Sunteți pe pagina 1din 14

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

Facultatea de Științe Politice


Secție de Științe Politice în Limba Română

JUSTIȚIA ROMÂNEASCĂ ȘI INTEGRAREA ROMÂNIEI ÎN


UNIUNEA EUROPEANĂ

AUTOR : BALABAN Elena

București,
Ianuarie 2021
Cuprins

Introducere...........................................................................................................4

România, anterior aderării.................................................................................5

Modificările survenite procesului de aderare...................................................6

Cosurile și beneficiile statutului de membru....................................................9

Concluzii.............................................................................................................11

Bibliografie.........................................................................................................14
Introducere

Încă de la înființarea lor, organizațiile internaționale au avut menirea de a veni în


sprijinul și ajutorul statelor prin promovarea politicilor democratice și de dezvoltare durabilă.
Deși primele organizații internaționale au apărut în secolul al XIX-lea, cele mai influene și
totodată de succes au început să apară odată cu sfârșitul Primului Război Mondial, motivul
fiind destul de evident, încercarea de evitare ca un astfel de conflict să mai aibe loc. În genere
organizațiile internaționale se crează pentru că statele au interese comune, iar la unison
acestea au o putere mai semnificativă.
În orice caz, discuția despre motivul înființării organizațiilor internaționale, a
instituțiilor, alături de scopurile și obiectivele lor poate fi prelungită până la nesfârșit, sau cel
puțin până aproape de nesfârșit. În acest mod, pentru această lucrare m-am decis să mă axez
doar pe una dintre cele mai notabile și influente organizații care există la momentul actual,
anume Uniunea Europeană. Subiectul acestei lucrări este redat de modul în care politicile
unei astfel de organizație influențează sistemul politic intern, cu atenția țintită către sistemul
judicar. Ulterior voi încerca să formulez un punct de vedere și o concluzie cu principalele
avantaje dar și eventuale dezavantaje care au rezultat din acest proces.
Pentru început, vreau să precizez faptul că aderarea la o organizație/instituție
internațională reprezintă un proces foarte complex și care se întinde pe o perioadă de timp
îndelungată. Îmi susțin această idee prin premisa faptului că țara noastră a început procedeele
de aderare la Uniunea Europeană încă din anul 1993, atunci când a fos semnat Acordul de
Asociere a României la Uniunea Europeană, iar cererea de aderare fiind depusă oficial în anul
19951 , urmând ca ratificarea Tratatului de Aderare să se realizeze în anul 2005, iar aderarea
propriu-zisă să aibă loc abia în 2007.
Pentru a putea expune într-un mod cât mai ușor de înțeles, schimbările pe care
România a trebui să le facă în domeniul judiciar pentru a putea adera la Uniunea Europeană,
am decis să analizez sistemul judiciar dar și politica externă anterioare înaintării cererii de
aderare și în mod împlicit înaintea oricărui contact cu Instituția în cauză.
Pentru a conferi acestei lucrări rigurozitatea inerentă am decis să aleg o perioadă
delimititată de timp pe care această cercetare să se bazeze, mai exact vom analiza
evenimentele ce s-au făcut notabile odată cu debutul anului 1993, sfârșitul cercetării fiind anul

1
„Drumul României către UE” pe site-ul Ministerul Afacerilor Externe, accesat la adresa de internet
https://www.mae.ro/node/1540, la data de 11 noiembrie 2020.
2010. Motivul pentru care am ales aceste date nu este altul decât faptul că în anul 1993,
România a luat prima dată contact cu Uniunea Europeană, iar pe de altă parte, deși România a
aderat la Uniunea Europeană în 2007, a fost nevoie de un control din partea instituției
Europene pentru a se asigura că statul român respectă prevederile Tratatului de aderare. Din
punctul meu de vedere, este important de analizat această perioadă întrucât definește toate
eforturile pe care România le-a făcut și încă le face pentru a fi demnă de statutul de membru
al comunității europene.

România, anterior aderării

Primele contacte ale României cu Uniunea Europeană, au fost în februarie 1993 când
țara noastră a semnat Acordul European care instituia o asociere cu Comunitățile Europene și
Statele Membre privind aspecte economice și comerciale 2. Mai apoi, începând cu anul 1995,
după depunerea cererii de aderare, au urmat o serie de negocieri deschise de către Consiliile
Europene de la Copenhaga, Salonic și Bruxelles pentru a ajuta statul nostru să se poată
reconfigura și să primească statutul de membru.3
Sursele legitime pe care se va baza această cercetare sunt expuse, pe de o parte de Legea nr.92
din 1992 care prevedea organizarea sistemului judiciar, iar pe de altă parte de Legea nr. 304
din 2004 cu toate adăugirile, ce definește organizarea judiciară în România la momentul
actual.
Normele judiciare după care era guvernată România după adoptarea Constituției din
1991 au fost din mai multe puncte de vedere cât de controversate, pe atât de ambigue. Acest
fapt este valabil întrucât în perioada respectivă s-au făcut o serie de modificări și reforme
instituționale.
În orice stat, organizarea judiciară prezintă un interes aparte întrucât acest sistem
definește modul și procedeele prin care sunt respectate drepturile și libertățile fundamentale
ale persoanei. De asemenea, este de la sine înțeles faptul că aceste relgementări pe care
sistemul judiciar dintr-un stat membru al unei organizații internaționale, se obligă să le
respecte și să le apere trebuie să fie în concordanță cu drepturille și libertățile fundamentale
înscrise în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în

2
Drumul României către UE” pe site-ul Ministerul Afacerilor Externe, accesat la adresa de internet
https://www.mae.ro/node/1540.htm, la data de 16 noiembrie 2020
3
Ibidem
Convenția Organizației Națiunilor Unite asupra drepturilor copilului și Cartea drepturilor
fundamentale ale Uniunii Euorpene.4

Modificările survenite procesului de aderare.

Pentru a obseva modificările care au fost aduse în modul de organizare a sistemului


judiciar românesc odată cu primirea statului de țară membră a Uniunii Europene, am decis să
consult cele două legi, definitorii pentru sistemul juridic românesc anterior aderării cât și post-
aderare.
Printre primele modificări, și poate dintr-un anumit punct de vedere, cea mai importantă
este dată de transpunerea puterii judiciare, care în anul 1992, era exercitată prin intanțele
judecătoresți și Ministerul Public, ulterior aceasta fiind realizată prin Înalta Curte de Casație și
Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege.. Istoricul acestei schimbări este
dat de faptul că până în anul 2003, Înalta Curte de Casație și Justiție a purtat denumirea de
Curtea Supremă de Justiție, iar odată cu această redenumire, atribuțiile acesteia au devenit mai
complexe, magistrații trebuind să rezolve mai multe dosare. În acest mod au fost reglementate
noi aspecte privind Înalta Curte de Casație și Justiție, spre exemplu, conform art.3 din
Regulamentul de Organizare și funcționare a Curții Supreme de Justiție din 22 decembrie
1998, activitatea instituției se desfășoară în cadrul:
a) Secțiilor Unite, Completului de 9 judecători și în cadrul celor 4 secții
b) Corpului magistraților-asistenți
c) Direcției de studii documentare, informatică, economică și administrativă
d) Cancerlariei Curții
e) Biroului de relații externe5,

pe când dacă consultăm art. 3 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea


administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție din 21 septembrie 2004, în structura Curții
funcționează:
a) Direcția legislație, studii, documentare și informatică juridică
b) Cancelaria

4
Legea nr. 304/2004 din 28 iunie 2004 privind oranizarea judicară, secțiune B, accesată a adresade
internet http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/64951, la data de 15 noiembrie 2020
5
Art. 3 din prezentul Regulament, accesat la adresa de internet
https://lege5.ro/Gratuit/ge3tmnru/regulamentul-de-organizare-si-functionare-a-curtii-supreme-de-
justitie-din-22121998, la data de 17 noiembrie 2020
c) Departamentul economico-financiar și administrativ
d) Biroul de informare și relații publice
e) Compartimentul de audit public intern
f) Compartimentul arhivă generală
g) Compartimetnul de documente clasificate6.

Este important de menționat că în noua lege de reglementare a sistemului jurdiciar, fost


introduse tribunalele specializate, , în timp ce Legea nr.92 din 1992 prevedea că situațiile
penale ce privesc minorii „se judecă de judecători anume desemnați de Ministrul Justiției”,
rolul acestora a fost de a se axa pe anumite categorii de litigii, în acest mod facillitând
procesul juridic
De asemenea, pentru a democratiza procesul juridic, Cap. II, art.11 din Legea 304/2004
precizează că activitatea de judecată se va desfășura cu respectarea principiilor de ditribuire
aleatorie a dosarelor, în acest mod evitând posibilele acte de corupție și favorizare a dosarelor.
De asemenea, pentru a amplifica procesul de transparență și pentru a crea mediul propice
respectări drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei noua lege privind organizarea
judiciară a introdus un nou capitol denumit „Accesul la Justiție”, care dorește să enunțe
principalele drepturi pe care orice cetățean le are în ceea ce privește procesul de judecată.
În orice caz, este foarte des întâlnită situația în care legile, normele juridice se
modifică constant, deoarce situația socială le impune. Spre exemplu, în cazul de față, cele
doua legi au suferit nenumărate modificări pentru a asigura transparentizatrea proceselor și
respectarea în totalitate a demnității umante împreună cu totalitatea de drepturilor și
liberăților. Pe de altă parte putem considera ce aceste modificări contribuie la facilitarea
procesului juridic, iar aceasta ipoteză este confirmată prin introducerea în sistem unor noi
instituții menite să se ocupe de anumite arii și domenii ce anterior erau atribuite unei singuri
instituții, sau în unele cazuri, nu aveau cui să fie atribuite.
Conform Tratatului Uniunii Europene, orice țară candidată trebuie să îndeplinească o
serie de criterii politice, economice și monetare, dintre care cele mai relevante pentru
cercetarea noastre sunt cele legate de garantarea democrației prin instituții stabile, respectarea
statului de drept și a drepturilor omului dar și protejarea minorităților. 7 De asemenea, în acest
document este enunțată și clauza de salvgardare a justiției și afacerilor interne ce prevede ca,

6
Art. 3 din prezentul Regulament, accesat la adresa de internet
https://www.scj.ro/CMS/0/PublicMedia/GetIncludedFile?id=5268, la data de 17 noiembrie 2020
7
Criteriile de aderare la Uniunea Europeană pag. 1 , accesat la adresa de internet
http://www.istorie.ucdc.ro/arhiva/16.%20Facultate.%209%20mai.%20Europa/Criteriile%20de
%20aderare%20la%20UE.pdf, la data de 16 noiembrie 2020
în cazul în care în țara noastră „există anumite întârzieri cu privire la transpunerea sau
implementarea prevederilor comunitare referitoare la recunoașterea mutuală în domeniul civil
și penal (...) Comisia poate lua măsurile necesare și să specifice condițiile de aplicare a
acestora”.8 Această clauza este importantă în cercetarea noastră întrucât subliniază faptul că
deși România va adera la Uniune, acesta va si supusă unui așa-numit control, care are menirea
de a ajuta statul în menținerea politicilor asumate la începutul aderării. De asemenea, în cazul
în care aceste politici urmează o cale nefavorabilă atât statului gazdă cât și organizației în
sine, Uniunea își asigura dreptul de a interveni prin mijloacele necesare sau prin statele
membre pentru a putea pe de o parte stabiliza situația, iar pe de altă parte pentru a ajuta statul
în cauză să progeseze din acel punct de vedere.
Din punct de vedere al sistemului juridic, România a trebuit să facă numeroase eforturi
întrucât existau unele deficiențe în lupta împotriva corupției care împiedicau punerea în
aplicare a legislației, politicilor și programelor Uniunii Europene.9
În contextul războiului anticorupție, poate cel mai notabil progres al României a fost
reprezentat de Ordonanța de Urgență nr. 43 din 4 aprilie 2002 privind Parchetul Național
Anticorupție, care prevedea înființarea la nivel națonal a Parchetului Național Anticorupție, ca
parchet specializat în combaterea infracțiunilor de corupție. 10 În acest mod, conform
articolului 4 din prezenta Ordonanță de Urgență, printre cele mai semnificative atribuții ale
Parchetului Național Anticorupție se numără urmărirea penală pentru infracțiunile prevăzute
în Legea nr.78/2002 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție,
supravegherea și controlul actelor de cercetare penală, studierea cauzelor care generează și
favorizează corpuția.11 . Această inițiativă a reprezentat un progres semnificativ pe scena
politică românească, întrucât până în acel moment nu s-a mai înregistrat o astfel de instituție.
În opinia mea, luând în considerare toate influențele sovietice la care țara noastră a fost
părtașă, daca nu era în joc aderarea la Uniunea Europeană, care reprezenta un avantaj grozav
pentru România, infințarea unei astfel de instituții întârzia considerabil.
Consider că Uniunea Europeană a salutat cu mare interes această inițiativă a României de a
încuraja procesul democratic prin crearea acestei instituții menite să garanteze sau cel puțin să
8
Tratatul de aderare la Uniunea Europeană, clauza de savgardare justiție și afaceri interne, accesat la
adresa de internet http://arhiva.gov.ro/tratatul-de-aderare-la-uniunea-europeana-aprobat-de-
guvern__l1a47973.html, la data de 16 noiembrie 2020
9
Comisia Europeană, Raport privind progresele înregistrate de România în cadrul mecanismului de
cooperare și verificare, accesat la adresa de internet
https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/ro/MEMO_15_3824, la data de 16 noiembrie 2020
10
Art. 1 din Ordonanța de Urgență nr.43/2002, acceesat la adresa de internet .
http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=34573, la data de 16 noiembrie 2020
11
Art 3 din prezenta Ordonanță de Urgență
protejeze democrația prin abolirea faptelor de corupție de la nivelul instituțional, pentru că
reprezenta în mod vizibil un progres și totodată un efort pe care România l-a făcut.
O altă acțiune menită să conducă România către calea Europeană a fost aderarea la
Eurojust, agenție a Uniunii Europene care are ca scop principal cooperarea judiciară în
materie penală între agențiile statelor membre. În acest mod, conform Legii nr.58/2006
privind ratificarea Acordului pentru cooperarea dintre România și Eurojust și totodată
reglementarea unor măsuri referitoare la reprezentarea României la Eurojust s-a întărirt
cooperarea dintre țara noatră și Erojust în vederea combaterii infracțiunilor cu caracter
internațional cum ar fi traficul de persoane. În țara noastră, acest domeniu de activitate a fost
revendicat de Ministerul Public Român reprezentat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție.12 Din nou, acestă acțiune a reprezentat încă un pas înainte către Uniunea
Europeană pentru că prin aceste procedee, România dădea certitudinea că luptă împotriva
infracțiunilor, și că în mod implicit este un stat care tinde spre stabilitate din punct de vedere
juridic.

Cosurile și beneficiile statutului de membru

Pe lângă faptul că parteneriatul a devenit un avantaj în CV-ul de aderare al României


către Uniune, această cooperare în domeniul justiției a ajutat România să devină mai vizibilă
pe arena internațională, nu doar în comunitatea economică. Dacă am sta să analizam acest
lucru, ne putem da seama că aceasta afirmare contribuie în mod indirect la modul în care
statul este văzut de către celelalte state influente, mai precis România începea să prezinte
garanția că își dorește un sistem solid, stabil și deschis către alte parteneriate.
Dar cum câștigurile sunt rezultatele unor eforturi și sacrificii, în mod cert, orice drept
atribuit unui stat membru, aduce pe lângă el și o obligație, iar în aces caz, Tratatul de Aderare
al României la UE, precizează că în cazul în care statul în cauză nu și-a îndeplinit sau nu și-a
respectat angajamentele asumate în contextul negocierelor de aderare, Comisia poate să
adopte fie la cererea unui stat membru, fie la propria inițiativă, anumite măsuri de corectare a
comportamentului deviant.13
De asemenea, în cazul în care Comisia obervă fie prin intermediul unui stat membru, fie la
propria inițiativă că România riscă ca într-un anumit domeniu, sau chiar într-un anumit număr

12
Art. 4 din Acordul privind cooperarea Între România și Eurojust.
13
Fuerea Augustin, Manualul Uniunii Europene, ediția a III-a, Secțiunea a IV-a, Anexa V, pag. 381
de domenii este nepregătită să îndeplinească obligațiile care decurg din calitatea de membru,
Consiliul poate să horărască ca data aderării să fie amanată cu un an.14
În orice caz, este de la sine înțeles că această calitate de membru are nenumărate
beneficii, însă unul esențial pentru această cercetare este redat de statutul de mebru activ al
României în dezbaterile ce țin de teme precum evoluţia Uniunii, implementarea, lărgirea şi
aprofundarea politicilor comune, ceea ce înseamnă, practic, şi faptul că politica externă
românească a devenit europeană în adevăratul sens al cuvântului.15
Mi-aș dori să acord o deosebită importanță și relației dintre statul nostru și Curtea de
Justiție a Uniunii Europene. Interesul meu pentru a această insituție rezidă din faptul că rolul
acesteia este de a garanta că atât țările membre cât și instituțiile aferente Uniunii se supun
dreptului european și că totodată respectă legislația UE și o aplică în același mod. Întrucât
Curtea este formată din câte un judecător pentru fiecare stat membru, acest lucru s-a prezentat
pentru România ca o oportunitate prin care cetățenii aveau certititudinea că drepturile lor sunt
respectate și sunt considerate valori supreme, pentru că indiferent de rangul instituției, aceasta
poate primi sesizări atât din partea statelor membre, a instituțiilor, cât și a persoanelor fizice
sau juridice.16 Iar cu ajutorul celor precizate anterior, aduc în discuție și ipoteza care pune sub
semnul întrebării în ce mod a afectat sistemul judiciar și implicit normele juridice, aderarea
statului nostru la Uniunea Europeană.
În primul rând, din punctul de vedere al echității proceselor juridice și al respectării
statului de drept în țara noastră, acest membership, consider eu, a discplinat sistemul. Iar
pentru a înțelege mai bine aceasta premisa o să expun în mod succint procedurile ce reies din
acțiunea de neîndemplinire a obligațiilor din Tratat.
Conform art. 258 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene , în cazul în care Comisia
consideră ca un stat membru a eșuat în a îndeplini obligațiile Tratatului, aceasta declanșează
acțiunea de constatare a neîdeplinirii obligațiilor și în mod explicit, atenționează statul în
cauza.17 Dacă nici prin această metodă statul nu își reglementează comporamentul deviant,
Comisia apreciază că încălcarea persistă și îi impune statului un termen limită până la care
acesta trebuie să se conformeze obligațiilor ce îi revin. Iar în cazul în care nici până la
termenul limită, Comisia face o sesizare Curții de Justiție, urmând ca această din urmă să

14
Ibidem, pag. 384
15
Ministerul Afacerilor Externe, 150 de ani de diplomație românească modernă (1862-2012), accesat
la adresa de internet https://www.mae.ro/node/15028?page=8, la data de 17 noiembrie 2020
16
Fuerea Augustin, Manualul Uniunii Europene, Anexa III, pag. 348.
17
Treaty on the Functioning of the European Uniunon, capitolul I, Secțiunea a V-a, accesat la adresa
de internet https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/ALL/?uri=CELEX%3A12008E258, la data de
19 noiembrie 2020
declanșeze, o așa numită etapă contencioasă 18, care mai precis reprezintă un proces între
Insituție și statul în cauză. În cazul persoanelor fizice sau juridice, acestea se pot adresa inițial
unui Tribunal, sau Curții de Apel, iar în cazul în care decizia este imparțială, autoritatea în
cauză poate cere Curții Europene de Justiție să se pronunțe în cazul dosarului implicat. Un
aspect foarte important este redat prin Principiul Supremației Dreptului European, mai precis,
statele membre nu pot aplica o normă care ar fi contrată cu dreptul european. În sens restrâns
deși nu este menționat în Tratate, principiul a fost consacrat de către Curtea de Justiție a
Uniunii Europene, iar scopul său este de a oferi o protecție uniformă tuturor cetățenilor
europeni. În mod popular putem spune că deși legislația internă a unui stat nu respectă
libertățile fundamentale în totalitate și nu le consideră valori supreme, odată aderată la
Uniunea în cauză, statului i se impune legislația europenă, indiferent de decizia sau alegerea
lui.

Concluzii

În cele din urmă putem cădea de comun acord asupra prezumției că aderarea României la
Uniunea Europeană a adus o serie de beneficii statului nostru. Trebuie să menționez totuși că
statutul de stat asociat dobândit de România a presupus eforturi considerabile pentru
sincronizarea legislației interne cu cea a Uniunii Europene. Bineînțeles că statul nostru nu a
fost solidar în tot acest proces, Uniunea Europeană fiind mereu prezentă și în mod explicit
ajutând statul în cauza, fie prin recomandări, fie prin sume de bani. În ceea ce priveste aria
„recomandărilor”, putem oferi spre exemplificare procesul coordonat apărut după anul 1995 și
redat prin intermediul „Cărții Albe” privitoare la pregătirea țărilor asociate de intergrarea pe
Piața internă a Uniunii Europene.19 De asemenea, cu privire la sprijinul monetar, putem aduce
în disucție progamul PHARE, program propus de Comisia europeană și orientat către
consolidarea capacității instituționale și ajutorul pentru investiții. În acest mod între anii 1991-
1996, România a beneficiat de 811 milioane de euro pentru dezvoltarea economică a
sectorului particular, dezvoltarea politicii în domeniul resurselor umane, al ocupării forței de
muncă dar și pentru reformele instituționale și sprijinirea societății civile în ansamblu.20

18
Prezentare generală a procedurilor înaintea Curții de Justiție a Uniunii Europene, secțiuunea B, pag.
1, accesată la adresa de internet
https://www.mae.ro/sites/default/files/file/anul_2018/2018.09.12_general_anexa_1_track.pdf, la data
de 19 noiembrie 2020
19
Furea Augustin, Manualul Uniunii Europene, ediția a III-a, Secțiunea a 2-a, pag. 227
20
Op. cit. pag. 230
Sitemul judiciar a reprezentat un interes major în procesul de aderare, iar acest fapt
poate fi sesizat prin faptul că în cazul în care Comisia Europeană sesiza dovezi clare a unor
riscuri prin care țara noastră nu putea îndeplini cerințele asupamte până la data de 1 ianuarie
2007, aceasta putea recomanda amânarea datei aderării României cu un an. Activarea acestei
clauze putea fi determinată de disfuncționalități în securizarea frontierelor, combaterea
corupției, continuarea reformei sistemului judiciar, cooperarea polițienească sau combaterea
criminalității organizate.21
Dacă stăm să consultăm indicele democratic al României în anul 2007, constatăm că
țara noastră se încadra printre democrațiile defecte, sau în curs de dezvoltare, ocupând în
topul făcut de către „The Economist Intelligence Unit’s index of democracy, locul 50.
Trebuie să menționez că acestă clasificare s-a făcut pe baza datelor procurate din procesul
electoral și pluralism, fucționarea guvernului, participarea politică, cultura politică și
libertățile civile. În mod surpinzător, deși obiectivele Uniunii Europene asupra României erau
redate de protejarea și garantarea democrației, observăm că indicele democratic din anul 2010
enunță fix contrariul. Conform aceleiași surse, în anul 2010, România se poziționa pe locul
56 în clasificarea țărilor democratice. Ca să înțelegem această degradare propun să observăm
datele după care această clasificare a fost întocmită. În acest mod, procesul electoral și
pluralismul politic s-a menținut la aceași valoare de 9.58, în timp ce procentul ce desemna
eficacitatea și funcționarea guvernului a cunoscut o scurtă creștere de la 6.07 la 6.43 .
Caracteristile democratice ale României s-au degradat în arii precum cea a participării politice
(de la 6.11 în anul 2007 la 5.00 în anul 2010), a culturii politice (5.00 în anul 2007 la 3.75 în
2010) și libertățile civile ( de la 8.53 în 2007 la 8.24 în anul 2010). Putem observa așadar că
cea mai semnificativă modificare a avut loc în cadrul culturii politice, iar o explicație la aceast
situație poate fi dată pe de o parte de perioada de instabilitate politică în care s-a aflat
România în cursul anilor 2007-2010, iar pe de altă parte de faptul că această instabilitate între
instituții a creat o bulversare în cadrul opiniei publice. De la declararea de articole de lege
neconstituționale și adoptarea la câteva luni mai târziu a unui proiect de lege asemenător în
anul 2008, la demiterea unui guvern prin moțiune de cenzură, ca două luni mai târziu același
guvern să fie revalidat în anul 2009, iar finalul anului 2010 să fie reprezentat de o amendă de
24 milioane de euro atribuită Companiei Naționale Poșta Română pentru acuzații de abuz din
poziții dominante, era cam imposibil să spunem că România se îndreptă către democrație cu
pași repezi, aceiași pași cu care se figura că se îndreaptă și în anul 2005.

21
Ibidem, pag 236.
Evident că cauza acestor acțiuni nu a fost Uniunea Europeană și nici politicile ei, ideea de
protejare și garantare a democrației o face pe Uniune să fie părtașa la acest calcul. De
asemenea, pentru face o mică paranteză, actual indice democratic al României pentru anul
2019, o pleasează pe locul 63 în clasament.
Decizia ce prezintă balanța dintre avantajele și dezavantajele, costurile și beneficiile pe
care aceasta aderare le-a adus este greu de stabilit.
În primul rând pentru a forma o opinie trebuie să privim în mai multe domenii, și mai exact să
analizăm situația din punctele de vedere al ambelor părți. În mod categoric, cum știm cu toții
aderarea la o Instituție sau Organizație Internațională, pare o idee incredibilă și plină de
oporunități, dar ce te faci când după ce ai aderat nu poti menține statutul promis? O întrebare
mult mai dureroasă este ce te faci atunci când ești catalogat ca fiind codașul democrației
dintre toate statele? Ar trebui să ne întrebăm daca este problema ta ca stat că nu ai respectat
obligațiile asumate, și atunci cine e de vină, politicienii sau poporul, că până la urmă poporul
alege politicianul. Sau mai degrabă ar trebui să punem sub semnul întrebării și autoritatea,
ajutorul și protecția pe care instituția în cauză ți-o asigura.
În ultimul rând, destabilizarea unui stat membru conduce ulterior la destabilizarea instituției
pentru că, cum știm de la legile fizicii, dacă elementele de la bază se degradează, vârful nu
poate scăpa nevătămat.
Bibliografie

Acordul privind cooperarea Între România și Eurojust

Comisia Europeană, Raport privind progresele înregistrate de România în cadrul


mecanismului de cooperare și verificare, accesat la adresa de internet
https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/ro/MEMO_15_3824

Criteriile de aderare la Uniunea Europeană, accesat la adresa de internet


http://www.istorie.ucdc.ro/arhiva/16.%20Facultate.%209%20mai.%20Europa/Criteriile
%20de%20aderare%20la%20UE.pdf

Ministerul Afacerilor Externe, Drumul României către UE accesat la adresa de internet


https://www.mae.ro/node/1540

Economist Intelligence Unit, Democracy Index 2010, accesat la adresa de


internethttps://graphics.eiu.com/PDF/Democracy_Index_2010_web.pdf

Economist Intelligence Unit, Democracy Index 2007, accesat la adresa de internet


https://www.economist.com/media/pdf/DEMOCRACY_INDEX_2007_v3.pdf

Eur-Lex, Supremația dreptului European, accesat la adresa de internet https://eur-


lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=LEGISSUM%3Al14548

FUREA, Augustin , Manualul Uniunii Europene, ediția a III-a, ed. Universul Juridic,
București 2006

Legea nr. 304/2004 din 28 iunie 2004 privind oranizarea judicară

Ordonanța de Urgență nr.43/2002


Prezentare generală a procedurilor înaintea Curții de Justiție a Uniunii Europene,
accesat la adresa de internet
https://www.mae.ro/sites/default/files/file/anul_2018/2018.09.12_general_anexa_1_track.
pdf

Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de


Casație și Justiție din 21 septembrie 2004

Tratatul de aderare la Uniunea Europeană

Treaty on the Functioning of the European Uniunon