Managementul Resurselor de Apă.

Recomandări de politici și practici pentru dezvoltarea unei

infrastructuri eco-eficiente.

Cuprins
1. Introducere.
2. Scurt istoric.
3. Definiri conceptuale. Ce reprezintă managementul integrat al resurselor de apă?
4. Cadrul legislative al României privind resursele de apă.
5. Managementul Integrat al Resurelor de Apă.
5.1.Studiu de Caz Singapore.
5.2. Studiu de Caz Australia.
6. Linii directive privin implementarea unui sistem de management integrat al
resurselor de apă .
7. Concluzii.
8. Bibliografie.
 Abstract: Într-o eră a cunoșterii aflată într-o continuă dezvoltarea, pe măsura trecerii
timpului apar anumite nevoi iar odată cu ele apar noi probleme, probleme ce necesită soluționare.
Dezvoltarea societății a condus la apariția nevoilor de sustenabilitate. O serie întreagă de probleme
se leagă de aceste nevoi, însă una dintre cele mai proeminente este problema resurselor de apă.
Articolul de față urmărește să ofere anumite alternative de soluționare la adresa acestor probleme,
precum redarea unui cadru directiv al conceptului de management integrat al resurselor de apă. De
asemenea, dorește să acționeze ca un ghid care să ilustreze cele mai bune practici existente la nivel
mondial și să ofere un set de alternative la informațiile existente, în ceea ce privește cadrul
instituțional și legislativ care se ocupă de gestionarea resurselor de apă.
Cuvinte cheie: management integrat al resurselor de apă, resurse de apă, cadru legislativ.
Introducere
De la construcția comunităților europene, au fost stabilitie obiective în conformitate cu
nevoile timpului. La început au fost prioritare obiectivele economice, cu privire la creșterea,
stabilizarea și dezvoltrarea țărilor devastate după cel de-al doilea Război Mondial.
Continuându-se pe aceeași linie, aceste obiective au fost atinse într-o mare măsură, iar o dată
cu trecerea timpului și dezvoltarea societăților au început să apară noi nevoi în direcția
dezvotării, însă de această dată acestea s-au îndreptat în direcția dezvoltării sustenabile.
Cu toate că nu erau predominante sau mai bine spus prioritare la început, problemele
legate de apă, au fost mereu prezente. Astăzi se încearcă dezvoltarea de noi tehnologii
sustenabile prin care să se îmbunătățescă calitatea apei, rețelele de distribuție, transformarea
apei în energie regenerabilă la costuri cât mai mici, însă, în primul rând se încearcă
dezvoltarea de metode pentru asigurea distribuției apei în mai toate colțurile lumii.
Dezvoltarea acestor tehnologii și metode este legată nu doar de inovațiile tehnice, ci de
o serie întreagă de factori economici, sociali, geografici, climatici, etc. Însă, pentru punerea în
parctică a acestor inovații este nevoie în primul rând de un cadru politic eficient.
În acest sens, acest articol încearcă să ofere unele alternative pentru dezvoltarea unui
cadru politic sustenabil, pliabil la situația României și anume pe cazul Județul Cluj, prin
analiza celor mai de success exemple de la nivel mondial, precum cazul Singapore, cel al
Coreei de Sud sau Australiei, țări care au reușit să ofere un cadru optim pentru dezvoltarea
unei politici care să asigure un management eficient de gestionare al apei și al calității apei.
Acest articol nu își propune să ofere o anumită soluție la problemele legate de
managementul resurselor de apă, ci dorește să acționeze ca un ghid care să ilustreze cele mai
bune practici extrase din lecțiile învățate de la nivel mondial și să ofere cititorilor un set de
alternative la informațiile existente, în ceea ce privește cadrul instituțional și legislativ care se
ocupă de gestionarea resurselor de apă. Astfel, acest articol încercă să analizeze cadrul
legislativ național cu privire la resursele de apă și să ofere anumite alternative extrase din
bunele practice ale altor națiuni.

Scurt istoric
Încă din anul 1978, când a avut loc la Vancouver, Canada, Conferința Națiunilor Unite
privind Așezările Umane, distribuția universală a rezervelor de apă potabilă curată și
canalizare adecvată fiecărei persone au devenit o componentă importantă a agendei politice
internaționale. Cu un an înainte, în 1977, Conferința Națiunilor Unite ținută la Mar del Plata,
Argentina, recomanda ca decada anilor 1980 să fie declarată Decada Rezervelor de Apă și a
Sanitizării (referită ulterior ca Decada), având ca obiectiv principal asigurarea că fiecare
cetățean al Planetei să aibă acces la apă potabilă curată și canalizare adecvată până în 1990.
După 1990, în perioada Decadei Internaţionale a Apei (1990-2000) au fost dezvoltate şi
promovate abordări care implicau costuri mici, acestea constând, în general, în pompe
manuale şi „pompe comune” pentru apă (în unele cazuri, conectarea populaţiei la alimentarea
generală, mai ales în zonele urbane) şi facilitaţi locale pentru sanitaţie.1
Însă, obictivele Decadei s-au dovedit a fi prea ambițioase, cu toate că s-au înregistrat
unele progrese. Această provocare a fost reluată de Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului
(the Millennium Development Goals2), în care era sublinat că, până în 2015, obiectivul
principal va fi “reducerea la jumătate a populatției fără acces la apa potabilă curată.”
Apa este considerată o resursă naturală foarte importantă. Calitatea apei și politica de
exploatare a resurselor de apa în Europa sunt afectate de desfășurarea sectoarelor de activitate
majore; apele subterane și de suprafață au, de multe ori, destinații importante în industrie,
agricultură, transport, în industria minieră și, evident, reprezintă sursa de apă potabilă. 
Fiecare proces de utilizare a apei își lasă amprenta asupra calității acesteia și asupra sistemelor
acvatice naturale, chiar dacă apa este destinată consumului sau dacă este infestată cu substanțe
poluante. Dezvoltarea economică a determinat modificări importante ale sistemelor acvatice.
Apele de suprafață au suferit modificări morfologice, datorită activităților umane în care au
fost utilizate; cursuri ale râurilor au fost modificate, astfel încât să permită transportul naval.
Zonele învecinate râurilor, cu umiditate ridicată în perioadele de inundații, sunt de cele mai
multe ori supuse tehnologiilor de desecare sau pentru agricultură și industrie. Barajele și

1
Global Water Partnership, Reducerea Sărăciei şi Managementul Integrat al Resurselor de Apă – IWRM, p.17,
accesat Aprile 2013 la adresa: [http://www.gwp.org/Global/GWP-CEE_Files/Regional/TAC-8-RO.pdf]
2
Pentru informații suplimentare accesați [http://www.un.org/millenniumgoals/]
lacurile de acumulare utilizate pentru obținerea energiei electrice reprezintă și ele intervenții
importante în schimbarea echilibrului ecosistemelor naturale.3

Definiri conceptuale. Ce reprezintă managementul integrat al resurselor de apă?

Conform definițiilor care circulă la nivel internațional, managementul integrat al
resurselor de apă promovează dezvoltarea şi coordonarea apei, a terenului şi a resurselor
acestora, în vederea optimizării, dezvoltării sociale şi economice echilibrate fără
compromiterea durabilităţii ecosistemelor.4
Mangementul integrat al resurselor de apă și legea apelor sunt corelate cu Principiile
de la Dublin din 1992, principii care încearcă să sumarizeze principalele probleme ce ar trebui
abordate în dezvoltarea cadrelor naționale a managemetului resurselor de apă. Acestea sunt:
• Apa proaspată este o resursă finită și vulnerabilă, esențială pentru menținerea vieții,
pentru dezvoltarea viitoare și necesitățile de mediu;
• Dezvoltarea și gospodărirea apei trebuie să se bazeze pe o abordare participativă
implicând utilizatorii, planificatorii și factorii de decizie politici la toate nivelurile;
• Femeile joacă un rol central în utilizarea, gospodărirea și protecția apei;
• Apa are o valoare economică în toate utilizările sale cae sunt în situație de
competiție, trebuie să fie recunoscută ca un bun economic.5
Pe lângă acestea, la nivel internațional este recomandată o serie de principii după care
să se modeleze managementul resurselor de apă, și anume:
• principiul bazinal – resursele de apă se formează şi se gospodăresc în bazine
hidrografice. Apa dulce este o resursă vulnerabilă şi limitată, indispensabilă vieţii, mediului şi
dezvoltării societăţii. Gospodărirea raţională a resurselor de apă, cere o abordare globală care
să îmbine probleme sociale şi dezvoltarea economică, cu protecţia ecosistemelor naturale. O
gospodărire durabilă a resurselor de apă va integra utilizatorii de apă dintr-un bazin
hidrografic;
• principiul gospodăririi unitare cantitate-calitate – cele două laturi ale gospodăririi
apelor fiind în strânsă legătură, apare ca necesară o abordare unitară care să conducă la soluţii
tehnico-economice optime pentru ambele aspecte;
3
Daniela Teodorescu, Traian Cruceanu, Noua legislație europeană privind gospodărirea resurselor de apă,
articol accesat Aprilie 2013 la adresa: [http://www.artecno.ro/instalatorul/instal10-1/infoleg.html]
4
John Butterworth, WELL Fact-Sheet. People-Centred Integrated Water Resources Management (IWRM),
WELL, 2006, accesat Mai 2013 la adresa:[ http://www.lboro.ac.uk/well/resources/fact-sheets/fact-sheets-
htm/IWRM.htm]
5
Miguel Solanes, Fernando Gonzalez-Villarreal, Principiile de la Dublin privind Apa așa cum sunt reflectate în
Evaluarea Comparativă a Acordurilor Instituționale și Legislative pentru Managementul Integrat al Resurselor
de Apă, Parteneriatul Global al Apei, Suedia, 1999, p. 6.
 • principiul solidarităţii – planificarea şi dezvoltarea resurselor de apă presupune
colaborarea tuturor factorilor implicaţi în sectorul apelor: statul, comnunităţile locale,
utilizatorii, gospodarii de ape şi ONG-uri;
• principul “poluatorul plăteşte” – toate cheltuielile legate de o poluare produsă
diverşilor utilzatori de apă şi mediu este suportată de cel care a produs poluarea;
• principiul economic – beneficiarul plăteşte – apa are o valoare economică în toate
formele ei de utilzare şi trebuie să fie recunoscută ca un bun economic. Eşecurile din trecut
pentru recunoaşterea valorii economice a apei, au condus la poluarea şi la exploatarea
neraţională a resurselor de apă. Gospodărirea apei ca un bun economic, reprezintă o cale
importantă în realizarea unei exploatări eficiente şi echitabile şi în conservarea şi protecţia
resurselor de apă;
• principiul accesului la apă – în virtutea acestui principiu, este vital să recunoaştem
că dreptul fundamental al fiinţei umane, este de a avea acces la apă curată şi suficientă, la un
preţ adecvat.
Aceste principii fundamentează conceptul de management integrat al resurselor de apă
care îmbină problemele de utilizare a apei cu cele de protecţie a ecositemelor naturale prin
integrarea la nivel bazinal a folosinţelor de apă.6
Centrul de cercetare WELL oferă mai multe detalii în ceea ce privește definirea
conceptului de management integrat al apei (MIRA). Conform datelor oferite, mangementul
"integrat" țintește să minimizeze impactele negative care ar putea fi create în urma desfățurarii
activităților unui anumit sub-sector, anumiți actori, în timp asupra celorlalți. Caută să evite
ineficiența și conflictele care caracterizează alte abordări mai puțin integrate. Astfel, MIRA
presupune o îndepărtare de lacunele sub-sectorului tradițional care se adresează problemelor
legate de alimentarea cu apă potabilă, canalizare și apele uzate, irigații, industrie și mediu în
mod separate (adeseori prin diferite agenții sau departamente guvernamentale), în favoarea
unei abordări mai holistică. Aceasta nu înseamnă că toate acțiunile trebuie să fie pe deplin
integrate și gestionate de o super-agenție care să înlocuiască o parte din actorii împlicații în
acest domeniu, se referă mai degarbă la găsirea unor modalități de coordonare și se adresează
problemelor ce țin de coordonare. 7
Națiunile Unite propun următoarea schemă ca ghid de referință în construirea și
implementarea unui management integrat al resurselor de apă. În figura 1 ne sunt schițate
principalele etape ce trebuie luate în considerare în planificare și implementarea MIRA.
6
Managementul integrat al resurselor de apă, articol accesat Aprilie 2013 la adresa:
[http://www.mmediu.ro/gospodarirea_apelor/cooperare_internationala/management_integrat_ape.pdf]
7
John Butterworth, Op. cit.
Fig. 1. Etapele de planificare și implementare MIRA. Sursă: UN-Integrated Water Resources Management
(IWRM)8

Cadrul legislative al României privind resursele de apă

“În plan legislativ, Legea Apelor nr. 107/1996 crează cadrul juridic necesar dezvoltării
durabile a resurselor de apă. Ca țară situată în aval în bazinul hidrografic al Dunării, Romania
coopereaza bi- sau multilateral în cadrul acordurilor sau convențiilor internaționale, în scopul
aplicării principiilor și atingerii obiectivelor agreate prin semnarea Agendei 21 la Conferința
internațională de la Rio de Janeiro. Astfel Romania este țară semnatară a două convenții
internaționale importante, respectiv Convenția privind utilizarea cursurilor de apă

8
Integrated Water Resources Management (IWRM), articol accesat Mai 2013 la adresa:
[http://www.un.org/waterforlifedecade/iwrm.shtml]
transfrontieră și a lacurilor internaționale, Helsinki, 1992 și Convenția privind cooperarea
pentru protecția și utilizarea durabilă a fluviului Dunarea, Sofia, 1994, înscriindu-se printre
primele țări care au ratificat aceste convenții.”9
Astfel, cadrul legislativ de referință cu privire la apă în România este alcătuit din
Legea Apelor nr. 107 din 25 septembrie 199610 și Directiva Cadru privind Apa 2000/60/I CE
(titlul oficial al acesteia este Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului
din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei).
Însă proiectele ce țin de managementul apei în Romînia se realizeză în special pe baza
Directivei Cadru în domeniul apei care a fost adoptată de către Parlamentul European în 23
octombrie 2000 și a fost pusă în aplicare începand cu data de 22 decembrie 2000, când a fost
publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, și care menționează că "obiectivul central al
Directivei Cadru în domeniul apei este acela de a obține o stare bună pentru toate corpurile de
apă, atât pentru cele de suprafață, cât și pentru cele subterane, cu excepția corpurilor puternic
modificate și artificiale, pentru care se definește “potențialul ecologic bun."11 Prin aceasta
încercându-se fundamentarea unei noi strategii și politici de gospodărire a apelor.
Directiva stabilește o abordare inovatoare a gestionării apei pe baza bazinelor
hidrografice, a unităților naturale geografice și hidrologice și stabilește termene pentru ca
statele membre să atingă obiective ambițioase de mediu pentru ecosistemele acvatice.
Directiva tratează subiectul apelor interioare de suprafață, al apelor de tranziție, al apelor de
coastă și al apelor subterane. Articolul 10 detaliază „abordarea combinată a surselor
punctiforme și a surselor difuze” a directivei și face referire la câteva directive conexe. Lista
din anexa VI partea A include, printre altele, directivele privind:
- apa pentru scăldat (76/160) (înlocuită în prezent de 2006/7)
- apa potabilă (80/778, astfel cum a fost modificată prin Directiva 98/83/CE)
- tratarea apelor urbane reziduale (91/271)
- nitrații (91/676)
- prevenirea și controlul integrat al poluării (96/61, codificată ca Directiva
2008/1/CE).

9
Constantinescu Lucian, Manolescu Maria, Sistemul Național de management al Apei în România, EUROPEAN
UNION – PHARE RO/2001/IB ST-01, 2001, accesat Mai 2013 la adresa:
[http://www.insse.ro/cms/files/evenimente/Tulcea/romana/abstract_Manolescu_RO.pdf]
10
Pentru informații suplimentare accesați:
[http://www.mmediu.ro/legislatie/acte_normative/gospodarirea_apelor/legea_107.pdf]
11
Ministerul Mediului, Proiectul Planului Național de Management. Sinteza Planurilor de Management la Nivel
de Bazine/Spații Hidrografice .Aceesat Aprilie 2013 la adresa:
[http://mmediu.ro/vechi/departament_ape/gospodarirea_apelor/cooperare_internationala/sintezaPMversiune1-
SEA.pdf]
 - nămolurile de epurare (86/278)
Directiva consideră că implementarea acestor directive este o cerință minimă. Măsurile
de implementare a acestor directive trebuie integrate în planurile de management ale bazinelor
hidrografice [articolul 11 alineatul (3) litera (a)].12
De asemenea, în acest document mai este relatat că " planul de management al
bazinului hidrografic reprezintă instrumentul pentru implementarea Directivei Cadru Apă
reglementat prin Articolul 13 și anexa VII și are drept scop gospodărirea echilibrată a
resurselor de apă precum și protecția ecosistemelor acvatice, având ca obiectiv principal
atingerea unei stări bune a apelor de suprafață și subterane și că […] în cadrul acestui proces
au fost identificate 4 categorii majore de probleme: poluarea cu substanțe organice, poluarea
cu nutrienți, poluarea cu substanțe prioritar/ periculoase și alterările hidromorfologice, pentru
care au fost concepute programe de măsuri specific în vederea conformării cu obiectivele de
mediu."13
Însă acest așa-zis Plan Naționl de Manegement nu face decât sa grupeze tipurile de
apă, sursele de poluare, proiecte viitoare de infrastructură și anumite programe de măsuri, însă
nu face nici o referire la modul concret în care s-ar putea desfășura activitățile de management
al apei, nu se face referire la managementul apelor reziduale și nici soluții pentru atenuarea
problemelor enunțate.

În cele ce urmează aș vrea să prezint câteva cazuri, la nivel mondial, care au reușit să
implementeze cu succes palnuri de management al apelor, iar spre final voi încerca să
alcătuiesc o listă a bunelor practici, din care să se desprindă lecțiile învățate (sau mai bine
spus, de învățat) sau unele recomandări care ar putea ajuta la crearea unui cadru eco-eficient
managementului calității resurselor de apă.
Precum se va vedea în continuare, abordarea față de managementul calității resurselor
de apă nu se poate face doar din perspectiva utilizării domestice a apei, ci această abordare
trebuie să fie una multi-task sau multi-objective, și anume, trebuie să aibă în vedere o
mulitudine de obiective și factori care trebuie luați în considerare atunci când se elaborează un
plan de management, precum: rețelele de distribuție - în care sunt incluse studiile de calitate,
de distribuție optimal a apei, respectarea normelor de mediu și evaluarea impactului pe care îl
pot avea asupra mediului, etc.

12
WISE, Nota privind apa nr. 9 Integrarea politicii privind apa: Îmbinarea într-un singur cadru a tuturor
actelor legislative ale UE privind apa, Comisia Europeană, Direcția Generală Mediu, 2008, accesat Mai 2013 la
adresa: [http://bookshop.europa.eu/ro/integrarea-politicii-privind-apa-pbKHAO08009/]
13
Ministerul Mediului, Op. cit.
 Managementul Integrat al Resurelor de Apă. Studiu de Caz Singapore.
Cazul Singapore reprezintă unul dintre cele mai bune exemple de management urban
al resurselor de apă, dacă nu, chiar cel mai bun.
Singapore eate un oraș-stat de aproximativ 700 km² și a devenit independent în anul
1965. Este o țară cu resurse limitate de apă și care, în trecut, se baza pe importul de apă din
Johor și Malaezia pe baza unui acord pe termen lung. Singapore a întâmpinat anumite
probleme în ceea ce privește termenii acordului cu cele două țări, ajuns într-un impas fiind
nevoit să elaboreze o nouă strategie pentru valorificarea resurselor de apă.
Astfel, din cauza faptului că acest impas continuă, Singapore a dezvoltat un nou plan
pentru sporirea securității apei și de auto-suficiență pentru perioada post 2011, perioadă cu un
management din ce în ce mai eficientă al apei, incluzând elaborarea și punerea în aplicare a
noilor politici legate de apă, investițiile mari în desalinizare și reutilizarea apelor uzate,
precum și de gestionare a bazinului hidrografic și alte acțiuni similare.14
Pentru a realiza și gestiona cât mai eficient acest plan, responsabilitatea a revenit
Consiliului Utilităților Publice (CUP)15. Acesta se ocupa la început doar de gestionarea
întregului ciclu de apă din Singapore. Din Aprilie 2001, pe lângă vechile responsabilități de
administrare a apei potabile, electricității și gazului, i-au fost transferate și responsabilitățile
pentru canlizare și drenaj, care aparțineau înainte Ministerului Mediului. Acest tranfer i-a
permis CUP să dezvolte și să implementeze o politică holistică, care includea protecția și
extinderea surselor de apă, managementul apelor pluviale (stormwater mangement),
desalinizare, managementul cererii, managementul bazinului hidrografic, externalizarea spre
sectorul privat al unor actvitați specifice care nu țineau de competența sa de bază și elaborarea
de programe de educație și conștientizare publică. Singapore este în prezent complet
canalizată pentru a colecta apele reziduale și a contruit sisteme separate de drenaj și canalizare
pentru a facilita reutilizarea la o scară extinsă a apelor reziduale.16
Astfel, se observă că Singapore are o abordare politică unică care include toate
aspectele necesare asigurării unui consum al apei auto-suficient și, de asemenea, asigurarea
independenței față de sursele de apă ale altor state.

14
Cecilia Tortajada, Singapore: An Exemplary Case for Urban Water Management, Third World Centre for
Water Management, Mexico, 2006, p.3. Articol accesat Aprilie 2013 la adresa:
[http://waterwiki.net/images/c/cb/UrbanWaterMSingapore.pdf]
15
Public Utilities Board (PUB)
16
Ibidem.
 Această politică holistică este cunoscută sub denumirea de cele "Patru Robinete
Naționale"17, care acoperă:
1. Creșterea cantității de apă disponibile din bazinului hidrografic local, incluzând
construirea Barajului Marina pentru crearea unui rezervor de apă dulce pe o suprafață de
10.000 ha;
2. NEWater – o uzină de apă, construită pentru preluarea apelor reziduale și taratarea
acestora la un anumit nivel pentru a putea fi reutilizate în industrie și comerț utilizând
microfiltrarea, osmoza inversă18 și dezinfecție UV;
3. Apa Importată – acordurile existente înseamnă că Singapore va continua să cumpere
apă din Malaezia;
4.Apa Desalinizată – noi uzine de desalinizare sunt în faza de planificare.19
Aceste politici împreună cu participarea activă a întregii comunități și investițiile
continue în programe de dezvoltare și cercetare fac din Singapore o țară complet canalizată
pentru a colecta apele reziduale și a contruit sisteme separate de drenaj și canalizare pentru a
facilita reutilizarea la o scară extinsă a apelor reziduale, țară care a reușit să implementeze și
în prezent beneficiază de unul dintre cele mai de succes progarme de management urban
integrat al resurselor de apă.

Managementul Integrat al Resurelor de Apă. Studiu de caz Australia

Conform raportului Națiunilor Unite, sistemul de management al resurselor de apă
australian este exemplul cel mai citat de experții în domeniu în majoritatea studiilor realizate
în anii '90.
Sitemul elaborat și utilizat de Australia, denumit Water Sensitive Urban Design
(WSUD), face parte dintr-o serie de cercetări realizate de-a lungul timpului pentru dezvoltarea
unui management cât mai eficient al pământului și al apei.

17
"Four National Taps"
18
Osmoza inversă= Termenul de osmoză inversă  presupune exercitarea unei presiuni artificiale, printr-o forță
externă, asupra soluției mai concentrate, iar dacă membrana este poziționată în direcția corectă, vom obține o
migrație a moleculelor către substanța mai slabă în concentrație, obținând astfel apa pură și o creștere a
concentrației de săruri în apa rămasă. Osmoza inversă, articol accesat Aprilie 2013 la adresa: [http://www.wts-
online.ro/tratare-apa/tratarea-apei-potabile-punctul-de-consum/tipuri-de-tratament/osmoza-inversa/] 
19
Reeho Kim, Jungsoo Mun, Jongbin Park, Water Resource Management: Low Carbon Green Growth
Roadmap for Asia and the Pacific Policy recommendations for the development of eco-efficient infrastructure,
United Nations, 2012, p. 11. Accesat Aprilie 2013 la adresa:
[http://www.unescap.org/esd/environment/lcgg/documents/roadmap/Policy-Papers/Water-Resource-
Management.pdf]
 Pe larg, WSUD, încorporează toate aspectele managementului urban integrat al apei,
incluzând colectarea și/sau tratarea apelor pluviale și reziduale pentru a suplimenta rezervele
de apă nepotabile. Până astăzi, proiectele arată că utilizat în mod individual WSUD, parțial se
adresează problemelor de planificare și design associate cu integrarea completă a ciclului de
apă urban. În mod colectiv, proiectele pun în evidență întregul potențial al WSUD. Acesta
țintește să minimizeze impactul urbanizării asupra ciclului natural al apei. Designul sitemelor
de management integrat al apei evoluează spre o balansare practică între abordările
tradiționale și cele ale WSUD.20
Obiectivele WSUD sunt grupate de Whelans și Halpern Glick Maunsell după cum urmează:

1. Gestionarea echilibrului apei;

2. Menținerea și, unde este posibil, îmbunătățitea calității apei;
3. Încurajarea conservării apei;
4. Menținerea valorilor de mediu legate de apă;
5. Menținerea valorilor de agrement legate de apă21

20
Ibidem, p. 10.
21
Ibidem.
Fig. 2. Componentele WSUD. Sursă: Reeho Kim, Jungsoo Mun, Jongbin Park, Water Resource Management: Low Carbon Green Growth Roadmap for Asia and the Pacific
Policy recommendations for the development of eco-efficient infrastructure, United Nations, 2012, p. 10. Accesat Aprilie 2013 la adresa:
[http://www.unescap.org/esd/environment/lcgg/documents/roadmap/Policy-Papers/Water-Resource-Management.pdf]
 Linii directive privin implementarea unui sistem de management integrat al
resurselor de apă
Lacul Tarnița. Date generale.
Lacul Tarnița este un lac de acumulare  care se găsește între comunele Râșca, Mărișel
și Gilău, județul Cluj, la vest de municipiul Cluj-Napoca. Are o suprafață de cca. 215 ha și o
lungime de 8 km și o adâncime maximă de peste 70 de metri. Lacul Tarnița este ultilizat, în
principal, ca zonă turistică. Este alimentat de apele Văii Someșului Cald, afluent al
Someșului Mic.
Pe lacul Tarnița a fost construit în 1974 un baraj în formă de arc cu o înălțime de 97 m,
cu o lungime a coronamentului de 237 m, care permite un debit deversor de 850 mc/s, având
ca principal scop producerea de energie electrică. În data de 7 mai 2009, la barajul lacului de
acumulare Tarnița au fost date în funcțiune două microhidroagregate echipate cu turbine
Francis, fiecare dintre ele având o putere de 800 kW.22

Fig. 3. Barajul Tarnița. Sursă: http://www.baraje.go.ro/baraje/arc/tarnita.htm

Problemele proeminente cu Lacul Tarnița:

Este principala sursă de apă potabilă a județului Cluj, pentru localitățile Cluj Napoca,
Dej și Gilău, însă în anul 2008 a fost aprobată Hotărârea Guvernamentală 665/2008 privind
declararea lacurilor Fântânele-Beliș și Tarnița - căi navigabile  în urma căreia posesorii de
bărci sunt liberi să navigheze în această zonă, una dintre consecințele majore fiind poluarea
suprafeței de apă ultilizată ca sursă de apă potabilă. În anul 2009 Consiliul Judeţean (CJ) Cluj
a emis o hotărâre prin care a interzis utilizarea bărcilor cu motor pe lacul Tarniţa, însă bărcile
circulă în continuare pe lac.

22
Barajul Tarnița, articol accesat Aprilie 2013 la adresa: [http://www.baraje.go.ro/baraje/arc/tarnita.htm]
 Construirea de baraje în zonele montane au multe consecințe negative, complexe și
grave asupra mediului și nu numai. Lacul aferent proiectului de construire a centralei
hidroelectrice de acumulare prin pompaj Tarnița-Lăpuștești, ar avea drept consecință
distrugerea unui dintre ultimele platouri cvasinaturale din munții Gilăului, de asemenea ar
transforma lacul Tarnița - principala sursă de apă potabilă a Clujului - într-un simplu bazin cu
nivel oscilant.
Poluarea constantă a suprafeței lacului Tarnița și a malurilor sale constituie cea mai
mare problemă. Activitatea turistică constantă în zonă cauzează grave probleme mediului
înconjurător, plecând de la poluarea cu divese material care nu sun biodegradabile, precum
peturi sau alte ambalaje din materiale plastice, aruncarea deșeurilor menajere în jurul apei, dar
și în lac, cauzând scăderea calității apei și nu numai, ajungându-se până la schimbarea
peisajului.

Componentele unui sistem de management integrat al resurselor de apă.

În primul rând, cu toate că ține de planul național, ar trebui revizuit cadrul legislativ în
domeniul apelor, astfel încât să permită implemetarea, în funcție de nevoile fiecărei regiuni, a
unui sistem de management integrat al resurselor de apă stabilit la nivel național. Însă, precum
am spus mai sus, acest site mai trebuie să permită pliarea lui pe problemele cu care se
confruntă fiecare regiune. În unele regiuni inundațiile sunt problema principală, în unele
raritatea resurselor de apă, iar în unele problema principală este calitatea apei.
Una dintre cele mai importante trasături ale sistemului de managemenr integrat la
resurselor de apă este descentralizarea. MIRA utilizează abordarea bazată pe descentarlizare
misiunilor, dar și al responsabilităților, iar această abordarea are ca scop îmbunătățirea și
creșterea eficienței și eficacității gestionării resurselor de apă.
Pentru a se putea implementa cu success un sistem de management al resurselor de
apă, trebuie să se asigure colaborarea tuturor actorilor din domeniul distribuției apei, atât din
domeniul public, cât și din domeniul privat.
Elaborarea unui proiect de implementare a unui astfel de sistem, astfel încât să includă
participarea tuturor actorilor din regiune, în acest mod putând fi minimizate potențialele
conflicte ce ar putea să apară dacă vreun actor nu este inclus în planurile de implementare a
unui sitem integrat de management.
Elaborarea unui cadru politic corespunzător unui astfel proiect, cadru politic care ar
putea împrumuta unele elemente pliabile situației României din politica holistică practicată de
statul Singapore. Cazul Singapore reprezintă un exemplu foarte bun deoarece ar putea fi
modificat pe baza legislației, revizuite, a României, dar și a Uniunii Europene și ar putea fi
pliat pe situația unui județ (în cazul de față, județul Cluj), iar pe baza acestuia ar putea fi
implementat la nivel local un sistem de management al rezervelor de apă din regiune.
Să asigure o viziune și o politică clară și constantă, care să fie împărțită și utilizată de
toate agențiile din regiune care au active în sectorul managementului apei.
Pentru o bună gestionare a resurselor de apă trebuie luat în considerare conceptul de
guvernare al apei (water governance). Guvernarea apei este un concept care încorporează și
trasează unele dintre cele mai importante pricipii și linii directive, care ar trebui urmate de toți
actorii implicați în gestionarea și distribuția resurselor de apă și ale serviciilor aferente, dar
care nu sunt întru totul urmate de cadrul politic din România. Acest concept presupune
următoarele:
Guvernarea apei (Water governance) se referă la modul în care resursele de apă sunt
alocate și reglementate. Parteneriatul Global al Apei definește acest concept astfel, " gama de
sisteme politice, sociale, economice și administrative, implementate pentru dezvoltarea și
gestionarea resurselor de apă, precum și furnizarea de servicii legate de apă, la diferite
niveluri ale societății".23
Guvernarea apei presupune, printre altele, următoarele:
1. Principii precum echitatea și eficiența resurselor de apă și a serviciilor aferente
alocării și distribuției, administrare apei în funcție de bazinele hidrografice, nevoia utilizării
abordărilor din managementul integrat al apei, precum și necesitatea de a echilibra consumul
de apă între activitățile socio-economice și a ecosistemelor.
2. Formularea, stabilirea și punerea în aplicare a politicilor din domeniul apei,
legislației și instituțiilor.
3. Clarificarea rolurilor aferente guvernului, societății civile și sectorului privat, dar și
al responsabilităților fiecăruia în ceea ce privește dreptul de proprietate, gestionarea și
administrarea resuselor de apă și ale seviciilor, precum:
• Dialogul inter-sectorial și coordonarea;
• Participarea părților interesate și soluționarea conflictelor;
• Drepturile de apă și a permiselor;
• Rolul femeilor în managementul apei;
• Cantitatea de apă și standardele de calitate;
• Obstacolele birocratice și corupție;
23
Peter Rogers, Alan W. Hall., Effective Water Governance, TEC Background papers No 7, Sweden, Global
Water Partnership (GWP) Technical Committee (TEC), 2003, p. 4, accesat Mai 2013 la adresa:
[http://www.pacificwater.org/userfiles/file/TEC%207%20water%20gov.pdf]
 • Reglementarea prețurilor și a subvențiilor;
• Stimulente fiscale și credite.24
Încadrarea resurselor de apă, dar și a hidroenergiei în categoria marketingului verde
(green marketing).
Acest tip de marketing constă în încorporarea unei game diverse de activități,
incluzând modificarea produsului, modificarea procesului de producție, modificarea
ambalajului, dar și al modului de promovare.25
Marketingul verde sau de mediu (green marketing) este format din totalitatea
activităților menite să genereze și să faciliteze orice schimburi destinate satisfacerii nevoilor
umane, astfel ca satisfacerea acestor nevoi să aibă un impact negativ minim asupra mediului
natural. 26 Astfel reiese că marketingul verde ar trebui să minimizeze daunele asupra mediului
înconjurător, nu să le elimine.
Autorii articolului Sustainable incentives in marketing and strategic greening: The cases of
Lithuania and Romania, oferă în studiul lor argumente în favoarea includerii resurselor de apă în
categoria marketingului verde, iar acest punct de vedere ar trebui luat în considerare atunci
când se are în vedere aspectul economic, și nu numai, al managementului integrat al
resurselor de apă.
Astfel, ele ilustrează un model de marketing bazat pe cei 4 P. O astfel de strategie s-ar
baza pe un model de mix de marketing verde care ar trebui să conțină toate componentele
celor 4P:
1. Un producător care ar trebui să ofere produse ecologice, care nu numai că nu
contamineză mediul, dar trebuie să-l protejeze și chiar să elimine daunele de mediu existente.
2. Prețurile pentru astfel de produse ar putea fi un pic mai ridicate.
3. O logistică de distribuție ar avea o importanță crucială, făcându-se referire în
principal la ambalajul ecologic.
4. O comunicare cu piața (promovarea) ar trebui dezvoltată, astfel încât să pună
accentul pe aspecte de mediu, de exemplu: a) un certificat CP posedat sau ISO 14000 ar putea
fi făcute publice pentru a îmbunătăți imaginea unei firme, b) faptul că o companie face
cheltuielile pentru protecția mediului ar putea fi publicate, c) sponsorizarea mediul natural ar

24
What is water governance?, UNDP Water Governance Facility, articol accesat Mai 2013 la adresa:
[http://www.watergovernance.org/whatiswatergovernance]
25
Dainora Grundey, Rodica Milena Zaharia, "Sustainable incentives in marketing and strategic greening: The
cases of Lithuania and Romania” in Technological and Economic Development, 14(2): 130–143, 2008, pp.130-
131. Articol accest Aprilie 2013 la adresa: [http://www.tandfonline.com/doi/pdf/10.3846/1392-
8619.2008.14.130-143]
26
Ibidem.
fi, de asemenea, foarte important, d) produse ecologice vor necesita, probabil, promoții
speciale de vânzare.27
Un altă variabilă importantă în acest sens este educarea publicului larg cu privire la
modul de utilizare al apei și al consecințelor pe care acțiunile lor le pot avea asupra apei, atât
de suptafață cât și subterane, dar și asupra întegului mediu înconjurător.

Concluzii:
Importanța utilizării, în mod practic, nu doar în teorie, a unui sistem de management
integrat al apei ar consta în faptul că un astfel de sistem are potențialul de a reduce costurile,
de a reduce problemele legate de echilibrul apei, de a reduce cantitatea de apă care se pierde
în procesul de distribuire al apei, de a îmbunătăți calitatea apei prin utilizarea de mecanisme
inovative de epurarea a apei, etc.
Este de foarte mare importanță lectura studiilor publicate care se adesează dezvoltării
și implementării managementului integrat al resurselor de apă, dar și urmărirea principiilor și
liniilor directoare trasate de acestea. Iar pe baza acestor lucrări ar trebui conceput un cadru de
implementare, deoarece, dacă sunt urmate soluțiile publicate și, în acelaș timp, pliate pe
lacunele sistemului integrat dintr-o anumită zonă, rezultatul ar fi crearea unui plan de acțiune
corespunzător nevoilor locale, dar și al unui plan compatibil cu standardele internaționale de
impementare al manegementul resurselor de apă.
Un sistem MIRA poate fi implementat fie la nivel instituțional prin adoptarea de noi
legi, revizuirea cadrului legislativ și aplicarea lui la nivel național, fie la nivel local, prin
implementarea unui set de principii valabil pentru toți actorii implicați și pe care fiecare ar
trebui să-l aplice la nivelul său de activitate. Însă cea mai pozitivă abordarea ar fi aplicarea și
utilizarea celor două scenariu în acelați timp.28
După cum reiese din exemplele de bune practici și precum susține și PGA (Global
Water Partnership), furnizarea unor sisteme de mediu corespunzătoare într-un mod integrat,
luând în considerare întregul ciclu de apă, al sistemului de distribuire a apei, apa uzată,
colectarea, tratarea şi reutilizarea deşeurilor solide, este cea mai bună cale către apelarea
provocărilor critice proeminente în cadrul sistemul național de gestionare al apelor.

27
Ibidem, p. 133.
28
Stef Smits, Rocío Bustamante and John Butterworth, Integrated water resources management at the local level:
the role of local government, p.4, accesat Mai 2013 la adresa: [http://logowater.iclei-
europe.org/fileadmin/user_upload/logowater/resources/Local_govt_and_IWRM_Smits-Bustamante-
Butterworth.pdf]
Bibliografie:
Surse internet:
 1. Butterworth, John, WELL Fact-Sheet. People-Centred Integrated Water Resources
Management (IWRM), WELL, 2006, accesat Mai 2013 la adresa:
[http://www.lboro.ac.uk/well/resources/fact-sheets/fact-sheets-htm/IWRM.htm]
2. Grundey, Dainora, Zaharia, Rodica Milena, "Sustainable incentives in marketing and
strategic greening: The cases of Lithuania and Romania” in Technological and Economic
Development, 14(2): 130–143, 2008. Articol accest Aprilie 2013 la adresa:
[http://www.tandfonline.com/doi/pdf/10.3846/1392-8619.2008.14.130-143]
3. Kim, Reeho, Mun, Jungsoo, Park, Jongbin, Water Resource Management: Low
Carbon Green Growth Roadmap for Asia and the Pacific Policy recommendations for the
development of eco-efficient infrastructure, United Nations, 2012, p. 11. Accesat Aprilie 2013
la adresa: [http://www.unescap.org/esd/environment/lcgg/documents/roadmap/Policy-
Papers/Water-Resource-Management.pdf]
4. Rogers, Peter., Hall, Alan W., (2003), Effective Water Governance, TEC
Background papers No 7., Sweden, Global Water Partnership (GWP) Technical Committee
(TEC). Accesat la adresa:
[http://www.pacificwater.org/userfiles/file/TEC%207%20water%20gov.pdf]
5. Smits, Stef, Bustamante, Rocío, Butterworth, John, Integrated water resources
management at the local level: the role of local government, accesat Mai 2013 la adresa:
[http://logowater.iclei-
europe.org/fileadmin/user_upload/logowater/resources/Local_govt_and_IWRM_Smits-
Bustamante-Butterworth.pdf]
6. Solanes, Miguel, Gonzalez-Villarreal, Fernando, Principiile de la Dublin privind Apa
așa cum sunt reflectate în Evaluarea Comparativă a Acordurilor Instituționale și Legislative
pentru Managementul Integrat al Resurselor de Apă, Parteneriatul Global al Apei, Suedia,
1999
7. Teodorescu, Daniela, Cruceanu, Traian, Noua legislatie europeana privind
gospodarirea resurselor de apa, articola ccesat Aprilie 2013 la adresa:
[http://www.artecno.ro/instalatorul/instal10-1/infoleg.html]
8. Tortajada, Cecilia, Singapore: An Exemplary Case for Urban Water Management,
Third World Centre for Water Management, Mexico, 2006, p.3. Articol accesat Aprilie 2013
la adresa: [http://waterwiki.net/images/c/cb/UrbanWaterMSingapore.pdf
9. Global Water Partnership, Reducerea Sărăciei şi Managementul Integrat al
Resurselor de Apă – IWRM, p.17, accesat Aprile 2013 la adresa:
[http://www.gwp.org/Global/GWP-CEE_Files/Regional/TAC-8-RO.pdf]
 10. Ministerul Mediului, Proiectul Planului Național de Management. Sinteza
Planurilor de Management la Nivel de Bazine/Spații Hidrografice .Aceesat Aprilie 2013 la
adresa:
[http://mmediu.ro/vechi/departament_ape/gospodarirea_apelor/cooperare_internationala/sinte
zaPMversiune1-SEA.pdf]
11. WISE, Nota privind apa nr. 9 Integrarea politicii privind apa: Îmbinarea într-un
singur cadru a tuturor actelor legislative ale UE privind apa, Comisia Europeană, Direcția
Generală Mediu, 2008, accesat Mai 2013 la adresa: [http://bookshop.europa.eu/ro/integrarea-
politicii-privind-apa-pbKHAO08009/]
12. Barajul Tarnița, articol accesat Aprilie 2013 la adresa:
[http://www.baraje.go.ro/baraje/arc/tarnita.htm]
13. Integrated Water Resources Management (IWRM), articol accesat Mai 2013 la
adresa: [http://www.un.org/waterforlifedecade/iwrm.shtml]
14. Managementul integrat al resurselor de apă, articol accesat Aprilie 2012 la adresa:
[http://www.mmediu.ro/gospodarirea_apelor/cooperare_internationala/management_integrat_
ape.pdf]
15. Osmoza inversă, articol accesat Aprilie 2013 la adresa: [http://www.wts-
online.ro/tratare-apa/tratarea-apei-potabile-punctul-de-consum/tipuri-de-tratament/osmoza-
inversa/] 
16. What is water governance?, UNDP Water Governance Facility, articol accesat Mai
2013 la adresa: [http://www.watergovernance.org/whatiswatergovernance]
17. http://europa.eu/legislation_summaries/agriculture/environment/l28002b_ro.htm
18. http://www.mmediu.ro/legislatie/acte_normative/gospodarirea_apelor/legea_107.pdf
19. http://www.un.org/millenniumgoals
Bibliogarfie recomandată:
1. Global Water Partnership, A Handbook for Integrated Water Resources
Managementin Basins, disponibil la adresa:
[http://www.unwater.org/downloads/gwp_inbo%20handbook%20for%20iwrm%20in
%20basins_eng.pdf]
2. International Water Management Institute, Guidelines for Local-Level Integrated
Water Resource Management, disponibil la adresa:
[http://www.iwmi.cgiar.org/Publications/Other/PDF/Guidelines_for_local-
level_integrated_water_resource_management.pdf]
 3. International Water Management Institute, Lessons Learnt Innovations in local-level
Integrated Water Resource Development, disponibil la adresa:
[http://www.iwmi.cgiar.org/Publications/Other/PDF/Lessons_learnt_from_the_IWRM_demo
nstration_projects.pdf]
4. O’Regan, Dermot, Sullivan, Caroline, Bromley, John, Local governance in
Integrated Water Resources Management in the Danube Basin, disponibil la adresa:
[http://logowater.iclei-
europe.org/fileadmin/user_upload/logowater/resources/Local_governance_in_IWRM_in_the_
Danube_basin.pdf]
5. Ministerul Mediului, Water Management. The Basis of the Romanian Sustainable
Development, disponibil la adresa: [http://www.oecd.org/env/outreach/40634696.pdf]
6. RIHN, Designing Local Frameworks for Integrated Water Resources Management,
disponibil la adresa: [http://www.chikyu.ac.jp/rihn_e/project/C-09.html]

Apa este esențială pentru viața oamenilor, a animalelor și a plantelor și pentru economie.
Protecția și gospodărirea apelor depășește frontierele naționale. Directiva-cadru a UE privind apa
(DCA) stabilește un cadru juridic pentru protejarea și restabilirea purității apelor din UE și pentru a
asigura utilizarea sa sustenabilă pe termen lung. Aceasta este completată de acte legislative mai
specifice, cum ar fi Directiva privind apa potabilă, Directiva privind calitatea apei pentru scăldat,
Directiva privind inundațiile și Directiva-cadru „Strategia pentru mediul marin”, precum și de acorduri
internaționale.