a t ă s p r e intrarea p e ş t e r i i " (Racoviţă), iar p e p o -
154 GÂND ROMÂNESC

d e a u a d e g h i a ţ ă fosilă, sloiurile mici sunt m ă r t u r i a coloanelor din

a n u l trecut. Dimpotrivă, d a c ă t e nimereşti toamna, „ b i s e r i c a " a r e c u
totul a l t ă înfăţişare. D e s g h e ţ u l a subţiat şi d e f o r m a t coloanele, c a r e
a p a r a c u m firave şi g â t u i t e din loc în loc. B l o c u r i l e m a r i de g h i a ţ ă
a u devenit şi e l e m a i pitice. A l ă t u r i , a d e s e a coloane mari, s f ă r â m a t e
ş i î m p r ă ş t i a t e p e duşumea, a r a t ă o p e r a d e s ă l b a t i c ă distrugere, p e
7
c a r e o p r a c t i c ă localnicii ) ş i o bună p a r t e din turiştii ce v i z i t e a z ă
gheţarul.
N u te mai saturi, rotindu-ţi m e r e u privirea, în cuprinsul feericei

F o t o
F i g . 6. — G h e ţ a r u l d e l a F o c u l v i u . Szabo.

„biserici", c a r e nu e a l t c e v a d e c â t u n a din o p e r e l e a t â t d e m ă i e s t r e
a l e naturei.
T o t u l te-ar imbia s ă mai rămâi, a f a r ă d e temperatură, care-ţi
a d u c e aminte c ă haina nu e destul de g r o a s ă , c a s ă reziste frigului,
încet, c u p ă r e r e d e rău, svârlind o ultimă ochire minunăţiilor din
c r i p t a m o n u m e n t a l ă , a l e c ă r e i făpturi m i s t e r i o a s e sunt sortite s ă r ă -
m â i e în linişte ş i întunecime deplină, p â n ă l a o n o u ă vizită a g h e ţ a ­
rului, reiai drumul făcut la intrare. Ieşit a f a r ă , învăluit în b o a r e a c a l d ă
care-ţi d ă i m p r e s i a c ă a i trecut brusc d e l a duşul r e c e la b a i a d e aburi,
a p r e c i e z i cum se cuvine lumina p r i e t e n o a s ă a s o a r e l u i ş i a r ş i ţ a unei
zile d e Cuptor.
(Va urma).
VAL. PUŞCARIU.

7
) R e g i u n e a fiind l i p s i t ă d e a p ă , în t i m p u l verilor secetoase, ţăranii între­
buinţează atât zăpada topită, ce o iau din fundul d o l i n e i , c â t şi c o l o a n e l e d e
ghiaţă din interiorul „bisericei".
 V Â N T DE DOBROGEA

R ă s b u n ă t o r , un vânt a prins s ă c a l c e
P e spicele de orz ce fac m ă t ă n i i
î n v o l b u r â n d în d â r e l e de s o a r e
Ciorchini de grauri, stoluri de gângănii.

P â n d i t de-un povârniş c r ă p a t în două,

C u d r a c i l ă şi soc s p u r c a t de r o a d e ,
S e l u p t ă un d r u m e a g b r ă z d a t de ţelini
F ă g a ş u l d e - a l t ă d a t ă să-1 înoade.

Şi'n p a l m a de lucerna dintre o a r z e

C e - ş i p i e r d e 'ncet, în umbră, înţelesul
U n smoc de maci, r ă m a ş i f ă r ă petale,
P a r T u r c i ce s e a p l e a c ă s ă - ş i ia fesul.
 CRIZA E C O N O M I C Ă MONDIALĂ ŞI
„REZULTATELE" CONFERINŢEI DELA LONDRA

Contribuţia s p e r a n ţ e i în a l i n a r e a suferinţelor omeneşti a fost şi

m a i e s t e încă mult preţuită. In primii a n i de d u p ă răsboiul recent
s e s p e r a , din convingere, în e f i c a c i t a t e a oricărei conferinţe naţionale
s a u internaţionale c e s e a n u n ţ a . C r â n c e n a î n c ă e r a r e d e p ă r t a s e şi izo­
l a s e a t â t d e mult p e o a m e n i şi naţiuni încât acestei izolări i s e a t r i ­
b u i a u m u l t e din c a u z e l e n e a j u n s u r i l o r d e tot felul. î n c r e d e r e a în efi­
c a c i t a t e a congreselor, conferinţelor şi a întâlnirilor e r a deci, întru­
câtva, î n d r e p t ă ţ i t ă .
Conferinţele a u devenit a d e v ă r a t e instituţii internaţionale, cu
tehnica lor de o r g a n i z a r e , cu m e t o d e s p e c i a l e de activitate; ele au
c o n s a c r a t c e n t r e l e u n d e s e ţineau, a u f o r m a t echipe de v o i a j o r i —
experţi s a u exponenţi politici — rutinaţi în p u n e r e a problemelor, în
d e s b a t e r e a lor deseori inconcludentă.
N ' a fost nevoe î n s ă s ă t r e a c ă p r e a mult timp p e n t r u c a bilanţul
a c e s t o r conferinţe şi congrese s ă s t r e c o a r e neîncredere m e f i c a c i t a t e a
lor. Moţiunile v a g i cu c a r i ele s e încheiau nu contribuiau a p r o a p e cu
nimic la a m e l i o r a r e a stărilor, în special economice, l a c a r i ne referim
m a i c u s e a m ă aci. Din a c e a s t ă pricină, orice congres s a u conferinţă
— m a i cu s e a m ă conferinţele — î n c e p u r ă a fi întâmpinate c u m a r e
neîncredere, chiar cu ironie, s'ar p u t e a a d ă u g a , m e r i t a t ă .
C u t o a t ă profunzimea şi extensiunea crizei economice d e a s t ă z i ,
conferinţa economică m o n d i a l ă d e s c h i s ă l a L o n d r a în Iunie а. c. —
a p r e c i a t ă c a c e a m a i m a r e conferinţă d e a c e s t fel — a fost î n t â m ­
p i n a t ă şi ea cu un p e s i m i s m a p r o a p e general. Opinia p u b l i c ă d e
pretutindeni c a şi publicistica m o n d i a l ă nu u i t a s e r ă decepţiunile c e
a u u r m a t a p r o a p e tuturor conferinţelor economice, î n c e p â n d c u m a ­
r e a conferinţă, d e n u m i t ă tot m o n d i a l ă , d e l a G e n e v a , din 1922, Anti­
c i p a r e a eşecului e r a a p r o a p e u n a n i m ă ; şi eşecul a venit, el a fost
c o n s t a t a t categoric chiar de cei m a i de s e a m ă p a r t i c i p a n ţ i la a c e a s t ă
conferinţă.
In şedinţa p l e n a r ă de închidere, preşedintele, d-1 M a c D o n a l d ,
 GÂND ROMÂNESC 157

a s p u s : „ L u c r ă r i l e conferinţei simt s u s p e n d a t e , d a r n u sunt terminate.

N e a m â n ă m lucrările nu fiindcă suntem învinşi, nu fiindcă s u n t e m
d e s c u r a j a ţ i , d a r fiindcă c o m i t e t e l e conferinţei a u nevoe d e m a i m u l t
r ă g a z c a s ă îşi continue deliberările şi s ă s t u d i e z e concluziile lor".
I a r d-1 J a n M a s a r y k , vorbind în numele Micei înţelegeri a a r ă t a t c ă
în p r i m a ei sesiune conferinţa a r e a l i z a t o o p e r ă p r e l i m i n a r ă din c e l e
m a i folositoare; „ s ' a c r e a t — a s p u s d - s a — o m a i bună a t m o s f e r ă
pentru soluţia e v e n t u a l ă a dificultăţilor, în s p e c i a l din E u r o p a . F a p t u l
c ă ne g ă s i m a c i p r e z i n t ă o i m p o r t a n ţ ă d e o s e b i t ă pentru p r e g ă t i r e a
viitoare a politicei economice". Deci, r e z u l t a t e l e : „ c r e a r e a unei m a i
bune a t m o s f e r e " pentru o soluţie „ e v e n t u a l ă " .
Dar, înainte d e a f a c e comentarii d e s a m ă g i t e cu privire l a l i p s a
de r e z u l t a t e p r a c t i c e a conferinţei, s ă înfăţişem, sumar, î m p r e j u r ă r i l e
şi a t m o s f e r a în c a r i s'a d e s c h i s a c e a s t ă conferinţă, r ă m a s ă m o n d i a l ă
numai prin eşecul ei d e un r ă s u n e t tragicomic.
S i m p t o m e l e crizei economice a c t u a l e s a u a r ă t a t înainte de m a ­
r e l e r ă s b o i pornit a c u m d o u ă decenii. M e c a n i c a i n d u s t r i a l ă şi a g r i ­
colă, d e s v o l t a t e enorm înlesneau p r e v e d e r e a desechilibrului între p r o ­
ducţie şi consumaţie, între m u n c a m a n u a l ă o m e n e a s c ă disponibilă şi
a c e e a p e c a r e o înlocuia maşinismul. R e p a r t i z a r e a g e o g r a f i c ă a in­
dustriei în lume, — s e p a r a ţ i u n e a : ţ ă r i industriale, ţ ă r i a g r i c o l e —
î n f ă p t u i t ă în secolul trecut şi d e s v o l t a r e a s o c i a l ă şi economică în
funcţie de a c e a s t ă r e p a r t i z a r e socotită d e d u r a t ă e x t r e m de lungă,
a p r e g ă t i t o g r a v ă c r i z ă marilor ţ ă r i industriale în u r m a creării d e
industrii în ţ ă r i l e a g r i c o l e carii s e e m a n c i p a u d e d e p e n d e n ţ a f a ţ ă d e
industriile streine. A p o i , l i p s a d e control şi d e directive unitare în
p r o c e s u l producţiunii — investiţiuni enorme d e c a p i t a l u r i în funcţie
de exigenţele d e moment şi d e concurenţă — şi l i p s a unui r a p o r t
j u s t cu c a p a c i t a t e a şi ritmul consumului, î n s e m n a u a d â n c i r e a unei
anarhii economice a c ă r e i s c a d e n ţ ă d u r e r o a s ă şi f a t a l ă trebuia s ă
urmeze.
R ă s b o i u l mondial, în domeniul economic, a însemnat: d e s v o l t a r e a
maşiniismului, c r e a r e a de industrii în ţările agricole, închidere d e fron­
tiere şi deci d e p l a s a r e de debuşee, intervenţionism de S t a t în activi^
t a t e a economică, regimuri m o n e t a r e a r b i t r a r e , finanţe specifice, d e s -
voltare a conştiinţei sociale şi d e c l a s ă , etc. R ă s b o i u l cel m a r e a p r e ­
cipitat r e a l i z a r e a , a d o u ă m a r i reforme: r e f o r m a a g r a r ă şi a c e e a a
votului universal, iar în R u s i a a înlesnit întronarea revoluţiei c o m u ­
niste.
P e r i o a d a d e d u p ă r ă s b o i înregistra c u r g e r e a şi a m p l i f i c a r e a celor
d o u ă categorii de fenomene: fenomenele c o n t u r a t e înainte de m a r e l e
flagel şi a c e l e a cari a u luat fiinţă din c a u z a şi în timpul a c e s t u i a .
158 GÂND ROMÂNESC

A p a r i ţ i a p r e c i p i t a t ă a u n o r a şi lenta d a r sigura d e s v o l t a r e a celor­

l a l t e a u e r e i a t situiaţiuni e x t r e m d e p r i m e j d i o a s e , a g r a v a t e prin imix­
tiunea profundelor perturbaţiuni d e ordin moral, social şi politic. C o a ­
liţiile politice din timpul m a r e i î n c ă e r ă r i continuau a a l i m e n t a s t ă r i
şi atitudini d e f a v o r a b i l e unei a m e l i o r ă r i temeinice; învingătorii —
c a t o t d e a u n a — p r o p a g a u idealul p ă c i i eterne şi universale, cei
învinşi — d e a s e m e n e a c a t o t d e a u n a — sub a p a r e n ţ a unei a d a p t ă r i
sincere la nouile î m p r e j u r ă r i , o p u n e a u o s u r d ă r e z i s t e n ţ ă oricăror
m ă s u r i l u a t e p e p l a n internaţional.
P e d e o p a r t e , p r e f a c e r i a d â n c i în s t r u c t u r a î n s ă ş i a regimului c a ­
pitalist, p r e f a c e r i b r u s c a t e revoluţionar în R u s i a , pe d e a l t ă p a r t e
evoluţia r a p o r t u r i l o r politice d e f a v o r a b i l ă unei îmbunătăţiri generale.
R e z i s t e n ţ e i p e vechile b a r i c a d e a l e liberalismului clasic s a u a l e n e o ­
liberalismului ieşit din compromisuri i s e o p u n e a g â n d i r e a şi a c ţ i u n e a
unei „ l u m i noui" c a r e îşi p l ă m ă d e ş t e începuturile în ţ ă r i l e celor d o u ă
revoluţii: R u s i a şi Italia.
A g r a v a r e a crizei economice în 1929 a fost o u r m a r e f i r e a s c ă a
amplificării fenomenelor înfăţişate m a i înainte. P r o d u c ţ i a a g r i c o l ă
m ă r i t ă considerabil prin e x t i n d e r e a terenurilor cultivate a t â t în ţ ă ­
r i l e m a r i agricole din toate continentele c â t şi prin c r e ş t e r e a p r o d u c -
ţiunii c e r e a l e l o r în ţările m a r i industriale a dus la s c ă d e r e a c a t a s t r o ­
f a l ă a preţurilor şi deci la m i c ş o r a r e a c a p a c i t ă ţ i i d e c o n s u m a ţărilor
agricole. Ţ ă r i l e i n d u s t r i a l e ş i - a u v ă z u t d e b u ş e u r i l e r e d u s e , a u fost
silite s ă - ş i micşoreze p r o d u c ţ i u n e a şi deci s ă f o l o s e a s c ă m a i p u ţ i n ă
m â n ă de lucru — c e e a c e a dus la o c r e ş t e r e a ş o m a j u l u i n e c u n o s c u t ă
în istoria economică. Industriile p o t p r o d u c e ieftin n u m a i c â n d p r o ­
duc mult, a s t ă z i nu pot p r o d u c e mult p e n t r u c ă nu pot v i n d e şi d e
aci o d i s c r e p a n ţ ă , o deosebire m a r e între nivelul preţurilor p r o d u s e ­
lor industriale şi a c e l a al p o d u s e l o r a g r i c o l e şi deci încă o c a u z ă a
izolării ţărilor cu economie p r e p o n d e r e n t a g r a r ă de ţ ă r i l e cu o econo­
mie p r e p o n d e r e n t industrială. P e de o p a r t e s u p r a p r o d u c ţ i e i n d u s ­
t r i a l ă şi a g r i c o l ă , p e de a l t a s u b c o n s u m a ţ i e a t â t în ţ ă r i l e i n d u s t r i a l e
— şomeurii c u m p ă r ă puţin — c â t şi în ţ ă r i l e a g r i c o l e — ţ ă r a n i i v â n ­
z â n d e x t r e m de ieftin. i
A n a r h i z a r e a producţiunii a avut o influenţă d e f a v o r a b i l ă a s u p r a
comerţului, deci a s u p r a politicei comerciale, v a m a l e , m o n e t a r e şi fi­
n a n c i a r e a statelor. S p e c t r u l p a u p e r i z ă r i i a determinat o intensificare
a tratativelor p e p l a n internaţional, i a r d e s a m ă g i r i l e a d u s e d e inefi­
c a c i t a t e a tuturor moţiunilor f ă r ă a d o u a zi, a u dus l a r e t r a g e r e a , p e
r â n d , a naţiunilor pe propriile lor poziţii naţionale, cu m o b i l i z a r e a
puterilor proprii, în spirit şi cu m e t o d e autarhice.
In n e v r o z a căutării poziţiilor d e echilibru economic şi social, d o c -
GÂND ROMÂNESC 159

trinele c l a s i c e s a u m a i puţin clasice, cele m o d e r a t e s a u revoluţionare,

s'au interpenetrat într'o m ă s u r ă c a r e î n g ă d u e greu o identificare şi
o c l a s a r e . I d e e a de p r o p r i e t a t e , intervenţionismul de S t a t , interesele
d e c l a s ă , o r i e n t a r e a producţiunii (pentru schimb, potrivit nevoilor
s o c i a l e ) , individualism, colectivism, sindicalism, c o r p o r a t i s m , etc. sunt
noţiuni şi realităţi c a r i nu s'au stabilizat nicăeri în m o d definitiv, ci
s t a u oriunde la î n d e m â n a oricui pentru a fi e x p e r i m e n t a t e . C ă p r a c t i ­
c a r e a lor v a duce m a i c u r â n d s a u m a i t â r z i u la cristalizări, e s t e f ă r ă
îndoială; p â n ă atunci însă t r ă i m încă f a z a dibuirilor, a încercărilor.
I n t e r e s e a z ă , c r e d e m — c â t p r i v e ş t e n a t u r a crizei generale d e
a s t ă z i — m a i mult opiniile oamenilor d e S t a t , cu o directă şi ime­
diată influenţă a s u p r a s o a r t e i popoarelor, d e c â t a c e l e a a l e doctrina­
rilor puri.
P e l a j u m ă t a t e a lui Iulie а. c. Mussolini, şeful guvernului italian,
a publicat un articol în „ G i o r n a l e d'Italia" în c a r e a n a l i z e a z ă , pe b a z a
cărţii lui Roosevelt, preşedintele S t a t e l o r Unite, „ L o o k i n g f o r w a r d "
(Privind înainte), concepţia a c e s t u i a a s u p r a sistemului d e g u v e r n ă ­
mânt celui mai a p t pentru r e f a c e r e a S t a t u l u i .
Mussolini se'ntreabă: c e e a c e trăim de a p r o a p e p a t r u ani e s t e o
criză în sistem s a u e s t e o c r i z ă a s i s t e m u l u i ? L a p a g i n a 263 a cărţii
lui Roosevelt, Mussolini ceteşte: „ D a c ă a c t u a l a ordine s o c i a l ă e desti­
n a t ă s ă s u p r a v i e ţ u i a s c ă , v a trebui s ă se d o v e d e a s c ă d e m n ă de s f o r ţ ă ­
rile noastre, de spiritul n o s t r u de sacrificiu şi de vieţile celor c a r i
ne-au p r e c e d a t . Ş i v a trebui s ă s e a r a t e d e m n ă de a c e s t l u c r u p e s t e
puţini ani. T r e b u e s ă r e c u n o a s c ă oricine c ă în forţele economice m o n ­
diale s'au verificat profunde modificări într'un r ă s t i m p foarte scurt".
Roosevelt se d e c l a r ă „ p a r t i z a n al unei o r d o n ă r i preventive a
activităţilor economice de p r a c t i c a t nu numai s p r e a trece p e s t e p e ­
r i o a d a în curs, d a r p e n t r u a s a l v g a r d a interesele n o a s t r e pe o l u n g ă
p e r i o a d ă viitoare". Oligarhiei economice el îi opune „ o d e c l a r a ţ i e e c o ­
nomică a drepturilor de a stabili o ordine economică, constituţională.
Misiune comună oamenilor de S t a t şi oamenilor de afaceri. Din feri­
cire timpurile spun c ă o p e r a ţ i a unei astfel d e ordine nu e numai o
oportună acţiune politică din p a r t e a guvernului, ci unicul drum d e
s a l v a r e a structurii economice". „ Ş t i m — s p u n e m a i d e p a r t e p r e ş e ­
dintele — c ă libertatea individuală este o e x p r e s i e g o a l ă d e sens
atunci c â n d ea n u « e s t e disciplinată în a ş a fel c a p â i n e a lui T i t u s s ă
nu se c o n v e r t e a s c ă în venin pentru C a i u s " .
E s t e — s p u n e Mussolini — e x t r a o r d i n a r de elocvent faptul c ă
R o o s e v e l t p o a t e s ă se î n d o i a s c ă de d u r a t a a c t u a l u l u i sistem economic,
dar din tot restul cărţii r e z u l t ă c ă pentru R o o s e v e l t criza este în
sistem. Evident, Mussolini, opune acestei opiniuni generale g â n d i r e a
 160 GAND ROMÂNESC

şi p r a c t i c a f a s c i s t ă care, c o n s i d e r â n d că c r i z a e s t e a sistemului, ur­

m ă r e ş t e s ă o rezolve în mod organic.
Hitler a r e în p r o g r a m u l s ă u economic, printre altele, u r m ă t o a ­
rele puncte:
N a ţ i o n a l - s o c i a l i s m u l g e r m a n recunoaşte, principial, p r o p r i e t a t e a
p r i v a t ă şi o pune sub ocrotirea Statului. Toţi G e r m a n i i f o r m e a z ă o
t o v ă r ă ş i e d e muncă pentru p r o p ă ş i r e a b u n e i - s t ă r i generale şi a cul­
turii. In c a d r e l e acestei obligaţii generale d e m u n c ă a fiecărui G e r ­
m a n şi cu r e c u n o a ş t e r e a principială a proprietăţii private, fiecare G e r ­
m a n a r e l i b e r t a t e a s ă c â ş t i g e şi s ă d i s p u n ă liber d e p r o d u s u l muncii
s a l e . Binele poporului impune î n s ă o m a r g i n e adunării n e m ă s u r a t e
de bogăţii în m a n i l e c â t o r v a .
E s t e mai mult decât evident c ă Hitler c o n s i d e r ă c r i z a în sistem.
C r e z u l lui S t a l i n e s t e d e t o a t ă l u m e a cunoscut; pentru el criza este,
hotărît, a sistemului.
Conferinţa economică şi m o n e t a r ă d e l a L o n d r a , d e s c h i s ă la 12
Iunie, a v e a d e î n t â m p i n a t în a f a r ă d e dificultăţile î n f ă ţ i ş a t e m a i s u s
— de ordin doctrinar şi a l e situaţiunilor d e fapt — şi dificultăţi
c r e a t e de evenimente m o n e t a r e recente şi s e p o a t e s p u n e c ă e a a
lucrat chiar sub p r e s i u n e a a c e s t o r evenimente.
In d u p ă a m i a z a zilei d e Duminecă, 20 S e p t . 1931, cabinetul bri­
tanic publică un comunicat al tezaurului prin c a r e se s u s p e n d ă obli­
g a ţ i u n e a pentru B a n c a Angliei de a vinde a u r u l l a un curs fix şi a
d o u a zi, 21 S e p t . guvernul c e r e a p a r l a m e n t u l u i s u p r i m a r e a etalonului
a u r p e n t r u ş a s e luni şi obţinu v o t a r e a cu o m a r e m a j o r i t a t e . î n c e t a r e a
v â n z ă r i i libere a aurului de c ă t r ă B a n c a Angliei a fost imediat u r m a t ă
de m ă s u r i contra c u m p ă r ă r i i d e devize streine. R e n u n ţ a r e a din p a r t e a
A n g l i e i l a „ g o l d s t a n d a r d " a a d u s cu sine şi s d r u n c i n a r e a ,,goId e x -
c h a n g e s t a n d a r d " - u l u i , deci a monetelor cari a u crezut de bine s ă s e
sprijine p e lira engleză.
L a 9 A p r i l i e 1933 p r e ş e d i n t e l e R o o s e v e l t a n u n ţ ă a b a n d o n a r e a de
f a p t a etalonului-aur în S t a t e l e Unite, a b a n d o n a r e c a r e u r m a s ă - i p e r ­
mită s ă controleze nivelul preţurilor interioare şi s ă m ă r e a s c ă volumul
creditelor p u s e la dispoziţia economiei naţionale. Proectul puterilor
depline p r e z i d e n ţ i a l e votat d e Congres a u t o r i z ă p e P r e ş e d i n t e : S ă
p r o c e d e z e — prin sistemul băncilor f e d e r a l e — la emiterea de 3 m i ­
l i a r d e de d o l a r i în bonuri de tezaur, cari vor trebui s ă fie r e t r a s e
din circulaţie în 25 ani prin mijlocirea fondului special de amortis­
ment; s ă ordone d e v a l o r i z a r e a dolarului p â n ă l a concurenţa d e 50%
din v a l o a r e a s a a u r a c t u a l ă ; s ă accepte, p â n ă la concurenţa de 100
milioane d e dolari argintul-metal ca p l a t ă a datoriilor de răsboi, a c e s t
argint fiind luat la cursul m a x i m de 50 cenţi uncia şi numai în timp
 GÂND ROMÂNESC 161

d e un a n d e l a r a t i f i c a r e a legii puterilor depline. A trecut încă p r e a

puţin timp d e l a l u a r e a a c e s t o r m ă s u r i pentru a ne face o idee e x a c t ă
a s u p r a rezultatelor politicei monetei „ d i r i j a t e " în S t a t e l e Unite. Ori­
cum, r e p e r c u s i u n e a acestei m ă s u r i a s u p r a economiei c e l o r l a l t e ţ ă r i
se p o a t e d e d u c e şi din faptul c ă proectul puterilor depline p r e z i ­
denţiale p r e v e d e foarte explicit c a z u l în c a r e e x t e n s i u n e a de c r e d i t
(inflaţia) a r fi n e c e s a r ă p e n t r u a obţine, prin a c o r d u r i internaţionale,
s t a b i l i z a r e a l a un nivel convenabil a monetelor diverselor ţări.
L a s f â r ş i t u l lui A p r i l i e а. с, a avut loc, l a Washington, î n t r e ­
v e d e r e a R o o s e v e l t — M a c D o n a l d — H e r r i o t a l cărei scop esenţial a fost
de a p r e p a r a c ă i l e Conferinţei economice mondiale.
D-l R o o s e v e l t a l a n s a t ideea unui armistiţiu v a m a l , în timpul
c ă r u i a — d u p ă d - s a — a r fi fost m a i u ş o r p o s i b i l ă a b o r d a r e a s t u ­
diului m e t o d e l o r celor m a i bune pentru a a j u n g e în s f â r ş i t î a o d e s -
a r m a r e economică g e n e r a l ă . S u g e s t i a unui armistiţiu v a m a î nu e r a
nouă. Noi a m făcut cunoştinţă c u e a în 1930, l a G e n e v a , u n d e e a a
dat loc la ţinerea unei conferinţe internaţionale. C r i z a economică nu
era atunci d e c â t la începuturile ei; ea nu d e s o r g a n i z a s e încă c o n -
diţiunile c o m e r c i a l e şi m o n e t a r e a l e schimburilor. A c e a s t ă î n c e r c a r e
nu a dat, p r e c u m se ştie, nici un rezultat.
P r o p u n e r e a pentru armistiţiu v a m a l a fost f ă c u t ă d e Comitetul
p r e p a r a t o r a l Conferinţei economice m o n d i a l e ţărilor c a r i a u fost con­
vocate l a a c e a s t ă conferinţă, la 12 M a i . R ă s p u n s u r i l e l a a c e a s t ă p r o ­
punere a u fost î n s ă însoţite de a t â t e a rezerve încât se p o a t e s p u n e
că ea nu a avut nici o u r m a r e p r a c t i c ă s e r i o a s ă .
P r o b l e m e l e de căpetenie a l e economiei m o n d i a l e în c e a s u l d e
f a ţ ă şi în momentul deschiderii conferinţei d e l a L o n d r a sunt: p r o ­
b l e m a dirijării producţiunii, p r o b l e m a schimburilor între naţiuni, in­
clusiv a tarifelor v a m a l e , p r o b l e m a preţurilor materiilor prime, p r o ­
blema şomajului, a c e e a a datoriilor internaţionale, p r o b l e m a m o n e ­
t a r ă , etc.
D a r conferinţa d e l a L o n d r a a a c o r d a t o i m p o r t a n ţ ă c o v â r ş i t o a r e ,
a m p u t e a spune nemeritată, problemei m o n e t a r e . D e bună s e a m ă c ă
s'a p u s accentul p e a c e a s t ă p r o b l e m ă sub p r e s i u n e a m a r i l o r eveni­
mente m o n e t a r e recente. C r e d e m însă c ă d e s b a t e r e a marel p r o b l e m e
a a s a n ă r i i economice m o n d i a l e a r trebui s ă s e f a c ă a b o r d â n d şi g ă s i n d
remedii pentru p r o b l e m e l e enunţate în p a s a g i u l anterior şi a p r o x i m a ­
tiv în ordinea s c h i ţ a t ă aci.
C r i z a nu p o a t e s ă - ş i a i b ă origina în insuficienţele funcţiunii siste­
melor monetare. A c e s t e insuficienţe nu sunt d e c â t rezultatul crizei
economice a c ă r e i a t e n u a r e nu se p o a t e obţine d e c â t c e r c e t â n d şi
înlăturând c a u z e l e r e a l e şi de fond a l e crizei. Prin teoriile „ r e d u -
4
162 GÂND ROMÂNESC

cerii aurului", a relei „distribuţii a aurului", prin e t a l a r e a punctelor

de v e d e r e f a v o r a b i l e s a u nefavorabile a s u p r a s t a n d a r d u l u i - a u r , nu
se p o a t e e x p l i c a criza, ci cel mult a g r a v a r e a ei. F e n o m e n u l monetar,
m a i mult d e c â t c e l e l a l t e fenomene economice, e s t e „ d i r i j a b i l " . C i r c u ­
l a ţ i a m o n e t a r ă cu t o a t e p r o b l e m e l e ei e s t e o r g a n i z a t ă şi c o n d u s ă d e
instituţii temeinic organizate, c a r i a c t i v e a z ă d u p ă norme rigide şi c a r i
deci a r p u t e a fi relativ uşor influenţate în v e d e r e a unor a m e l i o r ă r i
economice. A c e s t e instituţii n u pot însă interveni hotărîtor în r e z o l ­
v a r e a crizei pentrucă ele nu deţin cheia î m p r e j u r ă r i l o r cari a u d e s -
lănţuit c r i z a .
Conferinţa s e cuvenea s ă a b o r d e z e d e front p r o b l e m a p r o d u c -
ţiunii industriale şi agricole, s ă s t a b i l e a s c ă coeficiente de producţiime,
s ă c r e e z e , eventual, un for de control al producţiunii m o n d i a l e c a r e
trebue d i r i j a t ă şi s u b o r d o n a t ă consumului. O r i c â t e teorii s a r emite
a s u p r a crizei, s e p a r e c ă e x p l i c a ţ i a ei c e a mai temeinică s t ă în a n a r -
h i z a r e a producţiunii, în a n a r h i a investiţiunilor de capitaluri cu g r a v e
consecinţe în a l t e compartimente a l e vieţii economice şi sociale. Ş i
în l e g ă t u r ă cu producţiunea e r a de e x a m i n a t în ce m ă s u r ă m a i trebue
t o l e r a t ă iniţiativa individuală, liberalismul, p r e c u m şi m e t o d e l e s a u
m e t o d a c e a mai eficace a mtervenţionismului.
C â t ă v r e m e barierele v a m a l e vor a v e a înălţimea celor din E v u l
mediu, c o m p l e t a r e a f i r e a s c ă a diverselor economii n a ţ i o n a l e nu s e
v a p u t e a realiza, circulaţiunea bunurilor nu va p r o d u c e o n i v e l a r e
a preţurilor, s e vor c r e a industrii f ă r ă a a v e a condiţiuni fireşti d e
e x i s t e n ţ ă . F r o n t i e r e l e economice şi politice în înălţimea şi cu semni­
ficaţia lor de a s t ă z i , a l c ă t u e s c piedeci de căpetenie în menţinerea şi
a l i m e n t a r e a crizei. P r o b l e m a producţiunii şi a schimburilor contu­
r e a z ă limitele şi scheletul celeilalte p r o b l e m e : a preţurilor materiilor
prime în primul r â n d şi apoi a l e celor fabricate. A r fi fost de e x a ­
minat în ce m ă s u r ă este îndreptăţită g o a n a d u p ă preţuri m a r i şi în
ce m ă s u r ă s a r cuveni s ă s e tindă la obţinerea unor preţuri de cost
cât m a i r e d u s e pentruca astfel m a r j a de beneficii a p r o d u c ă t o r u l u i
agricol şi industrial s ă fie cât mai m a r e şi t o t o d a t ă posibilitatea d e
a b s o r b i r e a consumatorului tot mai u r c a t ă . Ş i în l e g ă t u r ă cu a c e a s t a
s e pune şi p r o b l e m a eficacităţii oficiului d e intermediar între p r o d u ­
c ă t o r şi consumator; comerţul c a p i t a l i s t prezintă anahronisme a
c ă r o r e x i s t e n ţ ă este deopotrivă d ă u n ă t o a r e şi consumatorului şi p r o ­
ducătorului.
L a conferinţa d e l a L o n d r a nu s a pus c u suficientă hotărîre p r o ­
b l e m a datoriilor — nu a datoriilor d e r ă s b o i , cari n ' a u privit în m o d
strict conferinţa — ci a datoriilor internaţionale a l e tuturor ţărilor
c a r i a u contractat împrumuturi grele; p o v a r a datoriilor — a f a r ă d e
GÂND ROMÂNESC 163

cele de r ă s b o i — şi h a o s u l monetar sunt rezultatul prăbuşirii preţu­

rilor. Datoriile internaţionale a t â t a cât ele rezultă din a n g a j a m e n t e
politice, nu vor putea fi r e g u l a t e d e c â t pe c a l e de acorduri politice.
Datoriile interne sunt, în general, o p r o b l e m ă de politică naţională.
A r fi d e e x a m i n a t prin ce m i j l o a c e mai potrivite s'ar p u t e a r e z o l v a
a c e a s t ă p r o b l e m ă : prin r e d u c e r e a dobânzilor, a creanţelor, d e p r e c i e ­
rea schimbului, d e g r e v a r e a debitorilor de impozite, s a u alte m ă s u r i
asemănătoare.
Soluţiile problemelor de mai sus duc, implicit, şi la l u a r e a în
c o n s i d e r a r e a problemei şomajului, c a r e s'a a d â n c i t şi pentrucă mi-
g r a ţ i u n e a manei de lucru a fost î m p i e d e c a t ă prin diverse m ă s u r i re­
strictive luate d e guverne.
Conferinţa economică dela L o n d r a a avut de întâmpinat enorma
dificultăţi de e s e n ţ ă politică. P r o g r e s u l conferinţei a fost oprit d e
împotrivirea p r i m e j d i o a s ă a a c e l o r a cari din orbire s a u din egoism
s e opun oricărei c o o p e r ă r i economice internaţionale şi de faptul c ă
unele ţări s p e r ă s ă facă f a ţ ă unor î m p r e j u r ă r i cu totul e x c e p ţ i o n a l e
printr'o a p l i c a r e a p r o g r a m u l u i lor economic.
A m menţionat, la început, unele aprecieri a s u p r a rezultatului
conferinţei. V o m mai a d ă u g a încă c â t e v a .
D-l Сох, delegatul S t a t e l o r Unite a subliniat c ă este regretabil
faptul c ă p r e o c u p ă r i l e naţionale întârzie succesul conferinţei.
D-l Colijn, delegatul Olandei şi p r e ş e d i n t e al comisiei economics,
a j u d e c a t cu a s p r i m e activitatea conferinţei. D - s a a d e c l a r a t că f a ţ ă
de rezultatele l a c a r e s'a ajuns, conferinţa n ' a r e nici un motiv s ă s e
felicite. D i m p o t r i v ă — s p u n e d - s a — d a c ă s e c o m p a r ă r a p o a r t e l e
p r e z e n t a t e la închiderea conferinţei cu s p e r a n ţ e l e e x p r i m a t e la d e s ­
chidere, sentimentul c a r e s e d e s p r i n d e este d e s c u r a j a r e a . D-l Colijn
a f i r m ă c ă reluării lucrărilor va trebui s ă - i p r e m e a r g ă stabilitatea m o ­
netară. A u susţinut s t a b i l i z a r e a m o n e t a r ă şi p ă s t r a r e a etalonului-aur,
printre alţii, şefii delegaţiilor italiene şi belgiene.
D-l Dr. Schacht, şeful delegaţiei germane, s'a a r ă t a t foarte p e ­
simist. D - s a a c o n s t a t a t c ă nici unul din punctele înscrise în p r o g r a ­
mul conferinţei n'a fost rezolvat prin vre-un a c o r d precis şi c ă r e z o ­
luţiile comitetelor nu cuprind decât p ă r e r i g e n e r a l e şi r e c o m a n d a ţ i i
la fel cu toate câ^te a u putut fi înregistrate neîncetat d e l a conferinţa
ţinută în 1920 l a B r u x e l l e s ,
D e l e g a t u l german afirmă c ă s e d o v e d e ş t e c ă nu s e p o a t e deter­
mina simultan prin recomandaţii şi rezoluţiuni situaţia în 64 S t a t e ,
a căror structură s e d e o s e b e ş t e esenţial. D-l S c h a c h t este de a c o r d
c u delegatul american în a recunoaşte c ă o n o u ă conferinţă econo­
m i c ă nu va p u t e a a v e a succes, p â n ă când diferitele naţiuni nu-şi vor fi
4,
 164 GÂND ROMÂNESC

r e g ă s i t în interior un anumit echilibru economic. D - s a c r e d e c ă c o o ­

p e r a r e a internaţională v a deveni o realitate n u m a i c â n d fiecare ţară.
v a renunţa s ă s e bizue p e celelalte ţ ă r i p e n t r u a învinge c e l e l a l t e
ţări. M e t o d a n e s ă n ă t o a s ă de p â n ă a c u m d e a u ş u r a pentru m o m e n t
s i t u a ţ i a economică c u a j u t o r u l creditelor internaţionale, v a trebui s ă
f a c ă loc voinţei de a stabili prin forţele proprii un anumit echilibru
economic. P e n t r u a c e a s t a e s t e nevoe c a datoriile s ă p o a t ă fi r a m ­
b u r s a t e prin e x p o r t u l d e m ă r f u r i şi prin prestaţiuni de servicii.
M a i m u l ţ i d e l e g a ţ i a u recunoscut c ă în u r m a evenimentelor din
ultimii ani s'a p r o d u s între datorii şi c a p a c i t a t e a d e p l a t ă o d i s p r o ­
porţie a t â t d e m a r e încât o a j u s t a r e se impune.
T r e b u e s ă ne p u n e m întrebarea — a încheiat d-1 S c h a c h t d e ­
c l a r a ţ i i l e s a l e — d a c ă omenirea trebue s ă d e s f ă ş o a r e o a c t i v i t a t e
productivă, chiar cu riscul de a se p i e r d e o p a r t e din c a p i t a l u l în­
vestit p â n ă în prezent, s a u d a c ă trebue s ă a ş t e p t ă m cu b r a ţ e l e încru­
c i ş a t e p â n ă c â n d criza s o c i a l ă ne v a a r u n c a în haos.
Conferinţa — c u o r i c â t ă bunăvoinţă i-am a p r e c i a activitatea —
n'a a j u n s la nici un rezultat. M a i mult chiar, nu s'a a j u n s nici m ă c a r
l a v r e - o concluzie în a f a r ă d o a r d e a c e e a c a s ă s e a m â n e conferinţa.
S ' a u c o n s t a t a t la a c e a s t ă conferinţă a n u m i t e vicii f u n d a m e n t a l e
c a r i i e ş i s e r ă m a i puţin în evidenţă cu p r i l e j u l altor conferinţe: u n e l e
delegaţii s'au dus nepregătite, f ă r ă a c u n o a ş t e d a t e l e problemelor ş i
f ă r ă a a v e a opinii şi propuneri precise, a ş t e p t â n d pentru orice a m ă ­
nunt indicaţia guvernelor respective. P e c â n d p o p o a r e l e în suferinţă
a ş t e p t a u d e l a a c e a s t ă conferinţă o hotărâre şi o c l a r i f i c a r e a haosului,
delegaţii lor — d e s e m n a ţ i d u p ă criterii r e p r o b a b i l e — înotau în
neştiinţă şi, a m p u t e a a d ă u g a , în opulenţă.
L a L o n d r a s'a discutat — f ă r ă s ă se fi rezolvat — şi p r o b l e m a
ţărilor agricole. Şeful delegaţiei româneşti, d-1 ministru M a d g e a r u , .
a înfăţişat p r o b l e m a crizei statelor a g r a r e cu m u l t ă competenţă şi
energie. Oamenii conferinţei însă nu s'au a r ? t a t dispuşi a lua a n g a j a ­
mente, a hotărî ceva, a face o t r e a b ă .
Din p o p u l a ţ i a globului 70 la s u t ă este o c u p a t ă în a g r i c u l t u r ă şi
deci nu s e p o a t e discuta criza g e n e r a l ă economică f ă r ă a se c ă u t a s o ­
luţii şi pentru ţările agricole.
C r i z a a g r a r ă se m a n i f e s t ă prin c ă d e r e a v e r t i g i n o a s ă a preţurilor.
A s t f e l , p e c â n d p r o d u s e l e industriale a u suferit s c ă d e r i la preţuri de
20—30% în p e r i o a d a 1929—1932, preţurile p r o d u s e l o r a g r i c o l e s a u
prăbuşit, în a c e l a ş i interval, cu 40—50% şi în unele cazuri cu 70 la
sută. D u p ă e s t i m ă r i făcute recent în C a n a d a , venitul agricol brut a
scăzut d e l a 1826 milioane d o l a r i în 1927 la 880,7 milioane dolari în
1931, c e e a c e e c h i v a l e a z ă c u o m i c ş o r a r e de 50 la sută. In R o m â n i a ,
 CÂND ROMÂNESC 165

-venitul naţional provenit din a g r i c u l t u r ă a s c ă z u t n u m a i în interval

d e 3 ani (1929—1932) cu p e s t e 50 la s u t ă .
P r ă b u ş i r e a preţurilor nu p o a t e fi e x p l i c a t ă n u m a i prin c a u z e o c a ­
zionale. F e n o m e n u l crizei p r o f u n d e din industrie şi a l speculaţiei e x ­
trem de a c t i v e nu ne oferă o explicaţie suficientă a c a t a s t r o f e i ţ ă r i ­
lor agricole. D a c ă o b s e r v ă m î n d e a p r o a p e d e s v o l t a r e a economiei mon­
d i a l e d e l a r ă s b o i încoace c o n s t a t ă m c ă fluctuaţiile ciclice nu sunt
d e c â t m o m e n t e a l e unui val depresiv, datorit unor schimbări profunde
intervenite în s t r u c t u r a î n s ă ş i a agriculturii. Intensificarea producţiei,
m e c a n i z a r e a culturii şi a transporturilor c a r i a u dus l a s c ă d e r e a
p r e ţ u l u i de cost şi la însexnânţarea cu c e r e a l e în loc de furaje ne­
c e s a r e a n i m a l e l o r de tracţiune c a r i s'au împuţinat, f a c p a r t e dintre
c a u z e l e de c ă p e t e n i e a l e dificultăţilor de a s t ă z i a l e agriculturii. Intro­
d u c e r e a motorului cu explozie în a g r i c u l t u r ă a p r o v o c a t un desechi-
libru de a c e e a ş i i m p o r t a n ţ ă c a şi introducerea m a ş i n e i cu v a p o r i în
e p o c a m a n u f a c t u r i e r ă . D a r a c i şi a c u m nu putem s t ă r u i a s u p r a a c e s t o r
şi a l t o r a s p e c t e specifice a l e crizei agriculturii.
R o m â n i a a iniţiat t r a t a t i v e p e n t r u încheierea de a c o r d u r i între
ţ ă r i l e agricole din centrul şi s u d - e s t u l E u r o p e i ş i între a c e s t e a şi
ţ ă r i l e industriale din continentul nostru. S ' a d e p u s în a c e s t e t r a t a ­
tive şi p r i c e p e r e ş i s t ă r u i n ţ ă din p a r t e a R o m â n i e i c a r e , prin energia
şi c o m p e t e n ţ a reprezentantului său, d-1 ministru Virgil M a d g e a r u ,
şi-a i m p u s punctele s a l e de vedere, primind î n s ă r c i n a r e a s ă r e p r e ­
zinte interesele statelor a g r a r e din centrul şi sud-estul E u r o p e i şi în
conferinţa d e l a L o n d r a . A c e s t e d e s b a t e r i şi a r a n j a m e n t e n'au a v u t
un rezultat p r a c t i c . D e c e ?
In conferinţele internaţionale îşi d a u întâlnire p e l â n g ă c â t e v a
bunăvoinţi r e a l e şi u n n u m ă r însemnat de bună-voinţi a p a r e n t e .
Uneori, prin g l a s u l delegaţilor v o r b e s c ţ ă r i l e m a n d a t a r e c u interesele
lor m a r i şi îndreptăţite, alteori delegaţii sunt purtătorii de cuvânt
şi ai intereselor limitate a l e feluritelor coaliţii industriale, comerciale
s a u de p u r ă s p e c u l ă . In a c e s t caz, l u p t a c e s e d ă e s t e m a i grea, obiec­
tivele a d v e r s a r u l u i sunt greu de sesizat. In c e m ă s u r ă sunt r e p r e ­
z e n t a t e şi a p ă r a t e în conferinţele internaţionale interesele limitate
ş i c e l e g e n e r a l e este greu de stabilit, chiar imposibil.
In a r e n a conferinţelor se ciocnesc cu înverşunare, d e ş i a p r o a p e
t o t d e a u n a cu m u l t ă ipocrizie, egoismele n a ţ i o n a l e cari nu vor s ă c e ­
d e z e nimic din с в е а с е este al lor în folosul m a r e i colectivităţi a n a ­
ţiunilor.
C â t ă vreme p r o b l e m e l e politice r ă m â n în suspensie, î m p ă r t ă ş i r e a
s i n c e r ă a soluţiilor economice internaţionale n u se v a realiza. In l u p t a
d e a f i r m a r e pe pieţele internaţionale, ţ ă r i l e noui vor întâmpina î n c ă
 166 GÂND ROMÂNESC

m u l t ă vreme rezistenţa ţărilor vechi industriale c a r i nu pot r e n u n ţ a

u ş o r la poziţiile c e ş i - a u c â ş t i g a t cu sacrificii m a r i de energie, inte­
ligenţă şi c a p i t a l u r i . A c e s t e ţ ă r i vor încheia a c o r d u r i , dar, d e o c a m ­
d a t ă , n u m a i d a c ă li s e r e c u n o a ş t e posibilitatea afirmării i n t e g r a l e
a forţelor lor economice p e pieţele interne respective şi pe cele in­
ternaţionale. Ţ ă r i l e m a r i industriale (Germania, A n g l i a , i t a l i a ) p e n ­
tru a r e d u c e d e p e n d e n ţ a de ţările a g r i c o l e pentru articolele m a r i a l i ­
m e n t a r e , în primul r â n d cereale, ş i - a u intensificat p r o p r i a p r o d u c ţ i e
în anii d e d u p ă răsboi, fie prin m ă r i r e a producţiei la hectar, fie prin
c u l t i v a r e a de noui c â m p u r i pentru r e c u p e r a r e a c ă r o r a , în s p e c i a l
I t a l i a , fac sacrificii enorme.
Directiva d e s p r i n s ă din lunga serie de conferinţe internaţicnaie
e s t e u r m ă t o a r e a : fiecare s ă se prezinte la desbateri cu oameni p e r ­
fect pregătiţi, r e c r u t a ţ i dintre cele m a i de s e a m ă inteligenţe şi energii
a l e ţării, f ă r ă consideraţii a s u p r a înregimentării eventuale într'un p a r ­
tid s a u altul; conferinţele internaţionale s ă le socotim numai ca insti­
tuţii chemate a coordona, a armoniza activităţile specifice a l e diver­
s e l o r naţiuni c a r i vor trebui s ă - ş i valorifice bogăţiile şi munca prin-
tr'un efort propriu, f ă r ă preget. A trece g r a n i ţ a n u m a i c u m â n a în­
t i n s ă n u este nici demn şi nici folositor; m â n a s ă se încordeze Ia
fiecare a c a s ă pentru a crea valori economice, mintea şi inima s ă s e
o s t e n e a s c ă p e n t r u a crea valori intelectuale şi m o r a l e şi apoi v a fi
m a i u ş o r oricui s ă s t e a d e v o r b ă cu oricine şi oriunde,
M o r a l a a c e s t o r conferinţe, inclusiv c e a „ m o n d i a l ă " dela L o n d r a ,
— pentru a încheia d u p ă un vechi tipic — ar fi u r m ă t o a r e a : S ă nu
intrăm în v o r b ă cu alţii p â n ă nu ştim lămurit şi precis cât p u t e m
şi c e vrem, iar înainte şi d u p ă a s e m e n e a întâlniri, cei chemaţi, s ă
fructifice la m a x i m u m energiile intelectuale, m o r a l e şi g o s p o d ă r e ş t i
a l e ţării, a c ă r o r p o t e n ţ a r e s ă d e a încredere şi prestigiu purtătorilor
d e cuvânt în conferinţele internaţionale. C r i z a este mondială, pen-
t r u c ă o simt toţi, remediile ei trebuesc însă, în primul rând, c ă u t a t e
şi g ă s i t e pe plan naţional; n u m a i c o n s o l i d a r e a o r g a n i c ă a s t ă r i l o r
n a ţ i o n a l e v a putea duce la o întremare g e n e r a l ă a tuturor naţiunilor.
A c e a s t a este c a l e a ce se d e s p r i n d e din firea lucrurilor.
VICTOR J I N G A
 „TELEGRAFUL ROMÂN"
SI LITERATURA DE PESTE CARPAŢI >)

In timpul apariţiei „ T e l e g r a f u l u i " — şi multă vreme încă şi d u p ă

a c e e a , — e x a g e r ă r i l e latiniste se bucurau, în A r d e a l , de n e c o n t e s t a t ă
a u t o r i t a t e . Meritul gazetei sibiene e s t e de a fi ridicat cel dintâi g l a s
de r ă s p i c a t protest împotriva confuziei tiranice.
A c e s t e strigăte de a l a r m ă a u fost totuşi p r e a s l a b e f a ţ ă de în­
v e r ş u n a r e a latinistă a timpului şi n'au putut afla „urechi deschisa".
Pentru a s a l v a unitatea de limbă şi de cultură naţională, c a r e e r a u
g r a v p r i m e j d u i t e de e x a g e r ă r i l e latiniştilor, trebuia s ă se p r o d u c ă
o reacţiune puternică. A c e a s t ă reacţiune s'a p r o d u s dincolo de munţi.
L u p t a a început-o A l e c u R u s s o , t r a t â n d numai problema limbii.
„ J u n i m e a " continuă însă lupta cu s t ă r u i n ţ ă p â n ă la cucerirea defini­
tivă a spiritelor, a v â n d o concepţie literară mai v a s t ă . In A r d e a l ,
„ T e l e g r a f u l R o m â n " se face ecoul acestor lupte de r e g e n e r a r e . Intr'o
e p o c ă cu o v i a ţ ă literară a p r o a p e sterilă, acest ziar a r e m a r e l e merit
de a fi priceput c ă conducerea s p i r i t u a l ă a neamului revine P r i n c i ­
patelor.
In literatură, scria A l e c u R u s s o , „ a f a r ă de cărţi grele de diser­
taţii şi d e argumente, A r d e a l u l nu a d a t R o m â n i e i p â n ă a c u m o sin­
gură c a r t e de închipuire şi c a r e s ă r ă s b a t ă inimile", iar în chestiuni
de limbă era convins, „ c ă v a trece şi ardelenismul, cum a u trecut
multe alte sisteme încâlcite şi va r ă m â n e numai românismul". R e ­
c u n o s c â n d a c e s t e lucruri şi „ T e l e g r a f u l Român", el îşi întoarce d e l a
început faţa, în lipsa unei literaturi originale r e m a r c a b i l e în A r d e a l ,
s p r e i s v o a r e l e regenerării n o a s t r e literare: literatura d e p e s t e C a r -
paţi. Revistele de ideologie literară, România Literară şi Convorbiri
Literare sunt intens şi fidel reflectate în paginele „ T e l e g r a f u l u i R o ­
mân". C e s'a r e p r o d u s din a c e s t e reviste şi importanţa a c e s t o r r e ­
produceri o vom a r ă t a a l t ă d a t ă amănunţit. A c u m vom sublinia un

! ) V. „ G â n d R o m â n e s c " N r . 1.
 GÂND ROMÂNESC
168

singur fapt, c a r a c t e r i s t i c pentru spiritul n o u pe c a r e îl a d u c e a c e s t

ziar în p r e o c u p ă r i l e literare din A r d e a l . A m v ă z u t cele d o u ă articole
2
c a r i anticipau oarecum pe A l e c u R u s s o ) . N u ne s u r p r i n d e deci p r e a
m u l t faptul c ă în scurt timp d u p ă a p a r i ţ i a „ C u g e t ă r i l o r " a c e s t u i a în
România Literară, „ T e l e g r a f u l R o m â n " r e p r o d u c e c a articol de fond
toate c e l e 13 c a p i t o l e din p a r t e a I, o c u p â n d în fiecare n u m ă r 2—4
c o l o a n e întregi. L a B r a ş o v , se ştie, a c e s t e „ C u g e t ă r i " a u fost c o m b ă ­
3
tute, stârnind chiar o polemică între G. B a r i ţ i u şi A , R u s s o ) , C u
totul alt ecou a u a v u t „ C u g e t ă r i l e " l a Sibiu. Aici n u n u m a i c ă e l e
s u n t r e p r o d u s e , f ă c â n d u - l i - s e prin a c e a s t a un m a r e serviciu d e p o p u ­
l a r i z a r e , d a r printr'un articol redacţional ele sunt r e c o m a n d a t e c ă l ­
d u r o s cetitorilor s p r e a se „îndulci" din a c e s t studiu „ieşit din simţ
d e a d e v ă r a t român", „ ş i c a r e este chemat a î n d r e p t a limba şi a o
m â n t u i d e pieirea ce o ameninţă". D e ş i p e n t r u A r d e l e n i cuprinsul
studiului este „ t a r e a m a r " , ziarul îl î m p ă r t ă ş e ş t e totuşi „pentru că
este adevăr". Articolul a c e s t a e scris în spiritul ideilor lui R u s s o ,
m a i a l e s în p a r t e a d e l a început, în c a r e s e a r a t ă c o v â r ş i t o a r e a in­
fluenţă p e c a r e o a v e a u latiniştii şi situaţia în c a r e a r fi a j u n s cel
c e a r fi c u t e z a t s ă s e ridice împotriva lor. R e p r o d u c e m a c e s t articol
4
nefiind cunoscut p â n ă a c u m : )
„ N i c i o d a t ă nu a fost limba r o m â n e a s c ă m a i f r ă m â n t a t ă şi mai
b a t j o c o r i t ă c a în timpul de faţă. D e voe de nevoe trebuie s ă scrii,
trebue s ă vorbeşti după moda nouă, d u p ă f o r m a r e a ce ni-a p r e s c r i s - o
învăţaţii, inteligenţii s a u inteliginţii noştri, d a c ă nu vrei s ă treci d e
p e d a n t ruginit, de om f ă r ă gust, de slavon şi c â t e altele. D e se în­
c u m e t a cineva s ă strige c ă a r fi destul p â n ă u n d e m e r s e r ă m , s ă ne
u i t ă m şi î n d ă r ă p t , era tocmai a t â t a , c a şi c â n d a r fi făcut o c r i m ă
a s u p r a sfinţeniei limbei, s ă r e a toţi cultivatorii limbei şi te înţepa cu
a c e l e gramaticei, etimologiei, filologiei, a l e antichităţii, a l e limbelor
vechi, a l e limbelor romanice c a şi cum te î n ţ a p ă bundăunii c â n d te
atingi de cuibul lor, te infera cu nume de ignorant, te m â n a la lexi­
conul cutăruia, c a r e d u p ă p ă r e r e a lor sunt clasice, sunt sfinte, ne-
î n ş e l ă t o a r e s a u infaibile, şi d e a c e e a nu se pot d e f ă i m a de profani

- ) I d e i l e s ă n ă t o a s e s c h i ţ a t e d e r e d a c t o r i i T , R. îşi g ă s e a u c o n f i r m a r e în „ C u ­
g e t ă r i l e " lui R u s s o .
3
) P e t r e V. H a n e ş , Studii de literatură română. B u c u r e ş t i , 1910. N. I o r g a ,
Istoria literaturii româneşti în veacul XIX. B u c u r e ş t i , 1907—1909.
4
) Dl. H a n e ş , c a r e r e p r o d u c e în A n e x e l e e d i ţ i e i A c a d e m i e i din S c r i e r i l e lui
R u s s o t o a t e articolele referitoare la C u g e t ă r i l e acestuia, s c r i s e prin diferite reviste
şi z i a r e , nu m e n ţ i o n e a z ă a c e s t a r t i c o l . N u a m i n t e ş t e nici d e r e p r o d u c e r e a C u g e ­
t ă r i l o r . D e ele a m i n t e ş t e dl. L u p a ş . A c e s t a r t i c o l s e g ă s e ş t e p r i n t r e i n f o r m a ţ i i s u b
t i t l u l „ S i b i u , 14 A p r i l i e " . ( T . R . 1855, n - r e l e 29 şi u r m . ) .
 GÂND ROMÂNESC 169

şi ignoranţi. Nici nu scoteai vorba s ă te plângi a s u p r a neologismelor

c a r e începură a ne întuneca limba, şi a o f a c e cu totul s t r ă i n ă p â n ă
şi luai p a s s o a c ă p e s t e g u r ă pentru a c e a s t a o a r b ă î n d r e s n e a l ă ; toţi
neologiiştii c a unul ţi se p u n e a în s p i n a r e , te h â ţ a , întorcea, t ă v ă l e a
şi n ă d u ş e a , îţi a s t u p a gura c u a c e e a şi a c e e a auctoritate şi îţi p ă r e a
bine c ă ai r ă m a s cu ochii n e s c o ş i şi cu o a s e l e nezdrobite. Ţ i se s c u l a u
D r ă m b o c i i şi te inferau în lotogrifi c ă scrii verzi şi u s c a t e . C e e r a
d o a r ă de făcut d e c â t s ă te dai d u p ă păr, s ă zici, naciune, părciune,
sepciune şi c â t e alte dune, s ă cânţi c u m c â n t ă toţi, c a s ă r ă m â n i
fiulu naciunei şi s ă nu fii primit c a un nemernic s ă a s c u l ţ i r e g u l e l e
gramaticei c a r e te î n v a ţ ă s ă scrii mente, bene, animă, şi s ă citeşti
bine, minte, inimă, s ă scrii et şi s ă citeşti şi, s ă scrii scaimbare că
vine din italienescul scambio, şi să-ţi îndrepţi limba d u p ă documente
vechi, i a r ă nu c u m afli la popor, c u un cuvânt s ă fi roman, i a r ă nu
român.
S ă strigi, c ă limba n o a s t r ă nu v a peri în veci, p e n t r u c ă e s t e fia
celei latineşti, c a r e s'a primit în biserica a p u s a n ă în t o a t e ţările lumei
şi s ă t e convingi, c ă c u c â t v a fi limba n o a s t r ă m a i l a t i n e a s c ă , cu
a t â t v a a v e a şi v i a ţ ă mai l u n g ă ş. a. ş. a.
A s t f e l i u d e cătuşi p u s e r ă învăţaţii noştrii pe b i a t a limbă şi o
s t r î n s e r ă în c o r s e t e streine p â n ă e r a s ă - ş i p e a r d ă statul s a u forma
şi s ă s e f a c ă o m ă t ă u l ă . încercări singuratice a s u p r a acestui rău,
c a r e a m e n i n ţ a v i a ţ a limbei nu e r a u c u potinţă din pricinile ce le
a r ă t a r ă m mai sus.
T r e b u i a d a r ă s ă orbecăm prin întunerec, a ş t e p t â n d de u n d e v a
lumină. Şi iată că aceasta se iveşte! Sub direcţia vestitului poet şi
auctor românesc, d-l Vasilie Alecsandri începe a eşi la lumină o d a t ă
p e s ă p t ă m â n ă în I a ş i d e l a 1-a I a n u a r i e 1855 o foaie periodică sub
numirea ce merită cu toată cuviinţa, „România Literară". In această
foaie ce ar merita să o îmbrăţişeze tot românul, se pertractează
obiecte cu adevărat naţionale şi româneşti.
In a c e a s t ă foaie a f l ă m lucruri foarte bune şi ne vom lua î n d r ă s -
n e a l a a î m p ă r t ă ş i din ele cetitorilor noştrii, ca s ă se convingă de
cele c e a m zis, cu a t â t m a i mult cu c â t suntem încredinţaţi c ă mulţi
din ei nu sunt în s t a r e a - ş i - o a g o n i s i deşi ar fi foarte de dorit. C e
m a i t a r e însă ne c ă z u în ochi, este un articol c a r e t r a t e a z ă d e s p r e
l i m b a n o a s t r ă s u b un titlu destul de m o d e s t „ C u g e t ă r i " de A. R .
Vrednicul a u t o r ne s p u n e un adevăr, c a r e deşi e s t e pentru noi cei
păţiţi tare amar d a r totuşi îl î m b r ă ţ i ş ă m pentrucă este adevăr. E l
e s t e drastic c a şi h a p u r i l e lui Morison şi trebui a p l i c a t numai d u p ă
ce nu m a i fol osia a l t e m i j l o a c e ,
î n s e m n a t e sunt cuvintele lui u n d e zice: „ D e m i r a r e este c ă r o -
170 GÂND ROMÂNESC

mânii a u început cu p e d a n t i s m u l când p i l d a naţiilor p u t e a s ă le fie

d e învăţătură". P e d a n t i s m u l a r e multe ramuri, d a r nici unul nu-i
m a i a p r i g c a p e d a n t i s m u l cuvintelor pentru că-i m a i uşor.
„ C u v â n t u l e b o g ă ţ i a celor săraci, f ă r ă de învăţătura". A p o i a d u c e
autorul vre-o c â t e v a r â n d u r i d e tălmăciri dintr'o b r o ş u r ă f r a n ţ u z e a s c ă
a lui Lamartin s c r i s ă de un român vestit, c a r e a u a s e m ă n a r e cu multe
de a l e noastre, şi zice: „ N u ştiu d a c ă D. L a m a r t i n s'a p ă t r u n s de fru­
m u s e ţ e a tălmăcirii, dar mulţi din noi cari suntem români m ă r t u r i s i m
în cuget curat şi în frica lui Dumnezeu, că nu înţelegem nimica".
N e descrie a p o i a d u n a r e a dela B l a j p e c â m p u l libertăţii u n d e z i c e
c ă lipsia un l u c r u . . . limba. Inteligenţii, fraţi şi fii a miilor d e români
adunaţi, d e p e tribunele c â m p u l u i libertăţii, nu vorbiau româneşte,
si vântul învietor al acelei zile m ă r e ţ e p u r t a p e d e a s u p r a c a p e t e l o r
o vavilonie de cuvinte stropşite şi s m u l s e din latineşte ( a d i c ă din
Organul Luminării) pe c a r e bieţii români nu le înţelegeau nici decum,.
deşi le p r i m e a u ca semne de mântuire: zicând: ,,o fi, d a r . . . a ş a
o fi" ş. a.
M u l t taie în ameţeala noastră neologistică şi pasagea u r m ă t o a r e :
„ A f a r ă de cărţi grele de dizertaţii şi de argumente, A r d e a l u l
nu a d a t R o m â n i e i p â n ă a c u m o singură c a r t e de închipuire şi c a r e
s ă r ă s b a t ă inimile. V a trece şi ardelenismul cum a u trecut a l t e multe
s i s t e m e încâlcite şi v a r ă m â n e a numai românismul, căci limbile c a r i
se înţeleg n u m a i prin tipar, sunt limbile moarte, şi R o m â n i i sunt încă
plini d e viaţă". In privinţa aceia c ă reformatorii noştri sunt a t â t de
a p l e c a ţ i a primi neologisme, zice autorul „ C u g e t ă r i l o r " foarte ni­
merit :
„ L u a t - a ţ i s e a m a la i a r m a r o a c e ? . , . puteţi pune r ă m ă ş a g , că din
d o u ă rochii, u n a f r u m o a s ă d a r simplă, a l t a u r â t ă d a r stacojie, ţ ă r a n c e l e
vor c u m p ă r a aceia, c a r e b a t e la ochi. A s e m e n e a şi legislatorii noştrii
a u a l e s în iarmarocul literaturilor c e a u socotit m a i strălucitor".
C â t de frumos vorbeşte d e s p r e l i p s a anticităţilor pentru noi r o ­
mânii, încât t o t d e o d a t ă ne d e m u s t r ă ca prin e a s ă nu s c h i m o n o s e a s c ă
limba, s ă v e d e din u r m ă t o a r e l e cuvinte, c a r e tot tiparul trebue s ă
şi le t i p ă r e a s c ă în inima s a :
„ S ă studiem, iar nu s ă p r e f a c e m , pentrucă-i un lucru p e s t e fire:
L u m e a m e r g e înainte şi nu se p o a t e întoarce; fiul nu p o a t e fi t a t ă
s a u fratele părintelui său, de aceia trebue s ă r ă m â n e m Români, iar
nu Romani. M a i cu cale, m a i logic a r fi dar, în d r a g o s t e a n o a s t r ă d e
latinism s ă l ă p ă d ă m limba r o m â n ă şi s ă l u ă m limba latină, şi prin
u r m a r e s ă s c h i m b ă m p a n t a l o n u l şi surtucul p e togă, s ă ne c h e m ă m
Cincinatus şi Brutus în loc de Costachi şi Dumitrachi, şi s ă c e r e m
înapoi s t ă p â n i r e a d e o d i n i o a r ă ? "
GÂND ROMÂNESC 171

A p l e c a r e a tinerilor s p r e neologism o a s e a m ă n ă foarte p ă t r u n z ă ­

tor cu s ă r i r e a oilor p e s t e un şanţ, şi zice: „ C u m s a r e p e s t e şanţ t o a t ă
turma când a sărit o oaie, a s e m e n e a o t u r m ă de copii aprinşi de
focul lui A p o l o n şi insuflaţi de f l a c ă r e a muzelor s'au a r u n c a t d u p ă
p r o d u c ă t o r i s p r e a conchera (tot stil r o m â n e s c ) templul gloriei şi a
imortalităţii".
V o r b e ş t e apoi d e s p r e principiul ce-1 pun literaţii noştrii pentru
f o r m a r e a cuvintelor, şi a p o i zice: „ S t u d i u l Istoriei neamului r o m â n
ne va spune de u n d e vine limba n o a s t r ă , şi ce trebue s ă ffe d u p ă
logică a c e a limbă; şi a ş a numai vom r ă m â n e a în înţelesul cuvintelor
lui P e t r u Maior".
I n s ă ca cetitorii noştrii s ă a i b ă prilejul a se îndulci din t o a t e
cuvintele acestui mult preţuit articol din „ R o m â n i a L i t e r a r ă " c a r e
este chemată a îndrepta limba şi a o mântui de peirea ce o ameninţa,
îl î m p ă r t ă ş i m în coloanele T. R. în tot cuprinsul s ă u , cu a c e i a b ă g a r e
de s e a m ă , c ă de sa v a ceti f ă r ă p a t i m ă şi p r e j u d e ţ , se v a vedea, c ă
a r e m u l t ă a m ă r e a l ă m a i v â r t o s pentru noi A r d e l e n i i şi pentru a m e ­
ţ e a l a n o a s t r ă neologistică. Fiind însă că a m a r u l îndeobşte întăreşte
şi învârtoşeşte trupul, suntem convinşi, c ă şi amaruri articolului
a c e s t u i a c a r e a eşit din simţ de a d e v ă r a t român, ne va întări şi
învârtoşi limba a t â t de t a r e , încât d e s'ar f r ă m â n t a cât de mult, de
s'ar anina oricâte veşminte străine, de i s'ar d a orice f o r m ă e t e r o ­
genă, ea n u v a peri, nu s e va deforma, nu-şi v a schimba portul, pen-
t r u c ă ea t r ă e ş t e în forma sa, în vestmântul s ă u în gura R o m â n i l o r
şi „Românii sunt încă plini de viaţă".
T. R . continuă p u b l i c a r e a „ C u g e t ă r i l o r " şi în semestrul I I , pre-
c e d â n d u - l e de u r m ă t o a r e a notă, din Nr. 52:
„ A m a r ă t a t în m a i mulţi numeri în s e m e s t r a l trecut cât de cum-
pănitori sunt articolii c a r i ies în „ R o m â n i a L i t e r a r ă " sub rubrica „Cu­
getări" pentru fieşte c a r e român, c a r e d o r e ş t e înaintarea limbei sale
cu p a ş i moderaţi, însă cu a t â t m a i siguri, şi desbrăcarea ei din vest­
mintele cari nu sunt ale ei, şi c a r e pentru a c e i a o fac ridicolă.
A c u m cugetăm, că cu nimic nu p u t e m începe m a i potrivit şi
scopului m a i cu folos S e m e s t r u l II decât prin î m p ă r t ă ş i r e a mai de­
p a r t e a „ C u g e t ă r i l o r " din „ R o m â n i a L i t e r a r ă " .
Dl. autor a l acestor cugetări, ţiindu-şi înaintea ochilor scopul
p r o p u s , a desbătut cu multă dibaaitate şi c u bun t a c t a c e a s t ă m a t e ­
rie, n e p ă s â n d u - i nici de atacul acelora cari sau ridicat asupra lui
în mai multe gazete". T. R. e r a prin u r m a r e informat d e s p r e ecoul
„ C u g e t ă r i l o r " în celelalte ziare.
D e ş i energică, c h e m a r e a lui R u s s o la î n d r e p t a r e a sunat foarte
 GÂND ROMÂNESC
172

puţin timp; izbucnirea lui s'a potolit foarte r e p e d e , f ă r ă a p u t e a

determina o schimbare, nici chiar p e s t e C a r p a ţ i şi c u a t â t m a i puţin
în A r d e a l .
L u p t a e s t e r e l u a t ă m a i târziu d e „ J u n i m e a " . M a i monumentală,
a v â n d o concepţie l i t e r a r ă m a i v a s t ă , a c ţ i u n e a „Juniimei" este s u s ­
ţinută d e T . M a i o r e s c u cu m a i m u l t ă forţă, p â n ă triumfă.
S e ştie, c ă şi în A r d e a l „ j u n i m i s m u l " nu m a i constitue un simplu
e c o u literar, ci o l u p t ă stăruitoare, pe c a r e o p o a r t ă S l a v i c i în c o ­
loanele „Tribunei".
începuturile „ j u n i m i s m u l u i " în A r d e a l trebue c ă u t a t e însă, cu
mult m a i înainte de „ T r i b u n a " şi a n u m e în c o l o a n e l e „ T e l e g r a f u l u i
Român".
5
„ J u n i m i s m u l " a c e s t u i ziar a fost r e l e v a t ) , c a şi întâia încercare
d e a introduce ortografia fonetică în scrisul r o m â n e s c din A r d e a l ,
f ă c u t ă în 1876, când un g r u p d e tineri, printre cari şi Slavici, a d e ­
renţi a i „direcţiei noui" a u publicat un supliment literar a l ziarului,
6
c u titlul „ F o i ş o a r a T e l e g r a f u l u i R o m â n " ) .
L e g ă t u r i l e T. R . cu „ J u n i m e a " sunt î n s ă mult mai vechi. E l e
d a t e a z ă din anul a p a r i ţ i e i „Convorbirilor Literare", din 1867. A m
văzut spiritul nou şi tendinţa de remoire, p e c a r e o m a n i f e s t ă a c e s t
ziar. V e d e r i l e lui îşi g ă s e a u un sprijin solid în concepţiile „ C o n v o r ­
birilor".
D e a c e e a v e d e m că, în 1867, foiletonul „ T e l e g r a f u l u i " e s t e
a p r o a p e în întregime ocupat cu r e p r o d u c e r i din „Convorbirii L i t e r a r e " ,
R e p r o d u c e r i l e c o n s t a u m a i a l e s din bucăţi literare. Articole d e
ideologie nu g ă s i m d e c â t puţine. M a i însemnat e s t e articolul „ D e s p r e
p o e z i a r o m â n ă a lui T. M a i o r e s c u " .
E s t e p r i m a r e p r o d u c e r e p e c a r e T . R . o face d u p ă „Convorbiri".
U n alt capitol a l cercetării n o a s t r e v a lămuri m a i bine e p o c a
p r e - t r i b u n i s t ă şi a c ţ i u n e a de desţelenire a mentalităţii a r d e l e n e , între­
p r i n s ă de Ş a g u n a ş i de colaboratorii săi, f ă r ă de c a r e nu pot fi cu­
noscute î m p r e j u r ă r i l e , c a r i a u p r e c e d a t v â n j o a s a r e f o r m ă a „ T r i ­
bunei",
Chiar studii m a i noi în l e g ă t u r ă c u „ J u n i m e a " şi A r d e a l u l , n e ­
g l i j e a z ă a c e s t capitol, f i x â n d acţiunea „ J u n i m e i " în A r d e a l d e l a „ T r i ­
b u n a " încoace, deşi chiar S l a v i c i s e c o n s i d e r a un continuator a l idei­
lor c u l t u r a l e şi politice a l e lui Ş a g u n a , D. Ş T . P E T R U Ţ I U .
5
) O. G h i b u , Ziaristica bisericească la Români. S i b i u , 1910, p. 16.
e
) Aminteşte d e „ F o i ş o a r a T . R . " n u m a i : I. S l a v i c i , „Tribuna şi) Tribuniştii".
Orăştie, 1896; S . A l b i n i , Direcţia nouă în Ardeal, articol în „Lui Ion Bianu —
Amintire", B u c u r e ş t i , 1916 şi O; B o i t o ş , Activitatea lui Slavici la „Tribuna" din
Sibiu. Cluj, 1927.
 CRONICA IDEILOR
1
AL. DIMA, ASPECTE ŞI ATITUDINI IDEOLOGICE )
A u t o r u l acestei cărţi vioaie şi binevenite a condus, ani de zile,
u n a din cele m a i a l e s e reviste pe c a r e provincia ni Ie-a d a t v r e o d a t ă :
Datina d e l a T u r n u - S e v e r i n . C â n d te g â n d e ş t i c e semnificaţie de s a ­
l u b r ă şi m â n d r ă p r o t e s t a r e împotriva toropelii din t â r g u r i l e n o a s t r e
î n s e a m n ă o a s e m e n e a ctitorie, d i s p a r i ţ i a ei devine un prilej de m e ­
lancolie.
In volumul de f a ţ ă d. D i m a şi-a s a l v a t o p a r t e din ideile c a r e
a l c ă t u i a u o s a t u r a revistei d - s a l e şi c a r e , prin convergenţa lor schi­
ţ e a z ă un s i s t e m de explicaţie a culturii n o a s t r e de a s t ă z i .
V o m u r m ă r i m e r s u l gândirii d-lui D i m a şi vom nota punctele la
c a r e a d e r ă m c â t şi, mai a l e s , pe a c e l e a a s u p r a c ă r o r a nu ne î n ţ e l e ­
gem p e deplin — şi a c e a s t a cu a t â t m a i mult c u c â t substanţial in­
formată, sprijinindu-şi a r g u m e n t a r e a p e autorităţi de întâiul r a n g ş i
d â n d d o v a d ă de o atitudine c a v a l e r e a s c ă f a ţ ă de opiniile a d v e r s e ,
c a r t e a a c e a s t a te invită la reflexii prin p u n e r e a î n s ă ş i a problemei.
P r e o c u p a r e a ei de căpetenie este criza a c t u a l ă a spiritualităţii
europene şi, m a i ales, r ă s f r â n g e r e a acestei crize în cultura r o m â ­
n e a s c ă . P r o b l e m a mişcării o r t o d o x e de c a r e se o c u p ă în continuare,
nu e, în concepţia autorului, decât o derivare a a c e s t e i crize, iar s t u ­
diile c e u r m e a z ă (Tradiţionalismul lui Emineseu, P â r v a n , P e r s o n a ­
lismul energetic al lui R ă d u l e s c u Motru) sunt c ă u t ă r i de semne d e
orientare şi p a r a fi fost concepute tot în l e g ă t u r ă c u p r o b l e m a f u n ­
d a m e n t a l ă a cărţii.
In c e c o n s t ă a ş a d a r a c e a s t ă criză c a r e se manifestă, înainte de
toate, printr'o „ p e n i b i l ă nelinişte s u f l e t e a s c ă " ? S e p o a t e vorbi de o
c r i z ă a cantităţii, azi, c â n d s e p r o d u c e m a i mult şi m a i v a r i a t d e c â t
oricând î n a i n t e ? Evident, nu. D a r o criză a calităţii r e z ul tă tocmai din
a c e a s t ă s u p r a p r o d u c ţ i e şi diversitate d e s o r d o n a t ă sau, m a i precis,
din l i p s a „ u n o r valori etice directoare", din e x c e s de p r a g m a t i s m , d e
utilitarism. „ C r i z a culturii europene e o criză a calităţii — scrie d-1
Dima, — . . . al felului de producţiuni c a r e sunt în c o m p a r a ţ i e cu
a c e l e c a r e ar trebâi să fie. C u a l t e cuvinte, valorile c e se c r e i a z ă
a s t ă z i în cultura europeană, nu s a t i s f a c cerinţele spiritului acestei
culturi, sunt devieri din m a t c a ei tradiţională, sunt simptome a l e
decadenţii ei".

E o întrebare de pus aici, în l e g ă t u r ă cu a c e a s t ă nepotrivire între

i
) T u r n u - S e v e r i n , 1933. „Datina".
 174 GÂND ROMÂNESC

c e e a c e este şi c e e a c e ar trebui să fie. P o ţ i p r e s c r i e unei p e r i o a d e

de c u l t u r ă o a n u m e finalitate — a ş a cum s e p a r e că v r e a d. D i m a ?
P o ţ i anticipa a s u p r a sensului ei ultim a t u n c i c â n d e a nu oferă d e c â t
elemente ( d i s p a r a t e ) de p r e m i s e ? N u credem. D . D i m a c i t e a z ă p e
Liebert şi pe Spengler şi a n c o r e a z ă , în sfârşit, în Deferise de l'Occi-
dent a lui H. Massis, deci în replica la Untergang des Abendlandes
a l lui S p e n g l e r . Din rechizitorul p e c a r e a p o l o g e t u l francez al spiri­
tului de stabilitate, continuitate şi autoritate g r e c o - l a t m ă şi c a t o l i c ă
îl face fermenţilor de disoluţie puşi în circulaţie d e G e r m a n i , d e S l a v i
şi d e A s i a t i c i , d. D i m a reţine c a p e cel m a i grav şi c a r e , de altfel,
l e r e z u m ă p e toate, misticismul.
A m â n d o u ă a c e s t e mizerii europene (adică l i p s a d e v a l o r i i d e a l e
şi misticismul) c a şi z d r o b i t o a r e a tiranie a economicului — a treia
nenorocire — n'au întârziat s ă se i v e a s c ă şi în cultura r o m â n e a s c ă .
R e f r a c ţ i a a c e a s t a suferă, fireşte, o deviere, i m p u s ă de s t r u c t u r a s p e ­
cifică a societăţii r o m â n e ş t i (v. Zeletin şi I b r ă i l e a n u ) , deviere ce ne
a g r a v e a z ă , bine înţeles, situaţia. Astfel, misticismul, localizat la noi
sub forma ideologiei o r i o d o x i s t e şi manifestat în literatură prin în­
c e r c ă r i l e revistei „ G â n d i r e a " , în filosofie prin activitatea o r a l ă a
d-lui Nae Ionescu, în ziaristică prin Calendarul şi Cuvântul, v a fi,
din punct de v e d e r e social, cu atât mai dăunător, cu cât „ e l g ă s e ş t e
a d e r e n ţ e în sufletul p o p u l a r c a r e a r e — c a orice suflet primitiv —
dispoziţii mistice e x a l t a t e m a i a l e s l a noi, -de Orient şi s l a v i s m " .
„Misticii noştrii s ă ia d a r aminte — a d m o n e s t e a z ă d. D i m a — cu
privirea îndreptată, vizibil, s p r e „ G â n d i r i ş t i " . F i i n d c ă misticismul lor
nu e numai o chestiune p e r s o n a l ă . . . " M ă r t u r i s i m că d u p ă a c e s t p r o ­
ces suntem surprinşi s ă v e d e m că autorul îşi c u l e g e toate d a t e l e s t a ­
tistice c a r e i l u s t r e a z ă a s p e c t e l e d u r e r o a s e a l e crizei n o a s t r e chiar din
paginile şi numai din paginile Gândirii şi c ă drumul însuşi din im­
p a s u l în c a r e ne g ă s i m îl î n t r e z ă r e ş t e — n e d e o s e b i n d u - s e p r e a m u l t
d e Gândirea, — în autohtonizarea culturii noastre, în p u n e r e a ei în
consonanţă c u d a t e l e tradiţionale". F o a r t e bine; d a r ce a l t c e v a a
făcut Gândirea decât să exalteze mereu acest tradiţionalism? N ' a
izbutit s ă - i g ă s e a s c ă o formulă de definiţie c a r e s ă - i e p u i z e z e t o a t e
notele — a ştiut să-1 s u g e r e z e î n s ă b o g a t — d a r o a r e e mai potrivită
definiţia d-lui D i m a ? C o m b ă t â n d pe d. Lovinescu, c a r e n e a g ă orice
tradiţie, pur şi simplu, autorul nostru s p u n e : „ A nu c u n o a ş t e un
lucru nu î n s e a m n ă a-i infirma existenţa. A m e r i c a a existat, totuşi,
chiar înainte de a fi d e s c o p e r i t ă . A c e l a ş i lucru şi c u tradiţia n o a s t r ă .
E a d e v ă r a t , n ' o c u n o a ş t e m încă ştiinţific, dar o d a t ă ce îi o b s e r v ă m
efectele în constituirea specificului naţional şi deci în reacţiunea s p i ­
ritului nostru împotriva importului de forme a p u s e n e , î n s e a m n ă c ă
e x i s t ă . Ş i o simţim cu toţii c a p e o r e a l i t a t e c e s t r ă b a t e din straturi
sufleteşti străvechi, c a un instinct ce s e manifestă c â t e o d a t ă violent".

In ispititorul p r o c e s dintre tradiţionalişti şi raţionalişti, d. D i m a

n'a m e r s p â n ă la c a p ă t — şi cu t o a t ă critica fină p e c a r e o face
ortodoxismului, punându-i la î n d o i a l ă caracterul de r e a l i t a t e p o p u ­
l a r ă istorică şi virtuţile lui g e n e r a t o a r e de cultură, nu s e î m p i e d i c ă
s ă nu-1 r e c u n o a s c ă cel puţin global prin a d m i t e r e a tradiţionalismului
în sfera c ă r u i a o r t o d o x i s m u l e s t e d o a r o notă. г. C H I N E Z U .
 GÂND ROMÂNESC 175

CRONICA LITERARĂ
1
LUCIAN BLAGA, LA CUMPĂNA APELOR )
In evoluţia p o e t i c ă a lui L u c i a n B l a g a e s t e o r ă s c r u c e , m a r c a t ă
puternic prin v o l u m u l In marea trecere, a t â t de puţin cunoscut d e
cercetătorii operei lui. E momentul ruperii poetului din bucuria sbur-
dalnică a vieţii şi a învăluirii în haina tristeţii cunoaşterii, s a u a „ t r i s ­
teţii metafizice", cum îi s p u n e el, a t â t de sugestiv. P a n ş i - a p u s
d e o p a r t e naiul, a început s ă a d â n c e a s c ă sensul lucrurilor şi d e o d a t ă
s'a îndurerat a m a r n i c . E l a v ă z u t că, oricât de f r u m o a s ă a r fi, v i a ţ a
trece fiinţele şi lucrurile sunt a t i n s e toate de a r i p a n e i e r t ă t o a r e a
morţii.
Sentimentul a c e s t a al trecerii u c i g ă t o a r e , p a r a l e l cu cel al pier­
1
derii misterului bucuriei de a trăi e s t e leitmotivul ultimelor trei v o ­
lume d e versuri a l e lui L u c i a n B l a g a . In întâiul el s f â ş i a sufletul
poetului în ritmuri a s p r e , d e s a c o r d a t e ; cu volumul a l doilea, Lauda
somnului şi m a i a l e s cu ultimul, La cumpăna apelor marea durere
s ' a m a i potolit, poetul e m a i r e s e m n a t p a r c ă în a l b i a ei. Volumul din
u r m ă indică chiar — cum titlul însuşi o s p u n e —- o n o u ă r ă s c r u c e .
Poetul c a r e s'a frământat a t â t de chinuitor în c ă u t a r e a a b s o l u t u l u i
a a j u n s la c u m p ă n a vieţii, u n d e trebue s ă a l e a g ă . . . E momentul s u ­
p r e m al a l e g e r i i . . . Cine nu 1-a t r ă i t ? L u c i a n B l a g a 1-a simţit, în
t o a t ă fiinţa lui, c u o d e o s e b i t ă intensitate, p e n t r u c ă ochii lui nu
c ă u t a u ţelul s u p r e m pe drumul mărunt al unei existenţe vegetative,
ci pe piscurile înalte a l e a d e v ă r u r i l o r a b s o l u t e . M a r e a r e v e l a ţ i e nu
s'a întâmplat î n s ă . L u m i n a care-i v r ă j e a tinereţa s'a dovedit î n ş e l ă ­
t o a r e ; iar r a ţ i u n e a nu i-a d e s c o p e r i t alta, ci dimpotrivă, 1-a cufundat
tot m a i a d â n c în întuneric. A t u n c i încotro v a a p u c a poetul, a j u n s l a
r ă s c r u c e ? In poezia, c a r e p o a r t ă titlul volumului, ne f a c e s ă bănuim
noul d r u m :

„ P o t e c a d e - a c u m c o b o a r ă c a fumul
din jertfa ce nu s'a primit. D e aici l u ă m i a r ă ş i drumul
ispre ţ ă r n a şi v a l e a t r ă d a t e înmiit
pentru un cer chemător şi necucerit".
[La cumpăna apelor, p. 67).

Drumul cel nou e s t e deci foarte vechiu, e drumul tradiţiei, bătut d e

m o ş i şi s t r ă m o ş i .
D a r a c e a s t ă reîntoarcere în m a t c a tradiţiei nu s e impune p o e ­
tului cu v i g o a r e a unui crez nou. C e e a c e s t ă p â n e ş t e volumul nu e s t e
bucuria regăsirii, ci d u r e r o a s a r e s e m n a r e c u s o a r t a d e a nu fi g ă s i t
m a r e a revelaţie. Sentimentul unitar al a c e s t o r poezii este a c e l a a l con­
valescentului. P r i m e j d i a c e a g r e a a trecut, totuşi nu-ţi poţi î n l ă t u r a
din suflet i m p r e s i a că ai pierdut c e v a . . . B o a l a d e c a r e a suferit
poetul e s t e „ f e b r a eternităţii" [Sat natal, p . 5 ) , i a r c e e a c e a p i e r d u t
e s t e bucuria vieţii simple, î m p ă c a t e cu sine î n s ă ş i .

1
) Sibiu, 1933, , D a c i a Traiană"
176 GÂND ROMÂNESC

Uneori poetul e s t e copleşit de z ă d ă r n i c i a c ă u t ă r i i lui. A ş a e s t e

în Lumina de ieri (p. 12—13), p e c a r e regret c ă n'o p o t cita î n t r e a g ă :

„ C a u t , nu ştiu c e caut. C a u t
a u r o r e , c e - a u fost, ţâşnitoare, a p r i n s e —
fântâni — a z i c u a p e l e g a t e şi 'nvinse.
Caut, nu ştiu ce caut. C a u t
o o r ă m a r e r ă m a s ă în mine f ă r ă f ă p t u r ă ,
c a pe-un ulcior mort o u r m ă de gură.
Caut, nu ştiu c e caut. S u b stele de ieri
sub trecutele, caut
lumina stinsă pe c a r e o tot laud".

S a u în Sat natal (p. 5 ) :

„ D a r de c e m'am î n t o r s ? L a m u r a duhului nu s'a a l e s

c e a s u l m e u fericit, ceasul cel m a i fericit
încă nu a bătut. C e a s u l a ş t e a p t ă
s u b ceruri c a r i încă nu s'au clădit".

Neliniştita s b a t e r e d u p ă u n nou a b s o l u t poetul o simte c a p e o

b o a l ă a veacului. O a m e n i şi lucruri, credinţe şi idei sunt r o a s e cu
toatele de a c e a s t ă m i s t e r i o a s ă m a l a d i e f ă r ă l e a c :
„ B o l n a v e omul, bolnavă p i a t r a
se stinge pomul, s e s f a r m ă p i a t r a " . . .
(Boală, p. 9 ) .

D e a c e e a s o a r t a poeţilor de azi e a t â t de tristă . . . Sufletul lor e o

„ s p a d ă de foc stinsă în teacă"; cuvintele lor s e a c ă mereu; s u b haină
ei p o a r t ă răni deschise; drumul lor m e r g e s p r e s o a r e a p u n e ; lor nu
le-a fost h ă r ă z i t să p ă t r u n d ă nesfârşirea, ci s'o m ă r e a s c ă doar, cu
un cântec, cu o taină, (Cântăreţii bolnavi, p. 2 2 — 2 3 ) ,
A c e l a ş i sentiment cosmic îl găsim l a poet şi atunci c â n d vrea s ă
descifreze s o a r t a fiinţelor şi a lucrurilor — o t e m ă favorită a lui
L u c i a n B l a g a . S t e a u a c ă r e i a i se a d r e s e a z ă în întrebări către o stea
(p. 50—51) p o a t e s ă fie a unui m a r e mormânt, a unei a p e vindecă­
toare, a unui norod, cetăţi s a u flori, s a u chiar s t e a u a lui V e r d e î m ­
p ă r a t , s a u a unei s ă r b ă t o r i . T o a t e câte sunt închise în cosmos sunt
simţite d e poet ca nişte fiinţe vii, şi t o a t e îşi au, colo sus, s t e a u a lor.
In Rune (p. 54—55) ideea de s o a r t ă este şi m a i p l a s t i c r e p r e z e n t a t ă :

„ R u n e , pretutindeni rune
Cine v ă 'nseamnă, cine v ă p u n e ?
F ă p t u r i l e toate, ştiute şi neştiute,
p o a r t ' o s e m n ă t u r ă — cine s'o „ f r u n t e ?
Crinii muntelui — sublunari —
şi-o duc n e a j u n s ă pe creştet.
S u b ceruri mamele-o p o a r t ă pe frunte".
GÂND ROMÂNESC 177

Ideea. d e m o a r t e e s t r â n s a s o c i a t ă de i d e e a d e b o a l ă . D e a c e e a
nu ne vom m i r a d a c ă o v o m întâlni şi p e e a în a c e s t volum. In Din
adânc (p. 7 2 ) :

„ M a m ă , — nimicul — m a r e l e ! S p a i m a de m a r e l e
îmi c u t r e m u r ă n o a p t e d e n o a p t e g r ă d i n a . . . "
In Seară mediteraneană (p. 3 3 ) :

„Din H a d e s cântând
privighetorile vin
s'aşează pe masă
între p â n e şi vin".

In Munte vrăjit (p. 2 6 ) :

„ C u z u m z e t prin somnul cristalelor s b o a r ă

a l b i n e l e morţii, şi anii. Ş i a n i i " . ,

T e m a morţii e c â n t a t ă o d a t ă într'o formă p o p u l a r ă (Trenul mor­

ţilor, p . 4 4 — 4 5 ) . M a i bine e r e a l i z a t ă î n s ă în a d m i r a b i l a Hotar (p.
3 6 — 3 7 ) , d e o frumseţe c l a s i c ă :

„ C a l e a l a c t e e a b i a ghicită s e p i e r d e
s c r i s ă în noapte fierbinte şi c a l m ă ,
c a linia vieţii runic s ă p a t ă
într'o imensă, z ă b a v n i c ă p a l m ă .
Pacinic c a untdelemnul cel veşnic
s e s c u r g e s u b bolţi Aheronul.
A c u m a h d e t r e c e r e cine v a 'ncepe c â n t a r e a ?
A c u m ah n e g r e l e a p e cui îi d a u t o n u l ? "
P e i s a j u l e d e p r e s i v şi el. D e altfel L u c i a n B l a g a n u c â n t ă n a ­
tura numai pentru e a însăşi, ci a l e g e din c o m p l e x u l ei c e e a c e s e
potriveşte stărilor lui sufleteşti. D e a c e e a simte d u r e r o s d e a d â n c
lumina b l â n d ă a zilelor d e început de t o a m n ă (Semnal de toamnă,
p . 15; Septembrie, p. 1 8 — 1 9 ) . D e a c e e a nici muntele c u v i a ţ a lui
stufoasă, nici sudul, cu s o a r e l e lui viu nu-1 p o a t e î n d e p ă r t a de g â n d u l
morţii (Munte vrăjit, p . 26; Plajă, p . 2 8 — 2 9 ; Seară mediteraneană,
p. 3 2 — 3 3 ) .
O singură r a z ă d e lumină p ă t r u n d e în a t m o s f e r a a c e a s t a s u m b r ă .
E a este a d u s ă de curăţenia unui copil. V e n i r e a lui p e l u m e o c â n t ă
în Cerească atingere (p. 4 8 ) :

,,Ce a r ă t a r e ! A h c e lumină!
j S t e a a l b ' a c ă z u t în g r ă d i n ă ,

necăutată, n e a ş t e p t a t ă : noroc,
s ă g e a t ă , floare şi foc . . . "
şi în Naştere (p. 5 8 — 5 9 ) , de o puritate d e e p i t a l a m . A c e l a ş i copil îl
smulge p e poet din p â n z a v r ă j i t ă a tristeţii şi îi î n d e a m n ă fantezia
la joc, în Colindă (p. 7 4 — 7 5 ) .
5
 GÂND ROMÂNESC
178

I a t ă conţinutul sufletesc a l noului volum de versuri al lui L u c i a n

B l a g a . M a i mult d e c â t în fond, el a d u c e o evoluţie în forma poeziilor.
C a şi celelalte opere a l e poetului, el îşi a r e haina lui originală, ritmul
lui specific. D e j a în Lauda somnului Lucian B l a g a întrebuinţa, uneori,
rima, p e c a r e în celelalte v o l u m e o a b a n d o n a s e cu d e s ă v â r ş i r e . In
La cumpăna apelor canonul a c e s t a poetic e r e s p e c t a t cu grijă, cum,
d e altfel, e r e s p e c t a t şi ritmul. întregul volum e un efort s p r e s i m ­
plitate, s p r e clasicitate. Uneori efortul a c e s t a atinge forma b a l a d e l o r
p o p u l a r e şi a colindelor fCântăreţii bolnavi, Trenul morţilor, Boală,
Colindă); a l t e ori s c o a t e din cuvinte sonorităţi, pe c a r e numai la E m i -
nescu le mai găsim, ca'n acel Septembrie, din c a r e trebue s ă citez
a c e s t e d o u ă strofe:
„ M a r i t u r m e cu clopote vin
prin amurgul gorunilor sferici
în c o d r u stârnind c a un svon
de trecute pierdute biserici.
î n a l t unicorn f ă r ă g l a s
s'a oprit, spre-asfinţit s ă asculte.
S u b bolţile-adânci m ă o m o a r ă
p ă d u r e a cu tulnice multe".

Cine scrie astfel de versuri e în deplină p o s e s i u n e a tehnicei

poetice. A v e m convingerea c ă d e p e a c e a s t ă culme, L u c i a n B l a g a v a
continua s ă d ă r u i a s c ă literaturii noastre valori de înaltă a r t ă .
ION B R E A Z U .

ARON COTRUŞ, PRINTRE OAMENI ÎN MERS *)

In clasificarea temperamentelor româneşti, a r d e l e a n u l e s t e s o ­
cotit tip voluntar prin excelenţă. C u bună dreptate, se pare, fiindcă,
pentru a limita discuţia numai la literatură, p r e o c u p a r e a pentru so­
cial, m a i s t ă r u i t o a r e aici ca în a l t ă parte, a b u n d e n ţ a îndemnurilor,
eticismul ignorând a d e s e a prin organică opacitate, nu o d a t ă î n s ă con­
ştient, voit, toate seducţiunile stilului, — sunt t r ă s ă t u r i dominante a l e
scrisului a r d e l e a n de totdeauna, puţinele excepţii (oricât de s t r ă l u ­
cite) neputând infirma impresia generală. E un a s p e c t d e psihologie
colectivă, explicabil prin contigenţe istorice multiple şi verificat nu
numai în literatură, ci şi în a l t e domenii ale vieţii.
P o e z i a lui C o t r u ş se integrează a ş a dar — oricât de m o d e r n i s t ă
a r fi ea c a e x p r e s i e şi oricâte inoculări străine (Walt Whitman în
primul r â n d ) ar fi primit — într'o îndelungată tradiţie.
Evident, a c e s t voluntarism a r e m a i multe feţe: dela povestirea
d o m o a l ă a nuveliştilor ardeleni p â n ă la s u p e r b e l e explozii de energie
din Oltul s a u Clăcaşii lui G o g a e o distanţă.
P o e z i a lui Cotruş este la limita e x t r e m ă a acestei linii, r e p r e -
1
) Sosnowiec (Polonia), 1933.
 •GÂND ROMÂNESC 179

z e n t â n d o violenţă, dincolo de c a r e n u m a i p o a t e u r m a d e c â t m a n i ­
festul incendiar. P e p a g i n a întâia, într'un fel de p r e z e n t a r e , v e r s u l
ţ â ş n e ş t e c a o p i a t r ă din p r a ş t i e :

I a t ă - m ă ! lacom d e a r ş i ţ e , a s p r u , ne'nfrânt, —
p a r c ă pe-un cal n ă z d r ă v a n
a m ţâşnit cu p ă r u l în vânt
dintr'un v u l c a n
ori din fund de p ă m â n t . . .

Cotruş nu c u n o a ş t e îndoiala. P e n t r u el n u e x i s t ă d e c â t da sau

ли, d e o p o t r i v ă de categorice a m â n d o u ă :

Intre v r e r e şi t ă g a d ă — rupt,
şi 'ntre cutezanţe şi datine,
c a l c singur p e drumuri ce 'ncep, d e d e s u p t
lumea p â n ' la c a p ă t s'o clatine.

F ă r ă nuanţe, n e c u n o s c â n d m e l o d i a pe mai multe strune şi n e -

a d m i ţ â n d deosebiri de t e m p e r a t u r ă şi d e g r a d e d e intensitate în v i a ţ a
•sufletească, a c e a s t ă poezie, î n c o r d a t ă într'o a t i t u d i n e d e necontenită
r ă z v r ă t i r e , îţi f a c e i m p r e s i a şuerului unei sirene de a l a r m ă spinte­
c â n d văzduhul şi l ă s â n d în u r m a lui, în momentul încetării, o sen-
.saţie de vid şi de p a n i c ă .
Ies din fulger, ies din p i a t r ă . . .
p e u n d e trec, nisipul s e c
s u b p a ş i i - m i a s p r i hârăie, l a t r ă . . .

S c a p ă r ă ' n v r e m e trupu-mi de cremene . . .

o, s ă a r d , s ă a r d p â n ' la c a p ă t ,
străfulgerat s ă scapăt
s u b uni cer c e cu visu-mi s ă s e m e n e ! . . .

In a c e a s t ă a t m o s f e r ă încinsă d e flăcări e greu s ă distingi c o n -

-tururile lucrurilor. Orice intenţie de p r e c i s i e s e şterge, se a b s o a r b e în­
t r ' o viziune t o t a l i t a r ă şi febrilă a vieţii, în elogiul frenetic a l faptei, a l
voinţei de a birui, în freamătul imens a l sufletului contimporan.
F ă r ă p ă r i n ţ i şi u r m a ş i —
fiu sunt întreg a l timpului m e u . . .
rănile r u p t e de vajnicii-i p a ş i
s â n g e r ă ' n mine m e r e u , . .

s a u , în a l t ă p a r t e :
II s l ă v e s c pe al visului şi-al faptei v i s t i e r n i c ! . . .
C â n t omul ce p ă ş e ş t e a s p r u , a p ă s a t , puternic ',
de-i r ă m â n e ' n p i a t r ă u r m a p a s u l u i
şi p e s t e vreme, u n d a g l a s u l u i . . .

5*
 GÂND ROMÂNESC
180

C â n t omul cu vrere năvalnică, l a r g ă . . .

veacului îi p o r u n c e ş t e
împărăteşte
şi c a un proroc
cu deget de foc
i - a r a t ă c a l e a pe c a r e s ă m e a r g ă . . .
P r o i e c t a t e pe acest fond d e e x a l t a r e , f a m i l i a r e l e realităţi a l e vieţii
s ă t e n e din A r d e a l (Casa de ţară, Capii de moţ, Todor Săcure, Cosa­
şul, etc.) c a p ă t ă dimensiuni enorme, semnificaţii şi proporţii de simbol.
Ţ ă r a n i i a p a r c â n d cu sufletul înegurat, î n ă s p r i t de suferinţe vechi
şi f r ă m â n t a t d e g â n d u r i de r ă z b u n a r e , c â n d într'o a p o t e o z ă v o e v o d a l ă :
N u m e l e meu: T o d o r S ă c u r e . . .
inima m e a : ciuntă p ă d u r e
s l u j i t - a m pe-aicea la oameni d e a v a l m a
s â m b r i e fostu-mi-a: foamea, s u d a l m a . . .
sau:
Io
Ion R o a t ă
unul din pietroasa, a s p r a g l o a t ă . . .

dar mâine
ca niciodată
fi-voi m a r e , darnic V o e v o d şi Domn
peste ţara românească t o a t ă . . .
P r o b l e m a ţ ă r a n u l u i p r o l e t a r i z a t în fabrica d e l a oraş, a p a r e şi
ea, şi, o d a t ă , v e d e m fluturând şi ideea comunistă (In fabrică) —
c e e a c e însă nu î n s e a m n ă c ă p o e z i a lui C o t r u ş a r fi m a i puţin n a ­
ţionalistă. U n naţionalism a p r i g , dur, rostit cu o l a p i d a r ă energie:
G â n d u - m i : lotru, p ă d u r a t e c câine
neclintit la picioarele-ţi r ă m â n e . . .
un naţionalism încrezător orbeşte în destinul nostru, şi dornic d e
monumental, d a r n e p u t â n d u - s e feri, uneori, d e tonul exortaţiilor r e ­
torice şi p l a t e :
. . . fii g a t a la toate . . .
de lupta a c e a s t a s c ă p a nu s e poate, —
e luptă c e se d ă p e v i a ţ ă şi m o a r t e ! . . .

In literatura n o a s t r ă C o t r u ş e u n izolat. C u u n v o c a b u l a r relativ

s ă r a c , obţinând efecte d e energie prin î n g r ă m ă d i r i de verbe şi s u b ­
stantive (adjectivul e r a r ) , prin repetiţii ş i sublinieri insistente, r o s t o ­
golind versul într'un ritm bolovănos, c u sugestive asimetrii, m a t e r i a ­
lizând abstracţiunile („morile gândului", „bivolii vrerilor") poetul a r ­
d e l e a n izbuteşte s ă creeze — prin aceste m i j l o a c e m a i mult e x t e ­
rioare — o a t m o s f e r ă d e puternică originalitate. Situat, c a sensibilitate
şi concepţie, l a antipodul lui B a c o v i a , p r o c e d e e l e lor se a s e a m ă n ă .
I. C H I N E Z U .
 GÂND ROMÂNESC 181

CRONICA TEATRULUI

PENTRU FUNCŢIA ARTISTICĂ A TEATRULUI

V i i t o a r e a stagiune a T e a t r u l u i N a ţ i o n a l din C l u j se p r e g ă t e ş t e
s u b o n o u ă conducere. D. Constantin P a v e l a fost chemat s ă a p l i c e
un p r o g r a m formulat d e prin anii 1928—29, c â n d d - s a a primit pentru
întâia o a r ă demnitatea d e director al a c e s t e i instituţii. A s t f e l ni s'au
prevestit din nou matineele pentru elevi, a t â t d e frecventate p e v r e ­
m e a a c e e a şi s p e c t a c o l e l e pentru muncitori şi soldaţi, c a r i r ă s p u n d
cerinţei d e e d u c a ţ i e c u l t u r a l ă a maselor. D a c ă î m p r e j u r ă r i l e vor fi
norocoase, se v a încerca O' şi m a i întinsă a p l i c a r e a a c e s t u i principiu,
c a r e s t ă c a o p i a t r ă de hotar în crugul vremii noastre, printr'o d e s ­
c ă l e c a r e în lumea s a t e l o r cu bucuriile şi durerile c e t r ă i e s c pe scenă,
e f e m e r e numai în a p a r e n ţ ă . A c e a s t a în bună t o v ă r ă ş i e c u A s t r a , c e a
m a i b u n ă c ă l ă u z ă pentru orice acţiune c u l t u r a l ă întreprinsă la ţ a r ă .
S u n t e m încredinţaţi deci că, c e e a c e s e n u m e ş t e comun funcţia
s o c i a l ă a teatrului nu v a r ă m â n e a în anul a c e s t a , l a C l u j , o s i m p l ă
formulă. D e a c e e a vom milita, din a c e s t loc, pentru c e a l a l t ă funcţie
a teatrului, — p r i m o r d i a l ă .
S u b p r e s i u n e a împrejurărilor, l a C l u j s'a stăruit t o t d e a u n a a s u p r a
rolului naţional al teatrului. A c e a s t ă instituţie a fost a v e r t i z a t ă m e ­
r e u c ă întâia ei îndatorire este de a fi o ş c o a l ă d e limbă r o m â n e a s c ă ,
frumos şi l i m p e d e r o s t i t ă şi l u m e a a fost î n d e m n a t ă s ă frecventeze
s p e c t a c o l e l e cu gândul de a - ş i î n d r e p t a graiul prin e l i m i n a r e a e l e ­
mentelor străine, deprinse în cursul vremii. Ş c o a l a a c e a s t a le-a fost
de folos tinerilor c e se p r e g ă t e a u s ă intre în v i a ţ ă , m a i puţin celor
în v â r s t ă însă, cari, de altfel, nici n'au c ă u t a t s ă profite p r e a mult
de e a . I s'a m a i cerut teatrului s ă fie o ş c o a l ă de simţire r o m â n e a s c ă ,
s p r e a completa şi în a c e a s t ă privinţă c e a l a l t ă ş c o a l ă , c u o funcţie
pur p e d a g o g i c ă . Săi m a i amintim şi rolul de e d u c a t o r m o r a l al socie­
tăţii, atribuit teatrului de aceia c a r i cred c ă a c e a s t ă instituţie trebue
s ă a j u t e n u m a i d e c â t acţiunea m o r a l i z a t o a r e a bisericii.
Copleşit de a t â t e a îndatoriri s e c u n d a r e , teatrul a fost nevoit s ă - ş i
n e s o c o t e a s c ă m e n i r e a lui p r i m o r d i a l ă : a c e e a de a face a r t ă . I a r s l u ­
jitorii lui a u uitat c ă v a l o a r e a artei nu se m ă s o a r ă cu c â n t a r u l v a l o ­
rilor etice s a u p r a c t i c e , ci e a îşi a r e m ă s u r i l e ei proprii; a u uitat c ă
teatrul c a a r t ă îşi a r e legile lui proprii d e v i a ţ ă şi scopul în sine
însuşi, d a c ă , din c a p u l locului, t o a t e trebue s ă a i b ă n e a p ă r a t u n
scop. S ' a a j u n s astfel la o d e n a t u r a r e funcţională, de d r a g u l unor
p o s t u l a t e de m o m e n t şi s'a făcut u n criteriu de a p r e c i e r e din gustul
comun, gustul mediocrităţii. D a c ă E m i n e s c u a r fi râvnit a p l a u z e l e
galeriei sociale, f ă r ă îndoială n'ar m a i fi scris S a t i r e l e s a u L u c e a ­
fărul, p e cari tottlşi suntem de a c o r d c u toţii s ă le socotim printre
s u p r e m e l e valori spirituale p r o d u s e de geniul r o m â n e s c .
F u n c ţ i a d e a r t ă a teatrului pretinde o valorificare a d e c v a t ă a
fiecărui moment din a c e s t fenomen artistic ce se n u m e ş t e s p e c t a c o l
d r a m a t i c . E a cere — cu totul elementar — un r e p e r t o r i u c o m p u s
din p i e s e scrise, de autori inspiraţi, d u p ă c a n o a n e l e genului d r a m a t i c .
 GÂND ROMÂNESC
182

C e r e a p o i o punere în scenă a piesei de a ş a fel încât v i a ţ a l a t e n t ă

ce i-a insuflat-o autorul s ă a p a r ă p r e g n a n t ă , fiind bine intuită d e
directorul d e s c e n ă şi plastic, viu e x p r i m a t ă prin t o a t e m i j l o a c e l e
ce-i s t a u a c e s t u i a la dispoziţie. M i j l o a c e l e a c e s t e a n'au fost n i c i o d a t ă
m a i b o g a t e şi m a i elastice decât a s t ă z i . V a l o r i p l a s t i c e nouă, p e n t r u
decor, a u fost iscodite în timpul din u r m ă , cari, a j u t a t e d e v a r i a ţ i i l e
d e lumină, permit o n u a n ţ a r e infinită a c a d r u l u i în c a r e trebue s ă s e
d e s f ă ş o a r e acţiunea. T o t u ş i nu se p o a t e a b u z a de tehnica montării,
d u p ă cum nici u ş u r a t i c ea nu p o a t e fi t r a t a t ă . In polemica dintre a u ­
torii dramatici şi directorii de scenă, pentru stabilirea unei ierarhii
a valorilor p r o d u s e d e a c e s t e d o u ă categorii de artişti, a u fost tot
a t â t d e d e p a r t e d e a d e v ă r cei ce a u susţinut c ă singur textul p i e s e i
a r e i m p o r t a n ţ ă l a c o m p u n e r e a unui spectacol, iar directorul d e s c e n ă
nu p o a t e a v e a nici o iniţiativă p r o p r i e în montare, ca şi a c e i a c a r i
a u stăruit s ă d o v e d e a s c ă rolul s e c u n d a r al textului, socotit d e a c e ş t i a
din u r m ă un m a t e r i a l amorf p u s la dispoziţia directorului de s c e n ă
c a s ă d i s p u n ă de el d u p ă bunul s ă u p l a c . D e c â t o g o a n ă d u p ă i e r a r ­
hizare c u riscul de a se a j u n g e la astfel de e x a g e r ă r i , m a i bine p r o ­
c l a m a r e a egalităţii d e v a l o a r e între piesă, m o n t a r e şi elementul u m a n
menit s ă întrupeze viu p e r s o n a g i i l e fictive c o n c e p u t e de scriitor, a d i c ă
actorul. C ă c i funcţia de a r t ă a teatrului pretinde şi o v a l o r i f i c a r e
a d e c v a t ă a actorului, prin o distribuţie a rolurilor f ă c u t ă d u p ă a p t i ­
tudini şi p r e g ă t i r e şi prin e x c l u d e r e a c u d e s ă v â r ş i r e a rigorismului
oricărei maniere, veche s a u nouă, deopotrivă. A c t o r u l e s t e u n e l e ­
ment viu, nu un manechin; el a r e o simţire p r o p r i e — s a u trebue s ă
o a i b ă — şi n u m a i prin a c e a s t ă simţire a lui p o a t e e x p r i m a s t ă r i l e
sufleteşti a l e personagiilor c ă r o r a trebue s ă le d e a viaţă. Orice a r t i ­
ficiu este nu numai de prisos, c i chiar nefast.
N u m a i printr'o astfel de a r m o n i z a r e a elementelor componente
se p o a t e obţine un spectacol perfect, — omeneşte perfect — şi n u m a i
rezultatul unui astfel de efort p o a t e fi socotit o a d e v ă r a t ă r e a l i z a r e
d e a r t ă , în teatru.
Dorinţa n o a s t r ă este s ă v e d e m T e a t r u l N a ţ i o n a l din C l u j f ă c â n d
eforturi p e n t r u c u c e r i r e a acestor valori pur artistice. M ă c a r din c â n d
în c â n d , d a c ă nu se p o a t e t o t d e a u n a . N e d ă m s e a m a c ă n ă z u i n ţ a
a c e a s t a se p o a t e r e a l i z a numai cu sacrificii. O m o n t a r e nouă, origi­
nală, c u v a l o a r e de creaţie artistică, pretinde nu n u m a i un talent
c a r e s ă o conceapă, ci şi m i j l o a c e m a t e r i a l e cari s ă p e r m i t ă înfăptui­
rea întocmai a ideii. A p o i un spectacol de a r t ă nu s e p o a t e p r e g ă t i
într'o s ă p t ă m â n ă - d o u ă , cum se p r e g ă t e s c d e obiceiu s p e c t a c o l e l e t e a ­
trului local. C u riscul de a fi învinuiţi c ă p r o p a g ă m - l u x u l , c e r e m t o t u ş i
aceste spectacole d e artă.
D u p ă cincisprezece a n i d e l a unire, T e a t r u l N a ţ i o n a l al A r d e a l u ­
lui p o a t e a v e a a s p i r a ţ i a de a d e p ă ş i mediocritatea. C ă c i a r t a c u a d e ­
v ă r a t nu t r ă i e ş t e d e c â t din năzuinţa s p r e d e s ă v â r ş i r e .

OLIMPIU BOITOŞ.
 MIŞCAREA CULTURALĂ

„ D o a m n e , noi, t o ţ i p r o p r i e t a r i i
C u l a n ţ şi c e a s d e a u r l a b r â u
Cărţi V e n i r ă m s ă ne î n c h i n ă m ţie
Şi-ţi a d u s e r ă m o icoană mare
PAUL S T E R I A N , Pregătiri pentru că-
T o a t ă f e r e c a t ă în a r g i n t şi a u r
lătoria din urmă. Colecţia „Cartea cu
Şi'n pietre scumpe bătută.
semne". Bucureşti, 1932.
Poeziile dlui P a u l Sterian fac impresia Iţi a d u c e m în d a r l e n e a noastră
c ă s u n t s c r i s e voit p e m a r g i n e a u n e i p r o ­ Pacea şi s t u p i d i t a t e a cefii noastre
bleme date. Aidoma cu g u ş a n o a s t r ă .
Crescut din sufletul nostru chinuit de Ş i , f i i n d c ă noi nu p u t e m s ă îngenunchiăm
n e l i n i ş t i şi î n d o i e l i , g â n d u l m o r ţ i i revine, C ă c i b u r t a nu ne l a s ă ,
ca un o a s p e nepoftit, să turbure sărbă­ I s b i n d din g â r b a c i , a m p o r u n c i t s ă înge-
t o a r e a p r i m ă v ă r a t e c ă a vieţii. In urmele Toată slugărimea [nunche
p a ş i l o r lui s e s t r â n g a m i n t i r i şi înfloresc In f a ţ a icoanei
doruri pentru vremi aşteptate . .. S ă te slăvească!
In p o e z i a dlui Paul Sterian momentul
tragic e a b ă t u t în ridicol, iar sentimen­ Vai mie! Din icoană iese Domnul atară
tele pure, înfiorate de sinceritatea du­ G l a s d e tunet s e a u d e c a d i n t r ' u n cer de
r e r i i , s u n t c o b o r i t e în c o t i d i a n şi s c a b r o s . „Fericită fie slugărimea [vară:
E mult din tehnica dlui T. Arghezi, de Să iasă afară proprietărimea!"
îmbinare de banal şi ceresc pentru a (pg. 6 2 ) .
s c o a t e f l a c ă r a p u r ă , cu s c l i p i r i v e r z u i . Pe
când însă la Arghezi cuvântul c a d e greu E o poezie pornită dintr'un fond reli­
şi p l i n d e g â n d , l a d. P a u l S t e r i a n vei- gios, rămânând însă la suprafaţa simţi­
surile se înşirue banale, vădind doar m a ­ rii, E i n t e l i g e n ţ a c a r e c a u t ă imagini,, nu
n i e r a , nu arta. o durere care-şi cearcă expresia, Nimic
înalt, n i m i c nou. I n ş i r a r e d e c u v i n t e vul­
Se simte mai mult influenţa „Florilor
g a r e şi i m a g i n i juxtapuse, calculate, poe­
de mucegai", urmând tendinţa de a co­
ziile din acest volum n'aduc nimic cu»
borî poezia în ritm n a t u r a l , liber, des-
t r e m u r a t şi simţit. N u e o s i m p l i t a t e na­
l â n a t şi d e a î n l o c u i i m a g i n i l e sclipitoare
turală, intimă, brodată pe o trăire inte­
dar prea diafane, prin imagini desprinse
r i o a r ă , ci o i n ş i r a r e d e m o m e n t e glumeţe:
din realitatea imediStă şi î n t o r s ă t u r i de
frază neîncercate. „ D o m n u l e negustor, a m venit s ă - m i vinzi
L a d. S t e r i a n v e r s u r i l e a u d e v e n i t a s t ­ (marfă trainică
fel plate, prozaice, joc de vorbe goale. Cinci coţi de p â n z ă f ă r ă de m o a r t e
Simţirea, diluată, a dus la anecdotă şi F i i n d c ă v r e a u s'o p u i deoparte
vulgar: S ă - m i fie giulgiu după moarte.
 184 GÂND ROMÂNESC

M ă s o a r ă b i n e şi nu m ă î n ş e l a , s ă nu fie Adânc pătrunde în tainele sufletului

[pânza prea scurtă, r o m â n e s c d. lorga („Rumănische Se?'.e''),
Să ' n c a p în e a s ă n u - m i rămâie picioa- fixând câteva c a d r e pentru psihologia is­
[rele p e afară torică a ethnosului şi a e t h o s u l u i româ­
In c l i p a c â n d voi pleca de aici afară'. n e s c ; şi s e î n t r e g e ş t e p l a s t i c c u d. Alex.
(pg. 21). Tzigara-Samurcaş („Alter und Bedeutung
der Rumănischen Bauerkunst"), subli­
R ă s p u n z â n d capriciilor stilistice, Dum­ niind amândoi autenticitatea spiritului
nezeu devine mic şi c a r a g h i o s , i a r Isus traco-roman, cu retuşeri străine. Despre
Christos „ b ă i a t u l lui chipeş şi frumos". literatura română modernă a vorbit d.
Culminează însă în „Litanii de sfântă P. Ilcuş, d â n d o i c o a n ă s i m p l ă şi c l a r ă .
Mărie" cu înjurături de mahala, stropi E v o l u ţ i a şi s i t u a ţ i a i n t e r n a ţ i o n a l ă a Ro­
d e n ă m o l şi m i a z m e d e a p e s t ă t u t e . mâniei o d e l i n e a z ă d. N. Petrescu-Com-

Cu bucurie îmbrăţişezi, când întâlneşti, nen, ministrul nostru în capitala Ger­

înflorirea de gând, precum în poezia: maniei în Das internaţionale Statut

„ D o a m n e , a z i s'a l ă s a t s e a r ă a r o m i t ă " — Ramăniens und seine geschichtlichen Vor-

singura vrednică d e recitit . . . aussetzungen, care are deasemenea un

pendant în sintetica şi l u m i n o a s a repri-
Altfel, nici un imn închinat ţării de
v i r e a s u p r a i s t o r i e i R o m â n i l o r a d. / . /.
dincolo de timp, nici un tâlc al lumii
Nistor („Riick- und Ausblick in die Ge-
a c e s t e i a d e c â n t e c şi d u r e r e .
schichte Rumăniens"). A c e a s t a din urmă
O carte fără rost , . . se opreşte mai îndelung a s u p r a mult d i s ­
Radu Brateş. cutatei continuităţi, şi asupra primelor
epoce ale istoriei noastre. Cea mai com­
p r e h e n s i v ă şi, în m a r e m ă s u r ă , n o u ă , este
E. GAMILLSCHEG, Vom Leben und
conferinţa dlui Sextil Puşcariu, asupra
Wirken der Romanen. II. Rumănische
înrâuririlor germane la noi („Deutsche
Reihe.
Kultureinflixsse auf das rumănisches
E îndeobşte cunoscută puţinătatea pro­
Volk"). Trasând liniile directoare ale
pagandei noastre în străinătate: a unei
unui s t u d i u a m p l u a s u p r a a c e s t e i p r o b l e ­
propagande competente şi s t ă r u i t o a r e c a ­
me, d, S. Puşcariu stabileşte trei mo­
re s ă înfăţişeze, ca o premisă a ţintelor
mente capitale în d e s f ă ş u r a r e a ei: „în­
p o l i t i c e , î n s ă ş i fiinţa n o a s t r ă e t n i c ă . C ă c i
demnul p e n t r u i n t r o d u c e r e a limbii româ­
nu m a i e s t e î n d o i a l ă c ă o a s e m e n e a p r o ­
neşti în biserică, având drept rezultat
p a g a n d ă este preferabilă uneia pur poli­
fixarea limbii scrise, care a venit dela
tice: cea din u r m ă se clatină la adierea
saşii luterani; — p r e g ă t i r e a unei atmo­
oricărui vânt,, pe când cea dintâi acti­
sfere prielnice în Ardealul sec, XVIII
vează în străfunduri.
pentru renaşterea noastră latinistă, care
Deaceea este foarte binevenită publica­ fu r ă s p â n d i t ă c u m i j l o a c e şi f o r m e spe­
rea de c ă t r e nemţi a unei cărţulii care cifice nemţeşti; — şi, în s f â r ş i t , în sec.
vorbeşte despre România prin graiul a 6 X I X , influenţa romantismului german, c a ­
conferinţe ţinute de 6 autorităţi ale cul­ re a scutit R o m â n i a de formele necritice
turii n o a s t r e . S e m i n a r u l r o m a n i c al Uni­ străine, legând cultura noastră nouă de
versităţii Friedrich-Wilhelm din Berlin, aspecte spirituale vii". Fiind neamul
î n ş i r a g u l d e c ă r ţ i Vom Leben und Wir­ nostru p â n ă a c u m mai mult primitor, de
ken der Romanen, II. Rumănische Reihe, acum „trebue să-şi dea contribuţia pro­
editate de cunoscutul romanist Ernst prie la cultura generală".
Gamillscheg, înmănunchiază câteva con­
f e r i n ţ e , ţ i n u t e l a B e r l i n cu s c o p u l , e x p r i ­ Aurel Decei.
m a t în „ I n t r o d u c e r e " d e E . G., „ d e a s e
a p r o p i a mai mult deolaltă popoarele".
 GÂND ROMÂNESC 185

fragment din romanul „Omul cu inima

Reviste în p a l m ă " . O s c h i ţ ă v i o a i e d e P a u l Con­
ABECEDARUL e o revistă liliputană s t a n t , o s o b r ă n u v e l ă (stil S l a v i c i ) d e A l .
d e p a t r u p a g i n i — c â n d îi m e r g e m a i b i ­ Ceuşianu, o mână de versuri (Cotruş,
ne s e a v â n t ă p â n ă la o p t — c a r e p r o v o a ­ Giurgiuca, A. Marin, Şt. Baciu, Const.
c ă uimirea. Cu reşedinţa mobilă (Brad- A. Mironescu, Erastia Peretz) întregesc
T u r d a ) , g a z e t a a c e a s t a , în f o r m a t u l Bile­ materialul literar. Cronica foarte bogată
telor de papagal — d a r n u m a i în f o r m a t , (Pavelescu, Focşeneanu, Valeria Br»-
c ă c i în p r i v i n ţ a ţinutei e a e s t e d e o încân­ nisce-Căliman, I. A l . Bran-Lemeny), vă­
tătoare tinereţe şi o p t i m i s m — este cea deşte o orientare tradiţionalistă.
mai fină a p a r i ţ i e l i t e r a r ă din A r d e a l din
ŢARA BÂRSEI (а. V., Iulie—August
câte s a u pomenit, în a c e s t c i m i t i r a l t u ­
1933) continuă s ă fie o a r h i v ă vie şi de
t u r o r î n c e r c ă r i l o r d e a c e s t s o i u , d e la u -
b o g a t ă d o c u m e n t a r e a colţului de ţ a r ă cu
nire î n c o a c e . Ş i meritul celor doi r e d a c ­
prestigioase tradiţii de cultură ardelea­
tori, Emil Giurgiuca şi George Boldea,
nă. Un studiu de vaste proporţii despre
nu e s t e n u m a i a c e l a d e a fi r i s i p i t , în p a ­
Iluzia dacică iscălit de Aurel A. Mure-
ginile ei, pe'ntrecute şi cu mână plină,
şianu încearcă să răstoarne credinţele
v e r s u r i f r a g e d e şi note... fragile d a r tot­
noastre d e p â n ă a c u m în e x i s t e n ţ a unui
deauna sugestive, c u g r a ţ i e şi f r o n d ă de
stat dac înainte de venirea Romanilor.
a d o l e s c e n t , ci şi a c e l a d e a fi ştiut s ă o r ­
Deosebit de preţioase sunt „însemnările
ganizeze, cu u n gust remarcabil, o serie
dela biserica d e pe Tocile" din comuni­
de c o l a b o r ă r i c a r e a d u c culori noui fără
carea d. I. M u ş l e a , însemnări făcute de
să tulbure omogenitatea atmosferei.
p ă r i n t e l e V o i n a P i t i ş şi n e p o ţ i i lui Boni-
Pentru a da probă de câtă artă auten­ f a ţ i e P i t i ş şi D i m i t r i e O r g h i d a n ş i c u p r i n ­
tică se p o a t e cuprinde „ î n c â ţ i v a centime­ zând date, amintiri despre zavera din
trii p ă t r a ţ i " , t r i m i t e m p e c i t i t o r i l a p o e z i a 1821 şi r e v o l u ţ i a d i n 1848. P r o f e s o r u l Ion
din u l t i m u l nr. a d - l u i G i u r g i u c a (Plâns): Georgescu publică, d u p ă ms. dela A c a d e ­
mie, o p i e s ă d e t e a t r u în d o u ă a c t e ( „ L a
Când buzele noastre îşi sorb văpaia
o d o z ă de ştiinţă zece doze de minte s ă ­
[durută
nătoasă") — necunoscută până acum .—
S u f l e t e l e ni s e î m p l e t e s c in a m a r
a lui G . B a r i ţ i u . C o n d e i u l s p r i n t e n a l d l u i
C a r ă d ă c i n i l e într'o piatră de hotar
Axente B a n c i u î n c h e n ă r e ş t e cu însemnări
A doi p o m i c e în r a m u r i s e sărută.
variate materialul documentar.
s a u la Elegia viorii de G. Bobei publi­
I. Chinezu.
c a t ă în nr. din 2 0 — 2 7 Iulie, la Dorinţa
d-Iui B o l d e a (într'unul din î n t â i e l e nre),
la unele versuri de Şiclovanu, de F o c ş e - I n s e mn ă r i
neanu etc. etc.
A D U N Ă R I L E generale ale Astrei se ţi­
B R A Ş O V U L L I T E R A R . Nr. 10—11—12 neau, de obiceiu, în o r a ş e l e d e margine,
(August). f i i n d c ă m a i a l e s în a c e s t e î n d e p ă r t a t e p o s ­
P r e z i d e a z ă s p i r i t u l a l e s a l d. Cincinat turi de periferie era nevoie ca marile în­
Pavelescu. v ă ţ ă m i n t e p e c a r i o t r a d i ţ i e d e trei s f e r ­
Intr'un a r t i c o l e x c e s i v d e l i t e r a r d. I. turi de veac le-a sporit: d e s a r m a r e a ne­
Focşeneanu face o apropiere între O. înţelegerilor, trecerea în r e v i s t ă a reali­
G o g a şi L u c i a n B l a g a g ă s i n d în i d e o l o g i a z ă r i l o r şi m a i a l e s a t e n t a v e r i f i c a r e a t u ­
celor doi poeţi îndoitul aspect al orien­ turor amănuntelor unui plan de acţiune
tării în care Ardealul trebue să se re­ p e n t r u viitor — s ă s e d e s f ă ş o a r e în sem­
găsească: g â n d i r e a p r a g m a t i c ă şi gândi­ nul acelei masive solidarităţi româneşti
rea filosofică. D. Cantonieru publică un care este viaţa însăşi a Asociaţiunii.
186 GÂND R O M Â N E S C

Anul acesta, congresul, convocat pe I N T R ' O tăcere caracteristică pentru ne­

ziua de 8 Septemvrie, va Ii g ă z d u i t de p ă s a r e a cu c a r e s e t r e c e l a o r d i n e a z i l e i
B r a ş o v , — unul din D e s p ă r ţ ă m i n t e l e c a r e , p e s t e o r i c e nu e s t e d e d o m e n i u l veninoa­
d a c ă nu a r e n e v o i e d e î n d e m n u r i , poate selor nimicuri politice, Şcoala de arte
o f e r i , în s c h i m b , e x e m p l u l unei activităţi plastice se pregăteşte s ă p ă r ă s e a s c ă C l u ­
din c e l e m a i a r m o n i o a s e şi fecunde. jul pentru a-şi găsi un nou adăpost la
C e e a ce distinge în s p e c i a l a c e s t Des­ Timişoara.
părţământ este autonomia lui bugetară.
Pierdem, astfel, o instituţie c a r e a d u c e a
Intr'adevăr, Braşovul, asigurându-şi un
o notă de tinereţe şi culoare în acest
isvor d e venit p r o p r i u , p r i n administra­
o r a ş s e v e r şi a c a d e m i c , o i n s t i t u ţ i e care,
rea unui cinematograf local, a fost în
într'o existenţă de şapte ani, a izbutit
s t a r e s ă c o n c e a p ă şi s ă r e a l i z e z e c u s u c ­
să-şi creieze, prin colaborarea tinerilor
ces cele mai îndrăsneţe iniţiative. Spiri­
ei p r o f e s o r i , o e x p r e s i e c e s'a i m p u s cu
tul p r a c t i c , g o s p o d ă r e s c , e s t e î n t â i u l lu­
prestigiu în viaţa artistică din Ardeal,
cru p e c a r e trebue să-1 înveţe conducă­
cum au dovedit cele câteva expoziţii co­
torii celorlalte D e s p ă r ţ ă m i n t e d e l a aceşti
lective româno-maghiaro-săseşti, în care
Mărgineni, mândri cu drept cuvânt de
p â n z e l e lui C. B o g d a n , A . C i u p e , A . De-
vrednicia lor.
mian şi s c u l p t u r i l e lui R. L a d e a au în­
semnat o surpriză pentru minoritarii mai
Adunarea generală dela Braşov, întâia
puţin iniţiaţi în lucrurile noastre şi o
p e c a r e o c o n d u c e d. I. M o l d o v a n , v a d a ,
confirmare pentru cei care le-am urmă­
credem, o dovadă publică despre bunele
rit, cu n ă d e j d e şi î n c r e d e r e , ascensiunea.
auspicii sub care Asociaţiunea noastră
înnoită îşi continuă activitatea, într'un Nu ştiu ce duh de nestatornicie face
timp când posibilităţile unei acţiuni cul­ ca şcoala să fie smulsă din mediul în
turale de a m p l o a r e sunt m a i r e d u s e de­ care s'a plămădit şi pusă pe drumuri
cât oricând. s p r e un d e s t i n n e c u n o s c u t . C ă c i s ă n u ne
Iniţiative nouă au apărut în diferite f a c e m iluzii: e a n u - ş i v a p u t e a r e f a c e , î n
părţi şi o emulaţie neobişnuită s'a sta­ oraşul b ă n ă ţ e a n , nici elementele de în­
bilit între unele Despărţăminte, printre tâia necesitate, nici coheziunea şi ambi­
c a r i c i t ă m d o a r p e cel d i n S i g h e t , o r g a n i ­ anţa din care-şi trăgea forţa, aici. Am
zatorul celei dintâi Universităţi ţără­ v r e a s ă fim p r o f e ţ i m i n c i n o ş i , dar câteva
neşti. consideraţii elementare ne fac să stă­
r u i m în a c e a s t ă neîncredere.
Organizaţia „Şoimii Carpaţilor", sub
conducerea h o t ă r î t ă a d-lui I. H a ţ i e g a n u A c a d e m i a d e a r t e f r u m o a s e nu s e p o a t e
a intrat adânc în conştiinţa publică, şi imagina fără colaborarea universităţii,
a c u c e r i t şi l u m e a s a t e l o r . S p l e n d i d a de­ învăţământul artistic nu se poate dis­
m o n s t r a ţ i e d e l a 10 M a i din C l u j e s t e o pensa de studiul anatomiei, al esteticei
elocventă dovadă de c â t ă p u t e r e şi ui­ şi i s t o r i e i artelor, studii pentru care, la
mitoare frumuseţe ţ ă r ă n e a s c ă p o a t e trezi Cluj, şcoala de arte frumoase avea la
la viaţă activitatea acestei organizaţii. îndemână universitari specialişti pe care
Să însemnăm, în sfârşit, revirimentul nu v e d e m bine de unde are să şi-i re­
p r o d u s în s â n u l A s t r e i p r i n i n t r a r e a u n u i cruteze Timişoara, de c r e a r e a unor ca­
grup numeros de intelectuali tineri în t e d r e d e s p e c i a l i t a t e numai pentru nevo­
cadrele ei. Manifestarea din ziua de 1 ile şcolii neputând s ă fie v o r b a . Biblio­
A p r i l i e , c â n d în c a d r u l u n e i s o b r e s o l e m ­ teca seminarului de istoria artelor din
nităţi peste cincizeci de cărturari din Cluj dispune de un material intuitiv
noua generaţie s'au declarat ostaşi ai (reproducţii) î n v a l o a r e d e v r e o trei mi­
A s t r e i , î n s u ş i n d u - ş i p r o g r a m u l ei d e m u n ­ lioane, c o l e c ţ i e c a r e nu p o a t e fi impro­
că, este o chezăşie de continuitate ne­ v i z a t ă nici e a d e p e o zi p e a l t a . S e ş t i e
zdruncinată. „Gând Românesc" apoi că pentru elevii şcoalei înscrişi la
 GÂND ROMÂNESC 187

s e c ţ i a p e d a g o g i c ă cu g â n d u l d e a d e v e n i 400,000 d e lei t r e b u i e s ă p l e c e d i n o r a ş u l
profesori de desemn în î n v ă ţ ă m â n t u l se­ în c a r e m i l i o a n e g r e l e p u t r e z e s c în z i d i r i
cundar, frecventarea Seminarului peda­ î n c e p u t e în d i m e n s i u n i a m e r i c a n e şi r ă m a ­
gogic universitar era obligatorie: o altă se, fireşte, neisprăvite, din o r a ş u l cu ca­
instituţie care lipseşte la Timişoara. t e d r a l a z u g r ă v i t ă d e B o g d a n şi Demian,
Dar mai presus de toate acestea, cu din o r a ş u l în c a r e u l t i m u l , c u n o s c u t şi d e
greu se va închega acolo ceeace face în­ streini, a ilustrat câteva cărţi ungureşti,
săşi viaţa oricărei mişcări artistice: at­ din o r a ş u l , în s f â r ş i t , in c a r e , c a mâine,
mosfera de însufleţire şi receptivitate, v o m v e d e a i n t r â n d m o t i v e l e m a g h i a r e din.
isvorîtă aici din lumea universitară, cu Călăţele, şi ne vom întreba cu uimire;
studenţimea ei numeroasă, din viaţa de c e s'a a l e s d i n a t â t e a g â n d u r i ş i p l a n u r i
teatru, din acel început de pinacotecă frumoase de artă românească?
care este Colecţia Cioflec,, etc. E momentul s ă ne felicităm.
Să privim acum şi reversul medaliei. S ă fim î n ţ e l e ş i î n s ă . N u o s t r â m t ă c o n ­
Ce se întâmplă d u p ă exodul şcoalei n o a s ­ sideraţie de patriotism local ne-a pur­
tre? Ei bine, o nouă şcoală de artă se tat condeiul scriind aceste rânduri. Vom
v a d e s c h i d e a i c i , în l o c u l c e l e i r o m â n e ş t i fi cei d i n t â i c a r e v o m a p l a u d a d a c ă v o m
o şcoală ungurească. Lucrările de pre­ auzi că la T i m i ş o a r a s e f a c e t r e a b ă b u ­
g ă t i r e s u n t în toi. A r h i t e c t u l Kos, sculp­ n ă . D a r d e o c a m d a t ă , cu p e r s p e c t i v e l e ne­
t o r u l S z e r v â t i u s z şi p i c t o r u l Szolnay lu­ sigure în f a ţ ă , nu ne p u t e m opri să nu
c r e a z ă d e zor. P r o e c t e l e l o r s u n t intere­ formulăm rezerve.
sante. Ei intenţionează s ă înlocuiască nu Ion Chinezu
numai şcoala n o a s t r ă dar s ă dea o mare
atenţie şi artei industriale, organizând
PRESA pentru popor a fost, în Ar­
cursuri serale pentru meseriaşi şi cău­
dealul dinainte de unire, harnică şcoală
tând să mobilizeze toate sursele de artă
d e l u m i n ă şi c i v i l i z a ţ i e şi p u t e r n i c chiag
populară maghiară prin culegeri siste­
de solidaritate naţională. Redactorii ga­
matice şi prin utilizarea lor într'o artă
zetelor s ă p t ă m â n a l e erau oameni de ini­
decorativă căreia i se va da o atenţie
mă mai mult decât de afaceri, ceeace a
deosebită,
făcut ca aceste gazete să ajungă la o
Ungurii înţeleg ce î n s e a m n ă concentra­ r ă s p â n d i r e în p o p o r a t â t d e m a r e , încât
rea, c o o r d o n a r e a muncii. Cu m a i bine de să le a d u c ă şi u n i m p o r t a n t câştig edi­
z e c e ani înainte un publicist ungur for­ torilor. Faptul este paradoxal numai Ia
mula lozinca: Clujul, capitală literară a aparenţă. Au fost ani când unele gazete
Ardealului („Gândirea" pleca cu puţin poporale au avut un tiraj de 12.000
înainte dintre zidurile oraşului). Noul a- exemplare.
şezământ se integrează — aţi înţeles,
D u p ă războiu, acest tiraj n'a f o s t de­
sper — într'un sistem bine chibzuit; în-
p ă ş i t , c u m a r fi fost d e d o r i t , b a nici n'a
tr'un s i s t e m care e un avertisment pen­
m a i fost a t i n s . Ş i nu d i n v i n a redactori­
tru veşnicul nostru provizorat.
lor.
Ş a p t e ani de zile Clujul, pepinieră de Cauzele decăderii presei poporale s'au
m i n i ş t r i i , n'a f o s t în s t a r e s ă g ă s e a s c ă u n arătat la întâiul congres de breaslă, ţi­
local care să adăpostească cu demni­ nut a i c i în C l u j , l a s f â r ş i t u l lunii Iunie.
tate migala rodnică a unor oameni de­ Ele sunt, în parte, inerente vremurilor
votaţi frumosului, ale * căror nume vor s c h i m b a t e p e c a r i le t r ă i m . A m i n t i m nu­
stărui, totuşi, în amintirea Ardealului, mai una: pătrunderea cotidianelor la s a ­
ceva mai îndelungat decât acelea a l e ex­ te. A l t e c a u z e s u n t d e o r d i n g e n e r a l eco­
celenţelor de totdeauna. „Lipsa de lo­ nomic. Hârtia este excesiv de s c u m p ă şi
cal" este unul din motivele pentru care pentru gazetele poporale mai scumpă de­
ş c o a l a cu u n b u g e t a n u a l d e m a i p u ţ i n d e cât pentru cotidiane. Apoi posta rurală
 188 GÂND ROMÂNESC

funcţionează extrem de anevoios şi, ia­ C a r t e a s e î n c h e i e cu ş a p t e a n e x e , tra­

răşi, pentru presa poporală se percepe t â n d în m o d tendenţios istoria Ungariei,
o t a x ă mai mare decât pentru cotidiane. tratamentul minorităţilor înainte de r ă s -
Totatâtea anomalii cari trebue să înce­ boi în a c e a s t ă ţ a r ă , nevinovăţia Unguri­
teze. Din fericire, g r a ţ i e stăruinţelor p r e ­ lor în deslănţuirea răsboiului, inaplica-
ş e d i n t e l u i A s t r e i , d. I u l i u M o l d o v a n , care bilitatea tratatului dela Trianon, scrisoa­
a condus congresul, un început de îndrep­ r e a lui M i l l e r a n d a d r e s a t ă g u v e r n u l u i m a ­
t a r e s'a şi f ă c u t . ghiar, pierderile teritoriale ale Ungariei
Mai s u n t şi p r i c i m c a r i p r i v e s c admi­ şi, în s f â r ş i t , c o n s e c i n ţ e l e e c o n o m i c e ale
nistraţia singuraticelor gazete. Aşa este tratatului dela Trianon.
p r o b l e m a d e s f a c e r i i . D. S e b a s t i a n S t a n c a
a p r o p u s c o i n t e r e s a r e a p r e o ţ i l o r şi a în­ D. Georges Roux, în b r o ş u r a s a „Re-
văţătorilor pentru o mai bună r ă s p â n d i r e viser Ies traitâs?" îşi reeditează argu­
a g a z e t e l o r p o p o r a l e . I d e e a ni s e p a r e f e ­ mentele revizioniste expuse intr'o confe­
ricită. rinţă ţinută la B u d a p e s t a , la „ L i g a revi­
Asociaţia presei poporale, constituită zionistă". Autorul arată că, în Franţa,
cu a c e s t p r i l e j , v a t r e b u i s ă d e a un nou ideea revizionistă străbate cu greutate,
avânt acestei prese. deoarece opinia publică franceză este
Olimpiu Boitoş pentru „status quo". Ideea revizionistă
nu va putea câştiga pe Francezi, atâta
LITERATURA revizionistă înregistrea­ timp cât aceştia nu se vor convinge că
z ă , în timpul din urmă, câteva cărţi ce revizionismul este identic cu pacifismul.
trebuesc semnalate. Ne mărginim, de data Iredentismul unguresc .— spune d. G.
aceasta, la d o u ă din ele. R o u x — nu p o a t e fi d e s a r m a t d e c â t p r i n
L a L o n d r a a a p ă r u t v o l u m u l „The Un- revizuire. U n g a r i a ar putea s ă devină un
garian Question in the British Parlament" aliat al F r a n ţ e i împotriva Germaniei. R e -
cuprinzând activitatea parlamentarilor en­ dându-i-se teritoriile ce i se cuvin, Un­
glezi filomaghiari. P r e f a ţ a cărţii este sem­ garia s'ar putea împăca în sfârşit şi
n a t ă de d. R o l a n d E. L. Vangham Wil­ cu v e c i n i i şi n'ar fi silită s ă facă poli­
liams, profesor de drept internaţional tică germanofilă. In privinţa aceasta —
care a studiat problema u n g u r e a s c ă chiar c o n c l u d e d. R o u x —. p o l i t i c a f r a n c e z ă a
în U n g a r i a . D s a a f i r m ă c ă t r a t a t u l dela fost şi e s t e fundamental greşită. S e im­
Trianon n'a respectat dreptul de auto­ pune deci o schimbare de atitudine în
determinare al popoarelor şi pacea nu politica Franţei. Tratatul dela Trianon
p o a t e fi a s i g u r a t ă d e c â t p r i n r e v i z u i r e . care a nesocotit principiul naţionalităţi­
l o r şi a s a c r i f i c a t , d e d r a g u l M i c e i An­
Se comentează apoi în această carte
tante, trei milioane de Unguri, trebue
c u v â n t ă r i l e r o s t i t e in P a r l a m e n t u l e n g l e z ,
schimbat, tocmai în interesul ideii de
în chestia ungurească. Cea dintâi a fost
pace.
i n t e r p e l a r e a l o r d u l u i B r y c e , r o s t i t ă în 16
Decembrie 1919 cu ocazia memoriului „Argumentele" pentru „împăcarea" Un­
episcopilor m a g h i a r i din A r d e a l , înaintat g u r i l o r cu s t a t e l e M i c e i A n t a n t e , cu p r e ­
conferinţei de p a c e . Vin a p o i la r â n d cu­ ţul i n d i c a t d e d. R o u x restituind adică
vântările parlamentarilor Donald Mac Ungariei feudale teritorii locuite de nea­
L e a n , S i r S a m u e l H o a r e , dr. G r a h a m , c ă ­ muri care după lupte de veacuri şi-au
pitanul Elliot, lord Montagu, Sir P. r e c S ş t i g a t l i b e r t a t e a —. sunt, f i r e ş t e , a t â t
Magnus, Lord Robert Cecil, colonelul d e n e s e r i o a s e , î n c â t e l e n'ar p u t e a i n d n c e
Wedgwood, Sir Robert Gower, Lord în eroare decât pe cei complect des-
Buckmaster, Lord Charnwood, Lord Da- orientaţi.
nefost, Lord Newton, Lord Sydenham,
C. /. Codarcea.
etc.
 B U L E T I N U L „ A S T R E I

Harta căminurilor culturale d u p ă c u m n e a s i g u r ă d. P o p u . I n f e l u l

din Basarabia acesta toată B a s a r a b i a este împânzită d e
aceste focare de cultură, cari, cu timpul,
La congresul presei p o p o r a l e din Ar­
îşi v o r a r ă t a r o a d e l e b i n e f ă c ă t o a r e , f ă r ă .
d e a l , c a r e s'a ţinut l a C l u j , a u p a r t i c i p a t
îndoială.
şi doi redactori ai „Cuvântului Moldo­
venesc", singura g a z e t ă pentru popor c a ­
r e e x i s t ă a s t ă z i în p r o v i n c i a d i n t r e Prut Bilanţul dela Suceag al
Despărţământului cluj an
şi N i s t r u . E a a p a r e a c u m s u b e g i d a , , A s -
strei", care a înviat-o în 1926, spre a Raportul pentru anul de activitate ex­
nu lăsa Basarabia f ă r ă un organ româ­ pirat 1-a prezentat Despărţământul clu-
n e s c p e n t r u p o p o r şi r e d a c t o r i i ei a u r e ­ jan în comuna Suceag, în cadrul unui
uşit s'o t r a n s f o r m e în cel mai bun ziar festival poporal.
poporal din toată ţara românească, cu Partea ideologică a acestui festival au
t o a t ă lipsa de sprijin din p a r i e a autori­ suţţinut-o preşedintele Despărţământu­
t ă ţ i l o r şi a c ă r t u r a r i l o r , d e c a r i c u d r e p t lui, d. luliu Haţieganu, cu o cuvântare
cuvânt se plâng inimoşii ei r e d a c t o r i . de îndemnuri naţionale şi d. inspector
Solii Basarabiei au arătat greutăţile Atanasie Popa, c a r e a vorbit d e s p r e c r e ­
p e c a r i le î n t â m p i n ă o r i c e iniţiativă ro­ zul „Şoimilor", iar p a r t e a distractivă d.
m â n e a s c ă , l a ei a c a s ă . E i a u condamnat Ion Fărăianu dela Teatrul Naţional din
mai întâi politicianismul, care şi-a în­ Cluj.
tins p e s t e tot odioasa-i reţea, semănând Localnicii şi-au a r ă t a t vrednicia, cu a-
dihonia între oameni şi p a r a l i z â n d o r i c e cest prilej, prin frumoase exerciţii de
avânt creator. Scrisul românesc găseşte gimnastică şi jocuri naţionale, cultivate
puţină preţuire în Basarabia, deoarece mai ales de organizaţia „Şoimii C a r p a ţ i -
b ă t r â n i i , s a u nu ştiu c a r t e , s a u c i t e s c r u ­ lor", c a r e c â ş t i g ă tot m a i mult teren Ia
s e ş t e , i a r cei tineri sunt o b i ş n u i ţ i să pri­ sate, şi p r i n t r ' u n cor mixt organizat de
mească gratuit publicaţiile politice de î n v ă ţ ă t o r u l Vasile Trifu.
propagrndă, cari demoralizează lumea. Din r a p o r t u l e x p u s d e s e c r e t a r u l Des­
Cu t o a t e a c e s t e g r e u t ă ţ i , a c ţ i u n e a „Aş­ p ă r ţ ă m â n t u l u i , d. Tiberiu Spârchez, care
trii" arată rezultate frumoase la Basa- c u p r i n d e în c e a m a i m a r e p a r t e f a p t e r e ­
rabeiii. D r u l Fr. Тори, unul d i n cei doi levate în nrele anterioare ale revistei
reJactoii ai „Cuvântului Moldovenesc", n o a s t r e , s u b l i n i e m a c u m d i n nou frumoa­
a a r ă t a t la c o n g r e s o h a r t ă a c ă m i n u r i l o r sa activitate a Despărţămintelor de p l a s ă
culturale cari există astăzi pe pământul şi a Cercurilor culturale dependente de
Basarabiei. Numărul lor s e r i d i c ă la 420 acest Despărţământ judeţean. In două
şi t o a t e sunt a c t i v e , toate îşi a u biblio­ comune, Baciu şi C o j o c n a , e x i s t ă şi în­
teca p o p o r a l ă p r o p r i e , p e c a r e n'o aco­ jghebări de muzee locale, iar Cojocna
pere praful şi nici n'o mănâncă moliile, m a i o f e r ă şi o r e v i s t ă d e f o l k l o r şi a r t ă
 190 GÂND ROMÂNESC

populară. In comuna Aghireş s'au ţinut a a r a n j a t dese „conveniri sociale" u r m a t e

în c u r s u l a c e s t u i a n 48 d e ş e z ă t o r i cultu­ de dans.
rale, organizate în parte cu concursul Pentru a-şi crea resurse materiale s'a
„ c e n t r u l u i " şi în p a r t e cu mijloace pro­ angajat la exploatarea băilor din Coş-
prii. tini, c â ş t i g a t ă p r i n l i c i t a ţ i e p u b l i c ă şi la
Cifrele esenţiale ale bilanţului dela exploatarea cinematografului /„Reduta".
S u c e a g s u n t u r m ă t o a r e l e : 272 d e şezători C e a mai originală iniţiativă r ă m â n e în­
culturale, dintre cari numai 102 a u fost să şcoala superioară ţărănească, organi­
realizate prin „deplasările" dela centru, zată pentru î n t â i a d a t ă în ţ a r a noastră,
iar restul se datoresc iniţiativelor locale d u p ă modelul şcoalelor similare din Da­
şi u n t o t a l d e 480 d e c o n f e r i n ţ e , cu su­ nemarca. Vom reveni asupra acestei in­
biecte culturale, medicale, sportive, etc. stituţii când vom avea în m â n ă b r o ş u r a
specială pe care ne-o promite conducerea
Raportul bogat al Sighetului Despărţământului. Deocamdată ne mul­
ţumim s ă a r ă t ă m c ă ea a fost organizată
Despărţământul din Sighet a avut în
prin propriile mijloace ale D e s p ă r ţ ă m â n ­
anul acesta o activitate excepţional de
tului, c u s c o p u l d e a le d a s ă t e n i l o r îm-
bogată. Din raportul condensat şi sub­
scrişi cunoştinţe d e g o s p o d ă r i e şi d e vi­
stanţial, tipărit în ziarul local „Astra",
aţă cetăţenească, .— nu atât cunoştinţe
el î n s u ş i o faptă meritorie a acestei or­
teoretice, cât mai ales aplicări practice.
ganizaţii, desprindem aceste roade fru­
C u r s u r i l e , c a r i a u ţinut t i m p d e 5 s ă p t ă ­
moase:
mâni, s'au terminat cu u n examen reu­
M a i întâi o creştere a numărului mem­
şit, în u r m a c ă r u i a s ' a u d i s t r i b u i t ş i u r ­
brilor, acest Despărţământ având astăzi
m ă t o a r e l e p r e m i i : 5000 p u i e ţ i d e m ă r , 11
aproape 500 de membri activi, 3 fonda­
truse de altoit, 10 cutii m e d i c a m e n t e de
t o r i şi 14 p e v i a ţ ă . P e n t r u r e a l i z a r e a u-
prima necesitate, 10 coşuri sistematice
nei munci sistematice, DespărţămânSul
pentru albine, 100 k g r . p o r u m b de soiu,
s'a d i v i z a t în s e c ţ i i (pentru oraş, pentru
30 c ă r ţ i d e a g r i c u l t u r ă , 10 c ă r ţ i d e p o m i ­
sate, medicală, sportivă, muzicală, a Şoi­
c u l t u r ă , 10 c ă r ţ i d e i g i e n ă şi 2 5 c ă r ţ i d e s ­
milor, de binefacere, a presei,, d e turism,
pre Astra.
a muzeului şi a ş c o a l e i superioare ţără­
Apreciem mai ales tendinţa practică
neşti), cari toate şi-au avut activitatea
a activităţii Despărţământului condus de
lor proprie.
zelosul şi î n t r e p r i n z ă t o r u l d r . V. Ilea.
Astra maramureşană a împărţit copi­
ilor s ă r a c i m a n u a l e ş c o l a r e în v a l o a r e d e
10.000 lei; a d i s t r i b u i t şcoalelor primare Cinstirea memoriei lui
Zaharia Boiu
o mulţime d e h ă r ţ i şi t a b l o u r i intuitive;
a p r e g ă t i t 23 d e b i b l i o t e c i poporale gata Cine a avut ocazia să treacă, măcar
s p r e a fi i n s t a l a t e în ş c o a l e l e t u t u r o r c o ­ odată, prin S i g h i ş o a r a , nu se poate să
munelor fruntaşe din judeţ; şi-a asigu­ nu fi a f l a t c ă în c e t a t e a de pe Târnava
rat mijloacele materiale necesare pentru Mare, animatorul mişcării româneşti este
z i d i r e a unei c a s e n a ţ i o n a l e model în co­ profesorul Horia Teculescu, preşedintele
m u n a S ă p â n ţ a ; i a r în c o m u n a B r e b a p u s D e s p ă r ţ ă m â n t u l u i l o c a l al „ A s t r e i " . M u n ­
bazele unei lăptarii: întreprindere ce r ă s ­ ca depusă în cadrele „Astrei" de acest
p u n d e unei r e a l e n e v o i locale. distins intelectual va fi în acest buletin
In o r a ş u l S i g h e t , D e s p ă r ţ ă m â n t u l a r e ­ relevată în curând mai pe larg.
organizat biblioteca centrală; la fel s'a Deocamdată ne mulţumim a atrage a-
îngrijit de muzeul local, înfiinţat din tenţia asupra comemorării împlinirii a
iniţiativa profesorului G. Vornicii; a or­ 100 d e ani d e l a n a ş t e r e a luminătorului
g a n i z a t un cor şi o o r h e s t r ă şi p e n t r u c u l ­ şi semănătorului credinţei strămoşeşti,
tivarea sentimentului solidarităţii sociale Zaharia Boiu.
 GÂND ROMÂNESC 191

C u a c e a s t ă o c a z i e s'a p u s şi p l a c a co­ c e a s t ă i d e e s ă p o a t ă l u a fiinţă, este ne­

memorativă cu inscripţia: cesar un local corespunzător. O impor­
In această casă s'a născut Zaharia Boiu tanţă egal de m a r e i se d ă la B r a ş o v şi
1834—1903, preot cu grai luminat, sămă- s p o r t u l u i , l o c u l fiind p o t r i v i t p e n t r u des-
nător al credinţei strămoşeşti. voltarea atât a sporturilor de vară cât
Aşezatu-s'a acest semn de cinstire din şi a c e l o r d e i a r n ă . P e n t r u a c ţ i u n e a dela
partea bisericei ortodoxe române cu aju­ sate, în afară de propaganda culturală
torul „Astrei" şi al liceului „Principele propriu zisă, îndeplinită prin şezătorile
Nicolae" din Sighişoara, în anul Domnu­ culturale şi p r i n c o n f e r i n ţ e l e ocazionale,
lui 1933". actuala conducere a Despărţământului a
elaborat un plan pentru realizarea „sa­
Uu Despărţământ model — tului model". E s t e vorba de c l ă d i r e a unei
Braşovul ,,Case Naţionale", care să cuprindă o
bibliotecă şi s ă a d ă p o s t e a s c ă t o a t e mani­
U n loc d e f r u n t e o c u p ă p r i n t r e D e s p ă r -
festările locale de ordin cultural, apoi de
ţămintele „Astrei", cel din Braşov. El
întreprinderea unei acţiuni de propa­
p o a t e s e r v i c a m o d e l , a t â t în p r i v i n ţ a o r ­
gandă economică, prin încurajarea şi
ganizării muncii de propagandă cultu­
stimularea iniţiativelor particulare pen­
r a l ă , p e c a r e a c e s t e o r g a n i z a ţ i i sunt che­
tru a m e l i o r a r e a m u n c i i agricole, prin in­
m a t e s ă o f a c ă , c â t şi în c e e a c e priveşte
troducerea mijloacelor tehnice moderne
rezultatele pozitive obţinute printr'o ac­
cari servesc acelaşi scop şi p r i n înfiin­
ţiune s t ă r u i t o a r e şi sistematică.
ţarea de cooperative de desfacere, me­
Acţiunea culturală a acestui Despărţă­ nite să asigure revalorizarea produselor
mânt se d e s f ă ş o a r ă deopotrivă în oraşul agricole locale. Paralel cu a c e a s t ă acţi­
Braşov şi în satele din judeţ. une economică se va d e s f ă ş u r a una igie-
In o r a ş e a a creat o seamă de insti­ nică-sanitară, care vizează atât igiena f a ­
tuţii, cu a t â t m a i necesare cu cât Bra­ m i l i e i şi a c ă m i n u l u i c â t şi a c e e a a c o m u ­
şovul contează printre oraşele de elită nei, privită ca o unitate organică.
ale ţării, predestinat pentru funcţia de
important centru cultural, pe care şi-o S ă însemnăm în s f â r ş i t n u m e l e vredni­
j u s t i f i c ă şi p r i n t r ' u n t r e c u t b o g a t în f a p t e cilor şi h a r n i c i l o r conducători ai acestui
de cultură. Dintre aceste instituţii vom D e s p ă r ţ ă m â n t : D o c t o r u l Nicolae Căliman,
aminti în rândul întâi Biblioteca, înfi­ preşedinte şi profesorul Ion Colan, se­
inţată înainte cu trei ani. E a a r e o s a l ă cretar.
de lectură şi o secţie pentru împrumu­
tarea cărţilor. O statistică pe anul tre­ „Pentru adevăr şi lumină"
cut a r a t ă u n t o t a l d e 7308 cetitori, din­
t r e c a r i 3 2 6 3 a u cetit în s a l a d e lectură A ş a se întitulează broşura voluminoasă
iar 4045 au cetit a c a s ă , luând cărţi cu care cuprinde raportul foarte bogat în
î m p r u m u t u l . D e s p ă r ţ ă m â n t u l B r a ş o v a în­ fapte prezentat de Despărţământul Sibiu
fiinţat un Conservator de muzică, care a l A s t r e i . P u s în n e m i j l o c i t ă l e g ă t u r ă cu
funcţionează în b u n e condiţii, fiind pus conducerea centrală, Despărţământul con­
sub îngrijirea d-lor Tiberiu Brediceanu dus astăzi de inspectorul şcolar Silviu
şi Constantin Bobescu. In c u r s u l anului Ţeposu e r a m e n i t s ă fie u n fel d e ş c o a l ă
acestuia, D e s p ă r ţ ă m â n t u l ^ dat viaţă nouă de aplicaţie a principiilor de p r o p a g a n d ă
„Reuniunii de muzică Gh, Dima", una culturală profesate de Asociaţiunea ar­
dintre cele mai vechi reuniuni de acest d e l e a n ă . D e î n d a t o r i r e a a c e a s t a s'a achi­
fel, c a r e în u l t i m u l ' t i m p stagnase. Con­ tat p â n ă acum în m o d demn.
d u c ă t o r i i D e s p ă r ţ ă m â n t u l u i m a i sunt p r e ­ In c u r s u l anului de activitate expirat,
ocupaţi de ideea înfiinţării unui Muzeu D e s p ă r ţ ă m â n t u l din S i b i u a a v u t p e s t e o
regional al „Ţării Bârsei". Pentrucă a- sută de deplasări la sate cu conferinţe
192 GÂND R O M Â N E S C

de caracter economic, i g i e n i c şi p u r c u l ­ pul ofiţeresc, corpurile profesionale şi

tural. A stimulat activitate Cercurilor cul­ cele culturale din localitate, pentru atin­
turale locale, cari sporesc mereu, fiind gerea scopurilor sale. „Universitatea po­
a j u t a t în m u n c a a c e a s t a d e c e l e cinci D e s - pulară" a acţionat mai ales în mijlocul
părţăminte de p l a s ă existente. O atenţie meseriaşilor, organizând festivaluri cultu­
deosebită li s'a dat corurilor ţărăneşti. rale şi conferinţe timp de aproape trei
In c u r s u l a n u l u i 1933 a o r g a n i z a t un c u r s luni.
pentru pregătirea diriginţilor de coruri D e s p ă r ţ ă m â n t u l a r e şi o s e c ţ i e a „Şoi­
săteşti, pus sub conducerea cunoscuţilor milor", condusă de vicepreşedintele dr.
profesori de muzică şi compozitori Tim. L. lonaşiu, care numără peste 100 de
Popovici şi N . O a n c e a . R e z u l t a t u l a fost membri activi şi peste 300 ajutători.
că în 24 de sate s'au înfiinţat imediat Un mijloc admirabil pentru stimularea
astfel de coruri, dintre cari apoi unele a u progresului cultural, practicat de acest
organizat concursuri. Despărţământ la sate, este distribuirea
I n o r a ş u l S i b i u s ' a u ţinut d o u ă cicluri de premii: cântăreţilor distinşi din gură
de conferinţe, unul s p e c i a l pentru corpul s a u din fluer, c o p i i l o r m a i s ă n ă t o ş i şi m a i
ofiţeresc şi reangajaţii armatei. Trebue î n g r i j i ţ i , s ă t e n i l o r c a r i a u cetit în c u r s u l
relevată cu l a u d ă c o l a b o r a r e a p e c a r e o a n u l u i m a i m u l t e c ă r ţ i şi c e l o r c a r i p o a r ­
r e a l i z e a z ă acest D e s p ă r ţ ă m â n t între cor­ tă cele mai frumoase costume româneşti.
 A M PRIMIT LA R E D A C Ţ I E :

Al. David, Bibliografia lucrărilor privitoare la B a s a r a b i a a p ă r u t e

d e l a 1918 î n c o a c e . C h i ş i n ă u , 1 9 3 3 . T i p . E p a r h i a l ă .
G. Roiban, M i r e s m e de o g o r . V e r s u r i . Turnu Severin, 1932. Tip.
L N i c u l e s c u şi Ion N . B o j n e a g u .
Braşovul Literar, B r a ş o v . Iunie 1 9 3 3 .
Societatea de Mâine, C l u j . Iunie 1 9 3 3 .
L'Europe Centrale, Praha. A n u l VIII, n»rele 2 5 — 3 2 .
Erdelyi Fiatalok, C l u j . A n u l I V , nr. 1, 2.
Abecedar, Turda. A n u l I, n»rele 8 — 1 6 .
Erdelyi Museum, C l u j . 1 9 3 3 , nr. 4 — 6 .
Ţara Bârsei, B r a ş o v . Iulie — A u g u s t 1 9 3 3 .
Satul şi Şcoala, C l u j . M a i , Iunie 1933.
Crainicul Cetăţii, B u r d u j e n i . Iunie 1 9 3 3 .
Korunk, Cluj. Ianuarie—Iunie 1933.
Siebenbiirgische Vierteljahrschrift, S i b i u . Ian. — S e p t . 1 9 3 3 .
Hotarul, A r a d . A n u l I, nr. 1, 2 .
Revista Institutului Social Banat— Crişana, Timişoara. A n . 1,1.
Arhivele Basarabiei, Chişinău. Aprilie—Iunie 1933.
Arhivele Olteniei, C r a i o v a . M a i — A u g u s t 1933.
 GÂND R O M Â N E S C
ANUL I. N o , 3 - 4 . IULIE—AUGUST 1933*

CUPRINSUL:
Troian Herseni, Filosofia timpului pierdut.
Victor Papilian, Trădare. ( N u v e l ă fantastică).
G. B. D., O definiţie a filosofiei la E m i n e s c u .
Emil hac, Someşul M o ţ i l o r . . .
G. Bogdan-Dnică, Scrisoare dela A v r a m Iancul.
Emil Cioran, S u b semnul ireparabilului.
Radu Brates, Troiţa.
Valeriu Puşcariu, Gheţarul dela Scărişoara.
Mircea Marc, Vânt de D o b r o g e a .
Victor Jinga, Criza e c o n o m i c ă mondială şi „rezultatele"
conferinţei dela Londra.
D. Şt. Petruţiu, „Telegraful R o m â n " şi literatura d e peste
Carpaţi.
C R O N I C I

CRONICA IDEILOR. Ion Chinezii, A l . Dima, A s p e c t e şi atitudini

ideologice.
CRONICA LITERARA. Ion Breazu, Lucian B l a g a , L a c u m p ă n a
a p e l o r ; 1. Chinezu, A r o n Cotruş, Printre oameni în mers.
CRONICA TEATRULUI. Olimpiu Boitos, Pentru funcţia artistică
a teatrului.
M I Ş C A R E A C U L T U R A L Ă

CÂRTI: P. Sterian, Pregătiri pentru călătoria din u r m ă ( R a d u B r a t e ş ) ;

E. Gamillscheg, V o m L e b e n und W i r k e n d e r R o m a n e n . II. R u m ă n i s c h e
Reihe (Aurel Decei). — R E V I S T E : Abecedar ; Braşovul Literar, Ţara Bârsei.
(Ion C h i n e z u ) . — Î N S E M N Ă R I de O . Boitoş, I. C h i n e z u , С . I. C o d a r c e a .

B U L E T I N U L A S T R E I

H a r t a c ă m i n u r i l o r c u l t u r a l e din B a s a r a b i a ; Bilanţul d e l a S u c e a g al D e s p ă r »
ţ ă m â n t u l u i clujan ; R a p o r t u l b o g a t al S i g h e t u l u i ; C i n s t i r e a m e m o r i e i l u i Z a h a r i a
B o i u ; U n D e s p ă r ţ ă m â n t m o d e l — B r a ş o v u l ; „ P e n t r u a d e v ă r şi l u m i n ă " .

Tipografia . C a r t e a R o m â n e a s c ă " C l u j , C a l e a D o r o b a n ţ i l o r N o 14.

LEI З в - -