Eclectism şi ecologie în metodica predării limbii engleze

Ecclesiastul spunea odată: ,,Ce a fost va mai fi;/iar ce s-a făcut se va mai
face;/ nu este nimic nou sub soare.” Originea acestui citat este, desigur, una de
factură spirituală, însă, în afara acestui context, ar putea fi resemantizat şi readus la
o nouă valoare fără a-i sacrifica unitatea structurală, redobândind astfel noi valenţe.
Schimbând optica, expresia ,,nu este nimic nou sub soare” poate fi reconfigurată
structural şi readusă la o nouă valoare semantică, transformându-se în nu este nicio
metodă nouă sub soare. Această nouă formulă încearcă să demonstreze că orice
evoluţie, schimbare sau restructurare în modul în care profesorii relaţionează şi
interacţionează cu elevii lor se desfăşoară sub semnul aceloraşi principii şi
obiective inerente, id est acele instrumente care îi ajută pe elevi să manipuleze cele
mai importante elemente de gramatică, vocabular şi pronunţie şi sa le utilizeze
corect în contexte situaţionale multiple: …,,our task is to provide learners with a
command of selected high-priority aspects of grammar, vocabulary and
pronunciation, and with facility in using these accurately and appropriately” 1
(Swan, 1996: 8). Indiferent de metoda aleasă în procesul instructiv-educativ,
predarea rămâne în continuare un act foarte complex de transfer determinat de
incertitudine constantă deşi mereu au fost şi vor fi susţinători ai unor formule
magice incontestabile din punct de vedere metodic. În ciuda acestor aspecte, în
ultimii ani, predarea limbii engleze, în mod special, şi-a reevaluat şi redefinit
bazele teoretice constant, realizând progrese impresionante în practica predării.
Oricare ar fi spaţiul predării, în clasă sau on-line, predarea nu poate avea loc
prin intermediul unei singure metode (spot-on-method). De altfel, studiile tind să
neglijeze conceptul de metodă în totalitate, contestându-i utilitatea şi numind-o
drept entitate terminologică superfluă situată într-un context sociocultural instabil,
mereu în schimbare. Sub acest aspect, termenul este redefinit şi readus la viaţă într-
o maineră surprinzător de similară: ,,The method-era seems to be over and giving
way to a post-method era in which teachers should not be trained in the principles
and techniques of a new alternative method but on an alternative to method” 2
(Kumaravadivelu, 1994: 28).
Nevoia de o metodă sau post-metodă specifică nu mai este imperativă. Este
vital, prin urmare, ca predarea să devină o abordare reactivă, o cale eclectică către
dezvoltare individuală. Metodele nu pot muri, însă o metodă poate şi cu siguranţă
va dispărea dacă este utilizată în mod exclusiv. ,,Postmethod need not imply the
1
Ceea ce trebuie să facem este să le oferim elevilor posibilitatea de a folosi cu uşurinţă
elementele cele mai importante de gramatică, vocabular şi pronunţie într-un mod corect şi
adecvat [tr.n].
2
Era metodei pare să fi lăsat locul post-metodei unde profesorii nu ar trebui să fie pregătiţi
pentru a folosi o singură metodă nouă, ci o varietate de metode [tr.n].
1
end of methods but rather an understanding of the limitations of the notion of
method and a desire to transcend those limitations” 3 (Bell, 2003: 334). Sub nicio
formă sintagma transcending limitations nu implică o refacere emfatică ce
complică şi mai mult conceptul, după cum Michael Swan subliniază ironic: ,,The
communicative teaching of language as communication in the communicative
classsroom” (Swan, 2006: 2).
A transcende înseamnă, în acest caz, a adapta, a măsura şi a re-evalua
continuu principalele practici metodice care pot fi interpretate drept variabile
interschimbabile într-un sistem bine organizat. Într-un fel sau altul, metodele se
află în strânsă legătură una cu cealaltă; fiecare speră să câştige incerta luptă a
predării eficiente, fapt ce determină promovarea unei abordări holistice, un mod
ecologic de a distinge între bine şi rău, ce să predai şi ce să nu predai. Analoagă
acestui raţionament este concepţia lui Leo van Lier care vede limbajul ca o relaţie
între oameni şi lume, o modalitate de cunoaştere prin interacţiune: ,,…relations
between people and the world, and on language learning as ways of relating more
effectively to people and the world” (van Lier, 2004: 4).
Era post-metodei a generat numeroase abordări aparent bine informate
despre predarea unei limbi, Communicative Language Teaching (CLT) fiind axul
principal în jurul căruia orbitează multe tehnici de predare. Din nefericire, ca în
cazul oricărei metode, abordarea comunicativă tinde să iasă din actualitatea
contextului sociocultural în care îşi promovează principiile pedagogice. În
consecinţă, i s-a atribuit un număr considerabil de analize caustice, din care doar
câteva vor fi menţionate, cu scopul de a-i reliefa principalele deficienţe în
momentul în care este folosită exclusiv.
Într-un articol dedicat metodei comunicative, Michael Swan (Swan, 1985: 3-
10): subliniază trei puncte slable majore, care vor fi traduse şi sintetizate astfel:
- Meaning and use: la un curs de limba engleză, elevul trebuie să fie iniţiat
în înţelegerea limbajului funcţional, presupunând în mod eronat că elevii
nu sunt capabili să înţeleagă adevăratul sens al unei expresii de tipul
There’s some stew in the fridge, şi că ei ar înţelege doar valoarea sa
structurală şi lexicală, oferta mâncării fiind neglijată sau pur şi simplu
ignorată complet.
- Appropriacy: limbajul trebuie să fie folosit într-un context corespunzător;
indiferent dacă vorbitorul este nativ sau nu, este datoria lui sau a
profesorului să-şi adapteze discursul mediului sociocultural în care
activează; astfel, vorbitorii de limba engleză (sau de oricare altă limbă)
trebuie să se gândească de două ori înainte de a zice bloody sau I wanna

3
Post-metoda nu trebuie să însemne sfârşitul metodelor. Ea trebuie să ne ajute să înţelegem
cât de limitat este conceptul de metodă şi să depăşim această barieră.
2
 când, de exemplu, prezintă o comunicare ştiinţifică. Acest lucru este
valabil pentru multe alte vocabule, dar nu pentru toate. Cuvinte precum
table, design, blue, slowly sau propoziţia She was born in 1940 nu sunt
afectate de principiul adecvării contextuale.
- Skills and strategies: acest considerent se referă în mare parte la a pregăti
elevii să anticipeze ceva ce urmează a fi citit sau spus, considerând în
mod greşit că elevii nu ar deţine deja aceasta abilitate indispensabilă.
Această atitudine tabula rasa – convingerea că elevii nu posedă sau nu
pot transfera din limba lor nativă competenţe elementare de comunicare –
este una din principalele deficienţe ale abordării comunicative.
Tot în această direcţie se delimitează lucrarea lui Anastasia V. Didenko şi
Inna L. Pichugova, care enunţă unele dintre cele mai importante aspecte ale
abordării comunicative şi critică rigiditatea acesteia: ,,… the differences in culture
between various teaching and learning communities present an insurmountable
hurdle for CLT practices as national language policies, learners’ expectations and
sociocultural norms may clash with CLT fundamental notions” 4 (Didenko,
Pichugova, 2016: 2).
Este limpede că orice metodă are dezavantajele ei, dar asta nu înseamnă că
autoritatea sa trebuie sa fie interogată sau discreditată în totalitate. Metoda sau
abordarea comunicativă, ca oricare altă metodă sau cale de instruire promovată în
ultimele decenii, este încă vie şi activă, decizia de a o selecta ca instrument
metodic fiind una personală motivată de argumente teoretico-practice. Aşadar,
cadrele didactice trebuie să se adapteze oricărei metode, fie CLT, TBL, TPR, GT 5
etc., şi oricărui student, ţinând cont de nevoile lor specifice şi de contextul
sociocultural în care se află.

Bibliografie
Bell, David. M., ,,Method and Postmethod: Are They Really So Incompatible?”, în
TESOL Quarterly, 37 (2), 2003, 325-336.

4
Diferenţele culturale în anumite contexte de predare-învăţare generează probleme
insurmontabile în practica comunicativă, legea educaţiei naţionale, aşteptările elevilor şi normele
culturale putând oricând să intre în opoziţie cu noţiunile fundamentale ale metodei comunicative.
5
CLT (Communicative Language Teaching); TBL (Task-Based Learning); TPR (Total Physical
Response); GT (Grammar Translation).
3
Didenko, Anastasia V., Pichugova, inna L., ,,Post CLT or Post-Method: major
criticisms of the communicative approach and the definition of the current
pedagogy”, în SHS Web of Conferences, 28, 2016, 1-4.
Kumaravadivelu, B., ,,The postmethod condition: Emerging strategies for
second/foreign language teaching”, în TESOL Quarterly, 28 (1), 1994, 27-48.
Swan, Michael, ,,A critical look at the Communicative Approach”, în ELT Journal,
39 (1), 1985, 2-12.
Swan, Michael, ,,Language teaching is teaching language”, în IATEFL Conference
Report, 1996, 34-38, disponibil la: https://mikeswan.net/wp-
content/uploads/2017/08/Language-teaching-is-teaching-language.pdf, consultat la
data de: 05.01.2021
Swan, Michael, ,,English teaching in the nineteen-sixties and seventies”, în
Language Teaching, 40, 2006, 1-3, disponibil la: https://mikeswan.net/wp-
content/uploads/2017/08/English-teaching-in-%e2%80%a6.pdf, consultat la data
de: 04.01.2021
van Lier, Leo, The Ecology and Semiotics of Language Learning. A Sociocultural
Perspective, Boston, Kluwer Academic Publishers, 2004.