Sunteți pe pagina 1din 67

CAND

ROMANESC
No. 7
GAND ROMANESC

1 DECEMVRIE 1 9 1 8

E ziua marilor clipe rezumative. 0 p a g i n ă de istorie, c e a m a i


g l o r i o a s ă din s b u i c u m a t a e p o p e e r o m â n e a s c ă , înfioară a s t ă z i con­
ştiinţa n o a s t r ă cu v r a j a supremelor bucurii sufleteşti, ce p o t încălzi
v i a ţ a unui popor de luptă şi d e biruinţă.
E v o c a r e a ei festivă a r e darul s ă proiecteze lumini noui a s u ­
p r a m a r e l u i act dela Alba-Iulia, sporind în p e r s p e c t i v a vremii p r o ­
porţii lui copleşitoare şi f i x â n d definitiv, în g â n d i r e a p o p u l a r ă , cul­
tul religios a l unităţii n o a s t r e naţionale.
C ă c i în concepţia ce n s t ă p â n e ş t e , c o m e m o r a r e a marilor a c t e
politice nu s e p o a t e limita numai la ritualul obicinuit al peroraţiilor
solemne, c u s p u m a lor e f e m e r ă şi romantică, ci e a trebue s ă s e ri­
dice l a înălţimi, de unde s e deschid priviri inedite pentru a d â n c i ­
rea etică a rostului lor în destinele neamului.
G e n e r a ţ i a nouă, p l ă m ă d i t ă în vuietul d r a m a t i c a l războiului, c u
sufletul ei nervos, biciuit de n e a s t â m p ă r u l unei noui ordine în c a r e
s ă - ş i î n c a d r e z e aspiraţiile, v r e a s ă înţeleagă semnificaţia superioară,
eternă, ce o închide în m ă r e ţ i a lui istorică, evenimentul din c e t a t e a
lui Mihai Viteazul.
Spiritul d e observaţie a l acestei generaţii înregistrează, a p r o a p e
cotidian, f a p t e şi tendinţe în v i a ţ a de stat, c a r i se g ă s e s c în c o n t r a s t
dezolant c u imperativele c a t e g o r i c e c e s e d e s p r i n d din m a r e a o p e r ă
d e l a 1 Decemvrie 1918. E a se agită, c ă c i înţelege s ă t r a g ă concluziuni
n o r m a l e din a n a l i z a fenomenelor naţionale. C u m pune p r o b l e m a ?
N e a m u l r o m â n e s c din A r d e a l a trăit, veacuri d e - a r â n d u l , c e a
m a i cumplită dintre tragediile omeneşti. Suferinţele însă i-au d a t
un ideal, c a r e i-a încordat voinţa s ă reziste tuturor valurilor de co­
tropire şi a d e s e a o r i s ă t r e a c ă la învolburării s â n g e r o a s e , pentru smul­
gerea drepturilor s a l e de libertate naţională.
P e n t r u c ă l a temelia existenţei lui a u stăruit, f ă r ă întrerupere,
e

acele îndemnuri tainice, cari prin e s e n ţ a lor etern umană, s'au d o ­


vedit nebiruite în sbuciumul tuturor p o p o a r e l o r . Misticismul creştin
şi instinctul de rassă, înfrăţite într'o unitate i n s e p a r a b i l ă , a u consti­
tuit pentru noi imensele i s v o a r e de energii morale, c a r i n e - a u d a t în
306 GÂND ROMÂNESC

t o a t e vremile c u r a j u l suferinţei şi p a s i u n e a luptei. D i v e r s i t a t e a î m ­


p r e j u r ă r i l o r politice în c a r i a u trăit provinciile r o m â n e ş t i n'a p u t u t
î m p i e d i c a unanimitatea de simţire a n e a m u l u i r o m â n e s c , c ă c i s u f l e ­
tul lui a fost c ă l ă u z i t t o t d e a u n a şi pretutindeni de a c e l e a ş i porunci
r e l i g i o a s e şi n a ţ i o n a l e , cari ş i - a u s e r b a t triumful în f a s c i n a n t a o p e r ă
dela Alba-Iulia.
A c e a s t ă unitate n a ţ i o n a l ă î n s e a m n ă e a î n s ă un s f â r ş i t ? Rea­
l i t a t e a e i n e p o a t e d a dreptul s ă n e d i s p e n s ă m d e p r e z e n ţ a unui
ideal animator în evoluţia n o a s t r ă v i i t o a r e ? D e sigur c ă nu. U n i t a ­
t e a politică n u e s t e d e c â t cadrul material a b s o l u t n e c e s a r pentru a f i r ­
m a r e a misiunii noastre etice, în m a r e a f r ă m â n t a r e a p o p o a r e l o r lumii.
A b i a d e a c u m începe legitimarea e x i s t e n ţ e i n o a s t r e c a naţiune şi j u s ­
tificarea frontierelor politice, ce l e - a m dobândit p e u r m a unor j e r t f e
a t â t de grele şi d e n u m e r o a s e . întrebuinţând o m e t a f o r ă a m p u t e a
s p u n e c ă suntem cei mai tineri debitori ai umanităţii. Iată adevărul!
Ş i atunci d a t o r i a c e ni s e impune e s t e s ă ne integrăm în istoria ei,
aducându-ii o f r a n d a valorilor specifice a l e sufletului românesc.
O n o u ă e p o c ă s e d e s c h i d e deci, cu m e n i r e a ei de creaţiune n a ţ i o ­
n a l ă în lumina vieţii universale. A c e a s t a ni se p a r e a fi semnificaţia
c e o a r e unirea sub unghiul chemărilor n o a s t r e d e mâine.
N e p u t e m ridica la înţelegerea e i ? N u m ă îndoiesc. C e i c a r e a m
a v u t norocul s ă fim martorii fericiţi a i Unirii, n e simţim p r e a p u t e r ­
nic s t ă p â n i ţ i d e sfinţenia ei, s p r e a nu-i dărui, c u iubire, t o a t e devo-
t a m e n t e l e c e r u t e d e a p ă r a r e a şi c o n s o l i d a r e a ei. P e de a l t ă p a r t e ,
g e n e r a ţ i i l e noui, p ă t r u n s e d e fluidul m a r i l o r elanuri a u şi p r e g ă t i r e a
ş i d a t o r i a s ă s p o r e a s c ă patrimoniul c e li s e transmite, s p r e a-di v a ­
lorifica minunile în l a r g a întrecere a civilizaţiilor. E l e s e b u c u r ă d e
privilegiul r a r de a p u t e a p r i n d e ş o a p t e l e viitorului, de a m e r g e în
c a l e a evenimentelor m a r i , p r e g ă t i n d în e n t u z i a s m e sfinte, isbânzile
v i i t o a r e a l e românismului.
U n i r e a deci, nu p o a t e fi c o n c e p u t ă numai c a simbol a l unor a s -
piraţiuni împlinite, ci e a trebuie î n ţ e l e a s ă şi ca o p i a t r ă de temelie
p e c a r e s ă s e înalţe, în t o a t ă s p l e n d o a r e a lui r o m â n e a s c ă , i d e a l u l n o ­
s t r u d e t o t d e a u n a : intrarea în universalitate.
P e n t r u a c e a s t a însă s e c e r e o s e v e r ă revizuire de conştiinţă t u ­
t u r o r a c e l o r a c a r e , deţinând r ă s p u n d e r i publice în S t a t , a u înşelat a t â ­
t e a din s p e r a n ţ e l e p o p u l a r e şi a u s e m ă n a t îndoieli d u r e r o a s e în con­
secinţele cehii mai strălucit eveniment al istoriei n o a s t r e naţionale.

I. MATEIU
ÎN CREDINŢA CELOR ŞAPTE SFEŞNICE
(Fragment*).

In dreptul unui g r i l a j de c u r t e boierească, M a x i m , pocăitul, s e


o p r i gâfâind.
A l e r g a s e c u frica în c o a s t e , a l e r g a s e c a un besmetic, cotind f ă r ă
nici o s o c o t e a l ă unghiurile străzilor, a ş a c u m îi i e ş i s e r ă l a î n t â m p l a r e ;
a p o i o ţinuse oblu, în g o a n ă d e ibovnic u r m ă r i t d e b ă r b a t , f ă r ă s ă
a l e a g ă , sprintenel l a p â r l e a z u r i , din c u r ţ i l e oamenilor f ă c â n d v a d d e
trecere, i a r l a hăţişurile d e g a r d viu, f ă r ă s ă se încurce, tăind c u
c a p u l şi cu umerii, d r u m drept, p e d e s p i c a t e ,
— Huideo . . . H u u u ! . . .
Omul t r e s ă r i în el. A u z u l îi huia c a un ghioc, iar huiduielile le
s i m ţ e a î n ă l ţ â n d u - s e în minte, c a t r â m b e d e întuneric.
I n a f a r ă de el, p r i n s e un lătrat, unul singur. C â n e şchiop, r ă m a s
din h ă r m ă l a i e , c e m u ş c ă în gol d e n o a p t e ! Ceilalţi î n c e t a s e r ă c a şi
oamenii. Limbile lor s p u r c a t e c u b a l e şi ocări, s e f ă c u s e r ă una cu
întunericul rece.
M a x i m privi înapoi. Nimeni! T o v a r ă ş i i lui C a l i s t r a t nu-i p u t u ­
s e r ă ţine u r m a . O c u r i o a s ă durere, c a un ic gol, i s e a ş e z a s e în
d r e a p t a , s u b c o a s t e şi—1 ţinea îndoit în colică. R ă s u f l a r e a - i p â l p â i a
u ş o r şi gângav, p e coşul pieptului u m f l a t p e s t e m ă s u r ă şi d e o d a t ă ,
« a u n şuier horcăit s e s u g e a înăuntru, c a ş i c u m tot trupul ar fi s c ă p a t
din g u r a unui imens a s p i r a t o r .
Creierii l u c r a u iute şi felurit, d a r f ă r ă spor. N u e r a în s t a r e s ă
t r a g ă un g â n d p e poteca luminată a minţii, nici m ă c a r s ă încheie o
v o r b ă cu rost. D o a r simţirea, smintită de s p a i m ă , t r ă i a în el. Inima
îi b ă t e a c a un p u m n într'o u ş ă ; p e la tâmple, fire subţiri d e s u d o a r e
musteau anevoie?..

*) Din romanul ce va apărea în luna Decemvrie, în Colecţia Gândului


Românesc.
308 GÂND R O M Â N E S C

S c o a s e batista, s e şterse, a p o i îşi f ă c u v â n t c a s ă s e r ă c o r e a s c ă .


C i u d a t ! M i ş c a r e a a s t a d e nimic îl trezi. î ş i dete î n s ă s e a m a . Conţinea
in ea un m i e z de înţelepciune. S e p u t e a întâlni c u b u c ă t ă r e a s a , a v e a
să-1 v a d ă n e v a s t a . . . Ş i f a ţ ă d e c e l e d o u ă femei, el trebuia s ă a i b ă
t o t d e a u n a a c e e a ş i înfăţişare, puternică şi d â r z ă . Prin u r m a r e , în timp
c e mintea-i a l e r g a în neştire c a r o a t e l e căluşeilor, o a l t ă g â n d i r e m a i
a s c u n s ă , m a i tăcută, d a r şi m a i credincioasă, l u c r a în folosul lui,,
a p ă r â n d u - 1 . P a r c ă a v e a d o u ă minţi.
M a x i m deschise p o a r t a . In fund, c l ă d i r e a c e a m a r e a c a s e i s e
d e s p r i n d e a pe nesimţite, din întunericul nichelat a l grădinilor înveci­
nate. P e p â n z a alburie a faţadei, c u r g e a u ţurţuri de lumină. Un sin­
gur geam, cel d e l a c a m e r a lui din subsol, înfigea un bot de lumină
artificială în noapte, p a r c ă s ă fixeze c l ă d i r e a u ş o r plutitoare, d e
c u r t e a ţ e a p ă n ă în a ş e z a r e a ei, c a u n liman. încolo, d o a r p ă t r a r e d e
întuneric, în dreptul ferestrelor s t i n s e . . .
M a x i m se linişti:
M a d a m a a plecat. In b u c ă t ă r i e e întuneric . . .
Intră în c u r t e şi t r a s e p o a r t a de fier. D o u ă drumuri de a s f a l t ,
în ocol p e l â n g ă rotondele de flori, p a r c ă înfiripate din virajul ele­
g a n t a l unei maşini, s e încheiau în f a ţ a casei. M a x i m o luă p e alături,
prin p a j i ş t e a u m e d ă . J o s , în o d a i a lui, îl a ş t e p t a n e v a s t a şi el nu voia
s ă fie auzit de fel, la sosire. I a r p e drumul p a v a t , ghetele p o c n e s c
m ă r u n t din tocuri şi scot din scârţâitori, strigăte u s c a t e şi subţiri, ca
s c â n d u r i l e unui p a t vechiu.
In c u r t e a din s p a t e l e casei, s e opri. Dincolo de g r a j d şi d e
m a g a z i a de lemne, c u r t e a se p r e l u n g e a f ă r ă îngrădire, cu un c r â m -
peiu de l i v a d ă — g r ă d i n a — până'n malul a b r u p t a l Arieşului. I se
spunea, f ă r ă nici un rost, g r ă d i n ă . Poiană, cu c â ţ i v a pomi uitaţi de
s e c u r e şi p a j i ş t e încreţită d e a r ş i ţ ă , a t â t e r a , în hatul t ă i a t între p a r c u l
castelului şi „ b e r c u l " satului, pentru viitoarele c l ă d i r i . . , D a r p e aici,
aerul bun, întruna primenit d e vânt, lumină şi susur de a p ă , b ă t e a
c a printr'o t r e c ă t o a r e , lovind în plin, din s p a t e , c l ă d i r e a .
Aci îi p l ă c e a , în puţinele clipe de r ă g a z , m a i a l e s noaptea, s ă - ş i
d e p e n e privirea.
Un plop, înnodat frunză c u frunză în puf d e polei sur, p ă r e a un
caier g a t a de d e p ă n a t . L â n g ă mal, doi pomi gemeni se priveau, ca
într'o oglindă. M a i încolo, p e p a t u l de prundiş sclipitor, a g ă ţ a t de
b r a ţ e l e luncii u n d u i a în voie Arieşul, c a o b r o b o a d ă d e argint într'un
h a m a c de m ă t a s e . Ş i vuietul a s p r u al r â u l u i suna altcum, la hotarul
dintre lumină şi întuneric, s e d e s t r ă m a p a r c ă în joc d e pietricele.
Cerul e r a p r e s ă r a t de ţ ă n d ă r i luminoase şi un măeiniş d e p u l b e r e
a l b ă c ă d e a în g r ă d i n ă , ca'n gura unui s a c . Elementele firii, c a sub>
GÂND ROMÂNESC 309-

p u t e r e a unui t a l i s m a n magic, se a r ă t a u v r ă j i t e . L e b ă d ă , chiciură, a r ­


gint şi c â n t de f l a u t . . .
P e M a x i m nu-1 m a i m u l ţ u m e a odihna cu s i m p l u p o p a s a l trupului.
A b i a c â n d se î n ă l ţ a din trup în simţuri, ş i simţurile îl p u r t a u în voia
lucrurilor, c â n d i s e p ă r e a c ă p l u t e ş t e în sclipiri d e s t e l e şi'n sclipiri
d e rouă, c ă se î m b r a c ă în foşnet d e frunză şi'n m u r m u r d e p â r ă u ,
a b i a a t u n c i cunoştea ce-i mulţumirea. Ş i încă nu e r a l a ţel. M a i
c u n o ş t e a o s t a r e , c â n d prin p o r ţ i l e deschise a l e sufletului, eul s ă u
î e v ă r s a t s e f ă c e a una cu însăşi f ă p t u r a lumii, se t o p e a în umbră, s a u
s e î m p r ă ş t i a c u stelele, p e cer.
— N i . . . na . . . Vino'ncoa . . .
M a x i m îşi r ă s u c i de n e c a z m â n a din pumn. P a r c ă e r a un f ă c u t !
S ă n a i b a o clipă d e linişte! Poftim... a c u m şi Puipui vizitiul, îi v ă ­
t ă m a c o n t e m p l a r e a . S e întoarse necăjit, la g r a j d .
— Ce, Puipui, înhami c a i i ?
— î n c ă nu, Domnule M a x i m . . . doar îi curăţ...
— E d e vreme... Domnul Inginer s o s e ş t e l a o r a d o u ă s p r e z e c e . . .
Ş i trecu m a i d e p a r t e . S e opri în dreptul casei, s ă m a i inspecteze
o d a t ă c u r t e a . A p o i , deschise u ş a . S c a r a de serviciu şi coridorul s u b ­
s o l u l u i e r a u luminate. In dreptul odăii, fu prins d e îndoială. C u m ­
p l i t ă v i a ţ ă îi e r a s o r t i t ă ! A b i a de făcu un p a s c ă t r e libertate şi n u ­
m a i d e c â t , îl p r i n d e a u grijile.
II s g â n d ă r e a o n o u ă întrebare. E r a el a ş a , c u m voia s ă a p a r ă ,
falnic în trupu-i mărunt, şi m a i c u s e a m ă v i j e l i o s ? O a r e dincolo d e
s t r a j a n e m i ş c a t ă a chipului, se cunoştea în el, ţinutul înfricoşat al
sufletului?
î ş i a r a n j a c r a v a t a , se s ă l t ă d e d o u ă ori în vârful picioarelor,
p a r c ă s ă se î n s t ă p â n e a s c ă bine în noua lui p o s t u r ă , a p o i cu b ă g a r e
d e s e a m ă , c a şi c u m a r fi vrut s ă n u d e ş t e p t e p e cineva din somn,
d e s c h i s e u ş a şi intră în o d a i e .
— S o r ă , D u m n e z e u cu tine!
S e oprise l â n g ă prag, c u m â n a s t â n g ă în s u s , în semn d e bine­
cuvântare.
P e p a t , sta trântită o femeie. N u odihnea, nici nu t r â n d ă v e a , ci
dimpotrivă, p a r c ă se ţinea la v e d e r e . C u m a n i l e s u b c a p , ca s ă i s e
arcueze pieptul, învelită c a într'o e ş a r f ă , d e un camizol subţire, e a
p ă r e a o prostituată, ce-şi înfige trupul în ochii unor clienţi d e l a fe­
reastră.
F ă r ă s ă clintească, e a - i r ă s p u n s e :
— M a d a m a a plecat... A i de m â n c a r e în bucătărie...
M a x i m o f t ă plin de griji.
— N u mi-i a mânca, soră...
310
GAND ROMANESC

î ş i s c o a s e surtucul şi p ă l ă r i a , şi l e a t â r n ă în cuier, a p o i tot p e


furiş, p a r c ă s ă nu d e r a n j e z e femeia, se a p r o p i e d e m a s ă şi-şi t r a s e
un s c a u n .
î n c ă p e r e a e r a foarte m a r e ; d e m a r e c e e r a , p ă r e a g o a l ă . P a t u l ,
c e l e d o u ă d u l a p u r i şi p o l i ţ e l e c u rafturi s t a u î m p i n s e în fund, l â n g ă
zid. D e a s u p r a patului, d o u ă p o r t r e t e prinse în c a d r e a u r i t e . In p r i ­
mul, bustul unui bătrân, foarte b l a j i n l a înfăţişare, c u t o a t ă figura-i
a s p r u a r a n j a t ă , a m e r i c ă n e ş t e — m u s t ă ţ i r a s e şi b a r b ă d e m a r i n a r ,
în vizieră —, c u ochii î n s ă mari, în c u r g e r e n e s e c a t ă de lumină şi
f r u n t e a arcuită, p a r c ă sub p r e s i u n e a unei continue gândiri. O p l a -
c a r d ă indica: P a s t o r u l R u s s e l l , descoperitorul tainei celei mari.
A l doilea p o r t r e t e r a n u m a i forţă şi hotărîre. Un p a l a t în s t i l
modern, din colţuri ş i linii drepte, c u b a l c o a n e m u l t e ş i t e r a s ă în l o c
de coperiş, a v â n d într'un colţ, printr'un p r o c e d e u trucat, fotografia
unui b ă r b a t , J u d e l e Rutherford — d u p ă indicaţia p l a c a r d e i — i a r
c l ă d i r e a , p a l a t u l p e n t r u încuartiruirea profeţilor, la înviere. T â n ă r ,
r a s complet, c u figura ovală, t r ă s ă t u r i drepte şi ochii puţin încruciş,
Rutherford c ă t a provocator, c u o m â n ă în buzunar, c e a l a l t ă s t r â n s ă
pumn, g a t a p a r c ă de g â l c e a v a .
S u b c e l e d o u ă portrete, în chenar de s â r m ă a r ă m i e , a t â r n a f o ­
tografia lui M a x i m , militar. încolo, păreţii goi, daţi cu var. A l b u l lor
sgrunţuros m ă r e a şi mai mult p a r c ă dimensiunile camerii. In dreptul
ferestrei, m a s a d e lucru, c u vrafurile de cărţi, printre c a r i ieşea la
v e d e r e cuvertura roşie, c u flori mari aurite, plină d e p e t e de c e r ­
n e a l ă şi d e împunsături d e peniţă. A c i e r a locuşorul s ă u de r e t r a ­
g e r e şi de reculegere.
Pocăitul l u ă o c a r t e l a î n t â m p l a r e şi începu s'o r ă s f o i a s c ă , d a r
r e p e d e s e r ă s g â n d i . M e r s e p â n ă l a u ş ă ş i de acolo, începu s ă m ă ­
s o a r e c a m e r a , c u p a ş i mari, a r u n c â n d piciorul din genunchi, c a a l t ă ­
d a t ă la exerciţiile d e înmlădiere, l a regiment.
P e femeie o prinse r â s u l ; b a r b a t u - s ă u e r a p e s t e m ă s u r ă d e c a ­
raghios. Om pipernicit ş i nevoiaş, c a r e m e r g e a în d e o b ş t e cu p a ş i
m ă r u n ţ i şi şterşi de bătrân, încerca s ă s e g r o z ă v e a s c ă cu măreţii d e
voinic.
— Un, doi, trei, p a t r u , cinci, ş e a s e . . . bun...
A p o i , o l u a în lat.
— Ce te-a apucat, d r a g ă ?
Pocăitul, cu un gest mut, c a d e bezea, îi opri vorba.
F e m e i a se s ă l t ă într'un cot. N u - ş i c r e d e a ochilor. P o a t e p e M a ­
x i m îl lovise p a t i m a b ă r b ă ţ i e i ? . . S e şi cuvenea! N i c i o d a t ă n u f u s e s e
el un soţ în putere, dar în timpul din urmă, înnebunit de gândiri ş i
păreri, o u i t a s e d e tot. V o r b e a c a în c ă r ţ i l e de rugăciune, în p i l d e .
GÂND ROMÂNESC 311

De-1 îmbia l a d r a g o s t e , s e speria, c a de o nelegiuire, şi a v e a mintea


ţintă înapoi, l a biserica din C l u j , p r ă p ă d i t ă prin neghiobia unor i s ­
cusiţi, ca şi el.
— Bun... bun... m o r m ă i M a x i m .
Apoi întorcându-se către nevastă:
— D u m n e z e u a fost c u noi a s t ă s e a r ă şi d e a c u m înainte, c r e d
c ă ne v a a j u t a mereu... P o a t e c â n d v a , a c e a s t ă n e v r e d n i c ă odaie,
o d a i e de simbriaş, v a a j u n g e în d e s f ă t a r e de s l a v ă , c a şi „cortul în­
trunirii", o u m b r ă a bunurilor viitoare...
P e chipul femeii, linia s u b ţ i r e a buzelor se î n t o a r s e într'o c u r b ă
d e b a t j o c u r ă prelungită în fiecare o b r a z , cu o d u n g ă perfidă, c a u a
fir de m ă t a s e v e r d e . II p r i c e p u s e .
Pocăitul nu l u ă s e a m a .
— P a t u l t r e b u e t r a s l â n g ă sobă... D u l a p u r i l e pot fi l ă s a t e la l o ­
cul lor. Aci, vine m a s a , şi în faţă, băncile... T r a g e m şi laviţa. î n c a p ,
cred, p â n ă la treizeci d e oameni.., c â n d om fi m a i mulţi, om vedea...
F e m e i a nu p u t u r ă b d a . P r o s t i a lui M a x i m p u t e a s ă le z ă d ă r n i ­
c e a s c ă tot norocul, c ă z u t d u p ă m u l t ă t r u d ă şi v i e a ţ ă nesigură. S e
g ă s e a u în c a s ă binecuvântată, f ă r ă s t ă p â n ă — c u un s t ă p â n m a i mult
p e drumuri — ei doi, de capul lor, domni cu a d e v ă r a t , şi i a t ă a c u m ,
p e p r o s t u l de b ă r b a t veşnic în n e a s t â m p ă r , f ă c â n d planuri,,,
— N u m a i , de n'ai p ă ţ i - o c a la C l u j , . ,
Pocăitul r i d i c ă o privire obosită, P a r ' c ă tot trecutul i s e a ş e z a s e
d e o d a t ă p e p l e o a p e , în s t r a t n e g r u d e p l u m b .
— S o r ă , acolo, nu eu a m p ă c ă t u i t , şi nici unul dintre a i noştri
fraţi, c a r e s'au încredinţat în vorba mea.,. E u m ' a m ţinut d e testa­
mentul fratelui R u s s e l l şi de îndemnurile a t â t d e bine chibzuite a l e
judelui Rutherford... M a r t o r i ei îmi sunt,,,
î ş i c o m p l e t ă gândul c u m â n a s p r e tablouri.
— Ş i totuşi, v'au a l u n g a t în o c a r ă şi'n bătaie... îl întărită femeia.
Pocăitul oftă c u obidă.
— N e g ă s e a m bine la C l u j , în „suterenul" Universităţii. Nimeni
nu ne ţinea de r ă u . Domnul Docent P e t r i ne p r o t e j a , n e iubea. C e
om d e t r e a b ă ! . . Vezi, e r a unitar şi unitarii n u n e - a u duşmănit nici­
odată... Tot unul d e - a i noştri, a c e l nefericit G h e r a s i m , n e - a v ă ­
tămat...
Venise în dreptul ei, nervos. M â n a s t â n g ă îi t r e m u r a c a p e g â ­
tul viorii.
— Diavolul, soră... Diavolul...
Ş i iluminat de un m a r e a d e v ă r , începu s ă e x p l i c e :
— D u p ă cronologie, soră, ne g ă s i m l a încheierea celor ş a s e mii
d e ani, a d i c ă a celor ş a s e zile, şi l a începutul celei d e a ş a p t e a . . . S u n -
312 GÂND ROMÂNESC

tem deci în p r a g u l epocei de aur, înconjuraţi de zorile mileniului...


D a r Diavolul nu e încă legat şi goneşte în voie. El, sub chip a s c u n s
d e zidar, d ă r â m ă l o c a ş u r i de cinste, s p r e a înălţa u r i c i o a s e t e m p l e
ecleziaste, iar c a falş păzitor d e grădini dumnezeieşti, s m u l g e din
inima omului, sâmburile de m ă s l i n şi-i p l a n t e a z ă s ă m â n ţ a d e m u ş ­
tar... D e aceea, cu tot seriosul m ă întreb, soră, d a c ă în G h e r a s i m , nu
s'a a s c u n s vicleanul?... C e figură blajină, ce v o r b e dulci şi ce suflet
otrăvit!..
F e m e i a t ă c e a . C u n o ş t e a p e de rost p o v e s t e a bisericii din C l u j
şi a nevrednicului G h e r a s i m , c a r e cheltuise toţi banii, p e cei puţini
a d u n a ţ i cu talerul, d e l a fraţii în credinţă, c â t şi p e cei mulţi veniţi
din A m e r i c a , d e l a j u d e l e Rutherford. O auzise de a t â t e a ori! Dar,
f a ţ ă de prost şi de îndărătnic, n a i a l t c e v a m a i bun de făcut, decât
s'asculţi c u r ă b d a r e .
L u m i n a lămpii, p e tavan, f ă c e a un c e r c a l b şi o gânganie m i c ă
î n t â r z i a t ă — p ă i a n j e n s a u molie — se m i ş c a încet, p a r c ă c e r c e t â n d
ceva. A l u n e c a , s e oprea, a p o i d u p ă c e îşi p r o b a gândurile, o c â r m e a
în a l t ă direcţie, întâlnire de d r a g o s t e , loc d e p o p a s s a u de p â n d ă ?
C e voia o a r e ? P o a t e c ă î m b ă t a t ă de lumină, o r b ă c ă i a z ă n a t i c ă prin
p a t a d e reflector, p â n ă c e picioarele s e vor d e s p r i n d e şi, vlăguită, v a
c ă d e a — u s c ă t u r ă — din t a v a n p e p o d e a , c a un grunj d e v a r .
— E l a stricat biserica n o a s t r ă cu a t â t a t r u d ă înfăptuită. El, f ă -
c â n d u - s e u n e a l t a pentacostaliştilor s a u cine ştie a c ă r e i secte v r ă j ­
m a ş e . . . G h e r a s i m ! . . A p ă c ă t u i t rău, soră... a p ă c ă t u i t prin î n g â m f a r e
ş i ambiţie...
F e m e i a îşi m u t ă privirea d e l a g o a n g a din tavan.
— E u a ş zice s ă te opreşti, altfel ai s'o păţeşti...
V o r b e l e femeii nu s u n a u a sfat, n ' a d u c e a u nici m ă c a r a b u n ă ­
voinţă, ci dimpotrivă, plumbuite c u c i u d ă şi o t r a v ă , e l e loveau, sfâr­
t e c â n d planul t r a n d a f i r i u a l omului.
— C â t de g r e u te încearcă Dumnezeu, prin astfel d e gândire,
soră...
Ş i d u p ă ce oftă, zise ca pentru el:
— A ş a e dat... R ă u l e îngăduit de D u m n e z e u şi c u î n d r ă s n e a l a
amăgirii, chiar p e Domnul nost' I s u s Christos, Diavolul 1-a ispitit...
A p o i în chip de sfat:
— Cuvintele Diavolului s u n ă dulce, c a ş o a p t e l e flautelor şi îm-
;
bolditor la lucrul p ă c a t e l o r , c a ciupitul harfelor. L a s l u j b a - i d e dul-,
c e a ţ ă , intră c u l a u d ă m a r e , nevolnicii, inimile stricate, înşelătorii, n ă ­
răviţii sau cei p l ă p â n z i cu firea...
D a r îşi c u r m ă p o v a ţ a . F e m e i a nu-i u r m a şirul, ci în t a b ă r a min­
ţii, ea m e ş t e ş u g e a un g â n d potrivnic şi de b a t j o c u r ă .
GÂND ROMÂNESC 313

— C u l c ă - t e , soră... E târziu. E u a m de lucru... Ş i a ş a g â n d u r i l e


n o a s t r e nu sunt p e o potrivă... U n a este dorinţa ta, altul, focul meu...
A p o i , la miezul nopţii, m ă duc l a g a r ă s ă a ş t e p t p e domnul Inginer
şi p e fratele său...
Pocăitul trecu l a m a s ă şi luă o c a r t e , din vraf; s c o a s e din s a l t a r
h â r t i e şi d o u ă creioane, unul a l b a s t r u şi altul r o ş u — îi p l ă c e a , c â n d
scria, s ă sublinieze şi s ă f a c ă însemnări. R â n d u r i l e cărţilor e r a u c â n d
c u a l b a s t r u c â n d c u roşu, tivite; d e albul marginilor, s t a u lipite b u ­
c ă ţ e l e d e hârtie, r e g u l a t t ă i a t e c u foarfecă, pentru comentarii p e r s o ­
n a l e . A ş a v ă z u s e l a G h e r a s i m , a ş a f ă c e a şi el. Filele, a s t f e l f r ă m â n ­
tate, c ă p ă t a u p e n t r u alţii m a i m u l t ă însemnătate, iar el, t r ă g â n d cu
creionul roşu, sub versul a l e s , şi-1 a p r o p i a în întregime, îl ţinea p a r c ă
l a subţioară, l â n g ă inimă, c a un sgârcit, c o m o a r a , să s i m t ă c u m s e
f a c e schimbul între sufletul s ă u şi sufletul avutului.
F e m e i a nu s e d e s b r ă c a . C e a s u l din p ă r e t e a r ă t a de a b i a o r a
zece. î ş i p r i v e a b ă r b a t u l c u ochi pitiţi. A v e a în f ă p t u r a lui, mult c a ­
r a g h i o s ! Nu-1 p o d i d e a de loc b ă r b ă ţ i a . Ş i totuş, s e l e g a s e d e el. P e
v r e m e a c â n d l u c r a la fabrică, cunoscuse mulţi bărbaţi, unii frumoşi,
alţii voinici, s e iubise cu ei, î n d u r a s e multe a m ă g i r i , s u f e r i s e chiar
b ă t ă i şi vorbe grele, p â n ă c â n d întâlnise p e M a x i m , prin c a r e din-
tr'odată, t r e c u s e în a l t ă lume, într'o lume tăcută, p a ş n i c ă şi m i s t e ­
rioasă.
„ î n a i n t e d e a-mi fi soţie, d o m n i ş o a r ă S u z a n o , trebue s ă - m i fii
s o r ă " . . . îi s p u s e s e el. Ş i a s t e cuvinte, p e şoptit rostite, c a din a d â n ­
cul unei taine, o f ă c u s e s ă z â m b e a s c ă . Cuvinte n ă r o a d e d e p o p e a s c ă
o b â r ş i e ! C e preţ p u t e a u a v e a , în d e s m ă ţ u l fabricii? D a r tocmai p r o ­
s t i a lor o f e r m e c a s e . P r i n d e a în ele c e v a nou, c e v a bun. Ş i e r a d o ­
r i t ă de o v i a ţ ă m a i tihnită, ea, c a r e p â n ă atunci, nu c u n o s c u s e d e c â t
s m â n c e l e l e dragostei, printre vorbe î n ş e l ă t o a r e s a u d e o c a r ă . A j u n ­
s e s e astfel, soţie Igiuită şi prin a s t a , femeie f ă r ă g r i j ă . P ă r ă s i s e f a ­
brica. C e l e l a l t e fete o invidiau. In subsolul Universităţii, u n d e M a ­
x i m e r a laborant, se simţea s t ă p â n ă şi D o a m n ă , l a o l a l t ă c u toate ve­
cinele ei. N ' a v e a de lucru d e c â t pentru c a s ă , p u t e a s ă h o i n ă r e a s c ă , s ă
t r â n d ă v e a s c ă , a t â t cât voia. Ş i totuşi, nu e r a fericită! Necunoscutul,
c a r e a l t ă d a t ă o î m b i a s e la noua ei viaţă, îi s t a a c u m în s p a t e , c a o
p o v a r ă . S e p o c ă i s e şi ea, îşi însoţise bărbatul la a d u n ă r i ; îi a s c u l t a s e
pe toţi vorbind, uflii înţelepţi şi potoliţi, c a a c e l G h e r a s i m , de c a r e
a t â t a se p l â n g e a M a x i m , alţii dimpotrivă, ţanţoşi, gâlcevitori, a p u ­
caţi s a u nebuni, şi mulţi prefăcuţi nevoie m a r e , blajini la chip şi
a m a r n i c i l a suflet. A u z i s e tot felul de c u v â n t ă r i şi discuţii, unele p e
înţelesul tuturor, a l t e l e curate nebunii; u r m ă r i s e c â t ă v a vreme p l a ­
nul divin al vârstelor, a ş a cum îl t ă l m ă c i s e R u s s e l l , şi se s t r ă d u i s e
314 GÂND R O M Â N E S C

serios cu profeţiile, p e c a r e Rutherford îşi întemeiase î n v ă ţ ă t u r a d e s ­


p r e învierea profeţiilor şi a milioanelor, c e nu vor m u r i niciodată. P e
u r m ă , nu le m a i luă în s e a m ă ; îşi v e d e a de g â n d u r i l e ei. Ş i ce b a t j o ­
c u r ă ! G â n d u r i l e ei se întorceau frânte, c ă t r e f a b r i c a d e l a m a r g i n e a
oraşului, c ă t r e băieţii cei r ă i şi frumoşi c a r e o iubeau şi o b ă t e a u .
— E r a u s ă m ă o m o a r e azi...
G l a s u l p ă c ă t o s al b ă r b a t u l u i o întoarse din fuga ei, c ă t r e t i m p u ­
rile de odinioară.
— D a , e r a u s ă m ă o m o a r e comuniştii lui C a l i s t r a t . . .
Pocăitul, întors, c u scaunul p e j u m ă t a t e , c ă t a p r i l e j d e v o r b ă .
F e m e i a nu se clinti. S t a într'o r â n ă , cu m â n a sub c a p , zâmbind întu­
necat şi mocnit, printre p l e o a p e l e a b i a deschise.
— D a şi eu!... L e - a m stricat a d u n a r e a . . .
M a x i m s e s c u l a s e în picioare. R â d e a a c u m şi r â s u l i s e s g â i s e
într'o schimonoseală, c a r e p a r c ă p r i n s e s e s t r â m b faţa, gâtul şi o
p a r f e din t r u p . A v e a un u m ă r ridicat şi pumnul s t r â n s la piept, g a t a
s ă izbească.
F e m e i a continua s ă - 1 d i s p r e ţ u i a s c ă . C u n o s c u s e d o a r p e c o m u ­
nişti, l a C l u j ! N ' a v e a u ei s ă se t e a m ă de u n p r ă p ă d i t c a M a x i m .
— S o r ă , eu d e aici, din C â m p i a Turzii, îi alung... şi c â t oiu fi o m
în putere, picior d e comunist n u m a i c a l c ă pietricelele satului.
Ş i începu s ă s e plimbe dintr'un c a p ă t în c e l a l t a l camerii, c u
p a ş i m ă r u n ţ i şi iuţi, c a un om, c a r e a p i e r d u t un lucru şi z ă p ă c i t đ e
necaz, trece cu v e d e r e a p e s t e el.
O b ă t a i e s f i o a s ă în f e r e a s t r ă îl opri din m e r s . S u z a n a sări; în s u s ,
u ş o a r ă şi isteaţă, r ă s u c i n d u - s e din mijloc, în p a s d e sfreiiel. E r a în
m a r e încordare. C a p u l , înfundat între umeri, p ă r e a mic şi rotund, i a r
ochii îi sclipiau s ă l b a t e c .
Din nou, a c e e a ş i b ă t a i e . A t u n c i femeia se repezi la f e r e a s t r ă .
— A ş v r e a s ă vorbesc c u domnul M a x i m . . .
— 0 femeie... a n u n ţ ă S u z a n a .
Pocăitul se a p r o p i e . D e o d a t ă s e izbi d e un chip, t ă i a t în negru,,
c a p e o p l a c ă d e fotograf; e r a propriul s ă u chip r ă s f r â n t în o g l i n d a
c e a n e a g r ă a sticlei. M a x i m îşi s t r â n s e ochii, c a d o u ă p ă s t ă i de f a s o l e .
— S u n t M ă r i a d e l a domnul B o a c ă . . .
C a s ă p o a t ă v e d e a , el s e vârî până'n f e r e a s t r ă şi în fine d e s l u ş i
dincolo d e geam, în întuneric, chipul vizitatoarei.
— P e mine m ă cauţi, s o r ă ?
— Da.
—• Poftim înăuntru atuncia... şi-i f ă c u s e m n c u m â n a s ă o c o l e a s c ă
p e dinapoi, c a s a .
— D u p ă c a s ă , e o scară... p e a c e e a scobori.
GÂND ROMÂNESC

A p o i , cu bunăvoinţă:
— Vin şi eu numaidecât...
î ş i l u ă haina p e umeri şi ieşi s ă întâmpine musafirul.
S u z a n a a v e a d e c e petrece, O femeie, în plină n o a p t e , sosind n e ­
c h e m a t ă l a b ă r b a t u l său... î n t â m p l a r e a e r a cu h a z .
C â n d u ş a s e deschise, e a încercă o înciudare m ă r u n t ă . O t â n ă r ă
Iată, c u p ă r u l blond, î m b r ă c a t ă c u r a t şi cuviincios în negru, c u o j a ­
chetă s c u r t ă p e s t e rochie, i n t r a s e în c a m e r ă , u r m a t ă de M a x i m .
F a t a veni în dreptul ei, în chip d e cunoştinţă.
— S u n t M ă r i a şi s l u j e s c l a domnul B o a c ă . . .
A p o i , î n d r e p t â n d u - s e şi privind c ă t r e M a x i m :
— A m a u z i t a d i n i o a r e a c u v â n t a r e a D u m i t a l e , domnule M a x i m ,
colo în cunie la noi, şi a m venit... căci, a ş a m i - a poruncit...
V o r b e l e fetei s u n a u luminos şi rotund, c a b o a b e l e d e s t i c l ă într'o
ulcică d e cleştar.
F e m e i i nu-i m a i fu a r â d e . F a t a , cu î n f ă ţ i ş a r e a ei s f i o a s ă d a r
hotărîtă, s e v e d e a a nu fi una din a c e l e , c a r e f ă r ă rost s a u p r i c i n ă ,
b â n t u e n o a p t e a c a s e l e oamenilor. A r fi fost chiar f r u m o a s ă s ă s e fi
p u r t a t a l t c u m , femeieşte. A v e a ochi verzi, c a a m u r g u l s p ă l ă c i t , o b r a j i
albi curaţi, uşor smălţuiţi cu u n r o z sticlos, n a s u l puţin r ă s f r â n t şt
g u r a mică. Ii p r o s t e a chipul însă, un g â n d a s c u n s , c a r e t r ă g e a t o a t e
iţele feţei înăuntru, c ă t r e întuneric, în loc s ă le d e a drumul în voie,
c ă t r e v i a ţ ă şi lumină.
M a x i m p r i c e p u n u m a i d e c â t v r e r e a fetei.
O privea sever, p a r c ă s'o intimideze. A v e a p e n t r u fiecare om,
a l t ă p u r t a r e şi p e M ă r i a vroia s'o p r i n d ă prin m e ş t e ş u g u l a s p r i m i i .
— F i i binecuvântată, s o r ă , în c a s a Domnului!...

VICTOR PAPILIAN
STRUCTURA EPICEI D-LUI CEZAR PETRESCU

E c i u d a t cum, azi, p e r s o n a l i t a t e a l i t e r a r ă a d-lui C e z a r P e t r e s c u


întruneşte a t â t e a p a r a d o x e . S ă m ă n ă t o r i s t c a formaţie şi structură,
indică în a c e l a ş i timp cel m a i precis şi m a i susţinut efort de a s c o a t e
e p i c a n o a s t r ă din f ă g a ş u r i l e obicinuite şi a t m o s f e r a s ă m ă n ă t o r i s t ă .
C u n o s c ă t o r ş i ironizator în a t â t e a pagini, a clişeelor şi t r u c a j e l o r lite­
r a r e — le u z e a z ă c a n d i d în tot a t â t e a pagini; p e r s o n a g i i l e s a l e sunt
s a u a ş a c u m toţi n e - a m obicinuit s ă le ştim în literatură s a u , osten­
tativ a p r o a p e , inversul a c e s t o r a . C ă u t â n d s ă a f u n d e în a c t u a l i t a t e a
vie a vremii şi lumii de a z i cele m a i îndrăzneţe şi m a i m o d e r n e sonde,
e în a c e l a ş i chip robit a d e s e a d e sugestiile literare a l e unui trecut
c e ş i - a stins v i a ţ a a p r o a p e c u totul. R e a l i s t prin efortul de a cu­
n o a ş t e v i a ţ a r o m â n e a s c ă în t o a t ă c o m p l e x i t a t e a ei, m e r g â n d p â n ă la
a m b i ţ i a b a l z a c i a n ă a închegării unui d o s a r tipologic complect pentru
t o a t e c l a s e l e s o c i a l e — e totuşi un imaginativ tipic, a l e c ă r u i cele mai
bune pagini sunt de p r o z ă f a n t a s t i c ă şi a c ă r u i p r i n c i p a l ă vocaţie ni
se p a r e c ă e în a c e s t sens. D e a c e e a , deşi psiholog lucid, nu e a c e l
fin seismograf c a r e s ă înregistreze tot tumultul d e nuanţe a unei vieţi
sufleteşti — şi îşi v ă d e ş t e c e l e m a i p r e ţ i o a s e calităţi nu în a n a l i z a
p r o p r i u zisă, ci în c r e a r e a unei a t m o s f e r e sufleteşti prin p r o c e d e e de
sugestie elementară, printr'o derivaţie c e se î n d r e a p t ă firesc s p r e do­
meniile a p a r t e : obsesie, halucinaţie, fantastic, u n d e a r e unele din cele
mai caracteristice realizări.
Prin u r m a r e , încă o d a t ă , un imaginativ, un constructiv.
C e e a c e a determinat diferenţierea s a d e S a d o v e a n u . A p r o p i a ţ i
prin punctul de p l e c a r e , C e z a r P e t r e s c u i - a r fi r ă m a s p e n t r u t o t d e a u n a
în u m b r ă d a c ă nu a r fi fost a c e a s t ă diferenţă d e t e m p e r a m e n t e . I n s ă
lipsa de imaginaţie, dificultăţile d e a c o m o d a r e la diverse teme, vizi­
bile la S a d o v e a n u , l - a u a d â n c i t p e a c e s t a într'o v â n ă m a i a p r o p i a t ă
d e lirism, c a r e îi e c a r a c t e r i s t i c ă .
I a t ă , un e x e m p l u tipic pentru t o a t e a c e s t e a p o a t e fi şi ultimul
m a r e roman a l d-lui C e z a r P e t r e s c u — în c o m p a r a ţ i e c u „Locul unde
nu s'a întâmplat nimic", ultima f r e s c ă e p i c ă a d-lui S a d o v e a n u , şi în
GÂND ROMÂNESC 317

legăturile s a l e c u c e l e l a l t e r e a l i z ă r i e p i c e a l e a u t o r u l u i „întunecării".
F a ţ ă d e cursul lent, a d â n c i t p â n ă l a u n d u i r e a m u z i c a l ă a unui
lirism c e se î n t r e p ă t r u n d e c u epicul, — a l cărţii d-lui S a d o v e a n u —-
„ O r a ş P a t r i a r h a l " a r a t ă c u evidenţă tehnica d e construcţie a d-lui
C e z a r Petrescu, c a şi t o a t ă a c e a ciocnire p a r a d o x a l ă de c a r a c t e r i s t i c e ,
p e c a r e a m indicat-o.
In primul r â n d , a ş fi n e d r e p t şi incomplet d a c ă a ş elimina din
discuţie romanul c a r e a p r e c e d a t c a spirit, a c e s t „ O r a ş P a t r i a r h a l " :
Calea Victoriei, p r e c u m şi c e e a c e ştiu d e s p r e cel c a r e îl v a u r m a —
„ A u r u l N e g r u " — c a r e p a r e a urmări o acţiune ce aici e d e a b i a p r e ­
simţită.
Prins în p r o b l e m a t i c a a c e s t o r d o u ă c ă r ţ i din u r m ă — a unei c a p i ­
t a l e c a r e d e s f i g u r e a z ă şi m a c i n ă toate energiile p u r e a l e rasei, şi a
industriei c a r e frânge la fel c a l m u l p a t r i a r h a l a l unei vieţi c a r e nu
mai e în cursul vremii, — „ O r a ş P a t r i a r h a l " îşi p i e r d e c a r a c t e r i s t i c a
d e i n a c t u a l ă şi lipsită d e orizonturi e p i c ă a provinciei.
In a c e l a ş i timp evidenţiază şi c a r a c t e r u l de construcţie a l lite­
raturii d. C e z a r Petrescu. In a d e v ă r , d - s a a f i r m ă c ă l u c r e a z ă ciclic.
I n s ă c r e a ţ i a s a n'are a c e l c u r s lent şi de a m p l o a r e , într'o s i n g u r ă
direcţie, a obicinuitelor r e a l i z ă r i ciclice a l e epicei europene. A c e s t e a
s e a m p l i f i c ă în timp, c e l e m a i tipice fiind în a c e s t sens c e l e c a r e
u r m ă r e s c o familie în m a i multe generaţii; — ciclurile d-lui C e z a r
P e t r e s c u cresc, c a s ă zic a ş a , în s u p r a f a ţ ă . P e r s o n a g i i l e sunt d o a r
fire de l e g ă t u r ă tehnică, nu determină v i a ţ a romanului, c a r e se î m ­
plineşte s i n g u r ă din e x p l o r a r e a a c â t m a i multe şi m a i diverse s t r a ­
turi sociale, e x p l o r a r e p e s t e c a r e s e p r o e c t e a z ă t o t d e a u n a lumina
mohorîtă, caracteristică viziunii sumbre a d-lui C e z a r P e t r e s c u . A s t ­
fel, între „ C a l e a Victoriei" şi „ O r a ş p a t r i a r h a l " e o înrudire vizibilă,
de p r o b l e m a t i c ă şi a t m o s f e r ă , la c a r e însă nu contribue a p r o a p e cu
nimic faptul c ă p e r s o n a j u l Teofil Steriu, t r ă e ş t e şi moare, episodic,
în a m b e l e . P e r s o n a g i i l e nu sunt u r m ă r i t e a m p l u în creştere, în deve­
nire, ci utilizate ca piese de şah, în construcţii determinate d e viziunea
de moment a romancierului, s a u de necesităţile de r e a l i z a r e a a t m o s -
ferii, a tonalităţii, a vieţii subterane, c a s ă zic a ş a , a romanului.
Teofil S t e r i u e în „ O r a ş p a t r i a r h a l " , u m b r a c a r e împlineşte, f ă r ă
s ă ştie, destinul eroului, S t o e n e s c u - S t o i a n , anonimul gonit din C a p i ­
t a l ă d e chinul p r o p r i e i s a l e mediocrităţi şi a j u n s un p e r s o n a j d e
m a r c ă în o r a ş u l provincial, d a t o r i t ă unei prietenii imaginare c u a c e s t
Teofil Steriu, scriitor şi p r e ş e d i n t e al A c a d e m i e i R o m â n e . R o m a n ­
cierul p u t e a fi altul d e c â t S t e r i u din „ C a l e a Victoriei", f ă r ă ca ultima
c a r t e a d-lui P e t r e s c u s ă s e schimbe cu nimic. I n s ă a c e a i m p r e ­
s i e de sterilă luptă a omului cu puterile r e l e a l e trupului său, cu
GÂND R O M Â N E S C
318

p o v e r i l e din c e în ce m a i a p ă s ă t o a r e a l e vremii, a c e a d e s n ă d e j d e Л
fărâmării tuturor iluziilor, a a m e s t e c u l u i tuturor valorilor, a d ă ­
r â m ă r i i tuturor punctelor d e r e p e r — a t â t d e c a r a c t e r i s t i c e epocii
a o a s t r e — e c e e a c e u n e ş t e s t r â n s în a c e i a ş i tonalitate c e l e d o u ă r o ­
m a n e , c a şi a l t e l e a l e d-lui C e z a r P e t r e s c u .
A c e a s t ă a t m o s f e r ă a p a s ă şi în „ O r a ş p a t r i a r h a l " , în care, nu
n u m a i c ă s e î n t â m p l ă foarte m u l t e lucruri d a r p ă t r u n d multe din în­
v ă l m ă ş i t e l e vânturi a l e veacului. Căci, d a c ă p e r s o n a g i i l e sunt c e l e
obicinuite romancierului nostru, unele din e l e sunt şi obicinuite v r e ­
m i i n o a s t r e . In a d e v ă r , S t o e n e s c u - S t o i a n , în a f a r ă d e anumite m o ­
mente patetice p e c a r i i le î m p r u m u t ă generos autorul, e în a c e l a ş i
t i m p şi tipicul anonim, a t â t de mult şi d e feroce urmărit de d. С . P .
în c ă r ţ i l e sale, anonim a c ă r u i s t r u c t u r ă a m o r f ă , p r o t o p l a s m a t i c ă , îi
f a c i l i t e a z ă tocmai cele m a i diverse p r o c e s e de a d a p t a r e l a v r e m e şi
l o c ; deci u n a din cele m a i c a r a c t e r i s t i c e p r o t o z o a r e a l e o r a ş e l o r noa­
s t r e d e azi.
I a r Adina Buhuş, deşi s e c o n s u m ă c a orice „ F l o a r e Ofilită" a
s ă m ă n ă t o r i s m u l u i provincial, e t o t o d a t ă acel tip m a l a d i v d e femee, gen
în c a r e romancierul a conturat unele din siluetele s a l e c e l e m a i iz­
butite, şi, în n o s t a l g i a s a de e v a d a r e , e a c e i a ş i Adina Gabor
t o r t u r a t ă d e ispitele veacului şi c a r e , d a c ă d e a s t ă d a t ă nu m a i e a t â t
de violent t r i b u t a r ă patetismului Grefei Garbo, r ă m â n e , valorificată
t o c m a i prin a c e a s t ă sobrietate de contur, s e m n a l unor f r ă m â n t ă r i c e
d e p ă ş e s c s ă m ă n ă t o r i s m u l , a n c o r â n d intriga în v â l t o a r e a zilelor n o a s t r e .
Tot soli a i lumii d e azi, Teofil Steriu şi aventurierul e x o t i c Buhuş,
a j u n ş i la a p a t i e în u r m a unei p r e a intense trăiri.
I n s ă c â n d d. C e z a r P e t r e s c u v r e a s ă fie complet, a l ă t u r â n d p r e ­
zentului şi trecutul, în fresca vieţii de provincie, r ă m â n e tributar s ă ­
mănătorismului, d-lui S a d o v e a n u în s p e c i a l . Astfel, d e p i l d ă , c â n d
provincialii trebue s ă v o r b e a s c ă naiv, c a uneori P i c u H a r t u l a r (p.
204, I ) , c a S t a n i c ă Ionescu ( „ c u domnul jurnalist din B u c u r e ş t i a m
e u o chestie g r o z a v ă " ) şi C o a n a L a u r e n ţ i a , reprezentanţi ai naivităţii
provincialului (p. 211 şi 264, I ) , c a băieţii colindători (98 I I ) , c a în
a c e l e g â n d u r i c a r i c a u t ă s ă d e s c h i d ă t a i n a s i m p l ă a morţii (p, 231)
s a u c a în m e d i t a ţ i a lui P a n t â r u (14 I I ) , c u totul r e v e l a t o a r e .
D. C e z a r P e t r e s c u v r e a m a i mult d e c â t s ă s u g e r e z e n a i v i t a t e a şi
plictisul p a t r i a r h a l , c a orice s ă m ă n ă t o r i s t c e s e r e s p e c t ă . In loc de
p â n z a cenuşie a unui păingeniş de sugestii, c a r e d ă a c e a tonalitate
înăbuşită, a p ă s ă t o a r e , vieţii de intrigi m ă r u n t e a provinciei, din „ L o ­
cul u n d e nu s'a î n t â m p l a t nimic" a l d-lui S a d o v e a n u , — d. C e z a r
P e t r e s c u v r e a s ă prezinte un c â t m a i bogat şi m a i obiectiv registru d e
vieţi provinciale, c a r i s ă d e m o s t r e z e prin ele înşile.
GÂND ROMÂNESC 319

I n s ă n e a s t â m p ă r u l s ă u obicinuit îl a n t r e n e a z ă (des în ş a r j ă , i a r
i m a g i n a ţ i a îl d e t e r m i n ă l a construcţie, a m b e l e d e o p o t r i v ă a p r o p i a t e
d e mecanic.
D u p ă c u m p e n t r u unul din p e r s o n a g i i l e r o m a n u l u i s ă u ceilalţi
sunt simplu: „ u n vermut-sifon", „ u n ş v a r ţ dulce", d u p ă c e e a ce c o n ­
s u m ă la cofetărie, tot astfel pentru d. C . P e t r e s c u m a i m u l ţ i dintre
eroii s ă i se r e z u m ă l a o formulă-tip. E drept, v i a ţ a provincială, în
l i p s ă d e m a r i f r ă m â n t ă r i , s a r p ă r e a c ă a c c e n t u i a z ă maniile şi ticu­
r i l e . E o a p a r e n ţ ă . In realitate, a c e s t e a indică t o c m a i puternice s t r u c ­
t u r i interioare.
D. C e z a r P e t r e s c u s e o p r e ş t e uneori l a a p a r e n ţ e . Chiar d a c ă
î n c e a r c ă a d â n c i r e a , n u a r a t ă c l a r sondagiile. S e r e z u m ă l a un tic, l a
o obsesie, c a r e pot frapa, pot c a r a c t e r i z a , d a r nu pot defini. Astfel,
T a c u e omul c e s e t e m e de m o a r t e ; M o g â l e a , a m a n t u l platonic, p e
r â n d , a trei surori c e mor t u b e r c u l o a s e ; C o a n a L a u r e n ţ i a , m a m a ce-şi
a ş t e a p t ă fiul; I o r d a c h e Păun, iubitor de h r i s o a v e . . . . V i a ţ a lor e con­
s t r u i t ă î n t r e a g ă p e o b s e s i a unui detaliu s u f l e t e s c s a u fiziologic, c a p e
o unică a x ă .
A c e s t c a r a c t e r d e construcţie e vizibil m a i a l e s din felul cum s e
g r u p e a z ă f a p t e l e în intriga romanului. E l e nu d e c u r g din altele, ci
s u n t g r u p a t e în a l ă t u r ă r i şi s u p r a p u n e r i ; o s t r u c t u r ă c e l u l a r ă .
Un e x e m p l u : începutul romanului. Un scriitor m e d i o c r u din B u ­
cureşti p r i m e ş t e o s c r i s o a r e d e l a u n fost prieten c a r e îl c h i a m ă l a el,
în provincie. D e a c i înainte t o a t e î n t â m p l ă r i l e sale, în loc s ă d e c u r g ă
din faptul simplu al plecării, se a g l o m e r e a z ă p e n t r u a întări convin­
g e r e a s u b i t ă a eroului c ă e un mediocru, un r a t a t : întâlnirea c u d e ­
canul c a r e îl confundă, timiditatea l a ghişeul p o ş t a l , întâlnirea cu
doi b ă r b a ţ i frumoşi, t o v ă r ă ş i i l e din tren, totul s e c o o r d o n e a z ă d u p ă
o logică d e m o n s t r a t i v ă m a i mult.
E c a r a c t e r i s t i c c u m şi c â t d e frecvent utilizează romancierul vi­
sul, fiindcă îi d ă c u r s l a r g imaginaţiei. I n s ă nu e un sbor c a p r i c i o s
a l fanteziei ci p ă s t r e a z ă tot c o o r d o n a t e l e logice. Astfel, visând, I o r ­
dache Păun, e tot împăciuitor şi absent; C o a n a L a u r e n ţ i a îşi a ş t e a p t ă
fiul, c a r e de a s t ă d a t ă s o s e ş t e ; T a c u s e teme d e m o a r t e şi e a i s e a r a t ă .
S a u , chinuit de g â n d u l c ă 1-a jefuit o a r e c u m p e Steriu, minţind c ă
i-e prieten, S t o e n e s c u - S t o i a n se v i s e a z ă că-1 j e f u e ş t e r e a l m e n t e .
Astfel, c o n d u s uneori d e apetiturile e x a g e r a t e a l e imaginaţiei,
r o m a n c i e r u l construeşte, nu u r m ă r e ş t e , v i a ţ a : o d i f o r m e a z ă la r i g o a r e .
I n n e a s t â m p ă r u l c u c a r e l u c r e a z ă , p i e r d e uneori obicinuita s i g u r a n ţ ă
cu o a r e î n ş u r u b e a z ă c o m p l e x e epice şi m e c a n i s m e sufleteşti, d i l u â n d
materialul de viaţă.
D a c ă , prin proporţii, o p e r a d-lui C e z a r P e t r e s c u r ă m â n e o m a r e
320 GÂND ROMÂNESC

f r e s c ă a lumii n o a s t r e d e azi, cu r ă d ă c i n i vizibile în actualitate, a n i ­


m a t ă prin a c e a s t a — n e a s t â m p ă r u l în c r e a ţ i e îl f a c e s ă t r e a c ă a d e s e a
u ş o r p e s t e multe din legile unei epice a c ă r e i m a s i v i t a t e s ă înfrunte
vremea.
Noi a ş t e p t ă m încă a c e a î n c o r d a r e într'o o p e r ă c a r e s ă însemne
un p r a g p e s t e timp şi p e n t r u noi şi pentru romancier, c ă c i forţa lui
d e creaţie, m a t e r i a l u l d e v i a ţ ă ce-1 a d u c e , a c e a f r ă m â n t a r e interi­
o a r ă şi p e r c e p ţ i a frământărilor vremii — c a r e nu i s e pot c o n t e s t a
— nu ş i - a u găsit încă t i p a r e l e definitive.
OVIDIU PAPADIMA

RUGA POETULUI

Versuie, fluer de argint, ce m a g


A p i c u r a t p e buza ta m e r e u
Un ţipăt d e cocor r ă m a s p e satul m e u
C a p l â n s u l unui D u m n e z e u p r i b e a g ?

F â n t â n ă s ă r u t a t ă 'n peşteri sumbre


D e buza diamantului neştiut,
D e s b r a c ă - t e la g u r a peşterii, de umbre,
Ţ â ş n i n d în a z u r i u necunoscut!

Din p l â n s s u b p ă m â n t e a n de vechi m e t a l e
F ă a r g i n t a t e l u j e r e de a p ă ,
C a ochiul zării trist s ă s t r â n g ă p e p l e o a p ă
î n r o u r a t u l funigel al salbei t a l e !

V e r s pur, cristal rodit a b i a din vis,


O d â r ă s p r e înalt de p e r l ă , d u - m ă
In r â s e t e le-aquarii din abis
S ă a r d , un pumn de gând, s u b clopotul de b r u m ă !

S ă - m i p a r ă sufletul un m a c rodit
C e - ş i s o a r b e s e v a dintr'un fum s u b p ă m â n t e a n
Ş i p â l p â e s p r e stele, întemniţat elan,
S ă s e întoarcă iar în i n f i n i t . . .
EMIL GIURGIUCA
UN PREOT UMANIST: HENRI BREMOND

P e s t e acest mormânt nu de mult închis, n e vom reculege o clipă,


f ă r ă s ă a p ă s a m ţ ă r â n a : acestei u m b r e u ş o a r e , a c e s t u i spirit înaripat
nu i se c a d disertaţii p e d a n t e ori l a u d e greoaie. V a fi mulţumit d e ­
sigur a b a t e l e B r e m o n d d a c ă izbutim s ă trezim în sufletul cititorului,
c e v a din s i m p a t i a şi gratitudinea cuvenită acestui preot umanist, pen­
tru sforţările s a l e d e ani d e a r â n d u l s p r e a î m p ă c a d o u ă idealuri d e
v i a ţ ă a d e s e o r i p u s e în conflict: religia şi a r t a — a c e a s t a din u r m ă
g ă s i n d u - ş i e x p r e s i a c e a mai e l a b o r a t ă în poezie.
A r fi n e d r e p t s ă privim scrierile lui B r e m o n d d e s p r e poezie, nu­
m a i c a nişte recreaţii p e marginea uriaşelor s a l e lucrări a s u p r a isto­
riei misticilor. F ă r ă îndoială, o p e r a vieţii s a l e , pentru generaţiile vii­
t o a r e va r ă m â n e a tot a c e a monumentală „Istorie literară a sentimen­
tului religios în Franţa, dela sfârşitul războaelor de religie"; şi d a c ă
a d ă o g ă m lucrările s a l e a n t e r i o a r e d e s p r e „Provensa mistică în secolul
al XVII-lea", d e s p r e Thomas More, Bossuet, Fenelon, Newman şi
mişcarea oxfordiană, e t c , ni s e pair şi m a i subţiri c e l e trei c ă r ţ i : ta
Poesie Pure, Priere et Poesie şi Racine et Valery, în c a r e se g ă s e ş t e
esenţialul gândirii estetice a lui Biremond. El, cel dintâiu, d e altfel,
ni le-a înfăţişat p e a c e s t e a ca nişte „divertismente", c a nişte d i g r e ­
siuni odihnitoare a f a r ă din c â m p u l de m u n c ă a l istoricului. In fine,
se ştie c ă B r e m o n d califica s i m p l ă „ l e c t u r ă " acel memoriu f u n d a ­
mental, c a r e a avut a t â t a r ă s u n e t în republica literelor, a s u p r a „ P o e ­
ziei pure" citit în t o a m n a anului 1925 la şedinţa a n u a l ă a Institutu­
lui F r a n ţ e i ; — şi e probabil c ă sub condeiul a c e s t u i anglicizant (unii
s p u n e a u anglicizat) cuvântul lecture trebue înţeles tot englezeşte,
a d e c ă lecţie, prelegere. P a r ' c ă discretul a b a t e s'ar fi sfiit, cu un z â m ­
bet în colţul gurii, s ă î n s p ă i m â n t e p e venerabilii s ă i colegi, amintin-
du-le p r e a făţiş trecutul lui de profesor, şi încă de p r o f e s o r iezuit!

Ş i totuşi, .în c i u d a formulelor de modestie ori de prudenţă, c r e d


c ă c e l e trei c ă r ţ i în chestie sunt mult mai mult decât o p a r a n t e z ă în
o p e r a lui. C a m r ă z l e ţ e în a p a r e n ţ ă , e l e converg în realitate, printr'o
3
322 GÂND R O M Â N E S C

d i a l e c t i c ă p a s c a l i a n ă , într'tm singur focar, luminos şi a r z ă t o r : convin­


g e r e a p r o f u n d ă c ă e x p e r i e n ţ a r e l i g i o a s ă şi e x p e r i e n ţ a p o e t i c ă n u sunt
d e c â t d o u ă feţe a l e unui singur m o d de activitate şi d e cunoaştere,
superior căilor raţiunii.
A c e a s t ă c r e d i n ţ ă p o a t e s ă fi izvorît din n e n u m ă r a t e înrâuriri —
d e l a P l a t o n l a N e w m a n , B e r g s o n şi M a u r i c e Blondei, d e l a H o m e r Ia
C l a u d e l şi Valery, d e l a tradiţionala c r e ş t e r e într'o familie din b u r ­
ghezia p r o v e n s a l ă p â n ă la formaţia a u s t e r ă din „ s c o l a s t i c u l " Iezui­
ţilor francezi din A n g l i a . C r e d m a i de g r a b ă î n s ă c ă a c e a s t ă c r e d i n ţ ă
s'a întemeiat, înainte d e toate, p e o e x p e r i e n ţ ă l ă u n t r i c ă p e r s o n a l ă .
D a r oricum a r fi, e a e a ş a de p u t e r n i c ă încât se r ă s f r â n g e , involuntar,
şi în miile d e file a l e operelor lui B r e m o n d c a r i n u ating direct e s t e ­
tica poeziei: d e - a c e e a , s p u n e criticul pătrunzător, Thibaudet, s'ar p u ­
t e a s c o a t e din Istoria sentimentului religios o a d e v ă r a t ă „ g r a m a t i c ă ,
ş i m a i c u s e a m ă o linguistică, a limbii p e c a r e un om o v o r b e ş t e c u
Dumnezeu"; a m s p u n e m a i precis: o stilistică.
A m pomenit în t r e a c ă t de Platon: e lungă, t r a d i ţ i a m i s t i c i s m u ­
lui estetic c a r e ţine d e l a el p â n ă în zilele noastre, c â n d romantismul
ş i simbolismul, între a l t e pricini, i - a u d a t o v i a ţ ă nouă; şi a r fi nime­
rit, poate, — p e n t r u a însemna m a i bine locul lui B r e m o n d în a c e a s t ă
tradiţie, — s ă reamintim a s p e c t e l e s a l e p r i n c i p a l e . Pentru cei vechi,
a t â t G r e c i cât ş i Latini, — şi p u t e m să-1 l u ă m p e P l a t o n d r e p t e x ­
ponentul lor — nu e x i s t ă o deosebire r a d i c a l ă între inspiraţia unui
p o e t e p i c s a u liric şi s t a r e a Sibilei s t ă p â n i t e de zeu: e a c e l a ş feno­
m e n a l entuziasmului, a d e c ă , etimologiceşte, a c e e a ş i p r e z e n ţ ă divină
imanentă, c a r e p o a t e s ă a j u n g ă în m o d n a t u r a l p â n ă l a delir, şi s e
m a n i f e s t ă printr'un flux ritmic d e cuvinte; s i n g u r a diferenţă c o n s t ă
din direcţia plivirii, c a s ă zicem a ş a — e a fiind î n d r e p t a t ă c ă t r e t r e ­
cut, la poetul epic; c ă t r e s t a r e a p r e z e n t ă a sufletului, l a poetul liric;
c ă t r e viitor, l a p r o o r o a c a lui A p o l l o . T o t u ş i o observaţie e s t e d e f ă c u t
— a n u m e , c ă a c e a s t ă i n s p i r a ţ i e divină e s t e un d a r p u r gratuit, iar
poetul nu face nimic c a să-1 merite: nici-o p r e g ă t i r e m o r a l ă ori a s ­
cetică, c i n u m a i un fel d e ucenicie tehnică, o s e a m ă de r e g u l e d e u r ­
m a t ca a c e l e a p e c a r e Aristotel le-a codificat în Poetica lui, c u scopul
d e a potrivi cât m a i bine unealta v e r b a l ă c u e x p r e s i a stărilor entu­
ziaste.

D u p ă venirea creştinismului, a l e c ă r u i nevoi liturgice, î m p r e u ­


n a u în m o d firesc cântecul şi rugăciunea, cei m a i mulţi Părinţi a i
Bisericii greceşti ori latineşti, c a r i ş i - a u însuşit floarea culturii antice,
n'au pronunţat n i c i o o s â n d i r e c o n t r a poeziei, chiar c â ţ i v a din ei a u
e o m p u s f r u m o a s e imnuri bicericeşti, i n a u g u r â n d astfel o tradiţie a
poeziei sfinte c a r e v a fi cultivată, cel puţin în latineşte, p â n ă la S a n -
«AND ROMÂNESC 323-

teul, în secolul a l X V I I - l e a ; în fine, n'ar fi g r e u s ă s e g ă s e a s c ă , l a cel


j n a i m a r e dintr'ânşii, la Sf. A u g u s t u \ d e s t u l e t e x t e î m p ă c â n d p e p o e t
şi p e mistic.
In E v u l Mediu, d a c ă poeţii în limba d e oii nu p r e a sunt porniţi
s p r e misticism, în schimb lirica trubadurilor, g r a ţ i e metafizicei lor
r a f i n a t e a dragostei, a a v u t c â t e o d a t ă c i u d a t e r e z o n a n ţ e religioase;
d a r m a i c u s e a m ă în Italia, c u cântăreţii franciscani, c u Dante, a p o i
«cu P e t r a r c a , p o e z i a a putut a j u n g e l a a n u m i t e t r e p t e a l e vieţii con­
templative.
In p r a g u l R e n a ş t e r i i întâlnim p e cei doi m a r i mistici spanioli şi
scriitori geniali, t o t d e o d a t ă : Sf. T e r e s a d e A v i l a ş i Sf. Ion a l Crucii.
D a r c e e a c e ne i n t e r e s e a z ă m a i mult aci, e s t e divorţul r e p e d e , d e ş i
nu iniţial, dintre R e f o r m ă şi U m a n i s m — în a ş a fel încât C o n t r a R e ­
f o r m a catolică, însufleţită şi c o n d u s ă m a i ale® de t â n ă r a S o c i e t a t e
a lui I s u s , c u l e g e şi transmite c e a m a i m a r e p a r t e din comorile d e s ­
c o p e r i t e de umanişti. In c u r â n d Iezuiţii, apostoli, misionari, p r e d i -
vcatori, confesori a i principilor, infirmieri, s e vor f a c e şi educatorii
elitei tinerilor din A p u s , şi vor a j u n g e în c â ţ i v a ani cei m a i isteţi p r o -
l e s o r i de l a t i n ă din E u r o p a : sunt şi azi! B i n e înţeles, s'a a l c ă t u i t c u
încetul o t r a d i ţ i e p e d a g o g i c ă , un corpus de m e t o d e : s e a f l ă r e z u m a t e
i n vestita Ratio studiorum, c a r e , d u p ă m ă r t u r i s i r e a lui B r e m o n d , a
p r e z i d a t timp de m a i bine d e d o u ă v e a c u r i l a c u l t u r a tineretului f r a n ­
cez, din s â n u l c ă r u i a a u ieşit a t â ţ i a scriitori vestiţi, foşti elevi ai
Iezuiţilor.
Ş i în a c e a s t ă R a t i o a f l ă m c ă exerciţiul c a p i t a l al şcolarilor
=este c e e a c e Iezuiţii n u m e s c „ p r a e l e c t i o " : o a d e v ă r a t ă iniţiere mistică,
n e s p u n e B r e m o n d . O p r a c t i c a u P ă r . R a p i n , P ă r . B o u h o u r s şi a t â ţ i a
.alţii, c l a s i c i şi chiar c a r t e z i a n i d u p ă înfăţişare, în fund însă mistici;
a p r a c t i c a t - o şi tânărul B r e m o n d l a colegiul eclesiastic din A i x - e n -
Provence, şi profesorul B r e m o n d , m a i târziu, c u elevii lui.
Din c e c o n s t ă a c e a s t ă „ p r a e l e c t i o " ?
înainte d e toate, e a r e z e r v ă locul cuvenit raţiunii şi logicei: p r i n ­
t r ' o a n a l i z ă amănunţită, trebue c a inteligenţa elevului s ă fie p u s ă în
s t a r e s ă c u p r i n d ă tot inteligibilul din textul d e explicat. C a a c e a s t ă
înţelegere s ă fie c â t m a i c l a r ă , toate noţiunile c o m p l e m e n t a r e de
filologie, de istorie, de tehnică, e t c , sunt c h e m a t e în a j u t o r . Controlul
indispensabil al priceperei e s t e a s i g u r a t g r a ţ i e unei t r a d u c e r i într'o
p r o z ă f r a n c e z ă c e r a t ă şi fidelă, d a c ă e v o r b a de un t e x t grecesc ori
latinesc. î m i închipui, d a r B r e m o n d n u o spune, că, în cazul unui
t e x t poetic în limba m a t e r n ă , s ' a r p u t e a încerca s ă s e d e a o t r a n s ­
p u n e r e p r o z a i c ă , c e a m a i p r o z a i c ă p a s i b i l ă , deci c e a m a i r a ţ i o n a l ă ,
-curăţită de elementele afective d e o r i c e fel c a r i d a u textului un stil
2*
324 GAND ROMÂNESC

p e r s o n a l : p r e c u m elevul discernea precis ceeace r ă m â n e a de n e t r a ­


d u s în textul străin, tot a ş a şi a c u m v a p u t e a m ă s u r a t o a t ă d e p ă r ­
t a r e a dintre p r o z ă şi poemă. A c e a s t ă p r e g ă t i r e o d a t ă isprăvită, r ă ­
m â n e esenţialul, c u n o a ş t e r e a p o e t i c ă p r o p r i u z i s ă : a p r e h e n s i u n e a ,
s a u m a i bine comprehensiunea directă şi imediată, intuiţia sensului
original al textului, a configuraţiei s a l e vii; aicea r a ţ i u n e a e neputin­
c i o a s ă , trebue s ă se r e c u r g ă la m i j l o a c e l e cunoaşterii mistice.
D a c ă p e p l a n u l didactic, unde nu se î n t â m p l ă d e c â t o creaţiune
s e c u n d a r ă , o re-creaţiune a unui fragment artistic, intuiţia încă e s t e
n e c e s a r ă , a fortiori nu n e vom p u t e a lipsi de ea, atunci c â n d ne u r ­
c ă m la t r e a p t a creaţiunii poetice p r o p r i u zise. C â t e v a zile d u p ă citi­
rea memoriului d e s p r e poezia pură, d. T h i b a u d e t formula în „ N o u -
velle R e v u e F r a n c a i s e " o obiecţiune interesantă: d e o s e b e a în m o d
a b s o l u t d o u ă familii d e poeţi: inspiraţii şi fabricanţii; printre cei din­
tâi îi a ş e z a p e L a m a r t i n e şi p e V. H u g o ; printre ceilalţi, pe E d g a r
Р о е , B a u d e l a i r e , M a l l a r m e , V a l e r y ; i a r a c e s t o r a din u r m ă le r e z e r v a
privilegiul poeziei pure, cei dintâi fiind vinovaţi d e o p r e a m a r e f a ­
cilitate c r e a t o a r e . B r e m o n d refuză, în numele unităţii experienţei,
poetice, s ă a d m i t ă a c e s t e d o u ă categorii, şi a d u s e o> lămurire impor­
tantă, privitoare la r a p o r t u r i l e dintre inspiraţie şi fabricaţie, dintre
fond şi formă. Intâlnindu-'Se, f ă r ă s ă o ştie, c u Benedetfo Croce, B r e ­
mond identifică f ă r ă reticenţă inspiraţia şi tehnica, a d e c ă , d u p ă ter­
minologia lui Croce, intuiţia şi e x p r e s i a . D u p ă B r e m o n d , în mintea
poetului inspirat, în timpul creării, s e d e s f ă ş o a r ă un p r o c e s de cu­
n o a ş t e r e nicidecum p a s i v ă ci vie c a r e îl î n d e a m n ă la e x p r i m a r e , s a u ,
m a i bine, c a r e e s t e dinainte e x p r i m a t ă , formulată, în m o d mai mult
ori m a i puţin conştient, în regiunea s u p e r i o a r ă a spiritului său, d a c ă
nu în creerul lui, p e buzele s a l e , s a u la vârful degetelor. F ă r ă e x p r e -
siune, nu-i intuiţie; f ă r ă forma poemei, inspiraţia nu-i decât o iluzie
ori un haos. Lămurindu-1 pe B r e m o n d prin B e r g s o n , s e p o a t e lesne
e x p l i c a pentruce unii poeţi, L a m a r t i n e , Hugo, de pildă, g ă s e s c p a r c ă
i m e d i a t şi f ă r ă nici-o s f o r ţ a r e e x p r e s i a a d e c u a t ă şi g â n d e s c ori simt
dintr'odată în versuri: e p e n t r u c ă creerul lor, m a i bogat în m e c a ­
nisme, mai bine p r e v ă z u t în a n a s t o m o z e , l a s ă s ă filtreze m a i r e p e d e
e x p r e s i a , c a r e e un gest veritabil, oral ori grafic, şi permite unei m e ­
morii lingiuistice m a i complete, s ă a c t u a l i z e z e m a i uşor putinţele s a l e
v e r b a l e ori ritmice. A c e s t creer m a i ager e o moştenire; a c e a s t ă m e ­
morie m a i b o g a t ă e datorită unei însuşiri m a i precoce a m i j l o a c e l o r
de e x p r e s i e din limba m a t e r n ă , unor conversaţii mai prelungite, s a u
lecturilor felurite, din timpul copilăriei, d e multe ori, unor studii m a i
de vreme începute şi m a i bine c o n d u s e : orice a r fi, nu-i nimic miste­
rios aicea. D a r chiar în p r i m a g r u p ă de poeţi sunt deosebiri: s p r e
GÂND ROMÂNESC 325

e x e m p l u , un V. Hugo, cel puţin tot a t â t de fecund c â t un L a m a r t i n e ,


c u mult mai greu l a s ă s ă se s t r e c o a r e în v e r s u r i l e s a l e a c e s t e clişee
p-seudo-clasioe pe c a r e L a m a r t i n e le d a t o r e ş t e , f ă r ă îndoială, citirei
timpurii a poeţilor dela sfârşitul secolului a l X V I I I - l e a şi din v r e ­
m e a lui N a p o l e o n . Cert e s t e c ă nu se p o a t e r i d i c a un zid chinezesc
î n t r e poeţii inspiraţi şi poeţii tehnicieni: „ n u m'ai c ă u t a d a c ă nu m a i
fi găsit dinainte"; într a d e v ă r a c e ş t i a din u r m ă n'ar c ă u t a , prin a t â t e a
r ă b d ă t o a r e ştersături, e x p r e s i a optimă, unică, d a c ă n'ar fi găsit-o şi
e i dinainte, s a u cel puţin, d a c ă n'ar bănui c ă ea p r e e x i s t ă în incon­
ştientul lor, a d e c ă în p a r t e a s u p e r i o a r ă a minţii u n d e s e n a ş t e cu­
n o a ş t e r e a mistică, deci obscură. D e o s e b i r e a e s t e de g r a d , nu d e n a ­
t u r ă ; unora ca şi a l t o r a le trebue o a s c e z ă , d a r a c e l o r a Ie a j u n g e e d u ­
c a ţ i a limbii, p e când, pentru a c e ş t i a , a s c e z a s e p r e l u n g e ş t e p â n ă în
timpul creaţiei poetice.
T o t a ş a şi pntru misticii p r o p r i u zişi: unii se a f l ă în „ s t a r e de
g r a ţ i e " şi la nivelul harului divin a p r o a p e f ă r ă s f o r ţ a r e ; celorlalţi le
t r e b u e lungi exerciţii, o î n t r e a g ă a s c e z ă metodică, ş i c â t e o d a t ă d u r e ­
r o a s e încercări, c a s ă nu a j u n g ă , de multe ori, decât la o furtivă ilu­
m i n a r e interioară. E posibil — sute d e teologi s'au l e g a t de a c e a s t ă
p r o b l e m ă , d a r nu n e vom hotărî a c i — c a deosebirea a c e a s t a a d a ­
rurilor h ă r ă z i t e s ă se e x p l i c e tot a t â t de lesne c a în m a t e r i e d e inspi­
r a ţ i e poetică; pentru Brernond, fost iezuit, ş i deci c u puţină s i m p a t i e
p e n t r u t e z a p r e d e s t i n ă r i i janseniste, harul lui D u m n e z e u e s t e î m p ă r ­
ţit tuturor, c a şi h a r u l poeziei, d a r nu toţi ştiu s'o fructifice. A m v ă ­
z u t că Brernond, în m u n c a pregătirii poetice, r e z e r v a raţiunii rolul ei
legitim, orice a r fi s p u s r ă p o s a t u l critic al z i a r u l u i „ L e T e m p s " , P a u l
S o u d a y , r a ţ i o n a l i s t feroce. D e - a s e m e n e a , orice a r s p u n e unii teologi,
Brernond l a s ă ascezei, şi prin u r m a r e unei discipline r a ţ i o n a l e în
fond, un loc suficient ca p r e f a ţ ă n e c e s a r ă p r o g r e s u l u i mistic; n u m a i
d u p ă i s p ă ş i r e a p ă c a t e l o r şi exerciţiile evlavioase, numai atunci s u ­
fletul mistic p o a t e u r c a treptele perfecţiunii: meditaţia, c o n t e m p l a ţ i a
liniştită, viaţa unitivă şi, în fine, r ă p i r e a în e x t a z , — h a r e x t r a o r d i ­
n a r şi c u totul excepţional. A c e s t o r p r o g r e s e c o r e s p u n d m a i multe
s t ă r i sufleteşti succesive, sentimentele de singurătate, d e lipsă, de
nevoie, o chemare, o renunţare t o t a l ă şi p a s i v ă , în s f â r ş i t un senti­
m e n t de îmbogăţire, d e plenitudine şi de n e s p u s ă fericire.
F ă r ă s ă intrăm în amănunte, a c e a s t ă s i m p l ă e n u m e r a r e ne a r a t ă
totuşi îndestul c ă , d a c ă pentru Brernond c a p e n t r u m a i mulţi teologi
s e a f l ă în i n s p i r a ţ i a p o e t i c ă momente de p r o f u n d ă identitate ou s t ă ­
rile mistice religioase, d a c ă în special c u n o a ş t e r a poetică şi c u n o a ş ­
t e r e a mistică se confundă c a cunoaşteri s u p r a r a ţ i o n a l e , e x p e r i e n ţ a p o e ­
tică şi e x p e r i e n ţ a r e l i g i o a s ă a u o orientare diferită. C e a dintâi tinde
326 GAND R O M A N E S C

ineluctabil l a e x p r i m a r e , iar limbajul, c a r e a cerut m a i întâiu o a s ­


c e z ă potrivită şi îndelungată, îi o f e r ă p e u r m ă o putinţă e x p r e s i v ă d e
o b o g ă ţ i e p e c a r e limba vieţii p r a c t i c e n'o bănuieşte, îmbinări p r e s t i ­
g i o a s e c a p a b i l e s ă s u g e r e z e inefabilul. Invers, e x p e r i e n ţ a r e l i g i o a s ă
s e s p r i j i n ă m a i întâiu p e limba c a r e - i d ă p u t i n ţ ă s ă - ş i formuleze r u ­
găciunea orală, a p o i r u g ă c i u n e a m e n t a l ă ; la un anumit stadiu, însă,
limba devine o piedică, o p o v a r ă , c ă c i numai în t ă c e r e s e p o t d e s f ă ­
ş u r a c e l e m a i înalte s t ă r i mistice p r e c u m şi e x p e r i e n ţ a sanctificării;
tot t ă c u t e n e a p a r a s p e c t e l e sublime a l e eroismului s a u a l e iubirii.
C â n d misticii cei m a r i a u vorbit — c â ţ i v a c u magnificenţă — t o t ­
d e a u n a a u vorbit p e u r m ă , „ p o s t factum", într'o s t a r e secundă, şi n e -
m a i a v â n d la dispoziţie decât amintiri; şi c u toate a c e s t e a , t o t d e a u n a
s'au p l â n s d e insuficienţa limbei obişnuite pentru a t r a d u c e v o l u p t ă ­
ţile lor c e r e ş t i : metaforele, comparaţiile, şi toate m i j l o a c e l e stilistice
c e l e m a i r a f i n a t e d a u greş. E p o a t e p e n t r u c ă — aici B r e m o n d nu
p r e a insistă, pentru nevoile tezei — inefabilul misticilor este de o
c a l i t a t e c u totul a l t a decât inefabilul poetic, o r e a l i t a t e a b s o l u t i n e x ­
primabilă.
HENRI JACQUIER
VERSULUI *)

V e r s , rotunjit s u b d a l t ă s a u svârcolit în strung,


cioplit în s c o a r ţ ă a s p r ă , robit în a u r dur,
b r ă ţ a r ă migălită în c e a s u l nopţii lung,
rupt, ţ a n d ă r a din fruntea c a r e - a visat azur,

vers, smălţuit c a o a l a pe r o a t a ce-o întoarce,


fluer de os, subţire, c e t r e m u r ă 'n auz,
ca'n doina mioriţei, cu m o a r t e şi mioarce,
s a u amurgit c u j a l e a d â n c ă din cobuz,

a r c îndoit d e fildeş, b a l t a g rotit în s o a r e ,


fagur lunar cu zumzet, o t r a v ă a l i n ă t o a r e ,
trist foişor d e miere ou inima păzită,
oglindă p a t i n a t ă d e lebede — cuvmie,

fuior ce toarce, leneş, m ă t a s a m e a grăită,


duh picurat, molatec, din degetele-mi sfinte,
îngenuncheri d e înger, gleznă d e c ă p r i o a r ă ,
b l â n d iconar cu m â n ă s c u l p t a t ă în m ă r g e a n ,

c o a p s ă de lună plină s c h i m b a t ă în vioară,


plutit r ă d v a n c u ciute de l a c r i m ă şi geam,
s â n g e sunat melodic şi curcubeu în mers,
plâns d e milog şi zâmbet de rege palid, — vers,

în tine r â u d e l a p t e turnai s ă s e prelingă,


desferecai oceanul s ă bubue safire,
m a r i herghelii sirepe l e - a m înstrunat în chingă,
a m ridicat, din ghiaţă, s t e l a r ă m ă n ă s t i r e ,

Din volumul de poezii „Corabia cu pasări", sub tipar.


328 GÂND ROMÂNESC

m a g indian, cuvântul s ă l b a t e c l-am s u p u s


s ă sune c a un ş a r p e s m a r a g d e şi inele,
a m fulgerat în tine c u zalele'n a p u s
şi m'am întors p e scuturi cu m o a r t e a în castele,

şi t e - a m stropit c u sânge, grădini s ă .înflorească,


şi t e - a m legat de vulturi s ă m ă t â r ă ş t i în spaţii,
cu pieptul s p a r t d e cântec şi r a n a m e a c e r e a s c ă ,
cu fruntea 'nvineţită, suită 'n constelaţii.
RADU GYR

METAMORFOZĂ

M ' a m r e g ă s i t pe c â m p u l greu de r o d
Ingenunchiat pe b r a z d e l e străbune
C u sufletul svâcnind a r u g ă c i u n e
In orice spic şi'n f i e c a r e nod.

Ş i m'am iscat în auriul spic


C u fruntea î n ă l ţ a t ă c ă t r e s o a r e
C a ' n p r i m ă v e r i c u strai de s ă r b ă t o a r e
In spicul greu din nou s ă m ă ridic.

Ci într'o toamnă, a d u n a t în ş u r ă
M ' o r t r e e r a în veselii şi'n c â n t
Ş i m'or svârli — s ă m â n ţ ă — în p ă m â n t
Doinind, u r m a ş i i mei, p e a r ă t u r ă .
CONST. ŞTEFĂNIU
t AMOS FRÂNCU
1863-1933

N ă s c u t la B a i a de Criş în 1866, p ă r i n t e l e lui a fost distinsul j u ­


risconsult a l judeţului Z a r a n d , Ioan F r â n c u , de origine din c o m u n a
B e n i c d e l a p o a l e l e Munţilor Apuseni, şi f r a t e a l m a r e l u i erou, A m o s
F r â n c u , tribunul lui A x e n t e Sever. U n a l t m e m b r u a l familiei, Teofil
F r â n c u , p l e c a t profesor la Bucureşti, a scris, la 1886, î m p r e u n ă cu
colegul s ă u C a n d r e a o p r e a f r u m o a s ă monografie d e s p r e cerbicoşii,
neînduplecaţii Moţi, în c a r i el d e s l u ş e a eroismul r ă b d ă t o r şi î n d ă r ă t ­
nic al străbunilor Daci, c a r i fugeau de robie prin porţile largi a l e
morţii.
A c e a s t a a fost familia din c a r e a r ă s ă r i t A m o s F r â n c u şi cine nu
c u n o a ş t e a c e s t e puţine amănunte, nu va înţelege nici o d a t ă firea c a r e
a animat a c e s t suflet complex, nici f r ă m â n t ă r i l e vieţii lui, nici sbuciu-
m u l neîncetat a l creerului, nici isbucnirile cari l u a u proporţii eroice
în p r e a j m a tuturor evenimentelor istorice prin c a r e a trecut. — E l
a d u c e a talentul şi iscusinţa m a r e l u i jurisconsult din Z a r a n d , a d u c e a
în s â n g e veneraţia d a t o r a t ă marilor f a p t e eroice din 1848 şi a d u c e a ,
m a i p r e s u s d e toate, iubirea pentru Moţii p e c a r i i-a a p ă r a t c a ni­
meni altul p â n ă la ultima lui r ă s u f l a r e .
î n a r m a t c u a c e s t e însuşiri, el a făcut ş c o a l a vieţii în p r e a j m a
celor m a i distinşi dintre fruntaşii n e a m u l u i şi a p u s la contribuţie
t o a t e a c e l e c a l i t ă ţ i c a r i a u format un c a r a c t e r r a r : o uimitoare p u t e r e
d e muncă, o _ inteligenţă limpede şi n e a s t â m p ă r a t ă , un simţ m o r a l
p u r u r e a neşovăitor, d a r m a i a l e s a c e a lumină de a p o s t o l a t , ce s e
r e v a r s ă p e s t e î n t r e a g a lui viaţă.
C â n d s'a înscris, în 1888, în baroul de Sibiu, el a g ă s i t aci
Comitetul Naţional în plină activitate. G e n e r a ţ i a Tribunei c a r e a
susţinut lupta de rezistenţă în p a s i v i t a t e s u b conducerea lui B r o t e ,
Slavici, Cristea, Bechniţ şi G e o r g e Coşbuc, făcea aci cele mai
d â r z e sforţări p e n t r u a ţinea d e ş t e a p t ă conştiinţa neamului lovit
d e grele încercări, A m o s F r â n c u a intrat în a c e a s t ă a t m o s f e r ă d e
330 GÂND ROMÂNESC

eroism c u întreg sufletul s ă u t â n ă r şi c u tot devotamentul ce-1 c a ­


racteriza. A contribuit c u m a r e l e s ă u talent, la cele dintâi s c h i ţ ă r i
a textului M e m o r a n d u l u i şi s'a impus tuturor prin c o v â r ş i t o a r e a s a
p e r s o n a l i t a t e . In 1893, s u p u n â n d u - s e u n e i discipline a ideii, el a p r i ­
mit sfatul Comitetului N a ţ i o n a l de a p l e c a l a C l u j , pentru a f o r m a
a c i nucleul de a p ă r a r e în luptele c e a v e a u s ă u r m e z e .
R i d i c a t l a s u p r a f a ţ ă d e a c e s t c o n c u r s a l evenimentelor p i i n
forţa talentului şi a simţămintelor s a l e , e s t e chemat l a 1894 s ă ia
s a r c i n a a p ă r ă r i i c e l u i dintâi fruntaş a r d e l e a n : Dr. I o a n R a ţ i u , în
p r o c e s u l M e m o r a n d u l u i . P r o c e s u l v e r b a l a l a c e s t o r desbateri, p e
c a r e îl a v e m a c u m tipărit, ne face d o v a d a , c ă A m o s F r â n c u s ' a
achitat cu demnitate şi c u r a j de a c e a s t ă însărcinare. R e s p i c a t a lui
fire a s t a t t r u f a ş e în f a ţ a a c u z a ţ i i l o r nedrepte, iar cuvântul s ă u a p ă ­
s a t , p u r t â n d t o a t ă revolta unui neam, a biciuit u s t u r ă t o r conştiinţa
celor c a r i singuri a c u z a u şi tot ei j u d e c a u . P e n t r u a c e s t c u r a j a fost
p e d e p s i t cu o a m e n d ă d e 100 florini.
A b i a s ' a liniştit valul c a r e a stârnit a t â t e a dureri sufleteşti ş i
s t ă p â n i r e a p r e g ă t e a o a l t ă lovitură a c e s t u i n e a m oropsit. Din d r a ­
g o s t e a c a r e învălea m e m o r i a lui A v r a m Iancu, a ş e z a t l a Ţ e b e a sub
o c r u c e d e lemn, a pornit îndemnul unor ţ ă r a n i din Siria s ă c o l e c ­
teze pentru un monument la mormântul m a r e l u i erou. T i t Liviu A l -
bini p ă s t r a s u m a de 3780 florini în v a l u t ă a u s t r i a c ă şi 330 Iei în v a ­
l u t ă r o m â n e a s c ă , c â n d în virtutea unei o r d o n a n ţ e a Ministerului d e
Interne (Perczel D e z s o ) , a fost chemat la poliţia din Sibiu şi o s â n d i t
l a 5 zile închisoare, i a r s u m a a fost confiscată în beneficiul S t a t u l u i .
A m o s F r â n c u a fost şi d e a c e a s t ă d a t ă a p ă r ă t o r u l şi a r e d a c t a t c o n ­
t r a a c e s t e i sentinţe un a p e l , c a r e s'a tipărit şi în b r o ş u r ă l a 1899 şi
c a r e nu e s t e un s i m p l u a c t d e a p ă r a r e , c i o a d e v ă r a t ă o p e r ă de p o l i ­
tică n a ţ i o n a l ă , menită s ă a p e r e d e m n i t a t e a unui n e a m , şi m e m o r i a c e l u i
m a i iubit erou. I a t ă c u m ştia A m o s F r â n c u s ă r ă s p u n d ă Ministrului
opresor:
„ î m i ridic g l a s u l împotriva unei dispoziţiuni a E x c e l e n ţ e i V o a s t r e ,
„ c a r e în dispreţul a d e v ă r u l u i istoric, a atins c u o j u d e c a t ă de înfierare
„ n u n u m a i m e m o r i a lui A v r a m Iancu, a c e a s t ă fenomenală figură i s t o -
„ r i c ă , incarnaţiunea poporului r o m â n e s c , ci şi l u p t a d e a p ă r a r e a
„ a c e s t u i popor. O luptă a c e a s t a , p e c a r e p o p o r u l r o m â n e s c a p l ă t i t - o
„ c u v i a ţ a a 40.000 de oameni şi c u ruinele a 230 de s a t e pustiite —
„ ş i a p u r t a t - o împotriva a c e l o r a , c a r i prin regim de t e r o a r e a u c o m i s
„ a t e n t a t u l detronării, a u r ă s t u r n a t constituţiunea ţării, a u i n a u g u r a t
„ d r e p t ideal d e s t a t unificarea f o r ţ a t ă a ţărilor a u t o n o m e şi a l e dife-
„ritelor r a s e şi împotriva a c e l o r a , c a r i nu v o i a u s ă a c o r d e l i b e r t a t e
„ d e c â t c u p i e r d e r e a naţionalităţilor".
331
GÂND ROMÂNESC
A n i d e - a r â n d u l a stat A m o s F r â n c u în fruntea mişcării p e n t r u
a p ă r a r e a memoriei lui A v r a m Iancu, scriind articole de g a z e t ă , a g i ­
t â n d tinerimea şi p u r t â n d cuvântul demnităţii n a ţ i o n a l e prin întru­
niri şi congrese. N e e s t e multora vie în m e m o r i e a m i n t i r e a celor 3
studenţi: S c u r t u , Novacovici şi C o r i o l a n Steer, c a r i la îndemnul lui
F r â n c u a u d e p u s cununa cu tricolor p e mormântul d e l a Ţ e b e a , f a p t ă
p e n t r u c a r e ei a u fost eliminaţi din universităţi şi a l u n g a ţ i din ţ a r ă .
C â n d prin anul 1903 s'a pornit curentul p e n t r u activitate, sufletul
lui A m o s F r â n c u , legat c u e v l a v i e de p r o g r a m u l d e l a 1881, nu s ' a
putut d e s p ă r ţ i d e ideia, c a r e a a n i m a t s t ă r u i n ţ e l e neamului d e l a 1867
înainte, în l u p t a p e n t r u a d o b â n d i independenţa n a ţ i o n a l ă prin n e ­
a t â r n a r e a provincială a A r d e a l u l u i şi a p ă s t r a c a p r o g r a m politic
vecinicul p r o t e s t pentru a l i p i r e a acestei provincii la U n g a r i a . Cine a
cunoscut pe A m o s F r â n c u în n e s t r ă m u t a t a lui veneraţiune p e n t r u
evenimentele d e l a 1848, p e n t r u suferinţele fiecărui tribun, pe c a r e l e
cunoştea m a i bine d e c â t orice istorie scrisă, pentru i d e i a politică r e ­
z u l t a t ă din a c e s t e l u p t e şi î n s c r i s ă în cel dintâi punct a l p r o g r a m u l u i
naţional d e l a 1881, v a înţelege politica lui d e p a s i v i t a t e p a r l a m e n ­
t a r ă şi refuzul de a intra în C a m e r a d e l a B u d a p e s t a . E l a r ă m a s a l ă ­
turi d e Aurei Mureşan, p ă s t r â n d în Gazeta Transilvaniei dela B r a ş o v
continuitatea unei tradiţii c a r e s e r e z i m a p e a t â t e a a c t e istorice.
R e s e m n a t în m i c a lui c i t a d e l ă d e l a C l u j , A m o s F r â n c u a d u n ă în
jurul s ă u tinerimea universitară, o r g a n i z â n d căminuri şi fonduri p e n ­
tru a j u t o r a r e , întreprinde o vie acţiune pentru o r g a n i z a r e a economică
a satelor, r e d a c t e a z ă reviste, a n i m e a z ă societăţi c u l t u r a l e şi n a ţ i o ­
n a l e şi c a focul ce a r d e s u b cenuşă, r i d i c ă din c â n d în c â n d sclipi­
toare, f l a c ă r a celui m a i intransigent patriotism.
In a c e s t centru d e veghe l - a u a j u n s evenimentele d e l a 1918.
C â n d n ă d e j d e a isbândei a b i a se întrevedea şi c â n d p e s t e firea
m u l t o r a p l u t e a încă ş o v ă i a l a momentului, din a c e s t p i e p t c a r e p u r t a
î n ă b u ş i t ă vocea trecutului, a isbucnit c a fulgerul c e a dintâi c h e m a r e
l a unire. In 28 Octomvrie 1918 A m o s F r â n c u a tipărit şi a r ă s p â n d i t
în întreg A r d e a l u l manifestul în c a r e zicea:
„Uniţi c u fraţii d e pretutindeni, împingem hotarele Ia T i s a şi
D u n ă r e . In m o ş i i l e m ă n o a s e d e l a T i s a ş i D u n ă r e se vor î m p l â n t a Moţii
şi Crişenii, c a s ă fie s t r ă j e r i i R o m â n i e i M a r i , una şi n e d e s p ă r ţ i t ă c a
Sfânta Treime". *
A m o s F r â n c u a a l c ă t u i t cel dintâi Senat Român şi a o r g a n i z a t
Gărzile Naţionale, pentru c a p e u r m ă s ă p r i m e a s c ă c u lacrimi în ochi
oştirea r o m â n ă c a r e intra în c a p i t a l a A r d e a l u l u i .
Visul cel m a r e o d a t ă împlinit, gândul lui A m o s F r â n c u s'a în­
d r e p t a t întâi s p r e B a r o u l din c a r e f ă c e a p a r t e . A primit s ă p r e z i d e z e
332 GÂND ROMÂNESC

şi s ă organizeze a c e s t B a r o u în înţelesul sentimentelor lui naţionale.


A c u m în u r m ă ş i - a închinat t o a t e puterile pentru a d e ş t e p t a inte­
resul întregii Ţ ă r i a s u p r a iubiţilor s ă i Moţi, c a r e p o a r t ă încă s t i g m a ­
tul orânduielilor v r ă ş m a ş e de a l t ă d a t ă .
B ă t r â n c o p a c uitat de vremuri în mijlocul unei generaţii s t ă p â ­
nite de e g o i s m şi de interese m a t e r i a l e , A m o s F r â n c u a s t a t c a o
p r o t e s t a r e vie a unui trecut de nobile sforţări şi de necontenite s a c r i ­
ficii, a trăit şi a lucrat c a un vrednic u m a ş al unei g e n e r o a s e şi eroice
familii.
Timpul c e s'a s t r e c u r a t i-a nins p e îndelete t â m p l e l e şi b a r b a - i
a l b ă din ultimii ani .îi d a o î n f ă ţ i ş a r e d e p a t r i a r h . P a s u l i-a r ă m a s
î n s ă a c e l a ş , d e o v i g o a r e puţin obişnuită p â n ă în p r a g u l morţii. D r e p t
c a un brad, cu m e r s u l a p ă s a t c a r e - ţ i a m i n t e a p e A x e n t e , profilul s ă u
nu m a i face de a c u m u m b r ă p ă m â n t u l u i .
Unul c â t e unul se duc astfel, b ă t r â n i i din generaţia e r o i c ă s p r e
î m p ă r ă ţ i a eternităţii. C e este trecător din fiinţa m a r e l u i dispărut, a
p l e c a t s p r e Z a r a n d , S u b a d i e r e a vântului de toamnă, s t e j a r u l d e l a
Ţ e b e a p e l â n g ă c a r e a trecut, şi^a s c u t u r a t p o a t e încă o d a t ă m â n d r a - i
coroană. Din freamătul frunzelor veştede, s'a d e s p r i n s o ş o a p t ă sfântă,
pentru a întovărăşi p e A m o s F r â n c u , p e c a l e a cernită de c r e d i n c i o a s a
n o a s t r ă a d u c e r e aminte.
AL. DRAGOMIR
FIGURI ARDELENE

UN MARTIR AL ORTODOXIEI s
MITROPOLITUL SA V A BRANCOVICI

A n u l a c e s t a s'au împlinit 250 de ani dela m o a r t e a lui S a v a


Brancovici. In vremile n o a s t r e d e frământări, c â n d biserica o r t o ­
d o x ă e înviorată d e un suflu de resurecţie, p o m e n i r e a m a r e l u i m i t r o ­
polit c a r e a pătimit pentru credinţă e o datorie de pietate şi un
îndemn pentru generaţiile tinere.
Dintre toţi arhiereii c a r i a u p ă s t o r i t biserica R o m â n i l o r a r d e ­
leni singur S a v a Brancovici a trecut în amintirea posterităţii cu
a u r e o l a de martir. N u m e l e lui d e ş t e a p t ă amintiri de l u p t ă înverşu­
n a t ă pentru credinţa s t r ă m o ş e a s c ă . Trecutul n o s t r u umil de s a t e
şi preoţi nu c u n o a ş t e , p â n ă la mitropolitul A n d r e i Ş a g u n a , o figură
m a i l u m i n o a s ă d e a r h i e r e u c a r e s ă fi j u c a t în istoria T r a n s i l v a n i e i
rolul p e c a r e 1-a j u c a t S a v a B r a n c o v i c i în a d o u a j u m ă t a t e a s e c o ­
lului al X V I I - l e a . Om de cultură s u p e r i o a r ă , minte cu intuiţie c l a r ă ,
a v â n d întinse cunoştinţe d e oameni şi de p r e f a c e r e a lucrurilor o m e ­
neşti, a c o n d u s destinele Românilor a r d e l e n i timp d e 24 de ani în
vremile cele mai grele, când calvinii d a u cele m a i m t s ţ i t e a s a l t u r i
a s u p r a bisericii n o a s t r e .
N ă s c u t la Inău, dintr'o familie de origine s â r b e a s c ă , d a r r o m a n i ­
zată, el îşi face e d u c a ţ i a la m ă n ă s t i r e a C o m a n a din Ţ a r a R o m â n e a s c ă ,
î m b r ă ţ i ş â n d c a r i e r a p r e o ţ e a s c ă , a j u n g e protopop în oraşul s ă u n a ­
tal, iar la 1656 devenind v a c a n t scaunul mitropoliei din A l b a - I u l i a ,
e a l e s mitropolit al Românilor, în v r e m e a când biserica r o m â n e a s c ă
trecea prin g r e l e încercări. L a sfinţirea s a de mitropolit, c a r e s e face
în mitropolia dm T â r g o v i ş t e , i a p a r t e şi domnul ţării, Constantin B a -
s a r a b . Lui S a v a Brancovici nu i s'au p u s condiţiile umilitoare im­
p u s e înaintaşilor săi. Probabil ele a u fost î n l ă t u r a t e la c e r e r e a d o m ­
nului muntean c a r e întreţinea relaţii d e prietenie c u principele T r a n ­
silvaniei.
334 GAND ROMÂNESC

E r a u vremuri tulburi c â n d a p u n e a i n d e p e n d e n ţ a T r a n s i l v a n i e i
ş i C a s a de A u s t r i a s e p r e g ă t e a pentru m a r e l e rol oriental: e l i b e r a ­
r e a p o p o a r e l o r creştine de sub jugul t u r c e s c şi e x p a n s i u n e a s p r e g u ­
rile Dunării şi M a r e a N e a g r ă . Influenţa a u s t r i a c ă şi t u r c e a s c ă a u
î m p ă r ţ i t ţ a r a în d o u ă t a b e r e v r ă j m a ş e ; A r d e a l u l devine p r a d ă r ă s -
boiului civil. In vremile a c e s t e a d e r ă s t u r n ă r i de domnii, un v l ă d i c ă
r o m â n e s c obişnuit s ' a r fi s t r e c u r a t neobservat, d a r S a v a Brancovioi
e r a un p e r s o n a g i u c u renume, potrivit pentru misiuni în s t r ă i n ă t a t e .
V i a ţ a lui se î m p l e t e ş t e c u istoria politică a Transilvaniei, f ă r ă d e
с а т е nu p o a t e fi înţeleasă. Om d e acţiune, d i p l o m a t subtil şi iscusit,
e l a ştiut t r a g e foloase pentru biserica r o m â n e a s c ă din schimbările
r e p e z i şi f u r t u n o a s e a l e a c e s t o r vremuri. E trimis în m a i multe m i ­
siuni diplomatice în Ţ ă r i l e R o m â n e .
C u g â n d u l d e a r e s t a u r a mitropolia din A l b a - I u l i a , c l ă d i t ă d e
M i h a i Viteazul, c a r e 'n timpul r ă s b o a i e l o r civile a fost de d o u ă ori
a r s ă şi d e v a s t a t ă de Turci şi o d a t ă a p r i n s ă de v r ă j m a ş i , S a v a p l e a c ă
însoţit de fratele s ă u G e o r g e , în R u s i a , d u p ă milostenie. L a 31 M a i
e primit în a u d i e n ţ ă de ţarul A l e x e MihaUovici de l a c a r e p r i m e ş t e
d a r u r i bogate. L a M o s c o v a , în c e t a t e a ortodoxiei, mitropolitul S a v a
ş i - a mărturisit c r e d i n ţ a c e a d r e a p t ă ş i - a luat îndemn şi î n c u r a j a r e
în l u p t a î n v e r ş u n a t ă c e a v e a s'o d e a c u calvinii pentru a p ă r a r e a c r e ­
d i n ţ e i strămoşeşti.
D u p ă î n t o a r c e r e a din R u s i a u r m e a z ă vremuri grele pentru m i ­
tropolitul român. L a îndemnul preotului curţii, Mihail Tofoi), r e f o r m a t
a p r i n s , calvinii p o r n e s c o persecuţie a p r i g ă contra bisericii o r t o d o x e .
D e a c u m înainte s e începe o l u p t ă s u r d ă între principele A p a f f y şt
mitropolit. M ă s u r i l e pentru c o n s t r â n g e r e a R o m â n i l o r de a primi c a l -
vinismul s e înteţesc tot m a i mult. In 1674 t o a t e bisericile r o m â n e ş t i
s u n t s u p u s e superintendentului calvin c a r e a r e î n s ă r c i n a r e a s ă in­
t r o d u c ă învăţăturile calvine la R o m â n i . Mitropolitul S a v a r e z i s t ă cu
e r o i s m şi b ă r b ă ţ i e a t a c u r i l o r calvine. Din Ţ a r a R o m â n e a s c ă - i v e n e a u
îndemnuri şi î n c u r a j a r e . C â n d în fruntea bisericii calvine a j u n g e M i ­
hail Tofoi, calvinii se n ă p u s t e s c c u t o a t ă furia a s u p r a mitropolitului
c a r e le z ă d ă r n i c e a t o a t e planurile de convertire l a legea lor. E a c u ­
z a t în sinodul d e l a 1679 d e a d m i n i s t r a ţ i e r e a , d a r mitropolitul îşi d ă
s e a m a d e t o a t ă a v e r e a bisericii. N u s c a p ă î n s ă d e o s â n d ă , decât la
intervenţia e n e r g i c ă a lui Ş e r b a n C a n t a c u z i n o .

C â n d s'a a f l a t c ă G e o r g e Brancovici a încheiat o înţelegere t a i ­


nică cu G r i g o r e Ghica, domnul Ţ ă r i i R o m â n e ş t i , s o a r t a mitropolitu­
l u i român e r a pecetluită. E l trebuia s ă c a z ă c u orice preţ. Motive şi
m a r t o r i mincinoşi se g ă s e a u uşor. S e convoacă un sinod la A l b a -
GÂND ROMÂNESC 335

Iulia. Superintendentul calvin p o r n e ş t e a t a c u l , a c u z â n d u - 1 d e v i a ţ ă


imorală, d e l ă s a r e a în p ă r ă g i n i r e a mitropoliei şi tipografiei. M i t r o ­
politul nu e susţinut d e clerul împilat şi terorizat. E destituit şi con­
d a m n a t la închisoare.
Atunci n ă v ă l i r ă calvinii c u săbiile s c o a s e a s u p r a mitropoliei şi
g ă s i n d p e bătrânul a r h i e r e u z ă c â n d în p a t d e p o d a g r ă , îl loviră c u m ­
plit, îl p u s e r ă în b a t j o c u r ă p e - u n c a l şi-1 d u s e r ă l a închisoare. M i t r o ­
politul S a v a s u f e r e a t o a t e a c e s t e a cu voinţă t a r e şi c u r e s e m n a r e
creştinească.
L a intervenţia lui Ş e r b a n Cantacuzino, S a v a e s c o s din închi­
s o a r e , î m p ă r a t u l L e o p o l d I îl ridică la rangul d e baron p e n t r u s e r ­
viciile a d u s e creştinătăţii, d â n d u - i prin a c e a s t ă distincţie î m p ă r ă ­
t e a s c ă c e a m a i înaltă s a t i s f a c ţ i e f a ţ ă d e calomniatorii şi prigonitorii
Iui. D a r d i p l o m a î m p ă r ă t e a s c ă nu-1 m a i a f l ă în viaţă. S l ă b i t d e chi­
nuri şi b ă t r â n e ţ e m o a r e în p r i m ă v a r a anului 1683,
Mitropolitul S a v a Brancovici în p ă s t o r i r e a s a de a p r o a p e u n
sfert de v e a c a d e s f ă ş u r a t o b o g a t ă activitate. In a f a r ă d e diferitele
misiuni diplomatice c e le-a îndeplinit în Ţ ă r i l e R o m â n e şi R u s i a , d e
numele lui S a v a Brancovici s e l e a g ă trei f a p t e : 1) a a p ă r a t cu p r e ţ u l
vieţii a u t o n o m i a bisericii româneşti; 2) a l u p t a t p e n t r u r i d i c a r e a
preoţilmii şi 3) a d a t o r g a n i z a ţ i e trainică bisericii a r d e l e n e ,
D e l a 1566 c â n d încep prigonirile calvine p â n ă la s f â r ş i t u l sec,
a l X V I I - l e a c â n d a p u n e i n d e p e n d e n ţ a Transilvaniei, nu g ă s i m în
t o a t ă istoria A r d e a l u l u i vr'un preot, c ă l u g ă r s a u mitropolit român,
c a r e s ă fi l u p t a t şi suferit c u eroism pentru c r e d i n ţ a s t r ă m o ş e a s c ă
c a S a v a Brancovici. E l ş i - a d a t s e a m a c ă b ă t ă l i a c u calvinii nu p o a t e
fi c â ş t i g a t ă , decât cu un c l e r pregătit şi conştient d e m e n i r e a s a . A
î n c e r c a t s ă ridice p r e o ţ i m e a din s t a r e a de iobăgie în c a r e s e g ă s e a ,
ş i a întâlnit rezistenţa c l a s e l o r privilegiate a l e ţării. A încercat s ă
ridice nivelul cultural al preoţimii şi s'a isbit d e s t a r e a ei nenorocită
în c a r e a u a d u s - o impilările străine.
D a r o p e r a lui cea m a i d u r a b i l ă e o r g a n i z a ţ i a c e a dat^o b i s e ­
ricii româneşti din A r d e a l , A c e a s t ă organizaţie, cu p a r t i c i p a r e a e l e ­
mentului mirean c a factor de c o n d u c e r e în v i a ţ a b i s e r i c e a s c ă , for­
m e a z ă c o l o a n a c e n t r a l ă p e c a r e se r a z i m ă întreg edificiul bisericii
noastre. Mitropolitul A , Ş a g u n a a u r m a t linia unei vechi tradiţii,
c â n d a p ă s t r a t în J S t a t u t u l organic c a d r e l e l a r g i de d e s v o l t a r e p e
c a r e le-a d a t bisericii S a v a Brancovici, A c e a s t ă organizaţie, c a r e - a
înehiegat într'o singură unitate cler şi popor, a făcut t ă r i a bisericii
n o a s t r e şi tot e a e c h e z ă ş i e pentru l i b e r a ei p r o s p e r a r e în viitor.
Mitropolitul S a v a Brancovici n'a scris şi n'a tipărit nici-o c a r t e .
336 GÂND ROMÂNESC

N u e r a u vremuri a ş e z a t e , c â n d gândul s'aşterne în tihnă pe hârtie,


ci vremuri d e f r ă m â n t ă r i şi r ă s t u r n ă r i de domnii, Cel c a r e trăieşte 'n
v â l t o a r e a vieţii n'are vreme s ă scrie cărţi. E l e cer clipe d e concen­
t r a r e şi m e d i t a ţ i e în linişte şi singurătate. Ş i S a v a Branoovici n'a
fost omul singurătăţii, c ă l u g ă r r e t r a s în chilie, ci e r a c r e a t p e n t r u
acţiuni m a r i în mijlocul mulţimii, a d e v ă r a t p ă s t o r şi conducător d e
oameni.
A trecut un sfert de mileniu dela m o a r t e a lui S a v a Branoovici
şi amintirea lui t r ă i e ş t e în sufletul Românilor. Vor trece anii, se vor
stinge p a s i u n i l e şi interesele m ă r u n t e şi gloria m a r e l u i mitropolit, p u ­
rificată d e tot c e e p ă m â n t e s c , v a străluci cu lumină nouă. G e n e r a ­
ţiile viitoare-1 vor venera c a pe-un sfânt, iar biserica o r t o d o x ă , pen­
tru c a r e - a luptat şi a suferit, v a p e r p e t u a din generaţie în generaţie
a m i n t i r e a arhiereului martir, c a r e prin p i l d a vieţii s a l e a fost un
izvor n e s e c a t de inspiraţie şi energie în lupta neamului nostru p e n ­
tru a p ă r a r e a credinţii şi legii străbune.

I. D. S A N D U
CRONICI LITERARE

MIHAI EMINESCU, POESII. EDIŢIE ÎNGRIJITĂ DE


CONSTANTIN BOTEZ*)

E d i ţ i a d e f a ţ ă este p r o d u s u l unor discuţii (mai lungi d e c â t a r fi


fost de nevoie) d e s p r e ediţiile lui Eminescu. Discuţiile le-a scris ( p r e -
sumpţios) d. G a r a b e t Ibrăileanu, din 1927 încă. S e p o t ceti în Viaţa
Românească, n-rii 1 din 1927; 2 şi 3 din 1928.
D â n d unei păreri a lui T. M a i o r e s c u rangul d e m ă r t u r i s i r e a
poetului, d. G . I. c r e d e a c ă psihologia m a r t o r u l u i şi legile uitării n'au
avut nici o v a l o a r e pentru T . M a i o r e s c u ; şi c ă c e a c e s t a a crezut
a fost o voinţă bine chibzuită de E m i n e s c u ; şi astfel a m a i c r e z u t că,
d a c ă E m i n e s c u se e d i t a însuşi, el a r fi schimbat multe versuri.
„ A ş a dar, — conchide d. G. L , — poeziile p u b l i c a t e de E m i n e s c u
însuşi e r a u s ă fie altfel".
E r a s ă a v e m atunci doi Emineşti, unul vechiu şi a l t u l nou ( r e ­
vizuit) .
R e g r e t ă m şi noi c ă m a r e l e p o e t nu ş i - a putut r e a l i z a intenţia s a .
D a r — E m i n e s c u cel vechiu a r fi d i s p ă r u t ? T i p a r u l vechiu din Fa­
milia, Convorbiri, Almanach etc. s'ar fi a s c u n s de ochii cercetători­
l o r ? N u ! V a r i a n t a a r fi r ă m a s ; şi ea n e - a r fi servit d a t e bune privi­
t o a r e l a evoluţia ideilor, sentimentelor, stilului, esteticei lui E m i n e s c u .
L - a v e m , deci, n u m a i p e E m i n e s c u cel vechiu, cel tipărit; şi v a ­
riantele din manuscripte.
S ă încetăm a c r e d e c ă acest vechiu E m i n e s c u a r fi fost c o r e c t a t
d e junimişti, c ă r o r a E m i n e s c u cel tânăr le învoise a c e a s t ă o p e r a ţ i e : J u -
nimiştiM r e s p e c t a u o p e r a p r e a mult d e c â t s ă p u t e m c r e d e c ă ei l - a u
modificat. I a r Iosif V u l c a n e r a om s ă modifice el p e E m i n e s c u ? D a r
studenţii din Viena, tipărindu-1 în A l m a n a c h u l „ R o m â n i e i J u n e " a r
fi îndrăznit s ă modifice vreo v o r b ă ? A r fi ridicul s ă se a d m i t ă a ş a c e v a .
D e a c e e a ridiculă-mi p a r e şi tendinţa de a compromite t i p a r u l vechiu,
formele eminesciene vechi, pe c a r e (cu greşeli de tipar) l e - a u r e p r o ­
d u s unele ediţii.
* # *

Dl. C . B o t e * a lucrat din îndemnul dlui G. Ibrăileanu. Cum a


lucrat, îl priveşte p e d - s a , nu p e d. G. I.

*) Editura „Cultura Naţională". Preţul 250 lei.

3
338 GÂND R O M Â N E S C

C u m a lucrat, r e i e s ă aici n u m a i dintr'o confruntare a textului


B o t e z cu textul Convorbirilor.
In
Să te vezi pe tine însăş
d. B . a r e însăţ.
De a vârstii ei c ă l d u r ă fragii sinului se coc

a r e la d. B , vrâstii.
C a r e cuvânt s u n ă mai înlesnit, m a i m o a l e ?
Ride doar' cu ochi'n lacrimi speriată de-o minune

a devenit l a d. B . spărietă.
C u ce este spărietă mai frumos d e c â t convorbirista speriată?
Răzimat este un c u v â n t cu m u l t e feluri de pronunţări. Convor­
birile a u tipărit răzimat. Dl. B . modifică:
I a t ă c r a i u l , s o c r u m a r e , rezemat în j i l ţ cu s p a t ă

Schimbări fonetice:

Botez Convorbiri

suie sue
cetăţuie cetăţue
izvorul isvorul
mă'mbrac mă'nbrac
însămi însumi
cu'mpătimire cu'npătimire
lacrimile lacrimele
stânge stinge
îmblând umblând
/mplu Umplu
Printre Pintre
vieaţa viaţa
năzdrăvanul năsdrăvamil
etc. etc.

C u c e s'a îmbunătăţit poesia, conţinutul poetic şi chiar şi eufonia


e m i n e s c i a n ă p e a c o l o p e unde d. В . a c r e z u t că'n locul unei n u m e r o a s e
J u n i m i de Moldoveni p o a t e pune nişte sunete rostite c u g â t l e j m a i
puţin r o m â n e s c ? !
M o l d o v e n e a s c a J u n i m e c r u ţ ă moldovenismul. Deci e a tipări ta
Convorbiri:
Ş i de s'ar p u t e . . . (versul 5 1 ) .
T u ai v r e . . . (v. 114).
D a r d a c ă - a r c a d e (v. 121).
N'ai p u t e . . . (v. 122).
D e s i m e a fenomenului e s t e o d o v a d ă c ă E m i n e s c u 1-a voit, atunci,
în clipita în c a r e s c r i a p o e s i a pentru t i p a r ? , s a u nu e s t e ? Cine s ă
p o a t ă decide f ă r ă acel m a n u s c r i p t ? !
* * *
OÂND ROMÂNESC 339

Luceafărul (sau, cum a scris poetul, Luceaferul) este t r a t a t d e


<1. С . B . tot a t â t d e voluntar; S ă - 1 f a c ă „altfel", vorba dlui G a r a b e t ?
Luceafărul s'a publicat întâia o a r ă în Almanachulu „României
j u n e " din Viena (1883); apoi, d u p ă A l m a n a c h , în Convorbiri, nr-ul
d e 1 A u g u s t 1883.
In A l m a n a c h se zice (p. 4 5 ) :
P e negre viţele-i d e per

In Convorbiri (p. 172) versul a devenit


P e viţele-i negre de per

Dl. С . B . a r e versul din Convorbiri (versul 117).


S ' a r u p t d i n l o c u l lin de sus

-din A l m a n a c h , retipărit chiar a ş a în Convorbiri (p. 173) — Convor-


birile-1 r e s p e c t a u , deci, pe poet, da ori ba? — a devenit l a d. С . B .
S'a rupt din locul lui de sus

c a şi în ediţia m e a (p. 164), u n d e a m p r e s u p u s c ă lin a fost o e r o a r e


d e tipar.
M a i d e p a r t e : L a d. С. B . lipseşte din t e x t o s t r o f ă frumoasă.
A l m a n a c h u l o a r e în forma:
E i n u m a i d o a r ' d u r e a z ă 'n v e n t
Deşerte idealuri —
. • ' Cănd valuri află un morment
R e s a r în u r m ă v a l u r i ;

In ediţia m e a s e a f l ă l a p . 169.
P e n t r u c e o v a fi eliminat d. C . Botez, falsificând astfel p e E m i -
nescu?
M a i e x i s t ă şi a l doilea fals.
Dl, С . B . a r e (p. 165):
I a r tu, H y p e r i o n , remâi
Ori unde ai a p u n e . . .
T u eşti d e f o r m a c e a d e ' n t ă i u ,
Eşti vecinică minune.

A l m a n a c h u l a v u s e (p. 5 5 ) :
I a r tu, H y p e r i o n , remăi
Ori unde ai a p u n e . . .
Cere-mi — cuventul meu de'ntăiu,
Să-ţi dau înţelepciune.

Vrei să dai glas acelei guri,


C a d u p ' a ei c â n t a r e
• S ă s e i a m u n ţ i i cu p ă d u r i
Şi insulele 'n m a r e ?

Vrei poate 'n f a p t ă s ă areţi


D r e p t a t e şi t ă r i e ?
Ţ i - a ş d a p ă m e n t u l în b u c ă ţ i
Să-1 faci i m p e r ă ţ i e .

3*
GÂND R O M Â N E S C

I-ţi dau catarg lăngă catarg


Oştiri s p r e a străbate,
P ă m e n t u 'n l u n g şi m a r e a n larg,
D a r m o a r t e a nu s e p o a t e . . .

Ş i p e n t r u cine v r e i s ă m o r i ? etc.

Convorbirile (p. 176) a u r e s p e c t a t textul.


E u l-am r e s p e c t a t (p. 169).
P e n t r u c e dl. B . ( = d. G. I.) nu 1-a r e s p e c t a t ?
P e n t r u c ă d d l o r ştiu a n u m e c e - a r fi c o r e c t a t Eminescu, d a c ă —
el ş i - a r fi e d i t a t poeziile!

D e ş i ediţia d-lui С. B . este bună, utilisabilă şi în privinţe care


până acum паи fost considerate (Variantele!), eu nu pot a d m i t e . c ă
e a e s t e unica bună. Nu-i pot a d m i t e principiul c ă noi a v e m dreptul
d e - a î n d r e p t a ce poetul n'a îndreptat, c e n'a a p u c a t s ă 'ndrepteze.
N a ţ i u n e a 1-a cunoscut p e E m i n e s c u a ş a c u m l - a u tipărit Convor­
birile. Altul fel, pentru c a r e p l e d e a z ă d. G . I. d e l a 1927 încoace*
e s t e felul dlui I b r ă i l e a n u ori felul dlui B o t e z . C u a c e l a ş drept orice
p r i c e p u t îşi p o a t e croi felul s ă u de-a-1 potrivi p e E m i n e s c u c u v e ­
derile s a l e editoriale.
C e e a c e î n s ă mie-mi p a r e greşit.
Deci eu susţin şi m a i d e p a r t e : E m i n e s c u trebue p ă s t r a t în iorma-i
p r i m ă tipărită. Tipărindubl p e n t r u s c o a l e 'nalte, pentru erudiţi, p e n t r u
a m a t o r i de erudiţie, putem întrebuinţa ş i varianta, d a c ă — a r e p r e ţ
poetic ori p r e ţ linguistic.
* *

*
S ' a r putea, însă, c a la ediţia dlui С. B . s ă revin şi c u a l t prilej,
d e ş i o revenire serioasă a r fi numai — a l t ă ediţie, a v â n d tot m a t e ­
rialul primit de D - S a , minus variantele ce n'au niciun preţ şi consti-
tue numai o î n g r ă m ă d i r e filologică,
G. BOGDAN-DUICĂ

V. V O I C U L E S C U , DESTIN*)

Poetul V. Voiculescu a r e în u r m a lui o lungă c a r i e r ă poetică. î n c ă


d e l a Părgă el s e a f i r m a s e c a un energic răscolitor a l comorii v e r b a l e
p o p u l a r e şi c a un t e m p e r a m e n t colţuros, dârz, neînfrânat. Un r o m a n ­
t i s m domolit de bunul simţ r o m â n e s c — a t â t de ignorat p â n ă
a c u m şi înlocuit printr'o artificială „politeţe" — e r a carac­
teristica g e n e r a l ă a unui poet c a r e - ş i c ă u t a definirea interi­
o a r ă . H a r t a poetului Voiculescu c u p r i n d e a : o dorinţă d e a valorifica
v o c a b u l a r u l p o p u l a r foarte neglijat de toţi poeţii r o m â n i — de cei

*) B u c u r e ş t i , C a r t e a R o m â n e a s c ă , 1933.
GÂND ROMÂNESC 341

m a i m a r i — şi o integrare a a c e s t u i v o c a b u l a r într'o serie d e alegorii


vulcanice şi s u r p r i n z ă t o a r e . In Poeme cu îngeri, V. Voiculescu a -
•dăoga a c e s t o r elemente o m a i p r o n u n ţ a t ă tendinţă d e a e x p r e s i o n a
specificul r o m â n e s c şi de a scormoni c a r a c t e r i s t i c e l e misticismului' r o ­
m â n e s c . Din t o a t ă a c e a s t ă activitate, a l ă s a t c â t e v a realizări, p r i n t r e
c a r i d a c ă n'ar r ă m â n e decât Pe decindea Dunării şi totuşi V. V o i c u ­
lescu a r fi un poet m a r e . E s t e în a c e a p o e z i e un melancolic sentiment
-al p ă m â n t u l u i şi a l strămoşilor, o d u i o a s ă e v o c a r e a sentimentelor
atavice, o d i s c r e t ă a f i r m a r e a legăturii indisolubile ce l e a g ă p e om d e
r a s a şi d e trecutul lui, e x p r i m a t e m a i a l e s în ultima strofă pe c a r e
nu m ă p o t reţine de a nu o cita din memorie (cu t o a t ă t e a m a de a o
diforma):
— F o a i e v e r d e firul peliniţii! . . .
Cântă c ă r ă u ş u l cătinel
Ş i cu el, treziţi o d a t ă , c â n t ă Sciţii
C e - a u trecut c â n d v a prin s t e p ă c a şi el.

Noul volum a l poetului V. Voiculescu m ă r t u r i s e ş t e d e p l i n ă t a t e a


m i j l o a c e l o r de e x p r e s i e şi c o a c e r e a d e p l i n ă a unui m a r e talent. Lo.
c e e a c e îşi p r o p u n e a s ă realizeze, V. Voiculescu a a j u n s c u prisosinţă.
P o e z i a lui e s t e a s t ă z i , dintre c â t e s e î n c e a r c ă s ă s e e x p r i m e r o m â ­
n e ş t e şi s ă e x p r i m e un suflet r o m â n e s c , c e a m a i bine c r e a t ă . P o e z i a
Iui V. Voiculescu este c a un c o s t u m ţ ă r ă n e s c bogat ş i f r u ­
m o s împodobit, f ă r ă însă s ă fie pentru a c e a s t a nici încărcat, nici
împopoţonat. P o e z i a lui V. Voiculescu, d e ş i e r o m a n t i c ă p r i n p i t o ­
r e s c şi culoare, printr'um entuziasm c a r e o a n i m ă în v a r i e t a t e a c u ­
vintelor şi în d i n a m i c a sentimentelor, nu e nici e x a g e r a t ă , nici g r a n ­
dilocventă. E c a o a m e ţ i r e u ş o a r ă şi p l ă c u t ă p r o d u s ă d e un vin bun,
n u ca beţia s g o m o t o a s ă şi d e s g u s t ă t o a r e p r o v o c a t ă d e un vin f a l s i f i c a t
ş i prost.
Destin î n c e a r c ă s ă sintetizeze simţirea ş i graiul r o m â n e s c în c e a
m a i potrivită atitudine a lor: atitudinea lirică. A t â t subiectul c â t ş i
t r a t a r e a poeziei lui Voiculescu porneşte d e l a ţ a r i n ă şi d e l a ţ ă r a n şl
m a i a l e s d e l a c u n o a ş t e r e a poeziei lui, c ă r e i a îi şi d e d i c ă rânduri în­
ţelegătoare:
Voi aţi g ă s i t de copii în ţ ă r â n a s t r ă m o ş e a s c ă
A poeziei chivără d e a u r .
O î n g r o p a s e acolo f ă r ă s ă - ş i mai a m i n t e a s c ă ,
Norodul, m a r e l e faur. (p. 6 8 ) .
A c e a s t ă c h i v ă r ă d e a u r o p o a r t ă chiar poetul nostru şi p u t e m
privi r â n d u r i l e d e m a i s u s c a o confesiune d e c r e d i n ţ ă poetică. M a j o ­
r i t a t e a materialului s ă u poetic e luat din r e a l i t a t e a rustică. A p r o a p e
t o a t e poeziile din, Destin a u un s â m b u r e d e a f a b u l a ţ i e în l e g ă t u r ă c u
ruralul. D a r m a i a l e s s e c o n s t a t ă a c e s t lucru în Copilul pădurarului,
m a r e p o e m d e s p ă r ţ i t în tablouri caracteristice, şi în Ionică, poem în
c a r e poetul schiţează în linii largi v i a ţ a unui copil ide ţ ă r a n c u o inte­
ligenţă precoce, d a r c u un destin scurt ş i r e p e d e întrerupt d e m o a r t e .
R u r a l u l îi furnizează poetului tablouri şi m a t e r i a l şi p e n t r u c r e d i n ţ ă .
C â t e v a a s p e c t e a l e creştinismului sunt întrevăzute tot prin lumina
342 GÂND R O M Â N E S C

vie a p ă m â n t u l u i r o m â n e s c . Ş i nu e vorba a c i de o e x a g e r a t ă c o l o r a r e
l o c a l ă a ortodoxiei a ş a cum a încercat Ion Pillat în Biserica de altă­
dată, nici d e o s p u r c a t ă imixtiune a ortodoxiei c u t o a t ă s e x u a l i t a t e a
r e f u l a t ă c a în Călătoria din armă a lui P a u l Sterian, c a r e a făcut m a i
mult pregătiri pentru c a s a d e nebuni d e c â t pentru a d e v ă r a t a p o e z i e .
E s t e o firească viziune a credinţei strămoşeşti, s i m p l ă d a r a d â n c ă ,
o f i r e a s c ă integrare a bisericii o r t o d o x e în v i a ţ a n o a s t r ă ţ ă r ă n e a s c ă .
A ş a este Isus din copilărie, Florii s a u Cheia de aur, a c e a s t a din u r ­
m ă m a i a l e s unde se v e d e în f r u m o a s e imagini i m p o r t a n ţ a şi e s e n ţ a
rugăciunii în sufletul copilului de ţ ă r a n :

R u g ă c i u n e a e r a cheia de a u r cu c a r e
î n t o r c e a m ornicul sufletului m e u
Şi-1 p o t r i v e a m s ă m e a r g ă d u p ă Dumnezeu,
S e a r a , dimineaţa şi la tot p a s u l ,
Cum îşi î n d r e p t a t a t a d u p ă s o a r e ceasul, (p. 77).
E s t e în t o a t ă p o e z i a lui V. Voiculescu o n e c e s a r ă împletire î n t r e
c r e d i n ţ ă şi v i a ţ a cotidiană, între muncile ţ ă r ă n e ş t i şi o c u p a ţ i a p o e ­
tică, între fantezie şi r e a l i t a t e a r u r a l ă . Z â n e l e sunt fete c a r i d u c
p â n z a l a ghilit, iar s m e u l este m o ş n e a g u l ghiduş c a r e nu s'a s ă t u r a t
d e v i a ţ ă şi tot a r m a i s u p ă r a nevestele prin sat, d a c ă nu l - a r ţ i n e
s m e o a i c a , în bordei, legat:

C ă c i a r m â n c a , a ş a b ă t r â n c u m este,
H a p s â n u l , toate fetele din s a t . (p. 5 5 ) .
E p o a t e singurul a s p e c t umoristic — şi a c e s t a a ş e z a t — a l a c e s t e i
poezii, c a r e foarte r a r e gravă, d a r t o t d e a u n a e senină, e clocoti­
t o a r e d a r nu d ă în f o c c a fiertura nepăzită, e p l i n ă d e ritmul fierbinte
a l vieţii, d a r e a r m o n i o a s ă şi e l e g a n t ă în proporţii. Ş i e mai a l e s în-
d r ă s n e a ţ ă . In vocabular, în imagini şi în alegorii.
C a v o c a b u l a r V. Voiculescu întrebuinţează numai cuvinte r o m â ­
neşti şi d e preferinţă r u r a l e . P o e z i a lui e p l i n ă d e termeni ţ ă r ă n e ş t i
şi de a c e e a m'am m i r a t g ă s i n d cuvântul analoage, c u totul d e p l a s a t ,
într'un vers (Plutesc a n a l o a g e şi a l ă t u r i p e a p ă , p a g . 9 2 ) . N e o l o g i s m e
nu e x i s t ă în a c e s t e versuri, nici termeni tehnici, nici termeni a b ­
stracţi, c u c a r i c a u t ă s ă n e s p e r i e d e l a o vreme încoace câţiva p o e ţ i
cari a u înţeles p e dos poezia lui Ion B a r b u , Uneori p o e z i a lui V. Voi­
culescu p r e z i n t ă chiar dificultăţi şi a r necesita un g l o s a r p e n t r u a fi
l ă m u r i t e cuvinte c u totul noi, s c o a s e l a s u p r a f a ţ ă din graiul p o p u l a r ,
c a : slemnite (p. 5 ) , vâlnic (p. 12), chirpici (p. 4 6 ) , g l o j d ă e (p. 5 5 ) ,
scumpie (p. 5 6 ) , crosnie (p. 60), jilişte (pp. 61 şi 8 6 ) , chiojduri ( p ,
8 2 ) , sterlici (p. 85), r e d i e (p. 8 6 ) , g o m ă n ă (p, 9 3 ) , m u r s i c a t ă (p.
94) şi altele încă, pe cari l e - a m sărit. D e altfel, termenii sunt a s p r i
şi vii, p l e s n i n d d e o v i a ţ ă specială, a d ă o g â n d un farmec bizar c o l c ă i -
tului de p a s i u n e din a c e a s t ă poezie. T o t d e a u n a V. Voiculescu ştie s ă
a l e a g ă termenul cel m a i a d e c v a t pentru a e x p r i m a viaţa, d u p ă cum
un pictor a l e g e cea m a i potrivită c u l o a r e pentru n u a n ţ a r e a unei
carnaţii.
G â n d i r e a lui V. Voiculescu e a l e g o r i c ă . Pentru el poetul e s t e un
surugiu c a r e s t r u n e ş t e cuvintele c a p e cai:
GÂND ROMÂNESC 343

M ' a m b ă g a t surugiu la cuvinte:


L e m o m e s c cu v ă p ă i , le h r ă n e s c cu jăratic,
L e strunesc în h a m d e gând, c â n d lin, c â n d s ă l b a t i c ,
L e 'ncing cu harapnicul dorului şi m â n ă 'nainte!
C a s ă n u s b o a r e l a cer c a puricii din b a s m , pripite,
M ă p l e c la fiecare, migălos faur,
Ş i 'ncalţ a g e r i l e versuri l a copite
C u p o t c o a v e l e rimelor d e aur. (p. 16).
A l t ă d a t ă însă el e p ă s t o r c a r e - ş i p o a r t ă p o e z i a c a p e - o oaie, o
îngrijeşte şi versul p l ă p â n d îl duce în g l u g ă s a u
...strofa r u p t ă , p â n ă s ă s e 'nchege,
O duc p e umeri singur, f ă r ă slugă,
C u m duc ciobanii oile betege (p. 3 6 ) .
T o t poetul e un pescuitor de gânduri (p. 18). Ş i a ş a m a i d e p a r t e ,
coiful de aur e poezia p o p u l a r ă p e c a r e ş i - a p u s - o d e mic, p e c a p ,
poetul, r u g ă c i u n e a e cheia d e aur a sufletului, etc. In c o m p a r a ţ i i
d e s v o l t a t e s a u alegorii poetul r e v a r s ă o fantezie bogată, c â n d a c e a ­
s t a nu s ' a cristalizat într'o imagină s c u r t ă , pregnantă, p l i n ă d e p a r ­
fum c a neagra miere a somnului etern (p. 7), s a u :
I e ş i a u p e brânci din i a r n ă cătunele buhave
Ş i îşi s c o t e a u l a s o a r e căciulele de fum (p. 3 7 ) .
Pentru a s t a a m p u t e a cita a m p l a desvoltare a compoziţiilor
•lin e n u m e r a r e a vânturilor:
C u n o ş t e a m t o a t e feţele vântului.
Vântul iernei era a l b şi d e s c a un fuior,
Vântul toamnei galben .şi t u ş e a uşor,
Vântul verei c â n d a l b a s t r u , când volburos c a focul;
D a r cel m a i drag, vântul de p r i m ă v a r ă ,
E r a un vânt verde, vânt sprinten, cu el îmi f ă c e a m jocul
M ă chema ş u e r â n d s ă ne l u ă m l a t r â n t ă a f a r ă ;
C â n d ostenia se culca pe-o c r a c ă 'nflorită
S u f l â n d dulce si u ş o r c a s u r i o a r a m e z i n ă - a d o r m i t ă
(p. 72).
L a toate a c e s t e elemente: folosire a materialului autohton, c r e ­
dinţă, legendă şi folclor, superstiţie, a p o i v o c a b u l a r rural, elimina­
r e a cuvintelor culte şi a termenilor abstracţi, alegorie, fantezie b o ­
g a t ă şi imagini noui, s e a d a u g ă talentul d e p a s t e l i s t . V. Voiculescu
e un pictor. 'Şi a d e s e a şi un sculptor. C a l c ă în u r m a d e s c h i s ă d e V.
A l e c s a n d r i şi continuată de G. C o ş b u c şi de Ş t . O. Iosif, dar o î m ­
p r o s p ă t e a z ă a d ă o g â n d la p a s i u n e a de n a t u r ă şi la d e s c r i e r e a ei, b o ­
g ă ţ i a imaginilor. Pentru Voiculescu n a t u r a n u mai e p r e t e x t de sim­
p l ă descriere, ci» b o g a t izvor d e comparaţiii şi m a i a l e s prilej de inte­
g r a r e s u f l e t e a s c ă a sentimentului natal. Poetul s e simte exponent a l
p ă m â n t u l u i în c a r e s'a n ă s c u t şi face simţit a c e s t f a p t în pastel. II
face simţit, nu-1 teoretizează, a ş a c u m p â c ă t u i a u semănătoriştii. I a t ă
cum se d e g a j ă din a c e a s t ă s t r o f ă sentimentul comuniunii cu p ă m â n ­
tul, misterul luptei s e c u l a r e dintre p ă m â n t şi ţ ă r a n :
344 GÂND ROMÂNESC

S ' a a b ă t u t p e şesuri un stol greoi de pluguri


C e s f ă ş i a r ă c â m p u l în lung şi 'n lat, lihnite,
Iar p e s t e c a r n e a vie t r e c u r ă tăvăluguri,
Ş i chiaguri m a r i de humă s e mărunţiaui, strivite
{Peisaj, pag. 42).
E un tablou, o pictură. D u p ă cum Bacantă dansând (p. 12) e o
sculptură. U ş o r u l element senzual d e g a j a t din c o m p a r a ţ i a d e l i c a t ă
a s e x u l u i femeiesc cu o p o r u m b i ţ ă n e a g r ă , e p l a s a t p e d e s c r i e r e a di­
n a m i c ă a mişcării şi nu s'ar putea prinde m a i bine în bronz dansul,
d e c â t a fost prins în a c e a s t ă poezie:
î n c e p e s ă c u l e a g ă văzduhul cu piciorul.
L u m i n a între p u l p e , deschide ochii vii:
In a l b i colivie a c o a p s e l o r mlădii
O n e a g r ă p o r u m b i ţ ă s e s b a t e s ă - ş i ia sborul.
D a r fluturele mâinii un vâlnic a desprins
C e - ş i d e s f ă ş o a r ă norul p e sânii d i m p o t r i v ă
Şi'n luminişul tainic, sub pântece a p r i n s ,
U n d e t â n j e ş t e - a s c u n s ă mult g a l e ş a c a p t i v ă .
Nu-i d a n s apoi, ci s p u m ă d e văl năuc. Ş i c u m
O 'nvolburează p â n z a de horbotă-argintie,
B a c a n t a r ă t ă c i t ă e-o dulce vijelie
D e linii fulgerate printr'un v â r t e j de fum.
Plin d e variaţie, multicolor în p i c t u r ă şi vibrant în creaţiile
s c u l p t u r a l e , d e b o r d a n t d e v â n j o ş e n i e v e r b a l ă şi d e o r a r ă fantezie
s t r â n s ă în ghiocuri d e imagini s a u în largile steaguri a l e alegoriilor,
Destin c u p r i n d e în armonii pline, c ă r n o a s e , autohtone, o e x p e r i e n ţ ă
r u r a l ă , o e x p e r i e n ţ ă r o m â n e a s c ă şi închide în c â t e v a zeci 'de poezii
u n suflu d e v i a ţ ă s ă n ă t o a s ă , d e mistică etnică. Pentru a c e a s t a Destin,
întrunind o formă s u p e r i o a r ă şi un fond superior, constituie şi cul­
m e a talentului lui V. Voiculescu şi unul dintre c e l e m a i de s e a m ă
volume d e p o e z i e r o m â n e a s c ă d e d u p ă război.
OCTAV ŞULUŢIli

CRONICA SOCIOLOGICĂ

N. N. MATHEESCU, STUDII DE SOCIOLOGIE*)

S u n t e m împotriva recenziilor de complezenţă. E l e n'au nici un


rost în c u l t u r ă : induc în e r o a r e publicul şi ne l i p s e s c de orice î n d r u ­
m a r e critică. D e a c e e a când scriem d e s p r e o c a r t e înţelegem s ă ne
f a c e m p e deplin d a t o r i a . P r e f e r ă m m a i m u l t ă a s p r i m e î m p r e u n a t ă cu
folos, d e c â t o indulgenţă pur şi s i m p l u v ă t ă m ă t o a r e . Culturile nu se
c o n s t r u e s c pe îngăduinţe, ci p e selecţionarea obiectivă a valorilor.
C a r t e a d-lui N. N. M a t h e e s c u : „ S t u d i i de Sociologie" a r e multe
n e a j u n s u r i ; cititorii streini de sociologie trebuiesc preveniţi, cei-

*) B u c u r e ş t i , 1933. „ C u g e t a r e a " , 107 pg.


GÂND ROMÂNESC 345

lalţi se a p ă r ă prin p r e g ă t i r e a lor proprie. N ă d ă j d u i m s ă fim de folos


şi d-lui M a t h e e s c u p e r s o n a l : observaţiile n o a s t r e critice îi vor p u t e a
s l u j i de î n d r e p t a r pentru lucrările viitoare.
C e a dintâi g r e ş a l ă pe c a r e o face dl M a t h e e s c u este c ă nu d i s ­
tinge î n d e a j u n s noţiunile. D e a c e e a a l u n e c ă a d e s e o r i în confuzii g r a ­
ve. „ Ş t i i n ţ a s o c i a l ă — scrie d - s a — e s t e tot a t â t d e veche c â t şi o m e ­
nirea. D e c â n d s'au constituit p r i m e l e a g r e g a t e sociale, oamenii a u
c ă u t a t s ă - ş i l ă m u r e a s c ă misterul vieţuirii lor comune. E d i c t a r e a de
reguli m o r a l e , juridice şi economice, o r â n d u i r e a d e a ş e z ă m i n t e poli­
tice, r e g l e m e n t a r e a relaţiunilor s e x u a l e , s t a t u a r e a unui regim de p r o ­
p r i e t a t e şi — atunci, în vechime — p e d e a s u p r a tuturor a c e s t o r a ,
p r e o c u p a r e a c o n s t a n t ă şi intensă d e a a t r i b u i M a r i l o r Divinităţi, p r e ­
e x i s t e n t a şi omni-existenţa celor v ă z u t e şi nevăzute, m a i mult n e v ă ­
zute d e c â t văzute, travaliul a c e s t a d e zi l a zi, a însemnat şi î n s e m ­
n e a z ă o r e a l i z a r e practică, a c e e a c e Sociologia — s t a t i c ă s a u d i n a ­
m i c ă — v a f o r m u l a ulterior c a principii s a u teorii" (p. 5 ) , Dl M a ­
theescu c o n f u n d ă ştiinţa cu obiectul ei de c e r c e t a r e . R e a l i z ă r i l e s o ­
c i a l e „ p r a c t i c e " (orânduirile, a ş e z ă m i n t e l e , legiuirile e t c ] sunt chiar
obiectul ştiinţelor sociale. D u p ă raţionamentul d-lui M a t h e e s c u fizica
•şi chimia e x i s t ă de c â n d s'au format lumile, m a i înainte cu mult d e
o m , f ă r ă de c a r e totuşi ştiinţa nu fiinţează. Ştiinţa s o c i a l ă ca a t a r e
a p a r e c u mult m a i târziu chiar decât c e l e l a l t e ştiinţe. Omul se în­
d r e a p t ă m a i întâi s p r e lumea înconjurătoare, a p o i s p r e l u m e a s a p r o ­
prie. M a i înainte de sociologie a fost psihologia, m a i înainte de a c e a ­
s t a : cosmologia.
P e a c e e a ş i linie de confuzie îşi c l ă d e ş t e dl M a t h e e s c u şi doctrina
p r o p r i e . „ F a p t p e c a r e vom a v e a a-1 d e m o n s t r a în tot lungul e x p u ­
nerii noastre, e s t e c o n s t a t a r e a c ă s o c i e t a t e a în g e n e r e e s t e o r e a l i t a t e
s p i r i t u a l ă colectivă, o p e r m a n e n t ă s t a r e d e mulţime, e x t e r i o a r ă in­
divizilor şi reeşind din similitudinea lor, din instinctele vieţii lor m a ­
teriale: cel a l nutriţiei şi al înmulţirii şi nu din diferenţierea lor,
din eticul lor subiectiv" (p. 9 ) . S o c i e t a t e a e s t e p e d e o p a r t e „ r e a ­
l i t a t e s p i r i t u a l ă colectivă" d e r i v a t ă însă din „instinctele vieţii m a ­
teriale", p e d e a l t ă p a r t e o „ s t a r e de mulţime" socotită „ e x t e r i o a r ă
indivizilor" p r o v e n i t ă însă din „similitudinea lor". Dl M a t h e e s c u
n a r e nici simţul contradicţiei d e a c e e a a m e s t e c ă planurile şi nu
o b s e r v ă antinomiile. D a c ă s o c i e t a t e a r e i e s e d i n „instinctele vieţii
materiale" nu p o a t e fi „ r e a l i t a t e spirituală"; d a c ă s o c i e t a t e a nu este
d e c â t o „stare d e mulţime" nu p o a t e fi „exterioară indivizilor",
p e n t r u c a s t a r e a de mulţime nu e s t e o r e a l i t a t e d e sine s t ă t ă t o a r e , e a
e s t e starea d e mulţime a cuiva, a ş a d a r a indivizilor (fiind v o r b a d e
„mulţime"). M a i a l e s c ă „similitudinea" nu c r e a z ă nimic în a f a r ă
d e cei c a r i se a s e a m ă n ă , r a p o r t u l de a s e m ă n a r e e mental, nu e x i s ­
tenţial. S ă î n f ă ţ i ş ă m un a l t e x e m p l u : „ P r i n fenomenul social se în­
ţ e l e g e societatea î n ' a n s a m b l u l ei, în a c t u a l i t a t e şi în devenire, c u f r a c ­
ţiunile s a l e : f a p t u l social şi instituţia s o c i a l ă , prin faptul social în-
ţ e l e g â n d u - s e s t a r e a de mulţime. — P r o p r i u zis fenomenul social e s t e
m a n i f e s t a r e a colectivităţii" (p. 15). L a început, fenomenul social e s t e
e g a l c u s o c i e t a t e a în a n s a m b l u l ei; l a sfârşit, fenomenul social e s t e
numai manifestarea colectivităţii ( r ă m â n e deci s ă se determine c e
este c o l e c t i v i t a t e a ) . A l t e x e m p l u : „ F a p t u l social s a u s t a r e a de mul-
346 GÂND ROMÂNESC

ţime, reprezintă s o c i e t a t e a în devenire, instituţia s o c i a l ă r e p r e z i n t ă


s o c i e t a t e a în actualitate. A stabili relaţii d e c a u z a l i t a t e între f a p t e
s o c i a l e şi instituţii s o c i a l e şi invers, i a t ă ţinta d e căpetenie a tuturor
studiilor s o c i a l e " (p. 17). F a p t se n u m e ş t e în ştiinţă tot c e e a c e s e
î n t â m p l ă ( G o b l a t ) , fapt social e s t e tot c e e a c e se î n t â m p l ă în s o c i e ­
tate, deci şi instituţia s o c i a l ă e s t e un fapt social, nu n u m a i s t a r e a d e
mulţime (care d e altfel e mai mult p s i h o l o g i c ă d e c â t s o c i a l ă ) ; faptul
e s t e o c a t e g o r i e f o r m a l ă c a r e s e a p l i c ă l a tot c e e a c e e x i s t ă . P e d e
a l t ă p a r t e starea d e m u l ţ i m e nu p o a t e „ r e p r e z e n t a " devenirea, iar
instituţia nu e s t e n e a p ă r a t s t a t i c ă d a c ă reprezintă „ a c t u a l i t a t e a " .
„ S t a r e a " indică un fel d e a fi, o situaţie, n u o m i ş c a r e , s e opune
prin u r m a r e conceptului d e devenire. Actualitatea, tocmai dimpo­
trivă, este o c a t e g o r i e istorică. Ş i schimbarea p o a t e fi a c t u a l ă . A ş a
d a r : s t a r e a d e mulţime nu p o a t e reprezenta devenirea, iar instituţia
s o c i a l ă d a c ă reprezintă a c t u a l i t a t e a nu s e opune d e loc schimbării (in­
stituţiile s o c i a l e înseşi sunt cuprinse în d e v e n i r e ) . Alt exemplu:
„ S t a r e a d e mulţime e s t e o realitate s p i r i t u a l ă sui generis, c a r e î ş i
a r e r ă d ă c i n a în r e a l i t a t e a c o v â r ş i t o a r e a vieţii fiziologice. A p a r e n t ,
s t a r e a de mulţime e independentă, r e a l i t a t e p r o p r i e ; dar c e r c e t a t ă
atent, e un s i m p l u derivat, o e x p o n e n t ă a a l t e i realităţi, cum a m
m a i a f i r m a t a realităţii fiziologice" (p. 1 9 ) . In p r i m a propoziţie s e
a f i r m ă c a r a c t e r u l d e realitate sui generis al stării d e mulţime, p e n ­
trucă în a d o u a s ă s e n e g e ; — în p r i m a e r e a l i t a t e spirituală, în a
d o u a r e a l i t a t e fiziologică. A l t e x e m p l u : „ V i a ţ a colectivă a indivizi­
lor s e manifestă ...sub d o u ă a s p e c t e : s u b unul dinamic, mişcător, d e
neîncetată t r a n s f o r m a r e şi sub altul static, concret, d e c r i s t a l i z a r e
sub forme şi n o r m e a n u m i t e " (p. 5 5 ) . Conceptul d e concret n u s e
opune celui d e dinamic, ci celui d e a b s t r a c t ; d u p ă dl M a t h e e s c u a s ­
pectul dinamic, m i ş c ă t o r nu e concret, deci nici nu e real, p e n t r u c ă
r e a l i t a t e a e s t e c u necesitate, concretă. D l M a t h e e s c u nu distinge c o m ­
p l e t nici a s p e c t u l dinamic d e cel static. „ A n a l i z â n d cum s ' a u n ă s ­
cut, formele şi fazele prin c a r e a u trecut instituţiile s o c i a l e p r i m a r e :
familia, p r o p r i e t a t e a ş i statul"... dl M a t h e e s c u c o n c h i d e : „întreprin­
d e m deci o lucrare d e s t a t i c ă s o c i a l ă , sub c a r e se înţelege a c e a p a r t e
din sociologie, c a r e s e o c u p ă cu v i a ţ a s o c i a l ă în realizare" (p. 5 8 ) .
N a ş t e r e a , f a z e l e de trecere, procesul d e r e a l i z a r e indică t o c m a i d e ­
venirea, dinamismul, — c u m pot fi atunci obiectul staticei s o c i a l e ?
A r u r m a oricum, c ă dinamicei s o c i a l e îi revin a s p e c t e l e statice —
d a r atunci c e semnificaţie m a i a u termenii? — S a u : „ C e e a c e v r e m
î n s ă s ă subliniem e s t e a f i r m a ţ i a n o a s t r ă d e a t â t e a ori r e p e t a t ă în
c u r s u l a c e s t u i studiu, c ă l a b a z a vieţii s o c i a l e în genere s e a f l ă s u b ­
stratul m a t e r i a l i s t ş i a n u m e nevoile fiziologice a l e oamenilor — p r o ­
c e s u l m a r e a l reproducţiei speciei şi al producţiei economice, s o c i a l ­
mente vorbind" (p. 6 9 ) . A c e s t „ s o c i a l m e n t e vorbind" îl s i t u i a z ă p e
dl M a t h e e s c u d e - a - d r e p t u l într'un cerc vicios. L a b a z a vieţii s o c i a l e
s t a u nevoile fiziologice, nevoi pe cari omul le î m p a r t e c u toate vie­
ţuitoarele; nevoia d e h r a n ă şi d e r e p r o d u c ţ i e nu a p a r ţ i n numai omu­
lui, totuşi nu toate vieţuitoarele sunt s o c i a l e . E x p r e s i a „ s o c i a l m e n t e
v o r b i n d " î n s e m n e a z ă c ă nevoile fiziologice u m a n e a u un a s p e c t s o ­
cial şi numai în chipul a c e s t a pot s t a la b a z a societăţii. A s p e c t u l s o ­
cial n u a p a r ţ i n e stării fiziologice, el e a d ă u g a t . S o c i e t a t e a a r e l a
GÂND ROMÂNESC 347

b a z ă tot un fenomen social, prin u r m a r e r ă m â n e neexplicat t o c m a i


ce e r a de e x p l i c a t : socialul. P e n t r u c ă nu instinctele biologice sociali­
z e a z ă omul, ci s o c i e t a t e a socializează instinctele biologice a l e omu­
lui. — î n c ă un e x e m p l u : d u p ă c e g ă s e ş t e c ă „ v i a ţ a m a t e r i a l ă a indi­
vizilor şi a societăţii d i c t e a z ă vieţii psihice" (p. 92) s a u „ a c t i v i t a t e a
m o r a l ă şi m e n t a l ă a oamenilor e s t e un reflex şi un derivat a l c o l e c ­
tivităţilor materialiste", dl M a t h e e s c u a f i r m ă : „ s i n t e t i z â n d a c e a s t ă
e x p u n e r e . . . a s u p r a p r a g m a t i s m u l u i şi sindicalismului, ni se p a r e n o u ă
c ă a c e a s t ă ş c o a l ă de filosofie acţionistă a p r e g ă t i t sufleteşte, ele­
mentele de iniţiativă în a c ţ i u n e a s o c i a l ă a evului modern şi a epocii
n o a s t r e contimporane, în special" (p. 102). Prin u r m a r e o ş c o a l ă d e
filosofie î n r â u r e ş t e v i a ţ a s o c i a l ă contemporană, r a p o r t u l dintre in­
f r a s t r u c t u r ă şi s u p r a s t r u c t u r ă este r ă s t u r n a t , teoria d e l a început c ă l ­
c a t ă flagrant în picioare. Un ultim e x e m p l u : „ N u m a i determinând
nevoile fizice a l e indivizilor se p o a t e v e d e a că a c e s t e a sunt comune,
identice şi repetitorii la fiece individ în p a r t e c a şi l a toţi indi­
vizii împreună. S t u d i i n d u - s e a c e s t e a s e s t u d i a z ă c e e a c e indivizii a u
comun între ei, similitudinea s o c i a l ă e s t e perfect stabilită; d a t e l e d e
c e r c e t a r e a l e ştiinţei s o c i a l e d e a s e m e n e a " (p. 106). Dl M a t h e e s c u
confundă socialul cu similitudinea. P r o b l e m a f u n d a m e n t a l ă a sociolo^-
giei nu e s ă g ă s e a s c ă prin ce s e a s e a m ă n ă oamenii între ei, ci ce-i
face s ă t r ă i a s c ă l a o l a l t ă . O g r ă m a d ă d e p i e t r e s a u o colecţie de c ă ­
r ă b u ş i nu constituiesc o societate cu t o a t e c ă vom g ă s i şi aici
foarte m u l t e elemente „comune, identice şi repetitorii".
In a f a r ă de confuziile a r ă t a t e , p u r c e s e uneori dintr'o g r e ş i t ă în­
trebuinţare a termenilor, alteori dintr'o insuficientă p ă t r u n d e r e a l u ­
crurilor, dl M a t h e e s c u e împins pe temeiul a c e l o r a ş i greşeli la e x a ­
gerări uimitoare de doctrină. „ T r e c e r e a d e l a similitudine psihică l a
diferenţiere, e o p e r a n e î n d o i o a s ă a travaliului social. P e n t r u c ă la
obârşie, individualităţile e r a u anihilate d e spiritul colectiv a b s o r ­
bant. T o t u ş i oamenii e r a u la fel: fizic, mental şi emoţional" (p. 1 8 ) .
Dl M a t h e e s c u e x a g e r e a z ă p â n ă la c a r i c a t u r i z a r e teoria lui Durkheim
d e s p r e s o l i d a r i t a t e a m e c a n i c ă a societăţilor primitive. S e înţelege c ă
nu p o a t e fi vorba d e c â t de o a s e m ă n a r e funcţională (fiecare individ în­
deplineşte a c e l e a ş i funcţiuni sociale c a şi ceilalţi), în nici un c a z d e
o a s e m ă n a r e fizică. S a u : „ î n c e r c a r e a n o a s t r ă d e g e n e r a l i z a r e şi in­
t e r p r e t a r e sociologică a fenomenului social r e a l i z e a z ă o sinteză în­
tre teoriile s e x u a l i s t e şi cele a l e materialismului istoric. Ni s e p a r e
c ă e singura m e t o d ă pe c a r e o p o a t e utiliza sociologia — c a ştiinţă
pozitivă — în descrierea, c l a s a r e a şi interpretarea sensului feno­
menelor s o c i a l e " (p. 107). T e o r i a nu se confundă cu metoda, una e
mijloc, c e a l a l t ă rezultat, — încât „sociologia ca ştiinţă pozitivă"
nu^şi p o a t e face dintr'o teorie s a u din î m b i n a r e a m a i multora „ s i n ­
g u r a metodă", a r însemna s ă se c l ă d e a s c ă p e o p r e j u d e c a t ă . M a i
a l e s în descrierea fenomenelor sociale nu v e d e m posibilitatea a p l i ­
cării „ m e t o d e i s e x u a l i s t e şi m a t e r i a l i s t e " — e a nu p o a t e fi întrebuin­
ţ a t ă d e c â t în interpretarea fenomenului social şi numai d a c ă r e a l i ­
t a t e a însăşi o r e c l a m ă . Dl M a t h e e s c u impune realităţii prin „ s o c i o l o ­
gia pozitivă" pe c a r e o p r e c o n i z e a z ă s ă se conformeze teoriilor a d o p ­
tate de d - s a ; d a c ă totuşi realitatea ne v a d e s v ă l u i a l t e a s p e c t e m a i
p r u d e n t e s ă trecem p e s t e ele pentrucă r i s c ă m s ă nu m a i f a c e m „ s o -
348 GÂND ROMÂNESC

c i o l o g i i pozitivă". „Singura" m e t o d ă p e c a r e o p o a t e utiliza socio­


l o g i a sunt „ d o u ă " ; s e x u a l i s m u l şi materialismul istoric, contopite (nu
v e d e m cum) într'o „ e x p l i c a r e unitară". (Nu v e d e m cum, pentrucă
s e x u a l i s m u l e x p l i c ă v i a ţ a s o c i a l ă prin instinctul s e x u a l şi v o l u p t a ­
tea l e g a t ă d e el: libido, o e x p l i c a ţ i e deci bio-psihologică; p e c â n d
m a t e r i a l i s m u l istoric e x p l i c ă v i a ţ a s o c i a l ă prin s t r u c t u r a economică
prin c a r e se înţelege în primul r â n d tehnica şi r a p o r t u l dintre f a c ­
torii de producţie, o e x p l i c a r e deci sociologică).
Un alt c u s u r a l cărţii d-lui M a t h e e s c u îl constituie l i p s a d e in­
formaţie p r e c i s ă , D - s a c i t e a z ă foarte des d u p ă alţii, r e z u m ă d u p ă
r e z u m a t e . Diformările sunt de neînlăturat. A l t e o r i d i f o r m e a z ă d - s a
direct. D ă m c â t e v a e x e m p l e pentru fiecare. „ D u p ă G u m p l o w i c z r e d ă m
o f r a z ă c a r a c t e r i s t i c ă a a c e s t e i teorii a lui Lilienfeld" (p. 2 3 ) ; „ r e d ă m
c a r a c t e r e l e sociologiei formaliste a lui Simmel d u p ă dl P e t r e A n d r e i "
(p. 4 0 ) ; „ a c e s t e a sunt fazele de e v a l u a r e a l e societăţii, d u p ă M o r g a n ,
a ş a cum ni le r e z u m ă E n g e l s " (p. 4 9 ) ; „ R o b e r t s o n S m i t h . . . a l e c ă ­
rui p ă r e r i . . . le r e d ă m d u p ă F r e u d " (p. 5 2 ) ; „ d u p ă . . . F r . E n g e l s . . .
vom e x p u n e şi noi teoriile lui Bachoffen, M a c L e n a n şi M o r g a n " (p.
6 4 ) ; etc. Dl M a t h e e s c u nu citeşte nemţeşte, o l i p s ă greu de a c o p e r i t
m a i a l e s pentru cine v r e a s ă scrie c ă r ţ i teoretice. Dl M a t h e e s c u di­
f o r m e a z ă şi c e e a c e s e p a r e c ă a citit p e r s o n a l . R e z u m ă şi i n t e r p r e ­
t e a z ă greşit p e T a r d e (p. 29 şi 30), înţelege greşit ce a scris p r o f e ­
sorul A n d r e i d e s p r e relaţionism. „ A c e a s t ă ş c o a l ă a f i r m ă i d e i a c ă
s o c i e t a t e a este un tot funcţional" . „ „ a c e a s t ă ş c o a l ă psihologică".,,
„ p r i n c o m p l e x e înţelege r a p o r t u r i între m a s s e , g r u p e şi colective a b ­
s t r a c t e " (p, 4 1 ) , N u putem atribui d-lui Prof. A n d r e i p ă r e r i l e a c e s t e a
p e n t r u c ă a m a v u t şi noi lucrările d - s a l e în m â n ă şi ş t i m c ă e unul
dintre cei m a i serioşi cunoscători ai sociologiei germane, R e l a ţ i o n i s -
mul nu este o „ ş c o a l ă psihologică" şi nici nu concepe societatea c a
un „ t o t funcţional" p e n t r u c ă e împotriva oricărui integralism; iar
c o m p l e x e l e nu sunt „ r a p o r t u r i între" — , ci chiar m a s s e l e , g r u p e l e
şi colectivităţile a b s t r a c t e (diviziuni a l e celor dintâi). F a p t u l c ă nu
i-a citit şi nu i-a înţeles nu-1 o p r e ş t e p e dl M a t h e e s c u s ă scrie: „ N o i
c r e d e m însă c ă explicaţiile d a t e d e Simmel, d e teoria relaţiei c a şi
d e W e b e r sunt insuficiente pentru sociologie întrucât c a r a c t e r u l lor
e s t e strict psihologic şi nu se î n c a d r e a z ă în m e t o d a sociologică a u ­
t o n o m ă " (p. 4 2 ) . T e o r i a formelor sociale ( S i m m e l ) , a relaţiilor s o ­
c i a l e (von W i e s e ) şi sociologia comprehensivă (verstehende S o z i o l o -
gie; М а х W e b e r ) s u n t d u p ă dl M a t h e e s c u „ s t r i c t psihologice". N u
e x i s t ă m a i m a r e î n d r ă s n e a l ă în afirmaţii d e c â t a ignorantului. ( T r e ­
buie s'o s p u n e m c u t o a t ă p ă r e r e a de r ă u ) . I a t ă încă o d o v a d ă : „ c i u ­
d a t a o p e r ă d e aritmeticism social a lui Sombart ni s e p a r e cu totul
a l ă t u r e a de p r e o c u p a r e a ştiinţifică a sociologului. N u e n u m a i o opi­
nie de diletant (sic), ci p a r e direct opinia unui puţin c u n o s c ă t o r a l
realităţii sociale"... (p. 4 0 ) . Omul c a r e scrie d e s p r e societate c ă este
„ o r e a l i t a t e sui generis proprie" (p. 81 c a r a c t e r i z e a z ă d e „ d i l e t a n t "
şi „puţin cunoscător a l realităţii sociale" p e unul dintre cei m a i d e
s e a m ă economişti şi sociologi a i lumii. N. N. M a t h e e s c u ( ! ? ) p r i v e ş t e
c u m i l ă şi dispreţ l a un o a r e c a r e Werner S o m b a r t . S u n t e m p e d e ­
plin edificaţi.
T o t u ş c a r t e a a c e a s t a d o v e d e ş t e şi c â t e v a însuşiri din p a r t e a a u -
GÂND ROMÂNESC 349

torului: o m a r e d r a g o s t e p e n t r u fapte şi m u l t ă stăruinţă c a s ă s e


l ă m u r e a s c ă . Din p ă c a t e dl M a t h e e s c u nu este un c a p teoretic, l - a m
sfătui deci s ă s e l a s e d e problemele sociologice generale, s ă se r e s ­
t r â n g ă la c e r c e t a r e a de fapte, p o a t e c ă va izbuti s ă f a c ă m a i m u l t ă
i s p r a v ă . D e a c e e a c r e d e m c ă dl Prof. R a l e a , unul dintre puţinii n o ­
ştri sociologi c a r i merită a c e s t nume, nu i-a făcut nici un serviciu
d-lui M a t h e e s c u prefaţându-ti cartea, în loc să-1 îndemne s ă r e n u n ţ e
la ea s a u s'o r e f a c ă din temelii. TRAIAN HERSEN1

CRONICA E X T E R N Ă

IMPERIALISMUL ITALIEI
SUPRAPOPULARE - SARÂC1E - EXPANSIUNE

„In prezent, problema populaţiei din Italia este, în multe pri­


vinţe, mai urgentă decât în oricare altă ţară din Europa. Este o
problemă capabilă să provoace, aproape sigur, evenimente fatale, în
apropiatul viitor, dacă na i se va găsi o soluţie raţională". I a t ă ver­
dictul obiectiv, pronunţat de un observator desinteresat, care e s t e s a ­
vantul geopoliitician, Waren S. Thompson, p r o f e s o r la U n i v e r s i t a t e a
1
M i a m i din C a l i f o r n i a . )
G r a i u l r ă s p i c a t a l cifrelor statistice e x p l i c ă a c u i t a t e a problemei
suprapopulării, p e c a r e trebuie s ă o rezolve Italia contimporană.
D u p ă ultimele date, p o p u l a ţ i a Italiei s e ridică l a p e s t e 42 milioane
d e locuitori, C e e a c e dă, în medie, un s p o r anual de Ы d e milion. R e -
stricţiunile d e imigrare de d u p ă război a u isbit crunt Italia. Italienii
sunt astăzi aproape excluşi din Statele Unite. P e n t r u a înţelege g r a ­
vitatea a c e s t e i restrângeri a j u n g e s ă c i t ă m că, în p e r i o a d a 1902—
1913, s ' a u stabilit vre-o 80.000 de Italieni, a n u a l , în m a r e a r e p u ­
blică a m e r i c a n ă . N u m ă r u l total al Italienilor americani e r a 1,610.000,
încă în 1920. P e scurt, 25% din sporul n a t u r a l al populaţiei italiene
imigra în S t a t e l e Unite, înainte d e războiul mondial, î n c ă în 1928,
imigraţia italiană s c ă z u s e la mai puţin d e 1000. A s t ă z i , ea e s t e
a p r o a p e inexistentă. T o t a ş a s'a r e d u s şi i m i g r a r e a Italienilor în ţ ă ­
rile învecinate.
Ţ ă r i l e A m e r i c e i de S u d sunt singurele, c a r e m a i primesc I t a l i ­
eni, c a şi alte p o p o a r e emigrante d e altfel. Insă, a c e a s t ă soluţie a r e
puţine ş a n s e de succes, şi anume, în primul r â n d din c a u z a crizei
a g r i c o l e din A m e r i c a d e S u d , iar în locul al doilea din c a u z a lipsei
d e capitaluri, a t â t la emigranţii s ă r a c i , c â t şi la ţările, c a r e îi pri^
mese, dar c a r e sunt s e c ă t u i t e şi ele d e criză. Totuşi, vre-o 80.000 d e
Italieni a u emigrat, a n u a l , în A m e r i c a de S u d . Dintre a c e ş t i a î n s ă ,
numai c a m j u m ă t a t e s'au stabilit permanent, în ţările de imigrare.
In orice caz, Amerjca Latină nu poate absorbi mai mult de ИЗ din
sporul natural al populaţiei italiene.
Iar guvernul Italiei depune eforturi intense pentru a asigura
continua creştere a poporului italian. A c e a s t a constituie p r e o c u p a ­
rea c e n t r a l ă a lui Mussoliini. Impozitul a s u p r a celibatarilor a fost

i ) W . S . T h o m p s o n , Danger Spots in Worl Population. New-York, 1929, p. 2 1 2 .


350 GÂND ROMÂNESC

s p o r i i . Funcţionarii d e S t a t necăsătoriţi vor fi licenţiaţi din serviciu,


d a c ă nu se î n s o a r ă r e p e d e . Nici o nouă numire, în vre-o funcţiune d e
S t a t , nu s e v a m a i face, f ă r ă p r e z e n t a r e a certificatului de c ă s ă t o r i e .
R e z u l t a t e l e p a l p a b i l e a l e acestor m ă s u r i s e i l u s t r e a z ă prin faptul r e ­
cent c ă , într'o s i n g u r ă zi, s'au c e l e b r a t 60.000 cununii. M u s s o l i n i a
dăruit, fiecărei perechi, c â t e un l e a g ă n şi un t r u s o u de copil, ca un
simbol a l fecundităţii, p e c a r e o a ş t e a p t ă d e l a ele. In rezumat, popu­
laţia Italiei va continua să se sporească, de-acum înainte, într'un ritm
accelerat.
P r o b l e m a s u p r a p o p u l ă r i i Italiei s e c o m p l i c ă enorm atunci c â n d
c o n s i d e r ă m limitarea spaţiului şi sărăcia resurselor ei naturale. Ita­
l i a e s t e o ţ a r ă mică şi s ă r a c ă . Pbsibilităţile ei agricole sunt foarte
restrânse, c u t o a t ă intensificarea agriculturii. C ă d e r e a ploilor, în c e a
m a i m a r e p a r t e a ţării, s e p r o d u c e n u m a i t o a m n a ş i iarna. A s t f e l d e
ploi limitează esenţial c a l i t a t e a recoltelor şi beneficiile p r o d u s u l u i .
Ş i d a c ă m a i a d ă o g ă m munca m a n u a l ă e x t r e m d e grea, c e r u t ă d e un
sol c u deosebire ingrat: s ă r a c şi pietros în m a r e p a r t e , m a l a r i e în
m u l t e regiuni (din pricina irigaţiunii s l a b e ) , s e c a t d e a p e în a l t e ţi­
nuturi ( u r m a r e a procedeului a n a r h i c d e d e f r i ş a r e a regiunilor d e ­
l u r o a s e ş i m u n t o a s e ) , — vom înţelege c â t e greutăţi pune, pentru
a c e a s t ă a d m i r a b i l ă ţ a r ă , p r o b l e m a c e a m a i a c u t ă a zilei: c r e ş t e r e a
populaţiei.
Nici „bătălia grâului", nici secătuirea mlaştinelor, nici desvol-
tarea irigaţiunilor nu vor putea transforma Italia într'o autarhie agri­
colă. Eforturile gigantice, în a c e a s t ă direcţie, sunt a d m i r a b i l e . D a r ,
ele nu pot r e z o l v a p r o b l e m a .
Din nenorocire, r e s u r s e l e industriale a l e Italiei sunt şi e l e e x ­
t r e m de limitate. I t a l i a e s t e chiar m a i s ă r a c ă în materiile esenţiale,
r e c l a m a t e d e a i n d u s t r i e m o d e r n ă , decât în r e s u r s e agricole. Toate
rezervele de cărbune ale Italiei sunt mai mici decât cărbunele ex­
ploatat, într'un singur an bun, în Statele Unite. E s t e a d e v ă r a t c ă I t a ­
l i a p o s e d ă , în schimb, o c o n s i d e r a b i l ă p u t e r e hidraulică în provin­
c i i l e n o r d i c e şi în Apenini. S ' a c a l c u l a t c ă a p r o x i m a t i v 5 milioane
d e c a i p u t e r e s a r p u t e a e x p l o a t a , în viitor. A s t ă z i , a b i a s'au r e a l i z a t
2 milioane. O r a ş e l e industriale a l e Nordului, Milano şi Torino, îşi
d a t o r e s c oea mai m a r e p a r t e a prosperităţii lor tocmai puterii hi­
draulice. I n s ă chiar ş i plenitudinea celor 5 milioane d e cai p u t e r e
este, în ultima analiză, insuficientă pentru o m a r e d e s v o l t a r e indu­
strială. P e l â n g ă lipsa combustibilului, r e s u r s e l e de fier a l e Italiei
sunt mici şi f o a r t e costisitor de e x p l o a t a t . Din t o a t e a c e s t e motive,
I t a l i a a r e puţine ş a n s e d e a - ş i d e s v o l t a o industrie metalurgică, în
stil m a r e . S ă r ă c i a Italiei în minereurile de b a z ă p o a t e fi i l u s t r a t ă
cu o c o m p a r a ţ i e a lucrătorilor a n g a j a ţ i în minele Italiei ş i în c â t e v a •
a l t e ţ ă r i din E u r o p a . In 1926, e r a u abria 49.630 p e r s o a n e a n g a j a t e în
minele italiene. In timp c e în G e r m a n i a e r a u 780.000, i a r în A n g l i a
1.140.000. In textile, poziţia Italiei e s t e m a i f a v o r a b i l ă d e c â t în m e ­
talurgie. Italia e x p o r t ă o cantitate c o n s i d e r a b i l ă de m ă t a s e , p e n ­
t r u c ă producţiunea m ă t ă s i i este o industrie, la c a r e s e utilizează, în­
tr'o m a r e m ă s u r ă , munca m a n u a l ă .
A c e a s t a însă nu schimbă d a t e l e f u n d a m e n t a l e a l e problemei,
a g r a v a t ă , în c e a s u l d e faţă, şi de criza m o n d i a l ă a cărei consecinţă de
GÂND ROMÂNESC 351

pretutindeni e enormul ş o m a j industrial — şi l u c r ă r i l e publice, nu­


m e r o a s e şi splendide, e a d e v ă r a t , r ă m â n simple paliative.
P a r e , deci, c ă I t a l i a nu a r e nici r e s u r s e l e agricole, nici cele in­
dustriale, n e c e s a r e a c t u a l e i creşteri a populaţiei, p e n t r u o p e r i o a d ă
m a i lungă decât c â ţ i v a ani. Dacă Italienii vor trebui să rămână în
ţara lor, atunci presiunea populaţiei va deveni, în scurt timp, into­
lerabilă şi atunci trebuie să prevedem o explozie. Concluzia a m e r i ­
canului Thompson e s t e c ă „nu se poate aştepta dela un popor inte­
ligent să na aleagă războiul, când acasă este foame şi când este cel
puţin o şansă că, prin război, se va obţine o expansiune a resurselor
naţionale".

I a t ă elementele i m p l a c a b i l e a l e situaţiunii geopolitice, în c a r e


« e s b a t e naţiunea italiană. întreaga politică externă a Italiei este co­
lorată de un singur imperativ categoric: expansiunea. A c ţ i u n e a diplo­
m a ţ i e i italiene este dominată de a c e s t c o m a n d a m e n t geopolitic. I t a ­
lia a r e o naţiune t â n ă r ă şi robustă, deşi originile naţionalismului i t a ­
lian sunt vechi. L u p t a pentru libertate şi unitate se c o n f u n d ă cu
î n s ă ş i istoria d i p l o m a t i c ă italiană, c a r e a p r o d u s trei figuri m a r i :
p e Machiavelli, Cavour şa Mussolini.
Machiavelli e s t e u n a dintre c e l e m a i d i s c u t a t e figuri a l e i s t o ­
riei. Mulţi îl hulesc. Alţii îl r e a b i l i t e a z ă . L ă s â n d l a o p a r t e contro­
v e r s a istorică, trebuie s ă reţinem un singur element: Machiavelli a
fost întemeietorul diplomaţiei italiene, care a luptat pentru unitate.
In plină R e n a ş t e r e ş i într'o Italie f ă r â m i ţ a t ă , un t â n ă r d e 25 d e ani
i n t r ă în serviciul diplomatic a l Republicei Florentine şi timp de d o u ă
decenii domină a f a c e r i l e F l o r e n ţ e i şi c o n d u c e p e gonfalonierul (pre­
zidentul p e viaţă) Soderini. A b i a c â n d p a t r o n u l s ă u francofil este
r ă s t u r n a t de familia Medici, c u ajutorul Spaniolilor, Machiavelli s e
r e t r a g e în liniştea m e d i t a t i v ă a unui exil forţat şi îşi scrie o p e r e l e
s a l e nemuritoare. I d e a l u l lui d e „principe", n e s c r u p u l o s şi abil, a
fost Cezare Borgia, p e c a r e 1-a cunoscut si 1-a s t u d i a t î n t r u n a din
n u m e r o a s e l e s a l e a m b a s a d e . In C e z a r e B o r g i a , M a c h i a v e l l i v e d e a
instrumentul pentru unificarea Italiei. In timpul acela, a d e c ă Ia înce­
putul secolului al X V I - l e a , Italia, p u l v e r i z a t ă în s t a t e mărunte,
a b i a a s c ă p a t de cucerirea Turcilor, prin m o a r t e a Sultanului M o h a -
m e d . Iar, F r a n c e z i i şi Spaniolii s t r ă b ă t e a u Italia, cu jaf şi p â r j o l .
Atunci. M a c h i a v e l l i a l a n s a t ideia creaţiunii unei a r m a t e naţionale,
c a r e s ă libereze I t a l i a şi s ă o f a c ă o ţ a r ă m a r e , p u t e r n i c ă ş i u n i t a r ă .
I d e i l e s e m ă n a t e de Machiavelli a u încolţit a b e a în C a v o u r şi a u a t i n s
a p o g e u l în Mussolini.
Cavour, s e c o n d a t de doctrinarul Mazzini şi de eroicul Gari-
baldi, a fost înfăptuitorul diplomatic a l unităţii italiene. S a r d i n i a a
fost nucleul noului R e g a t . I n s ă . unitatea Italiei trebuia p l ă t i t ă . A l i ­
a n ţ a cu F r a n ţ a l u * N a p o l e o n I I I , c a r e a d u s l a victoria dela Ma-
genta şi Solferino din 1853, prin c a r e A u s t r i a c i i a u fost a l u n g a ţ i din
I t a l i a , a c o s t a t d o u ă provincii: Nisa şi Savoia. A c e a s t ă cesiune s'a
numit „ p o l i t i c a bacşişului" f.,la politique du pourboire"). E a a în­
fipt un ghimpe în memoria Italienilor, din c a r e a germinat r a n c u n a
antifranceză. încă de pe atunci, Italia renăscută şi-a dat seama că
problema populaţiei se agravează şi că se impune căutarea unor de-
352 GÂND ROMÂNESC

buşeuri coloniale. A s p i r a ţ i i l e italiene s e î n d r e p t a u s p r e Tunisia. L a


1880, F r a n ţ a îşi p r o c l a m ă protectoratul în Tunisia, p r o v o c â n d furia
Italiei. U n a n m a i târziu, Italia, jignită, intră în T r i p l a A l i a n ţ ă , a l ă ­
turi d e G e r m a n i a şi A u s t r i a . I n s ă , n o u a a l i a n ţ ă e r a l a x ă . I t a l i a îşi
r e v e n d i c a teritoriile italiene din A u s t r i a . P e l a începutul secolului
X X chiar, T r i p l a A l i a n ţ ă s e clătina, p e n t r u c ă I t a l i a cocheta c u A n ­
t a n t a C o r d i a l ă împotriva puterilor germanice. A t u n c i a rostit c a n ­
c e l a r u l Bethmann-Holweg, în R e i c h s t a g , celebrul discurs al „turului
de vals": d u p ă c u m un soţ nu e p e r m i s s ă fie gelos, c â n d h e v a s t ă - s a
d a n s e a z ă un tur d e v a l s cu un alt bărbat, tot a ş a nici G e r m a n i a nu
trebuie s ă s e a l a r m e z e d a c ă I t a l i a c o c h e t e a z ă cu F r a n ţ a . Insă, C a n ­
c e l a r u l a greşit. Turul d e v a l s s ' a terminat cu un a d u l t e r . In r ă z b o ­
iul mondial, I t a l i a a torpilat T r i p l a A l i a n ţ ă , s ' a a t a ş a t Antantei C o r ­
d i a l e şi a m u t a t frontiera ei p â n ă la B r e n e r o . T o t u ş i nici a c e a s t ă
cucerire n ' a soluţionat p r o b l e m a s u p r a p o p u l ă r i i . Europa geme d e
oameni.
Singur n u m a i coloniile p o t r e z o l v a chestiunea populaţiei. A c ­
ţiunea Italiei s ' a îndreptat, deci, s p r e colonii. In primul rând, poli­
tica de expansiune s'a îndreptat împotriva Abisinîei. A c e a s t ă a v e n ­
t u r ă s'a înecat în înfrângerea d e l a Adawa din 1896, în c a r e Italienii
a u pierdut 3000 d e morţi şi 4000 de prisonieri. C u toate a c e s t e a , la
1911 politica de expansiune ia un nou avânt, prin cucerirea Tripoli-
taniei din manile Turcilor. L a conferinţa d e p a c e din 1919, I t a l i a
î n s ă a suferit o n o u ă înfrângere. D i p l o m a ţ i a i t a l i a n ă n ' a ştiut s ă s e
impună, c u energie şi abilitate, l a î m p ă r ţ i r e a coloniilor germane. I t a ­
lia n ' a obţinut nici un m a n d a t d e l a L i g a Naţiunilor. R e s p o n s a b i l i t a ­
t e a a fost a r u n c a t ă a s u p r a F r a n ţ e i . A n t a g o n i s m u l franco-italian c â ş ­
t i g ă a c u m proporţii c r e s c â n d e . Prestigiul I t a l i e i e r a în agonie. A t u n c i
s e r i d i c ă omul nou, Ducele, pentru a reînvia tradiţiile lui M a c h i a -
velli şi C a v o u r .
Mussolini, c a r e a cucerit puterea l a 28 Octomvrie 1922, a fixat
o politică i m p e r i a l i s t ă de e x p a n s i u n e , p e c a r e a d e s f ă ş u r a t - o , c u m i j ­
l o a c e variate, î n s ă cu un ţel unitar, p â n ă în a l X l l - l e a a n a l R e v o l u ­
ţiei F a s c i s t e , a d e c ă p â n ă în ziua d e a z i . C a orice Dictator, Mussolini
a inaugurat o politică de prestigiu: a f i r m a r e a Italiei c a o M a r e P u ­
tere decisivă în concertul internaţional. Iar, obiectiv central şi fix
a l a c e s t e i politici e s t e expansiunea imperialistă. Metodele diploma­
ţiei mussoliniene sunt oscilatoare, oportuniste şi v a r i a t e . Numai
scopul este unitar şi invariabil. In chestiunea revizionismului, Musso­
lini susţine revendicările p o p o a r e l o r învinse, p e n t r u c ă s p e r ă s ă o b ­
ţină, l a o revizuire a tratatelor, l ă r g i r e a imperiului colonial a l Italiei.
Totuşi, I t a l i a n'ar c e d a nici un p e t e c d e p ă m â n t din teritoriile c u ­
cerite, prin t r a t a t e l e d e p a c e . In chestiunea dezarmării, Mussolini
e v o l u i a z ă d e a s e m e n e a neîncetat. In trecutul nu tocmai îndepărtat,
el ş i - a schimbat des atitudinea. O d a t ă , la F l o r e n ţ a , a rostit discur­
sul de glorificare a tunului. Puţin m a i târziu, l a N e a p o l e , a d e c l a r a t
c ă Italia e s t e g a t a s ă d e z a r m e z e integral, p ă s t r â n d n u m a i o a r m a t ă
d e poliţie d e 10.000 oameni. P e urmă, a p r e z e n t a t conferinţei de d e ­
z a r m a r e , un proiect radical, In fine, a c u m c â t e v a zile, a l a n s a t b o m b a
d e torpilare a conferinţei, prin a n u n ţ a r e a retragerii delegatului ita­
lian, care a p r o v o c a t demisia prezidentului Henderson. In chestiu-
GAND ROMÂNESC 353

nea pacifismului, Mussolini a e l a b o r a t P a c t u l celor P a t r u , prin c a r e


u r m ă r e ş t e instituirea unui Directorat E u r o p e a n al M a r i l o r Puteri,
d u p ă modelul Sfintei A l i a n ţ e . In schimb, î n c e a r c ă s ă submineze ş i
s ă d i s t r u g ă L i g a Naţiunilor.
F a ţ ă d e M a r i l e Puteri, diplomaţia f a s c i s t ă v a r i a z ă d e a s e m e n e a .
C e r t este antagonismul implacabil franco-italian, totuşi, c â n d i m p e ­
rialismul g e r m a n devine p r e a ameninţător, s e p r o d u c d e s e destin­
deri între R o m a şi P a r i s . R a p o r t u r i l e c u Germania sunt, în a p a r e n ţ ă ,
c o r d i a l e . C u o c a z i a ultimei vizite a lui Goering la R o m a , s'a d i s ­
cutat planul ofensivei revizioniste, d a r în a c e l a ş timp, sub p r e s i u n e a
ameninţării A n s c h l u s s u l u i a u s t r o - g e r m a n , Mussolini a trimis un n o u
corp d e a r m a t ă , în g a r n i z o a n e l e de frontieră. F a ţ ă de Anglia, politica
i t a l i a n ă este c o r e c t ă şi m o d e r a t ă . A n g l i a deţine d o a r c e l e d o u ă chei
a l e M e d i t e r a n e i închise: G i b r a l t a r u l şi S u e z u l . Statele Unite a u j u c a t
un rol inegal în politica i t a l i a n ă . S u b Hoover, g l a s u l finanţei a m e r i ­
cane domina tactica diplomaţiei fasciste, m a i a l e s în chestiunea d e ­
1
z a r m ă r i i . S u b Roosevelt, c a r e s e s b a t e în m r e j e l e crizei , d i p l o m a ţ i a
dolarului ş i - a p i e r d u t prestigiul politic în Italia. R a i d u l lui B a l b o l a
C h i c a g o a fost m a i mult s p e c t a c u l o s şi sentimental, d e c â t politic. C u
Uniunea Sovietică, I t a l i a f a s c i s t ă s e g ă s e ş t e într'un firesc a n t a g o n i s m
doctrinar. Totuşi, r a p o r t u r i l e politice şi economice sunt c o r d i a l e şi
intense.
C u c e l e l a l t e Puteri, d i p l o m a ţ i a f a s c i s t ă î n c e a r c ă o politică d e
c a p t a r e . U n g a r i a e s t e susţinută în revizionismul ei agitator, d a r M u s ­
solini ar a b a n d o n a revizionismul maghiar, d a c ă a r p u t e a torpila
M i c a înţelegere, d a c ă n'ar fi pericolul j u g o s l a v , d a c ă ş i - a r p u t e a
r e a l i z a P l a n u l D a n u b i a n şi d a c ă ş i - a r impune influenţa şi dominaţia
în E u r o p a C e n t r a l ă . In B a l c a n i , I t a l i a î n c e a r c ă o penetraţiune l e n t ă
şi m e t o d i c ă . A l b a n i a a devenit un a d e v ă r a t p r o t e c t o r a t italian, c a un
p u m n a l g a t a s ă se înfigă în c o a s t e l e J u g o s l a v i e i . D u p ă c ă s ă t o r i a s e m ­
nificativă a R e g e l u i B o r i s c u P r i n c i p e s a i t a l i a n ă I o a n a , B u l g a r i a a
dat, totuşi, în timpul din u r m ă , semne de e m a n c i p a r e de s u b influ­
enţa italiană. G r e c i a şi T u r c i a , c a r e încă intrau în combinaţiile i t a ­
liene, s'au înţeles între ele şi nu se mai supun tutelii diplomatice a
Italiei.
In rezumat, p e t o a t ă linia, I t a l i a încearcă, dibueşte, t a t o n e a z ă ,
pentru a-şi înjgheba un sistem d e alianţe, c a p a b i l s ă o s e r v e a s c ă
a t u n c i c â n d v a sosi momentul m a r e şi c â n d v a b a t e c e a s u l e x p a n s i u -
nei imperialiste, c a r e s ă a d u c ă p ă m â n t nou unei ţ ă r i ce g e m e s u b
p r e s i u n e a s u p r a p o p u l ă r i i si a sărăciei.
v v
* * CAIUS BARDOŞI
MIŞCAREA CULTURALĂ

C ă r ţ i şi R e v i s t e n ă z i , A . C h a u m e i x le a d r e s a lui F . M a u -
riac, noul ales al Academiei franceze:
GALA G A L A C T I O N , Doctorul Taifun, „Ai zice că romancierii stau cam mult
r o m a n . B u c u r e ş t i , C u l t u r a N a ţ i o n a l ă , 1933. de vorbă cu şarpele din paradisul pă­
In fruntea cărţii o scrisoare adresată mântean. Dar un asemenea dialog, dacă
profesorului D. Caracostea lămureşte el se prelungeşte, nu e lipsit de incon­
concepţia autorului asupra menirei ope­ veniente. El creiază o dispoziţie binevoi­
rei de artă. Prefaţa aceasta este apăra­ t o a r e p e n t r u r ă u , d u c e l a un fel d e inti­
r e a u n e i t e z e şi, în a c e l a ş i t i m p , o cheie mitate, strecoară o anume cordialitate în
pentru înţelegerea romanului: „Se va antagonism şi a c e s t e înţelegeri între ad­
mulţumi el (artistul) să creeze galerii, versari riscă să se isprăvească printr'o
s p e c t a c o l e şi t e a t r e d e p ă p u ş i , a s c u n z â n d duşmănie colaboratoare".
c u totul î n t r e c u l i s e o r i c e p r e f e r i n ţ e , o r i ­ Numeroase pagini din literatura d-lui
ce învăţătură şi orice destăinuire mo­ G. G a l a c t i o n , —. din literatura mai ve­
r a l ă ? . . . A ş a ceva este cu neputinţă. Arta che, c e - i drept — ar putea ilustra acest
pentru artă este o iluzie şi o deşartă diagnostic.
fanfaronadă".
Romanul de care ne ocupăm aici e
Suntem, deci, preveniţi: Vom ceti un brodat pe epizodul biblic al femeii
Toman tezist, o p l e d o a r i e — c e e a c e la un „prinsă asupra faptului de preacurvie"
artist dublat de teolog, cum e cazul d-lui —• şi i e r t a t ă d u p ă c e nimeni din c â ţ i o
Gala G a l a c t i o n nu e, d e a l t f e l , neaştep­ acuzau nu s'a găsit vrednic să arunce
tat. piatra asupra ei. („Femeie, unde sunt
Nu e locul aici să analizăm teologia pârâşii tăi? Nu te-a osândit niciunul?
prozatorului nostru a ş a cum se reflectă Ea r ă s p u n s e : Nici unul, D o a m n e . Atunci
ea în literatura d-sale. S t r â n s legat, ca Isus i-a zis: Nu te osândesc nici eu.
formaţie literară, de Cocea şi, m a i ales, D u - t e , d e a c u m s ă nu m a i p ă c ă t u e ş t i " . . , ) .
de Arghezi, scrisul d-lui G. Galaction Savantul Bobircă, (Doctorul Taifun),
e departe de a ne înfăţişa creştinismul ajuns în culmea gloriei după ani înde­
în n o t e l e lui esenţiale: monumentalul şi l u n g a ţ i d e p r i v a ţ i u n i a s p r e şi p r i n mun­
austerul. Din scrisul a c e s t a catifelat, plin că aprigă, se poticneşte de o femee care
de toate seducţiile rafinamentelor stilis­ i n t r ă c a o f u r t u n ă în v i a ţ a lui, îl smulge
tice se desprinde o atitudine feminină, din monahala-i singurătate şi-1 t â r ă ş t e
molatecă, cu o vădită complezenţă pen­ prin t o a t ă mocirla t r i s t ă a unei vieţi de
t r u j o c u l fin şi p e r f i d al i s p i t e l o r , pen­ minciuni şi de tăinuiri umilitoare.
tru indulgenţa largă, împinsă până la Acţiunea, extrem de săracă, nu e lip­
îmbrăţişarea păcatului. Acestui scris în­ sită de lovituri de teatru: în momentul
florit, cu m i r e s m e tulburătoare, i se po­ h o t ă r î r i i de a - ş i s m u l g e i u b i t a din infer­
trivesc de minune cuvintele pe care, dău- nul unei căsnicii ticăloase, doctorul gă-
CÂND ROMÂNESC
355

eeşte o scrisoare a d r e s a t ă ei de fostul titlul ar putea invita, în asemenea îm­


lui coleg de şcoală şi e t e r n u l rival, se­ prejurări, la oarecare rezerve. El este
cretarul general Gherasimescu, O altă însă întru toate justificat. Fragmentele
scrisoare, găsită tot din întâmplare, ne din această carte de debut cuprind în­
lămureşte că „andaluza bucureşteană" tr'adevâr preţioase virtualităţi de ro­
mai t r ă i a şi cu n e p o t u l şi şeful de ca- man; o împletire multiplă a acţiunii din
Tîinet al lui Gherasimescu. Paternitatea fire a d u s e d e d e p a r t e ş i m a i a l e s accen­
•copilului pe care Doctorul T a i f u n îl c r e ­ tuata tendinţă de a sublinia importanţa
dea al lui, devine astfel d e trei ori in­ fondului social din care răsare variata
certă. galerie de oameni din viaţa târgurilor
In faţa unui tribunal improvizat din ardelene.
părtaşii la a c e a s t ă tenebroasă d r a m ă sen­ Autorul cunoaşte bine această viaţă
timentală, femeia desfăşoară o intermi­ m ă r u n t ă c u t i p u r i l e ei c a r a c t e r i s t i c e , c r e ­
nabilă apărare, cu desvoltarea tuturor ionate cu ascuţit simţ de observaţie şi
argumentelor feministe — şi, sub scutul cu o i r o n i e indulgentă.
parabolei biblice, reuşeşte să redobân­ R e m a r c a b i l ă în d e o s e b i mi s e p a r e n u ­
dească încrederea şi dragostea doctoru­ vela „întâiul a c t d e b u n ă voie", în care
lui T a i f u n c u c a r e v a î n c h e i a , în s f â r ş i t , psihologia evrului bătrân care rezolvă
•căsătoria râvnită. Sub ce auspicii, pen­ prin sinucidere zădărnicia unei vieţi, e
tru doctor, e greu de spus, căci se redată cu o sumbră ironie.
'ntreabă neliniştit doctorul Taifun („care
„Imbecilii administraţiei" — viaţa unei
trebue trimis de urgenţă la şcoala lui
percepţii, cu nelipsitu-i potentat, cu în-
F r e u d " ) : „ C i n e p o a t e s ă uite o c l i p ă că
treaga-i ierarhie a b s u r d ă şi c u jocul de
<e b ă r b a t c â n d stă alături de Floreal?".
contraste al caracterelor abil regisat —
Cine, î n t r ' a d e v â r ? C ă c i femeia aceasta
e un a d e v ă r a t mic roman. In sfârşit nu
-cu v ă p ă i d e m e r i d i o n a l ă în s â n g e , d o m i n ă
pot lăsa neamintită schiţa întitulată
şi desfiinţează toate legile. Comediană
„Veşnica Mimi" cu atmosfera-i de tine-
ce minte din v o l u p t a t e a j o c u l u i şi mamă
reţă mussetiană.
devotată până la ferocitate, femeie ca­
D. T a r ţ i a înfăţişează un caz interesant
pabilă de elevaţiuni spirituale printr'o
firească mlădiere a inteligenţii, dar re- de interferenţă stilistică:
luându-şi postura crudă de mahalagioai­ C u n o s c â n d şi g u s t â n d m o d e r n i s m u l lin-
că atunci când este încolţită, prezenţa guistic al celei mai recente literaturi
-ei d o g o r i t o a r e u m p l e î n t r e a g a c a r t e , d e s - „bulevardiere" — şi arată uneori prea
cumpănindu-i echilibrul şi reducând la ostentativ această orientare — D-sa pă­
rolul de simple fantoşe toate celelalte s t r e a z ă încă, totuşi o mulţime de expresii
personagii (chiar doctorul nu e d e c â t pe greoaie şi n e e s t e t i c e , tare ale influenţei
alocurea, — foarte rar — mai mult de­ g e r m a n o - m a g h i a r e în l i m b a g a z e t ă r i e i a r ­
cât un clişeu uzat). Pentru ea G. Ga- delene de dinainte de război, expresii c a r e
laction cheltuieşte fără economie toate astăzi nici nu mai sunt curente. Sar
culorile grase ale unei palete inepuisa- putea compune o l i s t ă din a c e s t e expre­
bile. Romanul nu e bine făcut; după sii (câteva exemple: însorgoşată p. 43,
suava şi a t â t d e a r m o n i o a s a p o v e s t e din neconturbată p. 34, îi conturba somnul
„Papucii lui Mahmud" el înseamnă un p . 109, în b u t u l renumelui s ă u p , 105, ...
pas înapoi. Portretul acestei femei se să-şi facă datoria fără întrelăsare, e'.c.
.întipăreşte, totuşi, a d â * c în mintea citi- etc).
iorului. Dar printre stângăcii ca cele enume­
r a t e , r ă s a r — şi d e s t u l d e d e s — rânduii
PETRE TARŢIA, Penumbre (romane limpezi şi s p r i n t e n e ca aceste: „Pămân­
In fragmente), Dej, 1933. tul proaspăt scrijelit, cu răsuciri de
întâia carte a unui tânăr autor. Sub­ brazde se asemăna cu un portativ ale
356 GÂND R O M Â N E S C

cărui note le trilau ciocârliile în cer" admite şi doctrina, totuşi în normele:


sau dovezi de putere de caracterizare constituţionale numai greu i se poate-
ca în această frază: „Perceptorul cu găsi o justificare.
ochii s p â n z u r a ţ i în p o d şi cu t r u p u - i fi­ Al doilea mijloc e s t e a c e l a al delegă­
rav lipit de perete ca un afiş de boli rii puterii executive, de către puterea.
c o n t a g i o a s e , o b s e r v ă în s i n e a lui, nu f ă r ă judecătorească, printr'o lege care va
umor, noua specie a contribuabililor care conţine numai principii, dar principii p r e ­
plătesc cu nasturi". cise, de a întocmi regulamente. C a exem­
Un scriitor se v ă d e ş t e a i c i —. şi-i sa­ p l u p e n t r u a c e s t p r o c e d e u , d l O n i ş o r nex
lutăm a p a r i ţ i a , cu bucurie. aminteşte „decretele Poincare", din 1926..
/. Chinezu Aci autorul face analiza minuţioasă a
condiţiunilor pe cari trebue s ă le înde­
TITU ONIŞOR, Problema guvernului plinească o asemenea delegaţiune, pen­
legiferator. Studiu de drept public. 118 tru a r ă m â n e în c a d r u l s e p a r a ţ i u n i i pu­
pag. Cluj, 1933. terilor, fixat prin principiile a r ă t a t e m a i
Unul din aspectele crizei democraţiei, sus.
în timpul răsboiului şi după răsboiu, In fine, un ultim capitol se referă la
este investirea puterii executive cu a t r i - s i s t e m u l s o v i e t i c , în c a r e p u t e r i l e s e con­
buţiuni legislative. f u n d ă şi p e c a r e a u t o r u l îl c o n d a m n ă pe:
Problema aceasta o tratează dl Titu deantregul.
Onişor, în l u c r a r e a s a , d i n p u n c t de ve* 0. F. Popa
dere al dreptului public.
Pentru a vedea poziţia pe care o ia REVISTA „BOABE DE GRÂU" din-
faţă de această problemă, trebue s ă men­ luna August, anul curent, a publicat un
ţionăm următoarele principii dela cari a r t i c o l d e s p r e „ ş c o a l a şi e d u c a ţ i a popo­
dl Onişor pleacă: Mersul societăţilor r u l u i în A l b a n i a " d e d l V l a d B ă n ă ţ e a n u . .
omeneşti e în mod fatal îndreptat spre Acest articol s e s f â r ş e ş t e cu afirmaţiuni
democraţie, ultimul termen de evoluţie atât de stranii asupra unor personali­
politică. — Principiul separaţiunii puteri­ tăţi din istoria noastră culurală, încât,
lor în s t a t u l d e m o c r a t i c nu e un princi­ pentru respectul cetitorilor şi b u n u l nu­
piu a r t i f i c i a l , el a r e r ă d ă c i n i a d â n c i , c a r i me al revistei, m ă simt dator s ă d a u a c i ,
îl leagă de un anumit tip de societate neapărat, unele lămuriri.
politică. A ataca aceste rădăcini însem­ O c u p â n d u - s e cu monumentele istorice
nează a distruge întregul organism pe din Albania, dl Vlad Bănăţeanu ajunge
e a r e îl a l i m e n t e a z ă . —. S e p a r a ţ i u n e a p u ­ să vorbească şi despre Moscopole, cen­
terilor, menţinută într'un cadru rigid, t r u l c u l t u r a l a r o m â n e s c d e a l t ă d a t ă , cu;
devine d i n c e în c e m a i m u l t un adevă­ minunatele lui biserici bogate în fresce
rat anacronism". şi s c u l p t u r i în l e m n , toate datorite gus­
Pornind dela aceste principii, pe cari tului şi i s c u s i n ţ e i aromâneşti. Chiar dela
l e p u n e în p r i m u l c a p i t o l al l u c r ă r i i , î n început, autorul comite greşeala de ne­
două capitole tratează mijloacele de a iertat pentru un scriitor român, de a nu­
face mai suplă separaţiunea puterilor. mi o r a ş u l M o s c o p o l e , r e p e t â n d u - 1 d e m a i
Primul este regulamentul autonom, re­ multe ori, cu numele albanez „Vosko-
gulament întocmit de puterea execu­ poj". Toponomastica românească trebue:
t i v ă şi p r i n c a r e s e r e g l e m e n t e a z ă în d o ­ r e d a t ă c a a t a r e cel p u ţ i n în s c r i e r i l e r o ­
m e n i i în c a r i l e g i l e nu p r e v ă d nimic. F ă ­ mâneşti. C e a r z i c e dl V l a d Bănăţeanu,.
când regulamente autonome, puterea exe­ c â n d a r v e d e a p e un R o m â n s c r i i n d for­
c u t i v ă e d i c t e a z ă n o r m e n o u ă , d a r nu v i n e ma s l a v ă Cernovitz pentru C e r n ă u ţ i sau.
în c o n f l i c t cu l e g i l e e x i s t e n t e - Dl Onişor forma maghiară Kolozsvâr pentru Cluj?
găseşte a c e a s t ă p r a c t i c ă în Franţa, An­ Chiar d a c ă numele „ V o s k o p o j " ar avea*
g l i a , p r e c u m şi în B e l g i a şi R o m â n i a . O să admitem, o mai mare justificare eti-
CÂND ROMÂNESC 357

m o l o g i c ă , noi R o m â n i i s u n t e m d a t o r i s ă - 1 Sunt locuri care fac să se perinde în


«criem şi rostim, aşa cum se aude în faţa ochilor noştri imaginea atâtor per­
gura Aromânilor. Aceasta, mai cu sea­ sonagii distinse din istoria propriei! L a
mă, când este vorba de un o r a ş istoric c a z d e n e v o i e a r t r e b u i s ă le s a l v ă m noi
:şi e m i n a m e n t e românesc ca Moscopole, aceste rămăşiţe din trecutul nostru".
care în cursul sec, XVII şi XVIII nu­ D u p ă c e a m i s p r ă v i t d e citit a c e s t e r â n ­
măra 60.000 locuitori cu 40 de biserici, duri, a m r ă m a s uimit de îndrăzneala u-
c u o a c a d e m i e d e î n a l t e s t u d i i şi cu o t i ­ nor afirmaţii venite nu dela un simplu
pografie, singura pe vremea aceea din călător care, întâmplător, a trecut prin
întreagă Peninsula Balcanică, înfine, un A l b a n i a , ci d e l a u n i n t e l e c t u a l ce inten­
oraş din c a r e a eşit o serie de bărbaţi ţionează să-şi închine toată activitatea
iluştri şi, m a i ales, primii învăţaţi aro­ sa carierii universitare. Cum a putut a-
m â n i care au îndrăznit s ă o r u p ă cu t r a ­ junge dl Vlad Bănăţeanu la jilţul lui
diţia unei scoale helenizante, scriind a r o - Gojdu, epitropul, d u p ă autor, al biseri­
m â n e ş t e cu s l o v e greceşti. D e altfel, for­ cii Sf. N i c o l a i , descoperind chiar un în­
ma Moscopole nu este întrebuinţată nu­ t r e g c a r t i e r cu n u m e l e Gojdu, în c a r e s e
m a i d e s c r i i t o r i i a r o m â n i , d a r şi d e c ă t r e găsesc înşirate casele familiilor Şaguna
-cei streini. G r e c i i şi S l a v i i îl n u m e s c cu şi Mocioni, când se ştie foarte bine că
forma cunoscută la Aromâni. Iar profe­ Moscopole, aşa cum se prezintă astăzi,
sorul german Gustav Weigand, care a nu-i decât un simplu sătuleţ cu u n nu­
•scris a t â t d e m u l t a s u p r a A r o m â n i l o r , îl măr de o sută de căscioare locuite de
întrebuinţează numai sub această for- Aromâni şi A l b a n e z i , iar din vechiul o-
1
ană. ) raş, afară de bisericile în ruine şi câ­
Dar trecând peste această inadverten­ t e v a f â n t â n i , n'a m a i r ă m a s n i c i o u r m ă ?
ţă, revin la afirmaţiile autorului, repro- Presupunerea că dl Vlad Bănăţeanu ar
d u c â n d u - l e a ş a c u m sunt d a t e în a r t i c o ­ fi f o s t victima unei mistificări din par­
lul c i t a t : ,,In u n a din a c e s t e b i s e r i c i , b i ­ tea unui localnic n'ar putea fi admisă,
s e r i c a Sf. N i c o l a i , v ă z u i p ă s t r a t î n c ă jil­ pentru motivul că numele cu c a r e se o-
ţul de lemn bogat ornamentat şi sculp­ cupă autorul sunt necunoscute în Mos­
tat, şi c h i a r aurit, al epitropului biseri­ copole. Ruinele acestui o r a ş n'au fost
cii, Gojdu, după care se mai numeşte cercetate numai de dl Vlad Bănăţeanu.
astăzi un cartier în Voskopoj, cartierul începând cu sec. X I X , n'a f o s t cercetă­
Gojdu, în apropierea c ă r o r a vin casele tor strein care s ă fi c ă l ă t o r i t în Alban-
f a m i l i e i Mocioni şi a p o i a Şagunenilor. } 2
nia, fără să se fi oprit câteva clipe în
Moscopole. Despre Mocopole s'a scris
f o a r t e d e s şi în r e v i s t e l e g r e c e ş t i şi a r o ­
1) „ E s kann nicht b e s o n d e r s auffalen, mâneşti. N i c ă e r i n'am aflat, d u p ă c â t ştiu
•dass in mitten der Tiirkei im vorigen despre minunăţiile de c a r e ne relatează
Jahr hiindert eine Druckerei bestanden cu atâta naivitate dl. Vlad Bănăţeanu.
bat, wenn man weiss, eine wie grosse Dintre învăţaţii streini din urmă, Wei­
u n d r e i c h e S t a d t Moskopolje damals ge- gand a avut putinţa să-1 cerceteze mai
•wesen ist, u n d w i e sehr dort nicht nur cu de-amănuntul, r ă s c o l i n d a p r o a p e t o a t e
der Handel, sondern auch besonders arhivele bisericilor. El a avut acces şi
Wissenschaften bliihten. Die Gelehrten- în b i b l i o t e c a păzită de preoţii greci în­
schule daselbst war die beruhmsteste tr'un l o c a l din apropierea bisericii Sf.
der ganzen Halbinsel, aus der Mănner Nicolai, în c a r e a d e s c o p e r i t marea do­
nervorgingen, wie die Gelehrte Chal- naţie a Baronului Sina din Viena, ori­
keus... ferner Daniel etc. etc." (Die ginar din Moscopole. Cu toate acestea,
Aromunen, I p. 99). nici el n'a p u t u t d a d e v r e o u r m ă din r ă ­
2
) Sublinierile la ultimele două nume măşiţele lui Gojdu, Mocioni sau Şaguna.
sunt făcute de mine. E u î n s u - m i a m c e r c e t a t M o s c o p o l e în c ă -
358 GÂND ROMÂNESC

lătoria mea în Albania de acum cinci De altfel, a d a o g aici pentru informaţia


ani. In drum, a m fost însoţit de doi in­ cetitorilor, că familiile Gojdu şi Şaguna
telectuali români din Coriţa, care cu­ nu sunt originare din Moscopole. Cea
n o ş t e a u M o s c o p o l e în c e l e m a i m i c i a m ă ­ din u r m ă îşi a r e o b â r ş i a în s a t u l Gabra )s

n u n t e , i a r d u p ă c e a m a j u n s în s a t , efo­ numit de Slavi Gabrovo, lângă Mosco­


rii comunei mi-au a r ă t a t tot ceea ce se pole, din c a r e îşi t r a g e n u m e l e Gabrov-
p u t e a v e d e a şi şti d i n r ă m ă ş i ţ e l e v e c h i u ­ schi, unchiul mitropolitului Şaguna; cea
lui o r a ş . N i m e n i nu mi-a pomenit ceva dintâi, d u p ă unele însemnări p ă s t r a t e î»
d e s p r e „ u n j i l ţ a l Iui Gojdu" şi cu a t â t arhiva bisericii româneşti din Mişcolţ,
mai puţin despre un cartier Gojdu „în îşi trage obârşia din satul românesc
apropierea cărora vin casele familiei Beaîa-de-sus, lângă lacul O h r i d a , tot în
Mocioni, şi apoi a Şagunenilor"! După apropierea Moscopolei. Printre oraşele-
această neaşteptată descoperire, m'aş fi din A r d e a l şi U n g a r i a , în c a r e s ' a u a ş e ­
a ş t e p t a t c a dl V l a d B ă n ă ţ e a n u s ă ne fi zat primii colonişti macedo-români din
dat şi fotografia cartierului cu casele părţile Moscopolei, Mişcolţ, locul de na­
ilustre. In cazul acesta, a r fi putut da ştere al ilustrului prelat român, cuprin­
a f i r m a ţ i u n i l o r s a l e un a e r d e autenticitate dea colonia macedo-română cea mai nu­
mai puţin îndoelnică. Insă oricum ar fi meroasă. ) 4
In biserica „Sf. Treime", sin­
procedat, spusele s a l e n'ar fi putut re­ gura care p o a r t ă pe frontispiciu inscrip­
zista unei examinări mai atente a fap­ ţia „ R i d i c a t ă cu cheltueala fraţilor Ma­
telor, c a r e s e prezintă a ş a cum a m încer­ cedo-români" se găsesc o seamă de în­
cat s ă le e x p u n mai sus. In toate afir- semnări a s u p r a familiilor macedo-româ-
maţiunile d-lui V l a d B ă n ă ţ e a n u eu văd, ne originare din Moscopole şi împreju­
într'adevăr, o îndrăsneală de a mistifica rimi, indicându-se şi d a t a 1606 c â n d au
buna credinţă a cetitorului, c u m r a r mi început s ă se facă primele aşezări aro­
s'a întâmplat să întâlnesc în literatura m â n e ş t i în M i ş c o l ţ . Th. Capidan
balcanică. îmi închipui cu c â t ă s a t i s f a c ­
ţie vor râde de superficialitatea româ­ 3
) Pentru originea moscopoleană a fa­
n e a s c ă Grecii, dar mai ales Bulgarii care miliei Ş a g u n a v e z i a c u m V a i e r Papahagi.
cunosc perfect de bine stările din Pe­ în Rev. Ist. X V I I I p. 1—5.
ninsula Balcanică, când vor da de des­ 4) Cf. P e r . P a p a h a g i , Coloniile aromâ­
coperirile d-lui Vlad Bănăţeanu din ne (macedo-române) în fosta Ungarie^
„Boabe de Grâu", care, după cât ştiu, publicat în „Transilvania" LIV (1923)„
a j u n g p â n ă în B a l c a n i . p. 185 urm.

Insem nări
UN L U P T Ă T O R : ONISIFOR GHIBU

P r o f e s o r u l u n i v e r s i t a r şi academicianul tata omagiere, însemnând câteva mo­


D r . O. G h i b u a î m p l i n i t 50 d e ani. Din mente din îndelungata l u p t ă d u s ă d e
acest prilej revista pedagogică „Satul şi D - s a p e terenul politicei culturale .
Şcoala" omagiază, prin scrisul dlor I. *
Lupaş, D. Lăpădat, D. Goga, C. Ien- In Noemvrie 1914, O. G h i b u părăseşte
cica şi N. Nistor, pe acest strălucit Ardealul, trecând „în ţară". Temutul
exemplu de pedagog militant, stăruind apărător al şcoalelor româneşti împo­
mai ales a s u p r a laturei educative şi de t r i v a legii lui A p p o n y i , nu m a i a v e a ce
organizare şcolară a activităţii d-lui O. f a c e în A r d e a l u l î n c a r e p e o r i c e i n t e l e c ­
Ghibu. tual român, şi c u a t â t m a i m u l t pe cer
Ne asociem şi noi la pe deplin meri­ d e s e a m a lui O. G h i b u îi a ş t e p t a „ i n t e r -
GÂND ROMÂNESC
359.
aarea". La graniţă, pe lângă paşaport, t â n d u - s e la dorinţa ca „ s o a r e l e ce r ă s a r e
nişte fişe cu însemnări ştiinţifice aveau asupra împărăţiei s ă ne dee o rază de
să dovedească vameşilor unguri, că „ c o - mântuitoare lumină şi n o u ă , Moldoveni­
referentul" Consistorului din Sibiu mer­ lor, cari am fost robi nevinovaţi mai
g e a la B u c u r e ş t i pentru cercetări d e s p e ­ bine de o sută de ani".
cialitate la Academie,
Era nevoie de o reînviere grabnică a
I n a d e v ă r , în c u r s d e u n a n şi jumă­ conştiinţei naţionale, activă, gata de a
tate, O. Ghibu publică Ia A c a d e m i e şi lua hotărîrile pe cari evenimentele isto­
aiurea lucrări, cari îi stabilesc o seri­ rice le impuneau.
oasă reputaţie ştiinţifică. Tot aici, Ia
In a c e a s t ă acţiune de renaştere naţio­
Bucureşti, întâlneşte pe O. Goga, care
nală a provinciei de peste Prut, O.
împreună cu V. Lucaci răscoleau ţara
Ghibu a fost un neobosit animator prin
pentru intrarea României în răsboiu.
munca depusă stăruitor, cu convingere
Dar nădejdile legate de biruinţele pri­
şi tact. Aducea cu sine pregătirea şi
melor săptămâni ale rasboiului de des-
experienţa ardeleanului format în poli­
robire fură trunchiate de invazia ger­
tica militantă de aici şi în Aprilie, îl
mană care curând ameninţa capitala. 0.
vedem prntre întemeietorii primului par­
Ghibu cu familia sa şi a lui O. Goga,
tid naţional moldovenesc din Basarabia,
părăsi cu ultimul tren în 14 Oct. 1916
al căru ipreşedinte era Vasile Stroescu.
Bucureştii plecând la Iaşi, apoi la Podul
I d e i l e noui d e a u t o d e t e r m i n a r e şi a u t o ­
Iloaei. De aici, î n c ă în Decemvrie 1916,
nomie teritorială pătrundeau însă greu
0- Ghibu pleacă la Chişinău să se in­
şi a c u m , şi R u s i a d e o d i n i o a r ă , c h i a r şi
f o r m e z e a s u p r a s t ă r i i d e s p i r i t şi a s u p r a
în f o r m a ei r e v o l u ţ i o n a r ă , î ş i e x e r c i t a p u ­
posibilităţilor de lucru pe terenul redeş­
terea centralistă prin intelectualii ruşi
teptării conştiinţei naţionale în Basa­
şi m i n o r i t a t e a germană, cari se ridicau
rabia.
împotriva oricăror tendinţe defetiste.
Ce era Basarabia de atunci? O pro­
Chiar şi n o u l partid naţional cerea au­
vincie cu majoritatea populaţiei româ­
tonomia administrativă, bisericească, cul­
n e a s c ă , f ă r ă şcoli naţionale, fără un p a r ­
t u r a l ă şi e c o n o m i c ă a p r o v i n c i e i , c u a d a o ­
tid naţional, fără o societate culturală
sul c ă B a s a r a b i a r ă m â n e „unită cu Ru­
r o m â n e a s c ă . C o n ş t i i n ţ a n a ţ i o n a l ă a b i a li-
sia prin legile referitoare la interesele
căria timidă prin singurul ziar condus
comune cu ale statului" şi peste două
de Pan Halipa: „Cuvânt Moldovenesc",
luni (Iunie 1917) „Cuvântul Moldove­
în j u r u l c ă r u i a un grup de intelectuali,
nesc" repetă că „ d e R u s i a n o i nu vrem
cu toate semnele prevestitoare a l e p r ă b u -
să ne deslipim".
şirei Rusiei ţariste, abia îndrăsneau să
articuleze firava n ă d e j d e că doar va da Faţă de încetineala cu care evoluau
Dzeu, ca Puterile Centrale să iese birui­ ideile politice la conducătorii basara­
toare şi cu ajutorul lor Basarabia să beni, cu ochii veşnic aţintiţi la eveni­
scape de jugul rusesc. m e n t e l e din R u s i a , O. G h i b u î n c e p e ope­
Veştile despre precipitarea evenimen­ ra de redeşteptare a intelectualilor din
telor pe front şi în imperiu sosiau cu Chişinău şi provincie atrăgându-le pri­
mare întârziere şi c u a c e e a ş i încetineală virea spre idealul naţional panromânesc.
î n c e r c a u B a s a r a b e n i i s ă le î n ţ e l e a g ă . R e ­ Credem c ă putem semnala, ca un prim
voluţia rusească isbuenită în Februarie rezultat al activităţii lui 0. Ghibu, fap­
1917, e cunoscută la Chişinău abia în tul că partidul naţional cere introduce­
M a r t i e şi v e s t e a c a d e c a un t r ă s n e t , lă­ rea limbei moldoveneşti în şcoli, idee
sând pe Basarabeni desorientaţi. Nici pe care învăţătorii moldoveni din Basa­
acum Românii de peste Prut nu-şi în­ rabia reuşesc să o scoată biruitoare în
dreaptă privirile spre Moldova, ci tot c o n g r e s u l c o r p u l u i d i d a c t i c , ţinut în 10—
spre Rusia centralistă, idealul lor limi- 13 A p r i l i e 1917 l a C h i ş i n ă u , c u menţiu-
360 GÂND R O M Â N E S C

n e a î n s ă c ă î n t r u c â t „ î n v ă ţ ă t o r i i nu sunt apariţia în 21 Ian. 1918. A c e e a ş i devin


pregătiţi pentru aceasta, înfăptuirea ace­ colaboratori preţioşi la noul ziar pe c a r e
stei h o t ă r â r i se a m â n ă p e viitor". Acea­ O. Ghibu îl scoate pe data aniversării
sta era situaţia. Unirii P r i n c i p a t e l o r , z i u a d e 24 I a n u a r i e ,
Dascălii moldoveni din Basarabia nu cu titlul, c a r e în s i n e î n s e m n a n o u a eta­
ştiau româneşte, nu cunoşteau alfabetul p ă în lupta pentru biruinţa ideei unită­
latin. ţii n o a s t r e p o l i t i c e : „România Nouă". De
De aici, de jos, îşi începe activitatea l a d a t a a p a r i ţ i e i p â n ă în 9 M a r t i e 1918
din primele luni ale anului 1917 O. noul z i a r militează pentru desrobirea şi
Ghibu. Deschide un curs pentru învăţă­ unirea tuturor provinciilor româneşti,
t o r i , î n v ă ţ â n d u - i s ă s c r i e cu litert latine, prin articole şi clişee sugestive insuflă
ţ i n â n d l e c ţ i i d e l i m b ă , l i t e r a u r ă , şi isto­ încredere în virtuţile biruitoare ale os­
rie română, arătându-le unitatea etnică taşului român şi menţine trează nădej­
şi geografică a poporului nostru, atră- dea în eliberarea ţării d e sub ocupaţia
gânciu-le privirea de la evenimentele din germană.
Rusia veşnică spre România însângerată
Paralel cu această acţiune ziaristică
şi spre provinciile româneşti încă ro­
O. G h i b u r e u ş e ş t e s ă o r g a n i z e z e Univer­
bite. Găseşte preţioşi colaboratori ca D.
sitatea liberă de la Chişinău, care îşi
Tofan s care devine directorul cursuri­
inaugurează cursurile în 22 Februarie
lor. Numărul dascălilor creşte şi cursu­
1918. A u d i t o r i i sunt numeroşi. Cursurile
rile se repetă.
de istorie a literaturii r o m â n e le ţine O.
O Ghibu tipăreşte pentru aceşti das­
Ghibu, iar cele de istoria Românilor, D.
căli primele îndrumări pentru organiza­
Tofan şi c u m manuale nu erau, lecţiile
rea învăţământului românesc în Basa­
s e p u b l i c a u în r e z u m a t în f o i l e t o n u l z i a ­
rabia.
rului „România Nouă". La sfârşitul
In o p o z i ţ i e cu i d e a l u l s o c i a l revoluţio­
c u r s u l u i , s t u d e n ţ i i v e n i a u cu c o l e c ţ i a zia­
n a r a l c o n d u c ă t o r i l o r b a s a r a b e n i cu o c h i i
rului sub braţ, s ă d e a e x a m e n d e istorie
peste Nistru, O. Ghibu la 1 Oct. 1917
şi literatură română? Minunată atmos­
scoa*e gazeta „ A r d e a l u l " în subtitlul că­
feră patriarhală}
reia precizează c ă e foaie periodică pen­
tru R o m â n i i t r a n s i l v ă n e n i a f l ă t o r i în R u ­ Dar şi viguroasele articole ale lui
s i a , d a r c a r e în r e a l i t a t e p u n e a s u b ochii Onisifor Ghibu şi I. Matei, ca şi
Basarabcnilior luptele politice din tre­ foiletoanele cu cursurile de istorie şi
cut ale A'delenilor, sacrificiile şi idea­ literatură română, începând cu data de
lul lor naţional concretizat în ideea de 9 Martie 1918 primiră căluşul cenzurei
unitate politică a întregului neam româ­ instituite d e guvernul românesc al Pute­
nesc. rilor Centrale, al lui Marghiloman şi
La 21 Nov. 1917 se deschide Sfatul Stere.
Ţării şi cu acest prilej O. Ghibu vor­ E interesant d e v ă z u t în c e condiţiuni
b e ş t e in n u m e l e Ardelenilor stârnind în­ lucra acum „România Nouă". Răsfoim
sufleţirea tuturor celor prezenţi pentru colecţia exemplarelor semnate de cen­
ideea desrobirii Ardealului. Ideea naţio­ z u r ă . S e s u p r i m a tot ce se scria despre
nală e în plin p r o g r e s . L a 22 Ianuarie unirea politcă a tuturor Românilor, des-
191S Sfatul Ţării declară că Republica frre progresele aliaţjilor şi insuccejsele
.Moldovenească se rupe de Rusia. Puterilor Centrale. Lecţia de deschidere
I n j u r u l lui O. G h i b u s e s t r â n s e r ă p â n ă a cursurilor de istorie de la Universita­
a c u m tot m a i m u l ţ i a r d e l e n i : D r . I . M a ­ tea liberă despre pământul românesc, p r e ­
tei, Ax. Banciu, Dr. S. Bornemisa, I. cum şi cea despre Mihai Viteazul, fură
Schiopu, N. Colan, A. Oţetea, N. Oan- s u p r i m a t e . L a fel sunt s c o a s e din coloa­
cea, Gh. Codrea etc. Unii colaboraseră nele ziarului articole ca: „Aliaţii (Fran­
la ziarul „Ardealul" care îşi încetează cezii) la Galaţi", „Ardealul unguresc ţi
GÂND ROMÂNESC 361

naţiunea română", „ C a p i t u l a r e a contelui Curând după plecarea din Chişinău a


Tisza", „ U n guvern d e p o c ă i n ţ ă în Ger­ refugiaţilor, apele culturale şi naţionale
mania", precum şi articolul „ C e ne mai ale Basarabiei scad. Ziarele româneşti se
rămâne de făcut?" cu subtitlul lămuri­ sting înecate de presa rusească care nă­
tor: „ S ă luăm pildă de la Cehoslovaci, pădeşte provincia de peste Prut. Ele­
Jugoslavi şi Poloni. Tărăgănarea lucru­ mente streine provoacă agitaţii pe cari
lui a r p r o d u c e i m p r e s i a c ă nu d o r i m f i e r ­ autorităţile tânărului stat unitar naţio­
binte unirea întregului neam nedespăr­ nal le reprimă lovind cu egală măsură
ţit". Aniversarea „Gloriei dela Mărăşti" în p r o v o c a t o r i c a şi în M o l d o v e n i i n e v i ­
a fost trunchiată şi e a p â n ă la nerecu- novaţi. O neîncredere acută se sapă în­
n o a ş t e r e , d e u n e l t e l e lui Stere. tre Bucureşti şi Basarabia, neîncredere
pe c a r e nu o pot spulbera conducătorii
C e n z u r a î n s ă nu p u t e a s u p r i m a eveni­
basarabeni politicianizaţi. Ideea naţio­
mentele. „România Nouă", după o ener­
n a l ă şi c u l t u r a l ă r ă m â n e în s e a m a pre­
g i c ă c a m p a n i e în c a r e m i l i t e a z ă p e l â n g ă
f e c ţ i l o r şi a notarilor.
ideea că provincia de peste Prut vrea
nu „anexiune" ci „unire" cu România, Basarabia se înîstreina sufleteşte de
j u b i l e a z ă l a 27 I I I 1918, c â n d S f a t u l Ţ ă ­ unitatea de simţire comună a neamului.
rii proclamă unirea B a s a r a b i e i cu Ţara. Asociaţiile culturale din Bucureşti în­
O. Ghibu, aşează în fruntea ziarului c e a r c ă s ă c a p t e z e sufletul B a s a r a b i e i p r i n
s ă u un comitet compus din reprezentan­ înfiinţarea de filiale în p r o v i n c i a de pe­
ţii tuturor provinciilor româneşti, gazeta ste Prut, dar politicianismul ucide „So­
devenise organ pentru propagarea ideei cietatea istorico-literară", „Liga Cultu­
de unire politică panromânească, având rală", „Ateneul Nistrului", Fundaţia
colaboratori din toate provinciile, prin­ Principele Carol", doar inimosul căpitan
tre cari pe Atanasie Popovici, român din Dumitraşcu reuşeşte s ă înfiinţeze câteva
Serbia, la Chişinău administrator al Ti­ secjii de ale „Astrei" la Ismail, Cetatea
pografiei România Nouă, I. Nistor, V. A l b ă şi T i g h i n a . P r i n forţele ei proprii,
Haneş etc. B a s a r a b i a nu e r a c a p a b i l ă d e o r e n a ş t e r e
Cu toată străşnicia censurii ziarul Iui culturală.
O. Ghibu semnalează treptata înfrângere Moldovenii de peste Prut trebuiau re­
a Puterilor C e n t r a l e şi d a c ă f r â n a o a m e ­ câştigaţi prin o acţiune culturală apoli­
n i l o r lui S t e r e îl î m p i e d e c a u de a milita tică, fără poliţie şi jandarmi, care să
mai energic pentru Românii din Ardeal închege întâi pe intelectuali, apoi masele,
şi Bucovina, duce în schimb o violentă în jurul unui ideal superior românesc
campanie împotriva clerului basarabean cultural.
« a r e trăia încă sub mirajul Rusiei eterne.
Iniţiativa îi r e v i n e şi d e d a t a aceasta
Dar curând evenimentele din Ardeal
lui O. G h i b u c a r e cu p r i l e j u l u n e i călă­
şi Bucovina se precipitară, refugiaţii de
t o r i i în 1925 în B a s a r a b i a învită pe Ar­
la Chişinău se împrăştiară plecând în
hiepiscopul Gurie la serbările „Astrei"
provinciile lor, cari Ie reclamau pre­
dela Câmpeni, unde se pun bazele cola­
zenţa. L a 2 Decemvrie 1918 apare ulti­
borării cu fraţii de peste Prut pentru
mul număr al ziarului „România Nouă"
organizarea Astrei Basarabene. In anul
ca organ de p r o p a g a n d ă pentru unirea
următor, O. G h i b u era din nou la Chi­
politică a tuturor Româfcilor". Cu o zi
şinău ca Comisar general al Asociaţiu­
înainte se proclamase unirea Transilva­
nii „Astra", însărcinat cu organizarea
n i e i cu ţ a r a m a m ă şi O. G h i b u s e reîn­
acestei societăţi în provincia de peste
t o a r c e în A r d e a l , u n d e îl a ş t e p t a munca
Prut.
grea a organizării învăţământului secun­
La 1 Iunie 1926 0. Ghibu face s ă re­
dar şi s u p e r i o r românesc.
a p a r ă „România Nouă" (an IV) de data
* aceasta ca „ziar independent naţional".
362 GÂND ROMÂNESC

i a r l a 1 N o e m v r i e s c o a t e „Cuvântul Mol­ Peste Prut trebue s ă se dureze punţi


dovenesc", g a z e t ă s ă p t ă m â n a l ă cu tot f e ­ culturale, spirituale, însă trebue ţinuţi
lul d e î n v ă ţ ă t u r i şi ş t i r i din t o a t ă l u m e a , d e p a r t e de aceste punţi acei cari vor să
tipărită pentru trebuinţele norodului le î n t r e b u i n ţ e z e ca porţi de invasie pen­
m o l d o v e n e s c din B a s a r a b i a d e c ă t r e A s o - tru p o f t e l e lor personale hrăpăreţe.
ciaţiunea „Astra". (Tip. cu lit. latine Salutăm faptul că d. prof. Ghibu şi
şi c i r i l i c e ) . O. G h i b u r e u ş e ş t e s ă s t r â n g ă presa condsuă de d - s a au ieşit la luptâ.
pe B a s a r a b e n i în jurul Astrei, d a r pen­ să p ă z e a s c ă punţile şi s ă d e a î n a p o i cu
tru a le i n s u f l a î n c r e d e r e a în v i i t o r u l a c e ­ m â n ă tare pe aceia cari din consideraţii
s t e i s o c i e t ă ţ i şi a i d i e a l u r i l o r u r m ă r i t e d e p o l i t i c e m e s c h i n e s a u din d o r u l d e aven­
ea, Basarabenii trebuiau să se convingă turi vor să strice relaţiile dintre Basa­
singuri de forţa sufletească a Asociaţiu- r a b i a şi Ţ a r a M a m ă " .
nei noastre. In t o a m n a acestui an deci, Din c e l e z e c e s e c ţ i i a l e A s t r e i O. Gh.
70 de Basarabeni participară la serbă­ v r e a s ă f a c ă o „academie militantă". Aşa
r i l e A s t r e i , l a Z a l ă u , în f r u n t e c u arhi­ îşi şi întitulează conferinţa-program cu
episcopul Gurie. Pentru fraţii de peste care comisarul general începe seria ace­
l'rut, c o n t a c t u l cu A r d e l e n i i a fost reve­ lor şedinţe ştiinţifice-culturale, la cari
l a t o r . U n u l din cei 70 c o n s t a t ă cu acest un p u b l i c n u m e r o s , a s c u l t ă şi d i s c u t ă s u ­
prilej c ă „în acest scurt timp au învăţat b i e c t e l e e x p u s e în c u r s d e 3 luni d e p e s t e
s ă i u b e a s c ă mai mult ce e al nostru d e c â t 70 d e c o n f e r e n ţ i a r i . S e s t u d i a u în s p e c i a l
în toţi ceilalţi ani dela Unire". Nu sim­ problemele locale ale provinciei şi din
ţim — m ă r t u r i s e a un altul c a r e se reîn- aceste discuţii isvora programul Astrei
toarcea dela Zalău — decât plăcerea şi basarabene. A c e a s t ă acţiune culturală se
a l i n a r e a unui h a g i u î n t o r s d e l a M o r m â n ­ intensifică prin c o l a b o r a r e a ce se face
tul Sfânt". . . V ă z â n d ce au realizat Ar­ cu Universitatea populară din Chişinău
delenii, şi însufleţit de dorinţa de a şi cu I n s t i t u t u l S o c i a l R o m â n din Bucu­
face l a fel, al treilea scria: „Aşteptăm, reşti. Tineri b a s a r a b e n i sunt trimişi la
credincioşi ai propăşirei, la posturile isvoarele de cultură latină ale Franţei
noastre, comanda". .. . şi I t a l i e i , în t i m p c e a c a s ă , în provincia
Comanda a venit. După o asemenea natală, profesorii, preoţii şi studenţii,
t r e z i r e , în c u r s d e 2 luni toate cele 10 fură mobilizaţi a face p r o p o o g a n d ă pen­
secţii ale Astrei din B a s a r a b i a fură or­ tru reforma calendarului, rupând astfel
ganizate şi inaugurarea lor se făcu la ultima legătură cu tradilia pravoslavni­
1—2 Nov. 1926, în c a d r u l u n o r m a r i f e s ­ cei R u ş i i .
tivităţi. Basarabia, abia acum se sim­ S e î n f i i n ţ e a z ă b i b l i o t e c i p o p u l a r e , şi s e
ţea prinsă în pulsul comun al vi­ tipăreşte o „Biblioteca Astrei Basara-
eţii culturale a tuturor Românilor. biene", precum şi calendare pentru po­
Aceasta, datorită activităţii desfă­ por.
şurate d e O. G h i b u . I n a c e a s t ă privinţă La 10 Mai 1927, O. Gh. îşi încheie
s u n t d o v e d i t o a r e r â n d u r i l e din „Deutsche activitatea din Basarabia cu cuvinteler
Zeitung B a s s a r a b i e n s " din Tarutino (1—2 „ P e n t r u c e s ' a f ă c u t p â n ă a c u m îmi iau
Nov. 1926): „In fruntea mişcării stă dl. toată răspunderea, pentru viitor o las
prof. O. Ghibu care a pregătit terenul în seama intelectualilor cari m'au ono­
pentru punerea pietrii fundamentale a r a t cu c o n c u r s u l l o r şi c e r c u r i l o r oficiale
Astrei, care a avut loc acum. d a t o a r e s ă s e s i z e z e în m o d t e m e i n i c p r o ­
Conştienţiozitatea serioasă şi înţele­ blema b a s a r a b e a n ă cu toate laturile ei-
gerea istorico-socială ne v o r b e s c din co­ #
loanele ambelor ziare „România Nouă" Pentru Basarabia O. G h i b u a f o s t u»
şi „ C u v â n t u l M o l d o o v e n e s c " , cari au a d u s luptător naţional. Ţinem să o precisăm
un s p i r i t cu t o t u l nou în v i a ţ a p r e s e i din aceasta, potrivnic încercărilor făcute de
provincia noastră. unii b a s a r a b e n i d e a atribui t r a n s f o r m ă -
©ÂND ROMÂNESC 365

rile politice, sufleteşti şi culturale, în crescut zi d e zi, n'au f o s t inoculate, ca


anii din preajma unirii, evenimentelor un elixir al v i e ţ i i , tuturor fiilor acestui
de dincolo de Nistru. Contestăm obiecti­ neam. O spunem cu certitudinea puru­
vitatea a c e s t o r b a s a r a b e n i şi le răspun­ lui adevăr: niciuna diu naţiunile euro­
dem că după mentalitatea lor provincia pene, sub orice regim politic ar fi ele,
de peste Prut putea fi şi azi pierdută nu sunt astăzi atât de lipsite ca noi de
politiceşte pentru neamul nostru. Unirea o mistică naţională. Nicăiri individualis­
s'a făcut în mare parte datorită osta­ mul, cu c o r t e g i u l c e l o r m a i r e l e vicii ale
ş u l u i r o m â n şi a s u f l e t u l u i dus la Chişi­ Iui, nu s e r ă s f a ţ ă a t â t d e n e s t â n g e n i t ca
nău de pribegii ardeleni printre cari O. la noi; nicăiri virtuţile sociale nu sunt
Ghibu a fost cel dintâiu atât în anii atât d e r a r e şi atât de puţin cultivatej
1916—1918, c â t şi în 1926—1927. nicăiri autoritatea de stat nu este atât
Ion Moga de slăbită,
Deaceea în acest al cincisprezecelea
AU TRECUT CINCISPREZECE ANI
an nădejdile noastre se îndreaptă spre
din memorabila zi, în care românismul
izvorul tămăduitor al naţionalismului,
ardelean şi-a afirmat, în faţa lumii în­
c a r e ne-a dat puteri, ca eroului din bas­
tregi, voinţa Iui nestrămutată de a fi
me, oridecâte ori am fost copleşiţi de
u n t r u p şi u n suflet cu r o m â n i s m u l din
desamăgiri sau de duşmani. Singur un
celelalte provincii. Cincisprezece ani nu
naţionalism luminat şi omniprezent ne
îssemnează decât o clipă în v i a ţ a unui
poate scoate din plasa amărăciunilor;
p o p o r , p e n t r u cei c a r i i - a m t r ă i t î n s ă zi
ne p o a t e d a î n c r e d e r e a în v i r t u ţ i l e noa­
d e zi, ei s u n t extrem de bogaţi.
stre; ne poate ridica în faţa naţiunilor
Câte bucurii, Doamne, şi câte întris­
prietene şi duşmane.
tări f C â n d punem însă în cumpănă pe
Iată de ce activitatea Astrei, la baza
«ele dintâiu cu cele din urmă, ori cât
căreia stă tocmai acest crez naţional,
de numeroase ar fi amărăciunile, în
niciodată nu este mai binevenită decât
faţa măreţiei actului unirii ele d i s p a r c a
acum.
u e g u r a în f a ţ a r a z e l o r s o a r e l u i . Ş i e r e ­
7ол Breazu
gretabil că prea des ne lăsăm copleşiţi
de valul desamăgirilor, încât nu ne bu­ CU OCAZIA s e r b ă r i l o r sfinţirii Cate­
curăm în deajuns de lumina soarelui, dralei, Teatrul Naţional din localitate
• u ne r e c o n f o r t ă m s u f l e t e l e l a r a z e l e lui. ne-a oferit spectacolul r a r al piesei reli­
Prea a r a r e o r i ne gândim, cu conştiinţa g i o a s e : „ C e r u r i l e s p u n " d e Victor Papilian,
o u r a t ă , l a c e e a c e a m f o s t î n a i n t e d e 1918 Dela reprezentarea „Cruciadei Copiilor'
şi ceeace suntem acum, atât ca naţiune a lui B l a g a , nu cred s ă se fi v ă z u t pe
e â t şi c a indivizi. N u s u n t e m o b i ş n u i ţ i să o scenă românească o piesă mai pă­
privim istoric, peste contingenţele mo­ t r u n s ă d e fiorul r e v e l a ţ i e i şi m a i f r ă m â n ­
mentului, atât în t r e c u t u l c â t ş i în vii­ tată de pateticul celui c a r e c a u t ă ^ade­
torul nostru, deaceea suntem mai mult vărul ultim".
a m ă r â ţ i şi s c e p t i c i decât mândri de vir­ D a c ă din p u n c t d e v e d e r e p u r a r t i s t i c ,
tuţile noastre, încrezători în steauja d. P a p i l i a n nu a r e u ş i t s ă n e d e a o p i e s ă
noastră. a ortodoxiei, ci p u r şi s i m p l u o p i e s ă a
Acum c â n d s c r u t ă m , cu c o n ş t i i n ţ a eli­ revelaţiei divine, o apologie a credinţei,
berată de orice patinA, cei cincispreze- f a p t u l e cu a t â t m a i î m b u c u r ă t o r . V r â n d -
ee ani ne dăm seama că ceeace ne-a n e v r â n d , d. P a p i l i a n ş i - a a l e s p a r t e a c e a
lipsit a fost această mândrie naţională mai bună. Sinceritatea d-sale a găsit altă
şi î n c r e d e r e a în v i i t o r u l n o s t r u . N u v r e a u matcă artistică decât aceea a dogmelor
să afirm că aceste virtuţi ne-au lipsit or*odoxe.
ou desăvârşire. Ele n'au fost însă me­ Admir naivitatea cu care autorul se
reu prezente în sufletele noastre, n'au foloseşte de procedee dramatice pe cari
364 GÂND R O M Â N E S C

puţini din confraţii d-sale d e azi ar a v e a Dar această chestiune fiind de compe­
curajul să le folosească. Pentru ca să tenţa altora, să ne mărginim numai la
poţi a d u c e p e s c e n ă un spectru, trebuie materialul arhivistic. Pentru arhive s'a
să ai sufletul naiv nealterat al marilor făcut o c o n v e n ţ i e în 1921, I n b a z a ace­
rase de artişti de altădată. Acestei pu­ steia materialul privitor la Transilva­
rităţi îi d a t o r e a z ă a u t o r u l p a s a g i i l e cele n i a şi B a n a t t r e b u i a s ă fie p r e d a t peste
m a i f r u m o a s e din d r a m a s a , c a r u g ă c i u ­ 6 ani. N u ştim d a c ă acea convenţie s'a
nea dumnezeiască şi suavă a Filofteiei, executat în c e l e l a l t e puncte a l e ei, ştim
sau confruntarea tumultoasă dintre Ion în chimb că s'au scurs dela încheierea
şi spectrul lui G e a n l e o n e , c u un nu ştiu ei 12 ani în l o c d e 6 şi p e n t r u Transil­
c e g r a n d i o s şi s u b l i m care aminteşte pe v a n i a şi B a n a t î n c ă n'am văzut nici un
Shakespeare... act venit dela Viena.
N. Caramea
Dar cu Austria avem cel puţin con­
LA B U D A P E S T A s'a d e s c h i s la înce­ venţia şi putem măcar spera că ea, o-
putul lui A u g u s t , în M u z e u l Naţional, o dată şi odată, din bunăvoinţa cârmui-
foarte interesantă expoziţie de antichi­ torilor noştri, se va putea executa. E
tăţi, obiecte medievale manuscrise, docu­ mult mai gravă însă chestiunea arhive­
mente, cărţi, lucruri de artă. Printre ele lor noastre dela Budapesta. Acestea
a f l ă m m a n u s c r i s u l c r o n i c e i lui Anonymus, sunt şi mult mai importante. Pentru is­
Chronicon Pictum, câteva manuscrise a r ­ t o r i a A r d e a l u l u i sunt f u n d a m e n t a l e . Fără
tistice d i n v e s t i t a b i b l i o t e c ă a Iui Matei ele nimeni nu-şi mai închipuie azi că
C o r v i n etc. T o a t e a c e s t e a s u n t n u m a i p i e ­ această istorie se mai poate scrie, dar
sele reprezentative ale materialului im­ mai ales rămânem veşnic dezarmaţi în
portant, obţinut d e U n g a r i a din colecţiile faţa unei a n u m e ştiinţe istorice, îndrep­
d e l a Viena, în b a z a tratatelor dela St. t a t e cu a t â t a c o n s e c v e n ţ ă împotriva noa­
G e r m a i n şi T r i a n o n . Pentru acest mate­ stră. Aceste arhive după războiu n'au
rial ungurii au dus tratative s e r i o a s e ani m a i p u t u t fi c e r c e t a t e d e nici u n r o m â n .
dearândul. Comisii formate din specia­ M a i nou — d u p ă c â t s p u n ei — nu mai
lişti au stabilit b u c a t ă de b u c a t ă lucru­ sunti \ a c c e s i b i l e nici cercetătorilor un­
rile cari trebuiau să revină Ungariei din g u r i . D a c ă te i n t e r e s e z i d e ele Ia B u d a ­
moştenirea habsburgică. Prin convenţiile pesta ţi se răspunde foarte simplu că
încheiate a p o i s'a p r e c i z a t nu n u m a i m a ­ nici nu m a i e x i s t ă : au ars(f). E clar:
terialul care trebuia predat Ungariei, ci Ungurii întrebuinţează toate mijloacele
s'au hotărît şi condiţiile de păstrare pentru amânarea Vchidării până la ex­
şi ţinerea la dispoziţia cercetătorilor un­ pirarea termenului de 20 de ani după
g u r i a celui c a r e , din d i f e r i t e m o t i v e , nu care, în baza tratatului, pot dispune de
p o a t e fi c e d a t , d a r p r i v e ş t e şi p e u n g u r i . material, dacă între timp nu s'a făcut
vreo altă convenţie. Ş i i a t ă a u trecut
Dar nu pentru a releva interesul un­
aproape 15 ani şi a c e a s t ă convenţie nu
gurilor pentru bunurile lor culturale
s'a produs. Tratativele comisiei noastre
luăm această notă ci pentru a aminti
pentru arhive, din toamna anului 1923,
odată mai mult datoriile noastre. Mu­
s'au întrerupt f ă r ă nici u n r e z u l t a t , din
zeele şi arhivele din Viena cuprind o
cauza condiţiilor puse de unguri. Şi de-
c a n t i t a t e i m p o r t a n t ă d i n a c e s t fel d e b u ­
a t u n c i nici n'au m a i f o s t r e l u a t e . A c e a s t a
n u r i c a r i , în b a z a t r a t a t u l u i d e l a S t . G e r ­
fiind s i t u a ţ i a e i a r ă ş l i m p e d e p e n t r u ori­
main, revin Ardealului şi Bucovinei.
cine, c ă s u n t e m p e c a l e s ă r e n u n ţ ă m ne­
N'am făcut însă aproape nimic pentru
ted la o avere c u l t u r a l ă d e o v a l o a r e ine­
a le a ş e z a l a l o c u l lor d e d r e p t . Pentru
stimabilă.
materialul arheologic-istoric şi ştiinţific,
d u p ă c â t ştim, p â n ă a c u m nici m ă c a r nu Amintind aceste lucruri am spus încă
s'a făcut convenţia prevăzută în tratat. prea puţin despre impasibilitatea noa-
CÂND ROMÂNESC
365
stră în a c e a s t ă m a t e r i e . Nu numai că arhivă", printr'un contrast izbitor cu
n am încercat serios să intrăm în pose c e e a c e a r fi t r e b u i t s ă fie, îşi t â r e ş t e z i ­
siunea acestor valori, dar a r ă t ă m o lipsă l e l e în a c e e a ş i s t a r e l a m e n t a b i l ă în care
de interes şi mai condamnabilă faţă de s ' a n ă s c u t : 3 ( t r e i ) c a m e r e ( j l ) în c a r i c â ­
c e l e d e l a noi de acasă. Cele mai multe ţiva funcţionari cu salarii ridicole tră­
d i n o r a ş e l e şi judeţele ardelene au me­ iesc împreună cu documentele câte au
r i t u l d e a fi p ă s t r a t .—. u n e l e în condi­ încăput în ele. Restul materialului con­
ţii care le face cinste — arhive vechi tinuă s ă d i s p a r ă , căci cu prestigiul scă­
de o indiscutabilă valoare istorică. D u p ă zut al u n e i i n s t i t u ţ i i ţ i n u t e în a c e s t e con­
războiu însă, împreună cu administraţia diţii luptăm fără sorţi de izbândă îm­
veche, a d i s p ă r u t şi i n t e r e s u l p e n t r u ele. potriva procesului natural.
Cantităţile enorme de hârtie scrisă ale
Şi dece toată a c e a s t ă stare de l u c r u r i ?
administraţiei noastre le-a alungat, ca
P e n t r u c ă în 11 a n i d e zile, în c i u d a tu­
pe nişte reminiscenţe i n u t i l e a l e unui r e ­
turor solicitărilor, nu s'a găsit un local
g i m d i s p ă r u t , p r i n p o d u r i şi pivniţi unde,
pentru salvarea arhivelor vechi şi n'a
dacă n'au pierit până acum, nu tre­
avut cine s ă f a c ă o intervenţie diploma­
buie să mai spunem în ce hal sunt şi
t i c ă e n e r g i c ă p e n t r u a n e p u n e în d r e p ­
c e s o a r t ă le a ş t e a p t ă . U n e l e a u şi d i s p ă ­
t u r i l e n o a s t r e c u p r i n s e în t r a t a t e .
rut complet, putrezite, arse, sau vân­
D. Prodan.
dute ca hârtie maculatură. Altele dis­
par sub ochii noştri fără să le putem PUBLICÂND în acest nr. al revistei
salva. Părţi importante din arhive şi portretul episcopului martir Sava Bran-
chiar arhive întregi au trecut graniţa. covici, înţelegem să trecem la realizarea
Arhiva judeţului Bihor de ex., una din unui plan pe care l-am avut de la în­
cele mai mari arhive judeţene, care cu­ ceput: acela de a evoca figurile marilor
prindea mai multe sute de teancuri de ardeleni de altă dată.
a c t e vechi, în p l i n r e g i m r o m â n e s c a fost O l a c o m ă g r a b ă p e n t r u tot c e - i „nou"
d a t ă , pentru cine ştie ce meschine câşti­ — chiar dacă noutatea aceasta mâine
g u r i , în întregime Ungariei. Şi aceasta v a fi a r u n c a t ă l a c o ş cu n e r ă b d a r e a u n e i
f ă r ă nici o s a n c ţ i u n e ! D a c ă p r o c e s u l a c e ­ decepţii, — toceşte sensibilitatea gene­
s t a d e s t r u c t i v v a c o n t i n u a în a c e l a ş i r i t m , raţiilor de azi pentru valorile încercate
putem spune de pe acuma c ă nu peste ale trecutului.
mult vom scăpa de o grije: arhivele
Şi totuşi niciodată p a r c ă n'a fost mai
vechi rând pe r â n d vor d i s p a r e cu to­
multă nevoie de strângerea Ia un Ioc
tul, ducând cu ele, fără putinţă de în­
a tuturor dovezilor de energie a rasei c a
toarcere, semnele vieţii trecutului.
în a c e s t e z i l e d e t u m u l t . E x p r e s i i înalte

S ' a ivit şi o ideie s a l v a t o a r e . In 1922 ale unui popor care prin ele şi-a arti­

s'a înfiinţat Ia C l u j o D i r e c ţ i u n e a Ar­ culat vigoarea şi v o i n ţ a de a trăi, ma­

hivelor S t a t u l u i cu scopul de a concen­ rile figuri istorice rămân stâlpi de lu­

tra aici toate arhivele vechi din Ardeal m i n ă c e nu t r e b u e s c s c ă p a ţ i n i c i u n mo­

şi B a n a t p e n t r u p ă s t r a r e s i g u r ă şi înles­ ment din vedere.

nirea cercetărilor istorice. Această ar­ Evocarea lui S a v a B r a n c o v i c i mai are


hivă, cu materialul astfel concentrat şi şi u n t â l c cronologic. In p r i m ă v a r ă s'au
cu arhivele aduse dela Viena şi Buda­ împlinit 250 de ani de la moartea Iui.
pesta, era să devină cea mai mare ar­ Memoria marelui episcop a fost omagi­
hivă din ţară şi una*din cele mai im­ ată, în cadrul festivităţilor de sfinţire
p o r t a n t e instituţii de cultură ale A r d e a ­ a C a t e d r a l e i din Cluj de către c o l a b o r a ­
lului. O iluzie s e 'nţelege, căci după 11 torul nostru, I. D . Sandu.
ani d e existenţă a c e a s t ă ,,cea m a i mare Gând Românesc
BULETINUL ASTREI

Un monument lui act de dreptate faţă de cântăreţul re­


Andrei Mureşiauu deşteptării noastre naţionale, dar şi o
O nouă izbândă a p r o p i a t ă ne vesteşte n e c e s i t a t e d e a t r e z i în s u f l e t e l e u n e i g e ­
•despărţământul Astrei din Braşov. In neraţii neorientate, flacăra naţionalis­
preajma adunării generale din Septem­ mului care a luminat c a l e a acestui neam.
vrie, preşedintele organizaţiei locale, d. Când în Italia lui Mussolini cămăşile
Nicolae Căliman lansia un apel pentru negre ale organizaţiilor fasciste poartă
r i d i c a r e a unui monument lui A n d r e i Mu- cu m â n d r i e i n s i g n a f a s c i i l o r profund na­
reşianu, autorul imnului naţional din zi­ ţionaliste; când în Germania naţional-
lele de restrişte: ,,Deşteaptă-te Române". socialismul lui Hitler însemnează, evi­
In c â t e v a z i l e n u m a i , î n a i n t e d e a p u ­ dent, mai mult naţionalism decât socia­
tea primi ceva din afară, harnicii bra­ lism; când Ungaria revendică, pe toate
şoveni au s t r â n s din contribuţiile lor o c ă i l e şi cu t o a t e m i j l o a c e l e , plaiurile lui
s u m ă iniţială de peste 100.000 lei. După Horia, cel tras pe roată, ale Iancului
două luni de zile, Prefectura judeţului care a murit nebun cu dorul libertăţii
Braşov a sporit fondul cu impozanta a l o r lui; c â n d ţ ă r i l e v e c i n e n o u ă f a c din
sumă de 150.000 lei, iar cu ceva mai n a ţ i o n a l i s m u n cult, noi V a l a h i i u n e i R o ­
târziu Primăria oraşului B r a ş o v i-a lu­ mânii întregite avem, faţă de cei cari
at-o înainte Prefecturii, înscriindu-se cu au realizat-o aşa cum e, datoria de a
un sfert de milion. Şi subscripţiilor lo­ f a c e din „ D e ş t e a p t ă - t e R o m â n e " u n sim­
cale, cari nu sau curmat încă, li se bol a l n a ţ i o n a l i s m u l u i nostru, ridicându-i
adaugă din belşug contribuţiile din res­ monument trăitor peste veacuri, în vă­
tul ţ ă r i i , m a i a l e s a l e R o m â n i l o r d e din­ zul c e l o r d e a z i şi c e l o r d e m â i n e " . (Ga.
coace de munţi, pe cari i-a mângâiat zeta Transilvaniei, 29 Oct. 1933).
neîncetat, odinioară, versul inspirat al G â n d u l ne p o a r t ă s p r e o i n i ţ i a t i v ă si­
lui Andrei Mureşianu. milară, mult mai veche, pornită de aici
Astfel, monumentul c e s e v a r i d i c a nu din Cluj, pentru ridicarea unui monu­
va fi numai al Românilor din Braşov, ment lui Avram Iancu, eroul cel mai
ci al n o s t r u al t u t u r o r a , c ă c i el nu tre­ scump al rezistenţii noastre naţionale.
b u e s ă fie n u m a i i m a g i n e a u n u i poet ce G l a s u l d e c h e m a r e a amuţit de mult. Nu
şi-a trăit povestea vieţii în o r a ş u l dela l-ar putea nimeni r e î n v i a ?
poalele Tâmplei, ci mai cu seamă sim­
b o l u l p l a s t i c al s u f e r i n ţ e i şi a l s e t e i noa­ Cercurile culturale ale
stre d u p ă ideal, căreia Andrei Mureşianu Hunedoarei
i-a dat graiu atât de a d â n c simţit. Şi Despărţământul Astrei din Hunedoara
atunci el ne v a s e r v i d e î n d r e p t a r şi în îşi m a n i f e s t ă e x i s t e n ţ a mai ales prin în­
greul zilelor de astăzi. fiinţarea de cercuri culturale în comu­
„Monumentul lui Mureşianu, spune nele învecinate. Descinderile la sate, or­
atât de potrivit d. Ion Colan, e şi un ganizate de inimosul preşedinte, proto-
GÂND ROMÂNESC 367

popul Nicolae Suciu, a u un f o l o s îndoit, tinţa s ă - ş i sacrifice timpul operei de cul­


căci cu acest prilej, prin şezătorile cul­ tură pe care este chemată să o săvâr-
turale, li se dă ţăranilor o aleasă des­ şască Astra.
fătare sufletească şi, în a c e l a ş i timp, se In şedinţa plenară din 17 Noemvrie,
T e c r u t e a z ă noi membri pentru Asociaţiu­ prezidată de d. preşedinte al Astrei,
nea culturală a Ardealului. prof. Iuliu Moldouan, în care s'au dis­
Un nou cerc cultural s'a înfiinţat, în cutat modalităţile practice pentru execu­
•cadre s o l e m n e , în î n t â i a D u m i n e c ă a a c e . tarea hotărîrii din 8 Septemvrie, s'a
s t e i luni, c â n d p r e ş e d i n t e l e d e s p ă r ţ ă m â n ­ adoptat propunerea biroului de a se
tului, însoţit de o seamă de intelectuali c o n s t i t u i i m e d i a t , din c a d r u l f i e c ă r e i sec­
bunedoreni, a cercetat comuna Răcăştie, ţii, câte o „echipă de muncă", formată
I n a c e e a ş i zi î ş i ţ i n e a , tot a c o l o , Cercul din c â t e 3 — 5 m e m b r i şi a c e s t e e c h i p e să
cultural al învăţătorilor din regiune, sfea permanent la dispoziţia conducerii
obişnuita a d u n a r e profesională. S'au ros­ A s o c i a ţ i u n i i , c a r e le v a c o n v o c a s p r e c o n ­
tit atunci, în c a d r u l şedinţelor de dimi­ s u l t a r e ori decâte ori problemele cultu­
neaţă şi d e d u p ă m a s ă , a t â t d i n partea rale la ordinea zilei vor reclama acest
învăţătorului designat ( S t a n a ) c â t şi din luciu. In acelaşi timp s'a decis înfiin­
partea delegaţilor Astrei, (O. B a l e n t e şi ţarea a d o u ă secţii nouă, a căror nece­
A Constantinescu), conferinţe instruc- sitate a fost de mult simţită şi anume
l i v e şi e d u c a t i v e despre rostul Astrei pe o s e c ţ i e a g r i c o l ă şi a l t a demografică.
vremuri şi acum, despre importanţa Echipele de muncă vor continua să
muncii şi despre învăţământul regiona­ existe şi d u p ă n o u a c o n s t i t u i r e a secţii­
list. Directorul şcoalei p r i m a r e din Ră­ lor literare-ştiinţifice, ele formând un
c ă ş t i e a pregătit, cu a j u t o r u l elevilor săi, fel d e d e l e g a ţ i e p e r m a n e n t ă a lor.
ş i un p r o g r a m a r t i s t i c , c o m p u s din cân­
tece, declamări şi reprezentarea piesei Consfătuirea preşedinţilor
de despărţăminte
„Licuriciul".
Pentru noul cerc cultural, înfiinţat în In z i u a d e 18 N o e m v r i e , d. I u l i u Mol-
a c e a s t ă zi, s u b c o n d u c e r e a notarului co­ dovan a prezidat o şedinţă de consfă­
m u n a l I. F a u r şi a d i r e c t o r u l u i ş c o l a r I, tuire a preşedinţilor de despărţăminte,
Banciu, despărţământul din Hunedoara convocată pentru a discuta unele pro­
a d o n a t 40 d e b r o ş u r i p o p u l a r e , p u n â n d bleme de acută actualitate din progra­
astfel bazele unei biblioteci locale. mul de acţiune al Astrei. Trei au fost
chestiunile puse în discuţie.
Reorganizarea secţiilor 1. î n f i i n ţ a r e a de şcoli ţărăneşti prac­
In urma unei propuneri venită chiar tice în c a p i t a l e l e d e judeţ. Aceste insti­
dii) partea secţiilor, Adunarea generală tuţii de învăţământ practic au fost ex­
d e l a B r a ş o v a h o t ă r î t c a în t o a m n a ace­ perimentate în S i g h e t , u n d e d. I l e a , p r e ­
stui a n s ă s e a l e a g ă d i n n o u m e m b r i i s e c ­ şedintele despărţământului local al As­
ţiilor literare-ştiinţifice, cu un mandat trei a o r g a n i z a t în c u r s u l a n u l u i trecut,
de cinci ani, şi de acum înainte să se cu a d m i r a b i l e r e z u l t a t e , o a s t f e l d e ş c o a ­
facă tot la cinci ani această realegere. lă. D-sa dă toate lămuririle asupra în­
S'a luat această măsură pentrucă, prin- fiinţării şi funcţionării ei arătând că,
tr'o p e r i o d i c ă p r i m e n i r e a c a d r e l o r , sec­ spre a avea efectul dorit, cursurile tre­
ţiile s ă fie s t i m u l a t e t o a t e l a d e s f ă ş u r a - b u e t;ă fie g r a t u i t e , p e n t r u c ă ţăranii-elevi
rea unei activităţi mai vii, răspunzând s ă nu a i b ă d e c â t c h e l t u e l i d e d e p l a s a r e ,
din plin importantei meniri c e le-o pre­ corpul profesoral s ă fie format din oa­
scrie Statutele Asociaţiunii. Căci în t r e ­ meni de specialitate şi devotaţi muncii
cut unele dintre ele n'au existat decât c e t r e b u e s ă o f a c ă , i a r e l e v i i s ă fie r e -
cu numele, având printre membrii lor crulaţi dintre ţăranii mai tineri şi cu
p e r s o a n e d i s t i n s e , d a r c a r i n'au a v u t p u ­ bună stare, cari să aibă posibilitatea de
368 GAND ROMÂNESC

a iealiza ceeace au învăţat. D u p ă o în­ p r i n d ă un p r o f e s o r d e e d u c a ţ i e fizică, pe


tinsă discuţie, la c a r e a u luat p a r t e dnii preoţii celor două biserici româneşti, un
Mărcuş (Bihor), P. Suciu (Turda), Seleş medic şi u n om de inimă care să con­
(Satu M a r e ) , Al. Lupeanu (Târnava Mi­ ducă. Anunţând tipărirea unei broşuri
că), Vlad (Ciuc), Ghergariu (Sălaj), V. d e s p r e „ Ş o i m i i C a r p a ţ i l o r " , d. Haţieganu
Ban (Mociu) şi I. H a ţ i e g a n u (Cluj) se comunică intenţia d-sale de a cerceta,
hotâreşte ca preşedinţii de despărţă- împreună cu preşedintele Astrei, toate
minte să raporteze, în timp de două centrele j u d e ţ e n e cu c a r e p r i l e j v a ţinea
săptămâni, în ce cadre s'ar putea în­ şi o c o n f e r i n ţ ă despre organizarea tine­
fiinţa în f i e c a r e c e n t r u c â t e o ş c o a l ă ţ ă ­ retului.
rănească şi d e ce ajutor ar avea lipsă, 3. M i ş c a r e a antirevizionistă. Preşedin­
pe lângă cel al instituţiilor locale (ca­ tele Astrei a r a t ă necesitatea de a se p r e ­
mere agricole, etc). g ă t i m a t e r i a l d o c u m e n t a r p e n t r u a fi fo­
2, O r g a n i z a r e a tinerimii în c a d r u l so­ losit, mai ales de despărţămintele dela
cietăţii „Şoimii Carpaţilor". D. Iuliu g r a n i ţ ă , în a c ţ i u n e a d e c o m b a t e r e a m i ş ­
Haţieganu, conducătorul „Şoimilor", a- cării revizioniste maghiare. Arată că e
r a t ă necesitatea organizării tineretului, o p e cale de a se înfiinţa o secţie specială
rroblemă pe care şi-au pus-o toate sta­ cu a c e a s t ă m e n i r e : este secţia demogra­
tele Europei. „Şoimii Carpaţilor" nu fică, a c ă r e i î n f i i n ţ a r e s e d e c i s e s e în z i u a
este numai o organizaţie sportivă. Ea precedentă,
intelege s ă - i d e a tineretului nostru o edu­ D , M ă r c u ş ( O r a d e a ) s u s ţ i n e , cu dovezi
caţie integrală, d u p ă principiile: vigoare elocvente, necesitatea unei acţiuni anti-
trupească şi sufletească, conştiinţă na­ revizioniste şi c e r e să se publice lucrări
ţională, disciplină. Organizarea trebue demografice mai ales cu privire la gra­
să p o r n e a s c ă din centrele j u d e ţ e n e şi s ă n i ţ a d e v e s t , c a r i s ă î m b r ă ţ i ş e z e şi v e a c u ­
s e e x t i n d ă l a s a t e , a ş a c u m s'a p r o c e d a t r i l e t r e c u t e , c â n d R o m â n i i e r a u în m a j o ­
la Cluj, unde s'a iniţiat această asocia­ r i t a t e şi l a o r a ş e l e din a c e a s t ă r e g i u n e .
ţie. Nucleul organizării trebue să cu­
S U B TIPAR :
IN C R E D I N Ţ A C E L O R Ş A P T E S F E Ş N I C E
ROMAN DE

IN COLECŢIA

A M PRIMIT L A R E D A C Ţ I E :

Ion Mun/eami, C â n t e c u l l e b e d e i . S c h i ţ e şi n u v e l e . C l u j , T i p . A l b e r t .
Calendarul Săteanului pe anul 1 9 3 4 , întocmit de Horia Petra'Petrescu.
S i b i u , T i p . şi edit. Krafft şi Drotleff. P r e ţ u l 12 lei.
Amicul Poporului, c a l e n d a r p e anul c o m u n 1934, întocmit de Horia Pe-
t r a - P e t r e s c u . S i b i u , T i p . şi edit. Krafft şi Drotleff P r e ţ u l 18 lei.
luliu Morariu, P i u ă l e şi p i u ă r i t u l în V a l e a Z ă g r i i . Bistriţa, 1933.
Lucian Predescu, P a n a i t C e r n a . V i a ţ a şi o p e r a . C e r n ă u ţ i , 1933. Edit. , G l a «
sul Bucovinei".
Aurelian Sacerdoteanu, Marea i n v a z i e t ă t a r ă şi Sud«estul e u r o p e a n . B u ­
cureşti, 1933.
Ţara Bârsei, Braşov. Noemvrie—Decemvrie 1933.
Provincia Literară, S i b i u . A n . I. N » r e l e 9 — 1 2 .
Korunk, Cluj. N o e m v r i e 1933.
Gazeta Ilustrată, Cluj. Octomvrie 1933.
Libertatea, B u c u r e ş t i . A n . I., N « r e l e 2 1 , 22.
Arhivele Basarabiei, C h i ş i n ă u . A n . V . , N o . 3.
L'Europe Centrale, Praha N»rele 43—47.
Abecedar, T u r d a . A n . I. N - r e l e 26—30.
Hotarul, A r a d . A n . I., N o . 6.
Siebenburgische Vierteljahrschrift, Iaşi-Sibiu. Octomvrie-Decemvrie 1933.
Petrodava, Piatra-Neamţ. Iulie—Octomvrie 1933.
Arta şi Omul, Bucureşti. Septemvrie 1933.
Linia Nouă, Bucureşti. Iulie-Septemvrie 1933.
Progres şi Cultură, Tg.-Mureş. Octomvrie, Noemvrie 1933.
Boabe de Grâu, Bucureşti. Septemvrie 1933.
Societatea de Mâine, Cluj. O c t o m v r i e — N o e m v r i e 1933.
Observatorul, Beiuş. N o e m v r i e — D e c e m v r i e 1933.
Car palii, C l u j , A n . I., N o . 1 1 .
GÂND ROMÂNESC
A N U L I. N o . 7 . N O E M V R I E 1933

CUPRINSUL:
/. Matern, 1 Decemvrie 1918. f

Victor Papilian, In credinţa celor şapte sfeşnice.


Ovidiu Papadima, Structura epicei d-lui Cezar Petrescu.
Emil Gturgiuca, Ruga poetului.
Henri Jacquier, Un preot umanist: Henri Bremond:
Radu Gyr, Versului.
Const. Şte/ăniu, Metamorfoză.
Al. Drago mir, f Amos Frâncu.
/. D. Sandu, Un martir al ortodoxiei: Mitropolitul Sava
Brancovici.
C R O N I C I

CRONICI LITERARE. G. Bogdan-Duicâ, M. Eminescu, Poesii


(Ediţie îngrijită de Const. Botez; Octav Şuluţiu, V . Voicu­
lescu, Destin.
CRONICA SOCIOLOGICA. Traian Herseni, N. N. Matheescu,
Studii de Sociologie.
C R O N I C A E X T E R N A . Caius Bardoşi, Imperialismul Italiei.
M I Ş C A R E A C U L T U R A L Ă

C Ă R Ţ I şi RElVSTEi Gala Galaction, D o c t o r u l T a i f u n ; Petre Tarţia, Pen«


u m b r e (Ion C h i n e z u ) •, Titus Onişor, Problema guvernului legiferator (O.
F . P o p a ) ( Boabe de Grâu, (Th. C a p i d a n ) . — Î N S E M N Ă R I d e I. B r e a z u , N .
C a r a n i c a , I. M o g a , D . P r o d a n .

B U L E T I N U L A S T R E I

U n m o n u m e n t lui A n d r e i M u r e ş i a n u 5 Cercurile culturale ale H u n e d o a r e i ;


R e o r g a n i z a r e a secţiilor; Consfătuirea preşedinţilor d e despărţăminte.

Tipografia . C a r t e a R o m â n e a s c ă " Cluj, Calea Dorobanţilor N o H,

LEI 2 в . -

In l u n a D e c e m v r i e a p a r e , î n c o l e c ţ i a G Â N D R O M Â N E S C r o m a n u l
d - l u i V I C T O R P A P I L I A N : In credinţa celor şapte sfeşnice.

S-ar putea să vă placă și