Glicemia reprezintă concentrația glucozei în sânge. La om, glucoza este sursa primară
de energie și este critică pentru funcția normală, într-un număr de țesuturi, în special
creierul uman care consumă aproximativ 60 % din glucoza din sânge la indivizi cu
sedentaritate nemâncat. Glucoza poate fi transportată din intestine sau ficat către alte
țesuturi din organism prin intermediul fluxului sanguin. Absorbția celulară a glucozei este în
principal reglementată de insulină, un hormon produs în pancreas. Dozarea glicemiei este una
din cele mai importante explorări de laborator, atât pentru diagnosticul diferitelor afecțiuni
unde este implicată cât și pentru screeningul diabetului zaharat.
      Nivelurile de glucoză sunt de obicei cele mai scăzute dimineața, înainte de prima masă a
zilei, și se ridică după mese o oră sau două de câteva milimoli. Nivelurile zahărului din
sânge în afara intervalului normal pot fi un indicator al unei afecțiuni medicale. 
Un nivel persistent ridicat este denumit hiperglicemie;
nivelurile scăzute sunt denumite hipoglicemie.
Diabetul zaharat se caracterizează prin hiperglicemie persistentă din oricare din mai multe
cauze și este cea mai proeminentă boală legată de eșecul reglementării zahărului din sânge.
Există diferite metode de testare și măsurare a nivelului zahărului din sânge. Aportul de alcool
provoacă o creștere inițială a zahărului din sânge și, ulterior, tinde să determine scăderea
nivelului. De asemenea, anumite medicamente pot crește sau reduce nivelul de glucoză.
Tehnica de lucru pentru determinarea glicemiei
   Cum se recoltează sângele prin puncție intravenoasă pentru determinarea glicemiei?
 Identificarea pacientului.
 Spălarea mâinilor ± aplicarea mănușilor de protecție (manuși din latex, cauciuc sau
vinil) ca parte a precauțiilor standard.
 Se determină din ce braț se va extrage eșantionul de sânge. Apoi, puneți garoul la 2 – 3
centimetri deasupra punctului de puncție.
 Dacă nu sunt palpabile vene, cerem pacientului să formeze închidă și să deschidă
pumnul, de mai multe ori.
 Se dezinfectează zona care înconjoară locul de puncție cu o ștergere cu alcool. Se
începe la mijloc și se șterge cu o mișcare circulară care gravitează spre exterior. Nu
atingeți din nou punctul de puncție. Dacă trebuie să-l atingeți din nou pentru a vă simți
vena, atingeți vârful degetului cu un dop de alcool steril mai întâi.
 Orientarea acului la un unghi de 15 – 30 de grade față de planul tegumentar și
puncționarea tegumentului cu menținerea acestui unghi până la pătrunderea în venă.
Reorientarea acului paralel cu tegumentul și continuarea avansării în venă o distanță
de 0,5 – 1 cm (un sfert din lungimea acului).
 Conectarea vaccutainerelor la holder (prin mișcare de împingere – rotație) până la
umplerea lor conform marcajelor susținându-le în podul palmei.
 Odată ce tubul a fost umplut, se desface garoul, se scoate tubul și apoi se retrage și
acul.
 Comprimarea locului de puncție prin intermediul unui tampon steril. Se verifică locul
puncției pentru a observa dacă sângerarea s-a oprit. Aplicarea unui bandaj sau plasture
de protecție la nivelul locului de puncție.
      Pentru determinarea glicemiei în laborator folosește de obicei sânge recoltat pe florură
de sodiu, care inhibă glicoliza eritrocitară. Dozarea standard a glicemiei se bazează pe
metoda hexokinazei (colorimetric). De asemenea, glicemia din sângele capilar se poate
determina și în ambulator, utilizând sticsuri comerciale care pot fi citite direct, prin
comparare cu o scală etalon sau cu ajutorul unui aparat (glucometru).
Valori ale glicemiei:
 70 – 110 mg/dl – normal;
  110 – 125 mg/dl – glicemie bazală modificată;
 ≥ 126 mg/dl – diabet zaharat probabil; confirmarea se face după a doua dozare.
Reglarea glicemiei în organism
      Glucoza din sânge provine din:
 alimente – după digestie, glucoza, galactoza sau fructoza sunt absorbite şi pe calea
venei porte ajung la ficat;
 gluconeogeneză – formare de glucoză pornind de la compusi neglucidici, în esență
aminoacizi sau derivați ai acestora;
 din glicogen prin glicogenoliză – degradarea progresivă a glicogenului în glucoză.
      În condiţii fiziologice, concentraţia glucozei în sânge este de 4,5 – 5,5 mmol/L, adică
0,8 – 1 g/L.
      În menţinerea nivelului normal al glicemiei intervin mecanisme homeostatice, ficatul şi
ţesuturile extrahepatice având un rol important.
      Nivelul glicemiei este un parametru care determină utilizarea glucozei de către ţesuturile
extrahepatice. Celulele ţesuturilor extrahepatice nu sunt liber-permeabile pentru glucoză, fapt
ce constituie principalul factor care reglează pătrunderea glucozei în aceste celule. În schimb,
membrana celulei hepatice este permeabilă pentru glucoză. Intrarea glucozei în celulele
extrahepatice este dependentă de insulină.
      La o concentraţie normală a glucozei în sânge, ficatul apare ca un producător de
glucoză, dar atunci când glicemia creşte, producţia de glucoză în ficat scade şi creşte
consumul de glucoză. Când glicemia atinge o valoare ridicată, intervine rinichiul care îşi
exercită rolul reglator. Glucoza este continuu filtrată de către glomerulii renalu şi este
reabsorbită la nivelul tubilor renali. Când concentraţia glucozei în sânge creşte, filtratul
glomerular conţine mai multă glucoză decât poate fi absorbită şi ca urmare, excesul trece în
urină. Eliminarea glucozei prin urină (glicozuria) se produce atunci când glicemia atinge
valoarea de 9,5 – 10 mmoli/L (1,7 – 1,8 g/L). Această valoare a glicemiei se numeşte prag
renal de eliminare pentru glucoză şi este dependent atât de capacitatea de reabsorbţie cât şi
de viteza de filtrare glomerulară.
      Pătrunderea glucozei în celule şi eliberarea ei din glicogenul hepatic sunt supuse acţiunii
hormonilor care pot avea acţiune hipoglicemiantă (insulina) sau hiperglicemiantă (adrenalina,
glucagonul, hormonul corticotrop – ACTH, hormonul de creştere – STH).
Tulburările metabolismului glucidic
      Orice dezechilibru în mecanismele de reglare a metabolismului glucidic poate avea
drept consecinţă instalarea unei hipoglicemii sau hiperglicemii.
A) Scăderea glucozei sanguine sub 0,70 g/L indică o hipoglicemie care poate fi cauzată de:
a) foame, inaniţie;
Reclama
b) perturbarea secreţiei hormonilor implicaţi în metabolismul glucozei:
 secreţie crescută de insulină (hiperinsulinemism) care duce la un consum exagerat de
glucoză la nivel celular;
 secreţie scăzută de adrenalină şi glucagon, în hipopituitarism (hipofiză);
 defecte enzimatice;
 boli hepatice severe;
 administrarea unor medicamente – propranolol, salicilaţi;
 consum de alcool.
B) Creşterea glicemiei peste 1,10 g/L este un indicator al unei stări de hiperglicemie
      Există o multitudine de sindroame hiperglicemice, dintre care importanţă deosebită
prezintă diabetul zaharat, definit ca o maladie cauzată de lipsa totală sau relativă de insulină şi
care este caracterizat prin hiperglicemie, frecvent însoţită de glicozurie.
      Diabetul zaharat este cea mai frecventă boală în patologia endocrină, cu modificări la
nivelul metabolismului glucidic (în principal) şi tulburări ale metabolismului lipidic, proteic,
acido – bazic și hidro – electrolitic. Există două tipuri majore de diabet:
 diabetul insulino – dependent (tip 1), denumit şi diabet juvenil – este cauzat de
incapacitatea organismului de a produce insulină din cauza lezării celulelor b din
pancreas. Se manifestă de timpuriu, înainte de 40 de ani, cu simptome mai severe;
 diabetul insulino – independent (tip 2), diabetul adultului – cauzat de deficitul sau
defecte ale receptorilor pentru insulină. Se manifestă după vârsta de 40 de ani,
pacienţii fiind de obicei hiperponderali şi având în familie ascendenţi diabetici.
Recoltarea sangelui pentru determinarea glicemiei se face pe fluorura de sodiu
(0.01g pentru 1ml sange recoltat) pentru preintampinarea coagularii si a
fenomenului de glicoliza.

1. Dozarea glucozei prin metoda colorimetrica cu o-toluidina

Principiu
Prin conjugarea aldo- si cetohexozelor cu amine aromatice se obtin compusi colorati
a caror intensitate se poate determina prin colorimetrare sau fotometrare.
Pentru dozarea glucozei, amina cea mai potrivita este o-toluidina care da cu
aldohexozele un compus intens colorat in verde.

Reactivi
-solutie de acid tricloracetic 20%
-solutie de acid tricloracetic 5%
-solutie de o-toluidina 0.75M
Preparare :
Se amesteca 80ml o-toluidina cu 920ml acid acetic glacial si se adauga 2,5g tiouree.
Se conserva in sticle brune maximum o luna
-solutie standard de glucoza 100mg%
Preparare :
Se dizolva 100mg glucoza in 80ml solutie saturata de acid benzoic si dupa dizolvare
se completeaza cu aceeasi solutie pana la 100ml. Solutia se poate conserva foarte
bine cateva luni.
Tehnica de lucru :
Se pregatesc 2 eprubete de centrifuga, una pentru proba de analizat si una pentru
proba standard :
Exprimarea cantitatii Proba de analizat Proba standard
Sange total, ser sau plasma Ml
Solutie standard de glucoza Ml
Apa distilata Ml
Acid tricloracetic 20% Ml
Fiecare eprubeta se agita penrtu omogenizare, se lasa in repaus 5 minute, dupa care
se centrifugheaza timp de 10 minute la 3500-4000 turatii pe minut. Din
supernatantul rezultat in fiecare eprubeta,se pregatesc :

Exprimarea Proba Proba Proba

cantitatii De analizat standard In alb
Supernatant de la proba cu sange Ml
Supernatant de la proba standard Ml
Solutie de acid tricloracetic 5% Ml
Solutie o-toluidina Ml

Se agita eprubetele si se tin timp de 8 minute in baia de apa la fierbare, dupa care
se racesc la robinet. Dupa racire se masoara extinctiile probelor de analizat si proba
standard in raport cu proba alb. Citirile se fac la 635nm .
Calcularea rezultatelor :
Ml glucoza/100ml sange (ser sau plasma)=PA/PS x 100
In care PA=extinctia citita la proba de analizat
PS=extinctia citita la proba standard
Observatii :
-ceto-sau aldopentozele dau coloratie cu o-toluidina dar de intensitate foarte slaba,
neglijabila pentru concentratia acestor substante in sange. Galactoza poate interfera
in cazurile de galactozemie.
-daca determinarea glucozei se face in mai putin de 3 ore de la recoltarea probei,
atunci nu este obligatorie recoltarea pe substante anticoagulante.

2. Dozarea glucozei prin metode colorimetrica cu antrona

Principiu :
Glucoza este deshidratata cu acid sulfuric obtinandu-se hidroximetilfurfurol, care cu
antrona formeaza un compus de condensare colorat in galben-rosiatic. Extinctia se
citeste la 620nm.
Reactivi :
-solutie de acid tricloracetic 5%
-reactiv cu antrona
Preparare:
La 280ml apa distilata se adauga 720ml acid sulfuric concentrat. Se adauga 500 mg
antrona si 10g tiouree. Se incalzeste la 80 grade C pe baia de apa pana la dizolvarea
completa. Reactivul se pastreaza la +4 grade C timp de cateva saptamani.
-solutie standard de glucoza (200mg%).
Tehnica de lucru :
Se pipeteaza in 3 eprubete de centrifuga pentru proba de analizat, proba standard si
proba in alb :

Exprimarea Proba Proba Proba

cantitatii De analizat standard In alb
Solutie de acid tricloracetic 5 % Ml
Sange total, plasma sau ser Ml
Solutie standard de glucoza Ml
Apa distilata Ml

Continutul fiecarei probe se amesteca prin agitare,dupa care se centrifugheaza

numai eprubeta cu proba de analizat.
Din supernatantul probelor se fac urmatoarele amestecuri :
Exprimarea Proba Proba Proba
cantitatii De analizat standard In alb
Supernatant cu proba de analizat Ml
Din amestecul cu proba standard Ml
Din amestecul cu proba in alb Ml
Reactiv cu antrona Ml

Se incalzesz eprubetele timp de 15 minute pe baia de apa la fierbere. Dupa racire se

fotometreaza la 620nm.
Calcularea rezultatelor :
Mg glucoza/100ml sange(ser sau plasma)=PA/PS x 100
In care PA=extinctia citita la proba de analizat
PS=extinctia citita la proba standard
 3. Dozarea glucozei din sange prin metoda tritrimetrica
(tehnica Haghedorn si Jensen)

Principiu :
Glucoza din sange,prezinta in filtratul de sange deproteinizat in prealabil prin
incalzire cu un amestec de sulfat de Zn si hidroxid de Na,reduce fericianura de K la
ferocianura de K. fericianura de K in exces , elibereaza I dintr-o solutie de iodura de
K,in mediu acid. I eliberat este titrat cu o solutie de tiosulfat de Na in prezenta
solutiei de amidon ca indicator.

Pentru ca reactia sa fie completa, ferocianura de K si de Na se precipita cu sulfatul de

Zn :

Excesul de ferocianura de K va reactiona cu iodura de K in mediu acid :

Iodul se titreaza cu solutie de tiosulfat de Na :

Reactivi :
-solutie de sulfat de Zn 0.45%. se pastreaza aproximativ 3 saptamani
-solutie de NaOH 0.1 N
-solutie de fericianura de K 0.01 N
Preparare :
0.329g fericianura de K se dizolva in 80ml apa distilata si se completeaza apoi la
100ml. Solutia se pastreaza in sticle brune si la intuneric (solutia A).
-solutia de sulfat de Zn 7.5% in solutie de clorura de Na 25% (solutia B).
-solutie de iodura de K 7.5% in solutie de clorura de Na 25% 9solutia C)
-solutie de clorura de Na 25%
-solutie de acid acetic 3%
Preparare :
3ml acid acetic glacial p.a.,apa distilata pana la 100ml (solutia D)
-solutie de tiosulfat de Na 0.005N
a)solutie de tiosulfat Na 0.1N : 26g Na2S2O3 . 5H2O,apa distilata pana la 1000ml, 2
picaturi NaOH 40%. Se lasa 2-3 zile sa stea in repaus la intuneric dupa care se
stabileste titrul solutiei.
b) 5ml solutie de tiosulfat de Na 0.1 N se dilueaza cu apa distilata la 1000 ml.
-solutie de carbonat de Na 2.12g%
-solutie de amidon 1% in solutie saturata de NaCl.
Tehnica de lucru :
In doua eprubete se pipeteaza cate 5 ml solutie de sulfat de Zn 0.45% si 1 ml solutie
de NaOH 0.1 N.Intr-o eprubeta care contine proba de analizat, se adauga 0.1 ml
sange. Cele doua eprubete se tin intr-o baie de apa la fierbere timp de 3
minute,dupa care se filtreaza. Eprubetele se spala cu 3 ml apa fierbinte trecuta prin
hartia de filtru. In filtrat se adauga 1 ml solutie fericianura de K 0.01 N si 1 ml solutie
de carbonat de Na 2.12g%, se amesteca prin agitare si se incalzeste la fierbere pe
baia de apa, timp de 15 minute. Se raceste imediat. Daca fericianura s-a decolorat,
se mai adauga un ml solutie fericianura de K 0.01 N si se mai incalzeste 15 minute.
Se raceste si se adauga apoi 2 ml sulfat de Zn 7.5%,1 ml iodura de K 7.5% si 2 ml
acid acetic 3%. Imediat se titreaza iodul eliberat cu o solutie de tiosulfat de Na 0.005
N, folosind o microbiureta de 2 ml. Titrarea se face in prezenta de 5 picaturi din
solutia de amidon 1% ca indicator pana la disparitia culorii albastre.
Calcularea rezultatelor :
Afland prin titrare volumul de tiosulfat de Na folosit , se citeste din tabel mg de
glucoza la 100 ml.
Daca se folosesc 2 ml solutie de fericianura de K 0.01 N la titrare,atunci se adauga
385mg la 100 ml.totdeauna se va folosi si o proba martor care ne ofera o masura a
impuritatilor reducatoare din reactivi. Daca nu exista impuritati reducatoare, titrarea
blancului se ve face cu 2 ml tiosulfat de Na 0.005 N. valoarea martorului exprimata
in mg glucoza/100 ml se scade din valoarea probei.
De exemplu, daca s-a titrat proba de analizat cu 1.43 ml Na2S2O3 0.005 N si proba
martor cu 1.9 ml,atunci obtinem :
La 1.43ml……………………….101mg glucoza
La 1.9ml…………………………17mg glucoza
Deci mg glucoza/100ml=101-17=84

Na2S2O3

BIBLIOGRAFIE:
*Manual de lucrari practice de biochimie-Luminita Jerca
*Biochimie clinica - Denisa Mihele / Maria Pavlovici
*Internet
GLICEMIE: CE TREBUIE SA STII DESPRE NIVELUL ZAHARULUI DIN SANGE?
Categorie Sanatate
Glicemia reprezinta nivelul zaharului din sange sau concentratia glucozei in sange.
Exista foarte multe substante care intra in categoria zaharuri/zaharide: fructoza,
lactoza, galactoza, zaharoza, dar glucoza constituie cea mai importanta sursa de
energie pentru organismul uman. Din arderea unui gram de glucoza de catre
organism, rezulta 4 calorii.
Ce este glicemia?
Hidratii de carbon, adica zaharul si amidonul provin in special din regnul vegetal, iar
rolul lor principal consta in a furniza organismului energie. Digestia lor se face prin
fermenti salivari, pancreatici si intestinali. Din descompunerea lor rezulta glucidul cu
structura cea mai simpla, cu molecula mica, numit glucoza, din limba greaca glykos -
dulce. Sub aceasta forma simpla poate traversa peretele intestinului, ajungand in
sange ca glucoza propice organismului.
Concentratia glucozei in sange - glicemia - este in mod normal 70-120 mg la 100 ml
sau 70-120 mg/dl.
Atentie! In functie de metoda de laborator folosita valorile pot varia putin. Cifra
glicemiei furnizeaza medicului indicatii importante in cazul unor afectiuni.
In cazul seniorilor, glicemia este mai ridicata, ajungand uneori chiar pana la 180
mg/dl, deoarece organismul consuma mai putina glucoza.
In anumite situatii, concentratia poate sa scada sub 65 mg/dl, instalandu-
se hipoglicemia sau poate sa creasca, ajungand la valori de peste 125m/dl,
instalandu-se hiperglicemia. In cazul in care concentratia glucozei in sange creste,
organismul elimina glucoza fara a o putea folosi eficient, aceasta tulburare stand la
baza afectiunii cronice numita diabet.
Valorile normale ale glicemiei in functie de varsta
Nivelul glucozei in sange poate varia in functie de aspecte
precum varsta, dieta si digestia, activitatea fizica si sport, factori genetici, stres,
afectiuni instalate in organism, tratamente medicamentoase, dar si in functie de
momentul din zi la care se masoara. In anumite cazuri, ca urmare a unor nivele prea
scazute de glucoza, organismul poate raspunde exagerat, prin eliberarea in sange a
unei cantitati mari de glucoza.
Atentie! Valorile medicale si limitele glicemiei prezentate in articol sunt generice, ele
fiind rezultatul unor studii si analize realizate pe grupuri de persoane si au un
caracter indicativ. In cazul in care va confruntati cu probleme legate de nivelul
glicemiei in sange, trebuie sa va adresati unui medic care sa investigheze cazul
dumneavoastra specific.
Varsta influenteaza nivelul glicemiei pe stomacul gol (a jeun), care inregistreaza o
crestere direct proportionala cu aceasta. Valoarea creste cu 10 mg/dl in cursul probei
de hiperglicemie provocata, la fiecare decada peste 40 de ani. La femeile
insarcinate, glicemia este cu 15-20% mai mica deoarece aportul de energie al fatului
este dat de glucoza mamei.
Dupa ingestia de alimente se evidentiaza o crestere a nivelului glucozei in sange.
Analize asupra nivelului glicemiei in cursul zilei, in functie de mese, arata ca, dupa
masa de pranz, glicemia creste mai mult decat dimineata.
Un nivel normal al concentratiei de zahar in sange, adica al glicemiei, in cazul
unei persoane sanatoase se situeaza la valori de sub 100 mg/dl, pe stomacul gol,
pentru o perioada de cel putin opt ore si mai putin de 140 mg/dl, la doua ore dupa
masa.
Pe durata unei zile, valorile cele mai joase se inregistreaza chiar inaintea meselor.
Valorile normale ale glicemiei in cazul celor mai multe persoane sanatoase
inregistrate chiar inaintea meselor se situeaza intre 70 si 80 mg/dl. Pentru anumiti
oameni, 60 mg/dl este considerata inca o valoare normala, iar pentru altii, 90 mg/dl.
Valori inregistrate in intervalul 72-108 mg/dl pe stomacul gol sunt considerate
normale, in afara zonei de risc.
In cazul femeilor insarcinate sanatoase valorile normale ale glicemiei sunt
considerate 69-75 mg/dl pe stomacul gol, la trezire si 105-108 mg/dl pana la doua
ore dupa masa.
Asociatia Americana pentru Diabet a stabilit ca normale valori ale glicemiei de sub
100 mg/dl pe stomacul gol si inainte de miscare pentru persoanele adulte
diabetice si intre 70-130 mg/dl inainte de masa, sub 180 mg/dl la 1 ora pana la 2 ore
dupa masa.
In cazul femeilor insarcinate cu diabet preexistent valorile normale ale glicemiei
sunt considerate 60-99 mg/dl pe stomacul gol si si mai putin de 140 mg/dl la doua
ore dupa masa. In cazul instalarii diabetului de sarcina sau gestational, valorile
normale ale glicemiei sunt considerate 95 mg/dl pe stomacul gol si 120 mg/dl dupa
masa.
In cazul copiilor diabetici de 13-19 ani, valori normale ale glicemiei sunt considerate
70-150 mg/dl pe stomacul gol, 90-130 mg/dl inainte de masa. Pentru copiii diabetici
de 6-12 ani, valori normale ale glicemiei sunt 80-180 mg/dl pe stomacul gol si 90-180
mg/dl inainte de masa. Copiii diabetici cu varste sub 6 ani inregistreaza valori
normale ale glicemiei sunt 80-100 mg/dl pe stomacul gol si 100-180 mg/dl inainte de
masa si chiar pana la 200 mg/dl inainte de culcare.
Cum se testeaza valoarea glicemiei? 
Diferite analize medicale sunt recomandate in functie de varsta. Pana la varsta de 45
de ani, nivelul glucozei in sange se masoara la recomandarea medicului, fiind
necesare analize la fiecare trei ani dupa acest prag.
Pentru monitorizarea glicemiei, poate fi folosit un aparat specific, glucometru, care
este utilizat cu o frecventa si conform unui regim stabilit de un medic. Un test de
sange se efectueaza prin inteparea degetului cu un ac, o picatura de sange fiind
stoarsa din deget si aplicata pe o lamela de testare, care se introduce in glucometru.
Testarea glicemiei se poate efectua aleatoriu, a jeun - pe stomacul gol sau dupa
masa, valorile fiind interpretate in relatie cu posibila instalare a unui diabet.
De asemenea, se poate efectua testul A1c (hemoglobina glicata, marker al
controlului glicemic) de cel putin doua ori pe an, pentru a vedea care este media
glicemiei pe ultimele 2-3 luni. Rezultatele acestui test pot fi exprimate fie in procente,
fie sub forma „mg/dl”, valorile normale fiind considerate: < 7% sau < 154 mg/dl.
Testarea se face la recomandarea medicului si pentru a verifica daca se mentine un
control adecvat al diabetului, performanta testului fiind considerata in general ca
foarte buna (conform National Glycohemoglobin Standardization Program -
www.ngsp.org). 
Totusi, testul A1c exprima indirect valoarea medie a glicemiei, acest fapt comportand
limitari. Testul nu masoara variatia glicemica sau hipoglicemia. In special in cazul
pacientilor cu diabet zaharat tip1 sau tip 2 se recomanda efectuarea unor teste
combinate.
Ce relatie exista intre valoarea glicemiei si starea de sanatate?
Valori ale glicemiei in afara parametrilor normali pot conduce la degradarea starii de
sanatate si la instalarea unor afectiuni.
Astfel, scaderea concentratiei glucozei in sange la valori foarte mici poate duce la
pierderea cunostintei, stare cunoscuta sub denumirea de coma hipoglicemica.
Crestera glicemiei la valori foarte mari poate duce la complicatii grave, chiar la coma
diabetica.
In sarcina se poate instala o forma de diabet asociata acestei conditii. O femeie
insarcinata care a primit diagnosticul de diabet gestational trebuie sa monitorizeze
evolutia bolii pe parcursul sarcinii si dupa sarcina. De obicei, glicemia revine la
normal la 6 saptamani dupa nastere, deoarece a fost expulzata placenta, care
produce cei mai multi hormoni care cauzeaza rezistenta la insulina. Totusi, chiar
daca testele se incadreaza in valori normale, exista un risc de 60% de diabet tip 2,
chiar la cativa ani dupa nastere.
Cand glicemia este crescuta, se altereaza o serie de organe si functii vitale, se
instaleaza diabetul. In astfel de situatii pot aparea simptome ca urinarea frecventa,
setea si foamea intensa, specifice ambelor forme de diabet.
Diabetul zaharat de tip 1 este determinat de incapacitatea pancreasului de a
produce insulina. Afectiunea apare atunci cand sistemul imunitar incepe sa distruga
celulele beta din pancreas care produc insulina de care are nevoie organismul pentru
metabolizarea zaharurilor din alimente. Diabetul de tip 1 este in general diagnosticat
in copilarie si sub varsta de 35 de ani si constituie 10% din totalul cazurilor de diabet,
nefiind asociat cu obezitatea.
In cazul diabetului zaharat de tip 2, nivelul ridicat al glucozei din sange se
datoreaza faptului ca insulina produsa nu este eficienta. Glucidele nu mai ajung
normal in celulele organismului, care este lipsit de sursa principala de energie.
Majoritatea persoanelor care sufera de diabet zaharat au diabet de tip 2, aceasta
afectiune manifestandu-se mai ales la persoanele adulte, fiind asociata de multe ori
cu obezitatea, sedentarismul, stilul de viata dezordonat si o dieta nesanatoasa.
Glicemia scazuta sau hipoglicemia
Cauze
Scaderea glicemiei sub nivelul normal sau hipoglicemia se instaleaza la valori de sub
65 mg/dl. Acest lucru se intampla cand organismul nu este alimentat corespunzator
cu alimente sau este subalimentat cu alimente ce contin glucoza (glucide) sau in caz
de infometare (inanitie).
Eforturile fizice intense, mai ales la urcatul pe munte, care consuma rezervele de
glucide din ficat pot predispune la hipoglicemie. Hipoglicemia se intalneste, dar mai
rar, in afectiunile glandelor endocrine care secreta hormoni insuficienti (hipofiza,
tiroida, suprarenale), dar si la bolnavii de diabet care se trateaza cu doze prea mari
de insulina sau alte medicamente antidiabetice.
Pe parcursul zilei pot aparea mai multi microfactori care pot afecta nivelul zaharului
din sange, precum:
o nerespectarea unui program fix al meselor;
o eliminarea unor mese pe parcursul zilei;
o alimentatie dezechilibrata;
o aportul insuficient de carbohidrati in alimentatie;
o consumul de alcool, mai ales pe stomacul gol;
o exercitiile fizice intense;
o efort prelungit;
o dozele prea mari de medicamente pentru tinerea sub control a glicemiei;
o reactiile adverse ale anumitor medicamente.
Simptome
Nivelul redus al zaharului din sange sau hipoglicemia se manifesta prin:
o slabiciune,
o oboseala brusca,
o nervozitate,
o iritabilitate,
o durere de cap,
o transpiratie excesiva,
o pofta exagerata de mancare,
o tremor -tremuraturi,
o ritm cardiac marit,
o paloare,
o somnolenta si cosmar,
o confuzie,
o obnubilare si actiuni irationale,
o pierderea constientei -coma hipoglicemica (cazuri grave).
Tratament
Daca o persoana manifesta astfel de simptome, este necesar sa verifice glicemia si
sa consulte un medic, deoarece valori sub 65 mg/dl indica o criza de hipoglicemie.
Pentru echilibrarea nivelul zaharului din sange se consuma circa 15 grame de
carbohidrati cu actiune rapida. 
Se poate alege una dintre urmatoarele variante: 
o 3-4 patratele de glucoza; 
o cateva bucatele de zahar cubic; 
o jumatate de pahar (100 ml) cu suc de fructe sau bautura carbogazoasa cu
zahar; 
o un pahar cu lapte (200 ml); 
o 4-6 bomboane cu zahar; 
o o lingura cu miere. 
Se poate repeta schema dupa 15 minute, daca persoana nu a ajuns la o valoare
minima acceptabila.
Atentie! Nu este recomandata urcarea la volan in cazul unor episoade de
hipoglicemie si imediat dupa. Trebuie sa va adresati unui medic in cazul in care va
confruntati cu probleme de hipoglicemie.
In cazul episoadelor de hipoglicemie severa este necesara interventia directa a unui
medic. Episoadele severe pot fi tratate cu glucagon (injectii).
Daca o persoana inregistreaza evenimente repetate de hipoglicemie este necesara
schimbarea regimului alimentar la recomandarea unui medic. 
In acest caz specialistul poate recomanda:
o Urmarea unei diete cu consum marit de carbohidrati;
o Evitarea meselor la ore tarzii;
o Evitarea consumului de alcool pe stomacul gol;
o Efectuarea de exercitii si efort ponderat;
o Tratament medicamentos cu doze reduse de medicamente.
Preventie
Urmarirea catorva reguli de alimentatie si stil de viata pot contribui la prevenirea
episoadelor de hipoglicemie:
 o Urmarirea unei diete alimentare corespunzatoare cu trei mese pe zi
programate la 4-5 ore distanta si cu gustari intre mese conform sfaturilor unui
nutritionist.
o Exercitiu fizic si sport de minim 30 minute si pana la o ora dupa fiecare masa
cu verificarea nivelului zaharului in sange inainte si dupa efort.
o Consum ponderat de alcool si evitarea unor alimente nesanatoase, procesate
industrial.
o Efectuarea periodica a analizelor medicale preventive.
o Respectarea dozelor medicamentelor in cazul in care se urmeaza un
tratament.
Glicemia crescuta sau hiperglicemia
 Cauze
Cresterea glicemiei sau hiperglicemia se intalneste si la persoanele sanatoase si la
persoanele care sufera de boli cronice. Hiperglicemia sau glucoza crescuta din
sange are loc atunci cand corpul nu dispune de suficienta insulina sau cand
organismul nu este capabil sa utilizeze corespunzator insulina. Hiperglicemia se
instaleaza la valori de peste 125mg/dl.
Atentie! Valoarea glicemiei a jeun (pe nemancate, pe stomacul gol) definitorie pentru
diagnosticul de diabet zaharat, conform clasificarii OMS din 1998, este de 126 mg/dl.
Persoanele sanatoase pot inregistra o crestere a glicemiei daca analiza sangelui
este efectuata dupa un consum excesiv de dulciuri. De asemenea, persoanele care
au suferit un traumatism fizic sau psihic, stres sau care s-au tratat cu anumite
medicamente, pot inregistra o glicemie crescuta, fara a fi bolnavi de diabet. In aceste
situatii glicemia revine la normal dupa ce a disparut si cauza care a provocat
cresterea valorii peste cea normala.
O glicemie marita se intalneste in bolile glandelor endocrine care au rolul de a regla
concentratia glucozei in sange. Astfel, secretia in exces a hormonilor unor glande
(hipofiza, tiroida, suprarenalele) produce hiperglicemie.
Cea mai mare crestere a glicemiei se intalneste in diabetul zaharat sau diabetul
pancreatic. In cazul diabetului de tip 1 este posibil sa apara daca doza de insulina
este prea mica, iar in diabetul de tip 2, desi insulina poate fi suficienta, dar nu si
eficienta, caz in care organismul nu este capabil sa o foloseasca in mod adecvat.
Factori care pot conduce la cresterea nivelul zaharului:
o sedentarismul;
o anxietatea, deprimarea, stresul;
o consumul insuficient de lichide;
o alimentatia nesanatoasa si in exces;
o alimentatia cu continut ridicat de carbohidrati;
o anumite boli – precum raceala si gripa, organismul elibereaza hormoni care se
lupta cu aceasta;
o durere de scurta sau lunga durata, cum ar fi arsura solara;
o modificari hormonale survenite in timpul menstruatiei;
o fenomenul „Dawn” (rasarit de soare), care presupune cresterea nivelului
glicemiei in mod neasteptat, in special intre 3 si 5 dimineata;
o doze insuficiente de insulina sau medicamente antidiabetice;
o efecte adverse ale altor medicamente, precum steroizi sau antipsihotice.
Simptome
Nivelul crescut de glucoza din sange sau urina se manifesta prin:
o setea excesiva - 2-5 l pe zi;
 o urinarea frecventa;
o foame permanenta si scadere in greutate (in cazul instalarii bolii cronice);
o pielea uscata si infectii cutanate (in cazul instalarii bolii cronice).
Tratament
Schema de tratament in cazul hiperglicemiei este stabilita de medic dupa efectuarea
analizelor medicale. De cele mai multe ori, in functie de tabloul pacientului, medicul
va stabili un regim alimentar, exercitii fizice si tratament medicamentos.
Exercitiile fizice regulate, practicarea unui sportul reprezinta o metoda prin care se
reduce glicemia.
Atentie! Daca glicemia depaseste frecvent valoarea de 240 mg/dl, se efectueaza
analize pentru depistare cetonelor in urina, deoarece in cazul acesta sportul nu
reprezinta o solutie pentru persoana afectata.
Dieta reprezinta o varianta pentru scaderea glicemiei prin reducerea portiilor de
mancare sau excluderea anumitor alimente din regim. Medicii nutritionisti recomanda
reducerea consumului de zahar, a consumului de alcool si a mancarurilor procesate
industrial. Este incurajat aportul de fructe, legume si zarzavaturi si consumul
echilibrat de proteine din surse animale si vegetale.
Daca dieta si sportul nu rezolva problema glicemiei crescute, medicul poate modifica
dozele de medicamente sau insulina si poate interveni si asupra momentului cand
acestea sunt administrate.
In cazul in care afectiunea nu este tratata, ea poate duce la coma diabetica, numita
si cetoacidoza. Cetoacidoza are loc atunci cand organismul nu beneficiaza de
suficienta insulina si astfel nu poate fi folosita glucoza pentru producerea energiei.
Simptomele acesteia includ respiratia dulceaga, greata si varsaturi, gura foarte
uscata, dificultati in respiratie.
Atentie! Cetoacidoza necesita tratament medical de urgenta.
Preventie
Specialistii recomanda urmarirea unui regim alimentar corespunzator si
introducerea in dieta a asa-numitelor superfoods precum: citricele, fruncte de
padure, tomate, plante cu frunze de culoare verde inchis – ex. spanac, peste bogat in
omega 3, lactate si iaurturi naturale, cereale integrale. 
Nu sunt recomandate alimentele care au glucide prea multe sau cu absorbtie rapida:
zahar, prajituri, bauturi dulci, fructe foarte dulci, miere, leguminoase uscate. Este
recomandata consumarea in cantitati ponderate a fainoaselor.
De asemenea, este incurajata efectuarea de exercitii fizice regulate care au efect
stimulativ, de potentare a actiunii insulinei, cu scaderea concomitenta a glicemiei. Un
stil de viata echilibrat, optimist dar disciplinat, impreuna cu respectarea regulilor de
igiena si urmarirea unei abordari homeopatice sunt de mare importanta.
Acolo unde este cazul, persoana afectata trebuie sa urmareasca:
o Administrarea corecta a tratamentului prescris de medic.
o Mentinerea glicemiei in limitele normale.
o Monitorizarea zilnica a glicemiei cu ajutorul unui glucometru, teste de
glicemie si testele A1c (hemoglobina glicata), efectuate la recomandarea
medicului, de 2-4 ori pe an.
Concluzie
Orice persoana sanatoasa se poate confrunta la un moment dat cu situatii in care
nivelul glicemiei poate sa scada sau sa creasca datorita unor factori conjuncturali. In
cazul unor persoane, insa, aceste valori pot semnala aparitia si instalarea afectiunii
cronice. Daca va confruntati cu fluctuatii ale glicemiei sau aveti peste 45 de ani, este
necesar sa va adresati unui medic pentru un control de specialitate. Daca nu va
incadrati intr-una din aceste situatii, pentru a va mentine un nivel normal al glicemiei,
urmati o dieta sanatoasa si un stil de viata echilibrat. Aveti grija de cei mici si de cei
mari din familia dumneavoastra, asigurandu-le si lor o alimentatie si un cadru
armonios de viata.
Surse:
o American Diabetes Association, “Glycemic Targets: Standards of Medical
Care in Diabetes”, 2020 in Diabetes Care 43(Supplement 1): S66-S76,
disponibil la
adresa: https://care.diabetesjournals.org/content/43/Supplement_1/S66 ,
accesat la data de 21.05.2020.
o American Diabetes Association, “Facilitating Behavior Change and Well-being
to Improve Health Outcomes: Standards of Medical Care in Diabetes”, 2020
in Diabetes Care 43(Supplement 1): S48-S65, disponibil la
adresa:https://care.diabetesjournals.org/content/43/Supplement_1/S48,
accesat la data de 21.05.2020.
o Ross, Tamila A., “What Do I Eat Now?” A Guide to Eating Well with Diabetes
or Prediabetes, 3rd Edition, 2020, USA: American Diabetes Association.
o “Diabetes-risk/prevention” in Diabetes, disponibil la
adresa: https://www.diabetes.org/diabetes-risk/prevention , accesat la data de
21.05.2020.
o “Hypoglycemia: When Your Blood Sugar Gets Too Low” in Webmd, disponibil
la adresa:
o https://www.webmd.com/diabetes/guide/diabetes-hypoglycemia , accesat la
data de 21.05.2020.
o “Normal Blood Sugar Levels for Adults With Diabetes” in Webmd, disponibil la
adresa:
o https://www.webmd.com/diabetes/guide/normal-blood-sugar-levels-chart-
adults, accesat la data de 21.05.2020.
o „Nutrition/Healthy food choices made easy. Eat good to feel good” in Diabetes,
disponibil la adresa:
o https://www.diabetes.org/nutrition/healthy-food-choices-made-easy , accesat la
data de 21.05.2020.