Curs 4

Sisteme de ecuaţii diferenţiale liniare

de ordinul întâi

Pentru o mai bun¼ a înţelegere a materialului vom trata cazul sistemelor liniare de dou¼ a
ecuaţii, teoria r¼
amânând valabil¼ a şi cazul general al sistemelor liniare de n ecuaţii cu
n 2.
Forma general¼ a a unui sistem liniar neomogen de ecuaţii diferenţiale de ordinul
întâi cu dou¼ a ecuaţii este
y10 (x) = a11 (x) y1 (x) + a12 (x) y2 (x) + b1 (x)
(4.1)
y20 (x) = a21 (x) y1 (x) + a22 (x) y2 (x) + b2 (x)

unde aij 2 C[a; b], i; j = 1; 2, bi 2 C[a; b], i = 1; 2. Dac¼

a not¼
am cu
y1 a11 a12 b1
Y = ; A= ; B=
y2 a21 a22 b2
obţinem forma vectorial¼
a a sistemului (4.1)
Y0 =A Y +B (4.2)
Dac¼a B 0 atunci avem un sistem liniar neomogen de ecuaţii diferenţiale de
ordinul întâi cu dou¼
a ecuaţii:
y10 (x) = a11 (x) y1 (x) + a12 (x) y2 (x)
(4.3)
y20 (x) = a21 (x) y1 (x) + a22 (x) y2 (x)
sau în obţinem forma vectorial¼
a:
Y0 =A Y (4.4)
Pornind de la sistemul (4.4) putem construi operatorul
L : C 1 ([a; b]; R2 ) ! C ([a; b]; R2 )
(4.5)
L (Y ) = Y 0 A Y
Astfel, în termenii operatorului L, a determina o soluţie corespunz¼
atoare sistemului liniar
omogen (4.4) înseamn¼ a a determina o funcţie
Y 2 C 1 ([a; b]; R2 ) astfel încât
L (Y ) = 0;

1
şi vom nota cu
S0 = Y 2 C 1 [a; b]; R2 : L (Y ) = 0
mulţimea soluţiilor sistemului liniar omogen, respectiv a determina o soluţie corespunz¼a-
toare sistemului liniar neomogen (4.2) înseamn¼ a a determina o funcţie Y 2 C ([a; b]; R2 )
1

astfel încât
L (Y ) = B:
şi vom nota cu
SB = Y 2 C 1 ([a; b]; Rn ) : L (Y ) = B
mulţimea soluţiilor sistemului liniar omogen ataşat sistemului (4.2).

4.1 Mulţimea soluţiilor unui sistem liniar omogen de

ecuaţii diferenţiale
Propoziţia 4.1.1 Operatorul L de…nit de (4.5) este un operator liniar.

Demonstraţie. A ar¼
ata c¼
a operatorul L este liniar înseamn¼
a

L Y1+ Y2 = L Y1 + L Y2

pentru orice ; 2 R şi Y 1 ; Y 2 2 C 1 ([a; b]; R2 ) :

Astfel, avem
0
L Y1+ Y2 = Y1+ Y2 A Y1+ Y2
0 0
= Y1 + Y2 AY 1 AY 2
= L Y1 + L Y2

ceea ce trebuia demonstrat.

Înainte de a caracteriza mulţimea soluţiilor sistemului liniar omogen S0 avem nevoie
de urm¼atorul rezultat de existenţ¼
a şi unicitate:

Teorema 4.1.1 (Teorema de existenţ¼ a şi unicitate a soluţiei problemei Cauchy

ataşate unui sistem liniar) Problema Cauchy ataşat¼a unui sistem neomogen de ecuaţii
liniare
L (Y ) = B
Y (x0 ) = r
admite o unic¼a soluţie Y ( ; x0 ; B; r) pentru orice r = (r1 ; r2 ) 2 R2 .

Teorema 4.1.2 Mulţimea soluţiilor sistemului liniar omogen (4.4), S0 , formeaz¼a un spaţiu
liniar 2 dimensional:

Demonstraţie. Mulţimea soluţiilor sistemului liniar omogen (4.4) coincide cu nucleul

operatorului L, adic¼
a

S0 = ker L = Y 2 C 1 [a; b]; R2 : L (Y ) = 0

2
şi cum L este un operator liniar rezult¼ a c¼a S0 este spaţiu liniar, cu alte cuvinte, orice
combinaţie liniar¼
a de soluţii a sistemului liniar omogen va … o soluţie a acestuia.
Ar¼
at¼
am c¼a dim S0 = 2. Consider¼ am Y ( ; a; r), unde r 2 R2 , soluţia problemei Cauchy

L (Y ) = 0
Y (a) = r

şi construim operatorul

' : R2 ! S0 ;
r 7! Y ( ; a; r) :
Din teorema de existenţ¼ a şi unicitate a soluţiei problemei lui Cauchy pentru sisteme de
ecuaţii liniare, Teorema 4.1.1, rezult¼
a c¼
a operatorul ' este bijectiv. Mai r¼
amâne de ar¼
atat
c¼
a ' este un mor…sm de spaţii liniare, adic¼ a

' ( r) = ' (r) ; 8 2 R; r 2 R2 ;

' (r + r ) = ' (r1 ) + ' (r2 ) ; r1 ; r2 2 R2 :
1 2

' ( r) = Y ( ; a; r) reprezint¼
a soluţia problemei Cauchy

L (Y ) = 0
Y (a) = r

dar şi funcţia Z = ' (r) = Y ( ; a; r) este soluţie a acestei probleme Cauchy. Aplicând
teorema de existenţ¼a şi unicitate, Teorema 4.1.1, deducem c¼
a ele trebuie s¼
a coincid¼
a, adic¼
a

' ( r) = Y ( ; a; r) = Y ( ; a; r) = ' (r) :

Analog se demonstreaz¼ a şi cea de a doua relaţie, astfel, ' (r1 + r2 ) = Y ( ; a; r1 + r2 ) este
soluţie a problemei Cauchy
L (Y ) = 0
Y (a) = r1 + r2
iar funcţia Z = ' (r1 )+' (r2 ) = Y ( ; a; r1 )+Y ( ; a; r2 ) este, de asemenea, soluţie a acestei
probleme Cauchy. Aplicând, din nou, teorema de existenţ¼ a şi unicitate, Teorema 4.1.1,
obţinem c¼ a ele coincid, deci

' r1 + r2 = ' r1 + ' r2 ;

ceea ce demonstreaz¼
a c¼
a ' este un izomor…sm de spaţii liniare şi, astfel, avem c¼
a dim S0 =
dim R2 = 2.
Teorema 4.1.2 ne d¼a o caracterizare a structurii mulţimii soluţiilor unui sistem liniar
omogen (4.4). Deoarece dim S0 = 2 atunci exist¼ a Y 1 ; Y 2 o baz¼a în S0 astfel încât orice
element Y 2 S0 se poate exprima ca o combinaţie liniar¼ a a acestora.

De…niţia 4.1.1 O baz¼a Y 1 ; Y 2 în S0 se numeşte sistem fundamental de soluţii. Ma-

tricea
U = Y1 Y2
se numeşte matrice fundamental¼
a de soluţii.

3
Teorema 4.1.3 Dac¼a U = (Y 1 Y 2 ) este o matrice fundamental¼a de soluţii a sistemului
liniar omogen (4.4) atunci

c1
S0 = U : c 1 ; c2 2 R :
c2

Propoziţia 4.1.2 Dac¼a U = (Y 1 Y 2 ) este o matrice fundamental¼a de soluţii a sistemului

liniar omogen (4.4) atunci
U 0 A U = 0:

a U = (Y 1 Y 2 ) este o matrice fundamental¼

Demonstraţie. Dac¼ a de soluţii atunci
0
Yk A Y k = 0; k = 1; 2;

de unde obţinem c¼
a
0
(Y 1 Y 2 ) A (Y 1 Y 2 ) =
0 0 0 0
= (Y 1 ) AY 1 (Y 2 ) AY 2 =
0 0

ceea ce trebuia demonstrat.

Determinarea mulţimii soluţiilor pentru un sistem liniar omogen revine la determinarea
unui sistem fundamental de soluţii. Ştim c¼ a dac¼
a E este un spaţiu liniar n dimensional
atunci fe1 ; : : : ; en g este baz¼
a în E dac¼
a şi numai dac¼
a e1 ; : : : ; en 2 E sunt liniar indepen-
dente. Deci, fY 1 ; Y 2 g S0 este un sistem fundamental de soluţii dac¼ a şi numai dac¼a
1 2
Y ; Y 2 S0 sunt liniar independente.

De…niţia 4.1.2 Fie Y 1 ; Y 2 2 C ([a; b]; R2 ). Spunem c¼a:

(a) Y 1 ; Y 2 sunt liniar dependente dac¼a exist¼a (c1 ; c2 ) 2 R2 , (c1 ; c2 ) 6= (0; 0) astfel
încât
c1 Y 1 + c2 Y 2 = 0
sau
c1 0
Y1 Y2 =
c2 0

(b) Y 1 ; Y 2 sunt liniar independente dac¼a nu sunt liniar dependente, adic¼a are loc
implicaţia
daca c1 Y 1 + c2 Y 2 = 0 atunci c1 = c2 = 0:

De…niţia 4.1.3 Fie Y 1 ; Y 2 2 C ([a; b]; R2 ). Determinatul

W (x; Y 1 ; Y 2 ) = det (Y 1 ; Y 2 ) =
y11 (x) y12 (x)
= ; x 2 [a; b]
y21 (x) y22 (x)

y11 y12
se numeşte wronskianul funcţiilor Y 1 = , Y2 = .
y21 y22

4
Propoziţia 4.1.3 Dac¼a Y 1 ; Y 2 2 C ([a; b]; R2 ) sunt liniar dependente atunci

W x; Y 1 ; Y 2 = 0; 8x 2 [a; b]:

Demonstraţie. Deoarece Y 1 ; Y 2 2 C ([a; b]; R2 ) sunt liniar dependente atunci sistemul

algebric
c1 0
Y1 Y2 =
c2 0
admite o soluţie diferit¼
a de soluţia banal¼
a, deci

det Y 1 Y 2 = 0;

de unde rezult¼
a concluzia.

Observaţia 4.1.1 Reciproca Propoziţiei 4.1.3 nu este, în general, adev¼arat¼a.

am Y 1 ; Y 2 2 C ([a; b] ; R2 ), de…nite prin

Demonstraţie. De exemplu, consider¼

x x2
Y 1 (x) = ; Y 2 (x) = :
0 0

Este evident c¼
a
x x2
W x; Y 1 ; Y 2 = = 0; 8x 2 [a; b] :
0 0
Din sistemul
c1 0
Y1 Y2 =
c2 0
obţinem
c1 x + c2 x2 = 0; 8x 2 [a; b] ;
a c1 = c2 = 0, deci Y 1 ; Y 2 sunt liniar independente chiar dac¼
de unde deducem c¼ a
1 2
W ( ; Y ; Y ) 0.

Propoziţia 4.1.4 Dac¼a Y 1 ; Y 2 2 C ([a; b] ; R2 ) sunt soluţii liniar independente a sistemu-

lui liniar omogen (4.4) atunci

W x; Y 1 ; Y 2 6= 0; 8x 2 [a; b]:

Demonstraţie. Demostraţia se face prin reducere la absurd. Presupunem contrariul, şi

anume c¼
a exist¼
a x0 2 [a; b] astfel încât

W x0 ; Y 1 ; Y 2 = 0: (4.6)

Consider¼
am sistemul algebric de ecuaţii liniare omogene

c1 0
Y 1 (x0 ) Y 2 (x0 ) = (4.7)
c2 0

Din relaţia (4.6) avem c¼ a sistemul algebric liniar omogen (4.7) este compatibil nedetermi-
nat şi, deci, are cel puţin o soluţie nebanal¼
a c~1 ; c~2 2 R, (~
c1 ; c~2 ) 6= (0; 0).

5
 Consider¼
am funcţia
c~1
Y~ = Y 1 Y 2 :
c~2
Deoarece c~1 ; c~2 este o soluţie a sistemului (4.7) rezult¼ a Y~ este o soluţie a problemei
a c¼
Cauchy (
L Y~ =0
Y~ (x0 ) = 0
problem¼ a ce admite numai soluţia banal¼
a, conform teoremei de existenţ¼
a şi unicitate,
~
astfel Y = 0 şi prin urmare

c~1 0
Y1 Y2 = ;
c~2 0

a Y 1 ; Y 2 sunt liniar dependente de unde se obţine contradicţia.

adic¼

Teorema 4.1.4 (Criteriul wronskianului) Fie Y 1 ; Y 2 2 C ([a; b]; R2 ) soluţii a sis-

temului liniar omogen (4.4). Urm¼atoarele a…rmaţii sunt echivalente:

(i) Y 1 ; Y 2 formeaz¼a un sistem fundamental de soluţii;

(ii) W (x; Y 1 ; Y 2 ) 6= 0, 8x 2 [a; b];

(iii) exist¼a x0 2 [a; b] astfel încât W (x0 ; Y 1 ; Y 2 ) 6= 0.

Demonstraţie. (i) =) (ii) Propoziţia 4.1.4

(ii) =) (iii) Evident
(iii) =) (i) Dac¼a exist¼
a x0 2 [a; b] astfel încât

W x0 ; Y 1 ; Y 2 6= 0

ar¼
at¼ a Y 1 ; Y 2 sunt soluţii liniar independente, adic¼
am c¼ a are loc implicaţia

c1 0
Y1 Y2 = =) c1 = c2 = 0:
c2 0

Presupunem c¼
a are loc
c1 0
Y1 Y2 = ;
c2 0
ceea ce înseamn¼
a c¼
a relaţia de mai sus are loc pentru orice x 2 [a; b] şi, deci, şi pentru x0

c1
Y 1 (x0 ) Y 2 (x0 ) = 0:
c2

Determinatul corespunz¼ ator sistemului este W (x0 ; Y 1 ; Y 2 ) care este nenul, ceea ce înseamn¼
a
c¼
a sistemul are o unic¼
a soluţie şi anume
c1 = c2 = 0, de unde deducem c¼ a Y 1 , Y 2 sunt soluţii liniar independente.

6
Exemplul 4.1.1 Fie sistemul de ecuaţii diferenţiale
y10 (x) = 1 + x1 y1 (x) x1 y2 (x)
:
y20 (x) = xx 12 y1 (x) + x 1 1 y2 (x)

x ex
Funcţiile Y 1 (x) = , Y 1 (x) = formeaz¼a un sistem fundamental de soluţii
x2 ex
pentru acest sistem.

Demonstraţie. Veri…c¼ a Y 1 (x) este soluţie a sistemului veri…când ecuaţiile

am faptul c¼
sistemului pentru

y1 (x) = x;
y2 (x) = x2 :

Prima ecuaţie revine la

1 1 2
1 = 1+ x x
x x
1 = x+1 x

deci este veri…cat¼

a. Pentru a doua ecuaţie avem
x 2 1
2x = x+ x2
x 1 x 1
x2 2x + x2
2x =
x 1
2x (x 1)
2x = ;
x 1
ceea ce ne arat¼ a Y 1 (x) este soluţie a sistemului.
a c¼
Veri…c¼ a Y 2 (x) este soluţie a sistemului veri…când ecuaţiile sistemului pen-
am faptul c¼
tru

y1 (x) = ex ;
y2 (x) = ex :

Prima ecuaţie revine la

1 1 x
ex = 1+ ex e
x x
1 1
ex = ex 1 +
x x
adic¼
a este veri…cat¼
a. Pentru a doua ecuaţie avem
x 2 x 1
ex = e + ex
x 1 x 1
x 2 1
ex = ex + ;
x 1 x 1

7
ceea ce ne arat¼ a şi Y 2 (x) este soluţie a sistemului.
a c¼
Demonstr¼ am c¼a fY 1 ; Y 2 g este un sistem fundamental de soluţii veri…când liniar inde-
pendenţa aplicând criteriul wronskianului

x ex
W x; Y 1 ; Y 2 = det Y 1 ; Y 2 = =
x2 ex
= xex (1 x)

Se observ¼ a W (x; Y 1 ; Y 2 ) 6= 0, pentru orice x 2 R n f0; 1g, (rezolvarea sistemului se face

a c¼
pe orice interval ce nu conţine punctele 0 şi 1, în aceste puncte coe…cienţii sistemului nu
sunt de…niţi), deci fY 1 ; Y 2 g formeaz¼a un sistem fundamental de soluţii şi, astfel, soluţia
general¼
a
corespunz¼atoare este de forma

y1 (x) x ex c1
Y (x) = = ; c1 ; c2 2 R;
y2 (x) x2 ex c2

adic¼
a
y1 (x) = c1 x + c2 ex
y2 (x) = c1 x2 + c2 ex
c1 ; c2 2 R.

4.2 Mulţimea soluţiilor unui sistem liniar neomogen

de ecuaţii diferenţiale
Forma vectorial¼
a a sistemului liniar neomogen (4.1) este

Y0 =A Y +B

Astfel, în termenii operatorului L, de…nit de (4.5), a determina o soluţie corespunz¼ a-

toare sistemului liniar neomogen (4.2) înseamn¼ a a determina o funcţie Y 2 C 1 ([a; b]; R2 )
astfel încât
L (Y ) = B:
Avem c¼
a
S0 = Y 2 C 1 ([a; b]; Rn ) : L (Y ) = 0
este mulţimea soluţiilor sistemului liniar omogen ataşat sistemului (4.2) şi

SB = Y 2 C 1 ([a; b]; Rn ) : L (Y ) = B

mulţimea soluţiilor sistemului liniar neomogen.

Teorema 4.2.1 Pentru sistemul liniar neomogen (4.2) avem

SB = S0 + fY p g ;

unde Y p este o soluţie a sistemul liniar neomogen (4.2).

8
Demonstraţie. Ar¼at¼
am c¼
a SB S0 + fY p g.
Fie Y 2 SB , not¼
am cu
Y~ = Y Y p:
Folosind liniaritatea operatorului L, de…nit de (4.5), deducem:

L Y~ = L (Y Y p) =
= L (Y ) L (Y p ) =
= B B = 0;

a Y~ 2 S0 , deci Y = Y~ + Y p 2 S0 + fY p g.
adic¼
Ar¼at¼ a S0 + fY p g SB .
am c¼
Dac¼a Y 2 S0 + fY p g atunci exist¼a Y 0 2 S0 astfel încât

Y = Y 0 + Y p:

Aplic¼
am operatorul L şi obţinem

L (Y ) = L Y 0 + Y p =
= L Y 0 + L (Y p ) =
= 0+B =B

ceea ce ne arat¼
a c¼
a Y 2 SB .
Conform Teoremei 4.2.1, a rezolva un sistem liniar neomogen de ecuaţii diferenţiale
înseamn¼a a determina mulţimea soluţiilor sistemului liniar omogen corespunz¼
ator, respec-
tiv, a determina o soluţie corespunz¼
atoare sistemului liniar neomogen. Dac¼ a s-a deter-
minat un sistem fundamental de soluţii pentru sistemul liniar omogen atunci se poate
determina o soluţie pentru sistemul liniar neomogen folosind metoda variaţiei constan-
telor, metod¼
a cunoscut¼a şi sub numele de metoda lui Lagrange.

4.3 Metoda variaţiei constantelor

Teorema 4.3.1 Fie sistemul liniar neomogen (4.1)

L (Y ) = B;

unde L este operatorul de…nit de relaţia (4.5) şi …e fY 1 ; Y 2 g un sistem fundamental de

soluţii corespunz¼ator sistemului liniar omogen (4.3)

L (Y ) = 0:

Atunci
'1 (x)
Y p (x) = U (x)
'2 (x)
este o soluţie a sistemului liniar neomogen (4.1), unde

U (x) = Y 1 Y 2

9
este matricea fundamental¼a de soluţii şi
Zx
'1 (x) 1
= (U (s)) B (s) ds: (4.8)
'2 (x)
x0

Demonstraţie. Întrucât fY 1 ; Y 2 g este un sistem fundamental de soluţii corespunz¼

ator
1 2
sistemului liniar omogen (4.1) atunci Y , Y sunt liniar independente şi
L Y i = 0; i = 1; 2;
sau, conform Propoziţiei 4.1.2,
L (U ) = 0;
unde U = (Y 1 Y 2 ) este matricea fundamental¼ a de soluţii a sistemului liniar omogen.
Astfel, soluţia general¼
a corespunz¼
atoare este de forma
c1
Y 0 (x) = U (x) ; c1 ; c2 2 R:
c2
Numele metodei, metoda variaţiei constantelor, provine de la procedeul utilizat în deter-
minarea unei soluţii particulare a sistemului neomogen, şi anume, se caut¼a aceast¼
a soluţie
de forma soluţiei sistemului liniar omogen dar în care constantele sunt înlocuite cu funcţii,
a Y p se caut¼
adic¼ a de forma
'1 (x)
Y p (x) = U (x) :
'2 (x)
am funcţiile '1 ; '2 din condiţia ca Y p s¼
Determin¼ a …e soluţie a sistemului liniar neomogen,
adic¼
a
L (Y p ) = B:
Înlocuim Y p în expresia operatorului L şi obţinem
'1 (x)
L U (x) = B (x)
'2 (x)
0
'1 (x) '1 (x) '1 (x)
U 0 (x) + U (x) A U (x) = B (x)
'2 (x) '2 (x) '2 (x)
0
'1 (x) '1 (x)
L (U ) + U (x) = B (x) ;
'2 (x) '2 (x)
dar L (U ) = 0, de unde deducem
0
'1 (x)
U (x) = B (x)
'2 (x)
0
'1 (x) 1
= (U (x)) B (x)
'2 (x)
şi integrând obţinem
Zx
'1 (x) 1
= (U (s)) B (s) ds;
'2 (x)
x0

unde x0 2 [a; b], adic¼

a relaţia (4.8).

10
Teorema 4.3.2 Soluţia problemei Cauchy

Y 0 AY =B
(4.9)
Y (x0 ) = y0

în termenii unei matrici fundamentale de soluţii U este dat¼a de

Zx
0 1 0 1
Y x; x0 ; y = U (x) U (x0 ) y + U (x) U (s) B (s) ds: (4.10)
x0

Demonstraţie. Conform Teoremei 4.2.1, soluţia general¼

a a sistemului de ecuaţii

Y0 AY = B

este de forma
Y = Y 0 + Y p;
a a sistemului omogen ataşat Y 0 AY = 0, iar Y p este o
unde Y 0 este soluţia general¼
soluţie a sistemului neomogen. Fie U o matrice fundamental¼ a de soluţii pentru sistemul
omogen atunci
Y 0 (x) = U (x) c; c 2 R2
şi
Zx
p 1
Y (x) = U (x) U (s) B (s) ds;
x0

conform Teoremei 4.3.1. Din condiţia Y (x0 ) = y 0 obţinem

U (x0 ) c = y 0 ;

adic¼
a
1
c =U (x0 ) y 0
şi, astfel, deducem c¼
a soluţia problemei Cauchy (4.9) este de forma (4.10).

Exemplul 4.3.1 Fie sistemul de ecuaţii diferenţiale

y10 (x) = 1 + x1 y1 (x) x1 y2 (x) + 1

:
y20 (x) = xx 12 y1 (x) + x 1 1 y2 (x) + x

Soluţia general¼a este

y1 (x) x ex c1 x ln (x)
= + ;
y2 (x) x2 ex c2 x2 ln (x)

c1 ; c2 2 R.

11
Demonstraţie. Pentru sistemul considerat avem
1 1
1+ x x 1
A (x) = x 2 1 ; B (x) = :
x 1 x 1 x
Conform Exemplului 4.1.1, avem c¼
a matricea fundamental¼
a de soluţii corespunz¼
atoare
sistemului omogen este
x ex
U (x) = ;
x2 ex
iar soluţia sistemului omogen este
y10 (x) x ex c1
Y 0 (x) = = ;
y20 (x) x2 ex c2
c1 ; c2 2 R.
Pentru sistemul neomogen determin¼
am o soluţie prin metoda variaţiei constantelor,
p
c¼
autând Y de forma
y1p (x) x ex '1 (x)
Y p (x) = = :
y2p (x) x2 ex '2 (x)
Înlocuind în sistemul neomogen şi efectuând calculele obţinem
!
1 1
'01 (x) x(x 1) x(x 1) 1
= x 1
'02 (x) ex (x 1) ex (x 1)
x
1
= x :
0
Integrând, deducem
'1 (x) ln (x)
=
'2 (x) 0
şi, astfel, soluţia Y p este
y1p (x) x ex '1 (x)
Y p (x) = = =
y2p (x) x2 ex '2 (x)
x ex ln (x)
= =
x2 ex 0
x ln (x)
= ;
x2 ln (x)
de unde obţinem c¼
a soluţia general¼
a corespunz¼
atoare este de forma
Y = Y 0 + Y p;
adic¼
a
y1 (x) x ex c1 x ln (x)
Y (x) = = + ;
y2 (x) x2 ex c2 x2 ln (x)
c1 ; c2 2 R, sau
y1 (x) = c1 x + c2 ex + x ln (x)
y2 (x) = c1 x2 + c2 ex + x2 ln (x)
c1 ; c2 2 R.

12
4.4 Sisteme liniare omogene cu coe…cienţi constanţi
Forma general¼ a a unui sistem liniar omogen cu coe…cienţi constanţi de ecuaţii
diferenţiale de ordinul întâi este

y10 (x) = a11 y1 (x) + a12 y2 (x)

(4.11)
y20 (x) = a21 y1 (x) + a22 y2 (x)

unde aij 2 R, i; j = 1; n. Dac¼

a not¼
am cu

y1 a11 a12
Y = ; A=
y2 a21 a22

obţinem forma vectorial¼

a a sistemului (4.11)

Y0 =A Y (4.12)

unde A 2 M2 (R).
Am v¼ azut în paragraful § 4.1 c¼ a a rezolva un sistem liniar omogen revine la deter-
minarea unei matrici fundamentale de soluţii. În general, când matricea sistemului este
format¼ a din funcţii continue nu exist¼
a o metod¼
a de construcţie a matricii fundamentale de
soluţii singurul caz când acest lucru este posibil este cazul sistemelor liniare cu coe…cienţi
constanţi. În continuare vom prezenta câteva metode de rezolvare a sistemelor liniare
omogene cu coe…cienţi constanţi.

4.4.1 Metoda matricial¼

a
Consider¼
am sistemul liniar omogen cu coe…cienţi constanţi (4.11) scris în forma vectorial¼
a
(4.12)
Y 0 = A Y:
O importanţ¼ a deosebit¼ a în rezolvarea sistemelor liniare omogene cu coe…cienţi con-
stanţi o are funcţia exA . Ea se de…neşte în felul urm¼
ator. Fie A 2 Mnn (R) atunci

U : R !Mnn (R)
2 xk k (4.13)
U (x) = e xA
= En + xA + x2! A2 + : : : + k!
A + :::

Propoziţia 4.4.1 (Propriet¼aţile funcţiei exponenţiale)

(i) e0 A = En ;

(ii) e(x+y) A = exA eyA , 8x; y 2 R;

1
(iii) exA =e xA
, 8x 2 R;
0
(iv) exA = A exA :

Demonstraţie. Vezi [1], pag. 153.

13
Teorema 4.4.1 Funcţia matricial¼a

U (x) = exA

este o matrice fundamental¼a pentru sistemul (4.12).

Demonstraţie. Conform Propoziţiei 4.4.1, punctul (iv), avem c¼

a

U 0 (x) = A U (x) ;

adic¼
a U este o soluţie matricial¼
a a sistemului (4.12).
Mai avem de demonstrat faptul c¼ a U = (Y 1 Y 2 ) este format¼
a soluţia matricial¼ a din
coloane liniar independente, adic¼ a wronskianul corespunz¼ ator este nenul. Avem c¼a

W 0; Y 1 ; Y 2 = det U (0) = det e0 A = det E2 = 1 6= 0;

de unde rezult¼a c¼
a U este matrice fundamental¼ a de soluţii, conform Teoremei 4.1.4.
Din Teorema 4.4.1 deducem c¼ a soluţia general¼
a a unui sistem de liniar omogen cu
coe…cienţi constanţi este de forma

c1
Y (x) = exA ; c1 ; c2 2 R;
c2

a rezolvarea sistemului revine la calculul matricii exA . Pentru cei interesaţi, detalii
adic¼
privind de metode de calcul ale matricii exA pot … g¼
asite în [1], § 6.1.5, pag 152-164.

4.4.2 Metoda reducerii la o ecuaţie cu coe…cienţi constanţi

Consider¼
am sistemul (4.11)

y10 (x) = a11 y1 (x) + a12 y2 (x)

y20 (x) = a21 y1 (x) + a22 y2 (x)

unde aij 2 R, i; j = 1; 2. Metoda reducerii la o ecuaţie cu coe…cienţi constanţi const¼a în

…xarea uneia din ecuaţiile sistemului şi derivarea acesteia înlocuindu-se derivatele celor-
leilalte componente cu relaţiile din sistem. În acest mod se construieşte un sistem din care
se elimin¼a aceste componente obţinându-se o ecuaţie de ordinul 2 în componenta aleas¼ a.
De exemplu, alegem prima ecuaţie din sistem, deriv¼ am membru cu membru şi obţinem

y100 = a11 (a11 y1 + a12 y2 ) + a12 (a21 y1 + a22 y2 )

= a211 + a12 a21 y1 + (a11 a12 + a12 a22 ) y2

Pentru simpli…carea scrierii vom nota

1 = a211 + a12 a21

2 = a11 a12 + a12 a22 ;

astfel, obţinem
y100 = 1 y1 + 2 y2

14
Folosind aceast¼
a relaţie şi ecuaţia sistemului de la care am pornit obţinem sistemul:

a11 y1 + a12 y2 = y10

(4.14)
1 y1 + 2 y2 = y100

am pe y2 în funcţie de y1 , y10 :
din care îl exprim¼
1
y2 = (y 0 a11 y1 ) (4.15)
a12 1
şi prin înlocuirea în cea de a doua ecuaţie obţinem
2
y100 = 1 y1 + (y10 a11 y1 )
a12
2 2 a11
y100 = y10 + 1 y1
a12 a12

adic¼
a o ecuaţiei cu coe…cienţi constanţi de ordinul 2 cu necunoscuta y1 :

y100 + 0
1 y1 + 2 y1 = 0; (4.16)

2 a11
unde 1 = a122 , 2 = 1 a12
. Prin rezolvarea acestei ecuaţii folosind metoda de
rezolvare a ecuaţiilor liniare omogene de ordinul 2 cu coe…cienţi constanţi obţinem

y1 (x) = c1 1 (x) + c2 2 (x) ; c1 ; c2 2 R;

unde f 1 ; 2 g este sistemul fundamental de soluţii corespunz¼

ator ecuaţiei (4.16). Expresia
celei de a doua componente a sistemului se obţine din (4.15) prin înlocuirea lui y1 cu
expresia determinat¼ a.

4.4.3 Metoda ecuaţiei caracteristice

Consider¼
am sistemul liniar omogen cu coe…cienţi constanţi (4.11) scris în forma vectorial¼
a
(4.12)
Y 0 = A Y:
C¼
aut¼
am soluţii de forma
x
y1 (x) 1e
Y (x) = = x (4.17)
y2 (x) 2e

astfel încât ( 1; 2) 6= (0; 0). Deoarece Y trebuie s¼

a …e soluţie a sistemului (4.12) atunci

Y0 A Y =0
x x
1e 1e 0
x A x =
2e 2e 0

1 x 0
( E2 A) e =
2 0

15
adic¼
a( 1; 2) este soluţie a sistemului liniar omogen

1 0
( E2 A) = (4.18)
2 0

şi cum ( 1; 2) 6= (0; 0) atunci

det ( E2 A) = 0: (4.19)
Ecuaţia (4.19) se numeşte ecuaţia caracteristic¼ a ataşat¼
a sistemului (4.12) şi se ob-
serv¼a c¼
a soluţiile ecuaţiei caracteristice sunt valorile proprii ale matricii A, iar coe…cienţii
( 1 ; 2 ) sunt vectorii proprii corespunz¼ atori valorilor proprii .

(a) Cazul valorilor proprii simple

Dac¼a matricea A admite 2 valori proprii simple 1 ; 2 atunci pentru …ecare valoare
proprie i , i = 1; 2, se determin¼ a un vector propriu nenul din sistemul (4.18) de
forma ( i1 ; in ), i = 1; 2. Astfel, se construiesc 2 soluţii
i ix
1e
Y i (x) = i ix
; i = 1; 2;
2e

ce vor forma sistemul fundamental de soluţii corespunz¼

ator sistemului (4.12). Deci,
matricea fundamental¼ a de soluţii va … de forma
1 1x 2 2x
1e 1e
U (x) = 1 1x 2 2x
; (4.20)
2e 2e

de unde deducem soluţia general¼

a a sistemului
y1 (x) c1
Y (x) = =U ; c1 ; c2 2 R:
y2 (x) c2

(b) Cazul valorilor proprii complexe

Dac¼a matricea A admite o valori proprii complexe conjugate = i , ceea ce
înseamn¼a c¼
a o pereche de valori proprii conjugate vor genera dou¼
a soluţii în sistemul
fundamental. Principiul este identic cu cel din cazul ecuaţiilor diferenţiale liniare
cu coe…cienţi constanţi, şi anume,

Z (x) = Z1 (x) + i Z2 (x)

este soluţie a sistemului (4.12) dac¼ a şi numai dac¼

a partea real¼
a Z1 (x) şi partea
imaginar¼a Z2 (x) sunt soluţii a sistemului (4.12).
Astfel, în cazul unei valori proprii complexe se determin¼ a un vector propriu nenul în
C2 din sistemul (4.18) de forma (a1 + ib1 ; a2 + ib2 ) 6= (0; 0) şi se determin¼
a soluţia
corespunz¼ atoare
(a1 + ib1 ) e( +i )x
Z (x) =
(a2 + ib2 ) e( +i )x
dup¼
a care determin¼
am partea real¼
a şi partea imaginar¼
a folosind relaţia

e( +i )x
=e x
[cos ( x) + i sin ( x)] :

16
 În urma calculelor, obţinem

Z (x) = Z 1 (x) + i Z 2 (x)

unde
x
e [a1 cos ( x) b1 sin ( x)]
Z 1 (x) = x ;
e [a2 cos ( x) b2 sin ( x)]
x
e [a1 sin ( x) + b1 cos ( x)]
Z 2 (x) = x ;
e [a2 sin ( x) + b2 cos ( x)]

iar cele dou¼

a soluţii din sistemul fundamental generate de valorile proprii complexe
conjugate i vor … Z 1 (x) şi Z 2 (x).

(c) Cazul valorilor proprii multiple

Dac¼ a este valoare proprie real¼a a matricii A cu ordinul de multiplicitate 2, adic¼a
este r¼
ad¼
acin¼
a de ordin 2 a ecuaţiei caracteristice (4.19), atunci ea va genera 2 soluţii
în sistemul fundamental de soluţii de forma

Y 1 (x) = e x u1
(4.21)
Y 2 (x) = e x 1!x u1 + u2

unde u1 ; u2 sunt vectorii proprii generalizaţi ai matricii A, adic¼

a

Au1 = u1 ;
Au2 = u2 + u1 ;

sau u1 ; u2 sunt soluţii a sistemelor

(A En ) u1 = 0;
(4.22)
(A En ) u 2 = u 1 ;

17
Bibliogra…e

[1] M.A. Şerban, Ecuaţii şi sisteme de ecuaţii diferenţiale, Ed. Presa Univ. Clujan¼
a, Cluj-
Napoca, 2009.

18