Student: Neagu Mihnea Data: 26.01.

2021

Grupa: II B2

Verificare scrisă la disciplina:

TENDINŢE NOI ÎN PRELUCRAREA MATERIALELOR METALICE

1. Ce este o structură nanocristalină ? Dar un material ultrafin granulat? Precizaţi principalele

proprietăţi ale materialelor nanostructurate.

Materialele metalice cu dimensiuni ale grăunților cristalini sub 10 nm sunt încadrate în categoria
nanomaterialelor (NC-Nano Cristalline). Materialele metalice cu dimensiuni ale grăunților cristalini
cuprinse intre 1-10 nm sunt materiale cu granulaţie ultrafin cristalină (UFG-Ultra Fine Grained).
Proprietăţi mecanice ale materialelor nanostructurale:
- rezistenţă mecanică ridicată,
- rezistenţă crescută la avariile tribologice şi cele provocate de mediu,
- creşterea ductilitătii cu creşterea ratei de deformare,
- potenţial pentru creşterea deformării superplastice la temperaturi joase şi
rate de deformare rapide.

2. Enumeraţi tehnicile de producere a materialelor ultrafin granulate.

a. mecanică (care include măcinarea , eventual criolitică),

b. deformarea plastică severă (SPD),

c. condensarea din stare gazoasă a particulelor şi consolidarea acestora,

d. electrodepunerea.

e. cristalizarea controlată a unui material metalic, capabil să formeze o

sticlă metalică amorfă

 3. Prezentaţi principalele tendinţe şi metode pentru creşterea rezistenţei mecanice a oţelurilor
slab şi mediu aliate .

Metode pentru creșterea rezistenței mecanice a oțelurilor slab si mediu aliate :

-alierea complexă ;
-aplicarea unor procesări mecanice și termice;

Alierea complexă. O cale de încetinire a creșterii grauntelui cristalin este introducerea adaosurilor de
elemente de aliere. Astfel, titanul și niobiului pot forma în austenită carburi care opresc deplasarea
limitelor graunților, iar vanadiul oprește creșterea graunților fară separarea de faze noi. În oțelurile slab
aliate cu înaltă rezistență mecanică, datorită micro-alierii cu vanadiu, niobiu și titan se realizează o
repartizare uniformă a carburilor și carbonitrurilor foarte fine.
Aplicarea unor procesări mecanice și termice constă în deformarea plastică a soluțiilor solide, în
special a celor austenitice, urmată de tratamente termice. Obținerea unor proprietăți ridicate de
rezistență prin finisarea granulației este realizată prin controlul parametrilor termici ai procesului de
deformare plastică(laminare în cazul tablelor și benzilor) sau prin stabilirea foarte judicioasa a
parametrilor tratamentelor temice.
Mecanismele de schimbare și control al proprietăților mecanice prin aplicarea unor procesări
mecanice și termice se realizează prin:
-controlul proceselor ecruisare/recristalizare;
-durificare ca urmare a formării unei soluții solide cu dispersie fină;
-durificarea prin formarea unei structuri bifazice;

4. Descrieţi pe scurt avantajele aliajelor de titan şi principalele aplicaţii ale acestora.

În comparaţie cu alte materiale metalice, titanul și aliajele de titan sunt mult mai rezistente la
coroziune, mai uşoare, mai durabile, şi posedă o combinație rezonabilă referitor la valorile rezistenței și
ale modulului de elasticitate. Titanul poate fi aliat cu o varietate de elemente de aliere pentru a modifica
proprietăţile şi crește rezistența, performanţa la temperaturi ridicate, rezistența la fluaj, sudabilitatea şi
formabilitatea.
Unele dintre cele mai importante domenii de aplicații ale aliejelor de titan sunt:
- industria construcțiilor navale, titanul fiind rezistent la acțiunea apei de mare ;
- industria aeronautică, titanul fiind utilizat pentru construcția aeronavelor de toate tipurile ;
- industria automobilelor utilizează titanul pentru arcuri ;
- industria militară folosește titanul pentru blindaje, căști și blindaje ușoare ;
- titanul se utilizează în industria reactoarelor nucleare pentru anumite componente;
- titanul și aliajele de titan sunt utilizate și în domeniul medical datorită proprietăților favorabile
rezistență mecanică ridicată, rezistență la coroziune mare și o bună biocompatibilitate ; aceste
aliaje sunt folosite în implanturile chirurgicale, în mod frecvent în domeniul stomatologic (pivoții
dentari, instrumente pentru laboratoare), pentru implanturile ortopedice ; aliajele folosite
curent în domeniul biomedical sunt: Ti-Al-V; Ti-Al-Mo; Ti-Al-Cr; Ti-Nb; TiTa-Nb; Ti-Zr-Ta-Nb.
 5. Ce sunt aliajele cu memoria formei ? Cum se explică proprietăţile lor speciale ?
Termenul de “aliaje cu memorie a formei” (Shape Memory Alloys - SMA) sau “aliaje cu plasticitate
anormală” este folosit pentru un grup de materiale metalice, care au demonstrat abilitatea de a
recupera o formă sau mărime definită, schimbată prin deformare, când este supus unui ciclu termic
corespunzător. În general, aceste materiale pot fi deformate plastic la o temperatură relativ scăzută şi în
urma încălzirii la o temperatură relativ ridicată acestea îşi vor recăpăta, într-o proporţie anumită, forma
lor iniţială.
Efectele de memorie a formei sunt explicate prin acţiunea martensitei termoelastice. În acest caz, în
material este indusă o transformare martensitică printr-un mecanism termo-mecanic
(temperatură+deformare), obţinându-se în material o anumită structură (martensitică). Forma iniţială
este apoi recuperată, într-o anumită proporţie, atunci când structura finală revine, prin încălzire, la
structura iniţială a materialului metalic.

6. Tendinţe actuale în dezvoltarea materialelor biocompatibile.

Biomaterialele sunt folosite în urmatoarele domenii:

-proteze și organe artificiale;

-produși care se elimină;

-senzori și produși analitici;

-membrane în biologie și biotehnologie.