Curs 3

Ecuaţii diferenţiale de ordinul 2

rezolvabile

3.1 Ecuaţii de forma y 00 (x) = f (x)

Cea mai simpl¼
a ecuaţie diferenţial¼
a de ordinul 2 este ecuaţia de forma

y 00 (x) = f (x) (3.1)

unde f este o funcţie continu¼

a. Soluţia general¼
a se obţine integrând de dou¼
a ori ecuaţia,
dup¼
a …ecare integrare ad¼ augându-se câte o constant¼ a de integrare.
Expresia soluţiei generale este:
Zx
y (x) = f (s)(x s)ds + c1 (x x 0 ) + c 2 ; c 1 ; c2 2 R (3.2)
x0

a y 00 (x) = (y 0 (x))0 , deci

Demonstraţie. Avem c¼
0
(y 0 (x)) = f (x) ;

integr¼
am şi obţinem
Zx
y 0 (x) = f (s1 )ds1 + c1 ; c1 2 R:
x0

Rx
Not¼
am cu g (x) = f (s1 )ds1 + c1 şi mai integr¼
am înc¼
a o dat¼
a:
x0

Zx Zx Zx
y (x) = g(s2 )ds2 + c2 = H(s1 ; s2 )ds1 ds2 + c1 (x x0 ) + c2 ; c1 ; c2 2 R;
x0 x0 x0

unde
f (s1 ) pt: s1 s2
H(s1 ; s2 ) = :
0 pt: s1 > s2

1
Schimbând ordinea de integrare obţinem:
0 1
Rx B Rs1 Rx C
y (x) = @ H(s1 ; s2 )ds2 + H(s1 ; s2 )ds2 A ds1 + c1 (x x0 ) + c2 =
x0 x0 | {z } s1 | {z }
0 f (s1 )
Rx
= f (s1 )(x s1 )ds1 + c1 (x x0 ) + c2 :
x0

3.2 Ecuaţii de forma y 00 (x) = f (x; y 0)

În rezolvarea ecuaţiilor de forma

y 00 (x) = f (x; y 0 ) (3.3)

se foloseşte metoda reducerii ordinului ecuaţiei cu o unitate prin substituţia:

z (x) = y 0 (x) (3.4)

şi astfel se obţine o ecuaţie diferenţial¼

a de ordinul întâi

z 0 (x) = f (x; z (x)) : (3.5)

Rezolvarea ecuaţiei (3.3) revine la rezolvarea a dou¼

a ecuaţii diferenţiale de ordinul întâi:

z 0 (x) = f (x; z (x))

(dac¼
a aceasta este o ecuaţie rezolvabil¼
a efectiv) şi

y 0 (x) = z (x)

care este o ecuaţie de forma (3.1).

Dac¼ a ecuaţia (3.5) este rezolvabil¼
a şi soluţia general¼
a se obţine în forma explicit¼
a

z (x) = (x; c1 ) ; c1 2 R;

atunci soluţia general¼

a a ecuaţiei (3.3) se obţine rezolvând ecuaţia de ordinul întâi (3.4)

y 0 (x) = (x; c1 ) ;

soluţia …ind de forma:

Z
y (x) = (x; c1 ) dx + c1 ; c1 ; c2 2 R:

2
3.3 Ecuaţii diferenţiale liniare de ordinul 2
Forma general¼
a a ecuaţiilor liniare de ordinul 2 este
y 00 + a (x) y 0 + b (x) y = f (x) (3.6)
unde a, b şi f sunt funcţii continue. Ecuaţia (3.6) se numeşte ecuaţie liniar¼
a neomogen¼a
de ordinul 2. Ecuaţia
y 00 + a (x) y 0 + b (x) y = 0 (3.7)
se numeşte ecuaţie liniar¼
a omogen¼
a de ordinul 2.
I. Cazul omogen
Pornind de la ecuaţia liniar¼
a omogen¼
a (3.7) putem construi operatorul
L : C 2 [a; b] ! C[a; b]
(3.8)
L (y) = y 00 + ay 0 + by
Astfel, în termenii operatorului L, a determina o soluţie corespunz¼ atoare ecuaţiei liniare
omogene (3.7) înseamn¼ a a determina o funcţie y 2 C 2 [a; b] astfel încât
L (y) = 0;
respectiv, a determina o soluţie corespunz¼atoare ecuaţiei liniare neomogene (3.6) înseamn¼
a
2
a determina o funcţie y 2 C [a; b] astfel încât
L (y) = f:
Not¼
am cu
S0 = y 2 C 2 [a; b] : L (y) = 0
mulţimea soluţiilor ecuaţiei liniare omogene şi prin
Sf = y 2 C 2 [a; b] : L (y) = f
mulţimea soluţiilor ecuaţiei liniare neomogene.
Propoziţia 3.3.1 Operatorul L de…nit de (3.8) este un operator liniar.
Demonstraţie. A ar¼
ata c¼
a operatorul L este liniar înseamn¼
a
L ( y1 + y2 ) = L (y1 ) + L (y2 )
pentru orice ; 2 R şi y1 ; y2 2 C 2 [a; b].
Demostraţia se bazeaz¼a pe forma liniar¼
a a membrului stâng al ecuaţiei liniare, precum
şi pe proprietatea de liniaritate a operatorului de derivare, adic¼
a
(k) (k)
( y1 + y2 )(k) = y1 + y2
pentru orice ; 2 R, y1 ; y2 2 C 2 [a; b], k 2 N, k 2.
Astfel,
0
L ( y1 + y2 ) = ( y1 + y2 )00 + a ( y1 + y2 ) + b ( y1 + y2 )
= (y100 + ay10 + by1 ) + (y200 + ay20 + by2 )
= L (y1 ) + L (y2 )
ceea ce trebuia demonstrat.

3
Teorema 3.3.1 (Teorema de existenţ¼ a şi unicitate a soluţiei problemei Cauchy
ataşate unei ecuaţii liniare)
Problema Cauchy ataşat¼a unei ecuaţii liniare
8 00
< y + a (x) y 0 + b (x) y = f (x)
y (x0 ) = r1
: 0
y (x0 ) = r2

admite o unic¼a soluţie y ( ; x0 ; r) pentru orice r = (r1 ; r2 ) 2 R2 .

Teorema 3.3.2 Mulţimea soluţiilor ecuaţiei liniare omogene (3.7), S0 , formeaz¼a un spaţiu
liniar 2 dimensional:

Demonstraţie. Mulţimea soluţiilor ecuaţiei liniare omogene (3.7) coincide cu nucleul

operatorului L, adic¼
a

S0 = ker L = y 2 C 2 [a; b] : L (y) = 0

şi cum L este un operator liniar rezult¼ a c¼a S0 este spaţiu liniar, cu alte cuvinte, orice
combinaţie liniar¼
a de soluţii ale ecuaţiei diferenţiale liniare omogene va … o soluţie a
acesteia.
Ar¼
at¼
am c¼
a dim S0 = 2. Not¼ am prin y ( ; a; r), unde r = (r1 ; r2 ) 2 R2 , soluţia problemei
Cauchy 8
< L (y) = 0
y (a) = r1
: 0
y (a) = r2
şi construim operatorul
' : R2 ! S0 ;
r 7! y ( ; a; r) :
Din teorema de existenţ¼
a şi unicitate a soluţiei problemei lui Cauchy pentru ecuaţii liniare,
Teorema 3.3.1, rezult¼a c¼
a operatorul ' este bijectiv. Mai r¼ amâne de ar¼
atat c¼
a ' este un
mor…sm de spaţii liniare, adic¼a

' ( r) = ' (r) ; 8 2 R; r = (r1 ; r2 ) 2 R2 ;

' r1 + r2 = ' r1 + ' r2 ; r1 = r11 ; r21 ; r2 = r12 ; r22 2 R2 :

' ( r) = y ( ; a; r) reprezint¼
a soluţia problemei Cauchy
8
< L (y) = 0
y (a) = r1
: 0
y (a) = r2

dar şi funcţia z = ' (r) = y ( ; a; r) este soluţie a acestei probleme Cauchy. Aplicând
teorema de existenţ¼a şi unicitate, Teorema 3.3.1, deducem c¼
a ele trebuie s¼
a coincid¼
a, adic¼
a

' ( r) = y ( ; a; r) = y ( ; a; r) = ' (r) :

4
Analog se demonstreaz¼ a şi cea de a doua relaţie, astfel, ' (r1 + r2 ) = y ( ; a; r1 + r2 ) este
soluţie a problemei Cauchy 8
< L (y) = 0
y (a) = r11 + r12
: 0
y (a) = r21 + r22
iar funcţia z = ' (r1 ) + ' (r2 ) = y ( ; a; r1 ) + y ( ; a; r2 ) este, de asemenea, soluţie a acestei
probleme Cauchy. Aplicând, din nou, teorema de existenţ¼ a şi unicitate, Teorema 3.3.1,
obţinem c¼ a ele coincid, deci

' r1 + r2 = ' r1 + ' r2 ;

ceea ce demonstreaz¼
a c¼
a ' este un izomor…sm de spaţii liniare şi, astfel, avem c¼
a dim S0 =
dim Rn = 2.
Teorema 3.3.2 ne d¼ a o caracterizare a structurii mulţimii soluţiilor ecuaţiei liniare
omogene (3.7). Deoarece dim S0 = 2 atunci exist¼ a y1 ; y2 o baz¼ a în S0 astfel încât orice
element y 2 S0 se poate exprima ca o combinaţie liniar¼a a acestora.

De…niţia 3.3.1 O baz¼a fy1 ; y2 g în S0 se numeşte sistem fundamental de soluţii.

Propoziţia 3.3.2 Dac¼a fy1 ; y2 g S0 este un sistem fundamental de soluţii atunci

S0 = fc1 y1 + c2 y2 j c1 ; c2 2 Rg :

Determinarea mulţimii soluţiilor pentru o ecuaţie diferenţial¼

a omogen¼ a revine la de-
terminarea unui sistem fundamental de soluţii. Ştim c¼ a dac¼
a E este un spaţiu liniar n
dimensional atunci fe1 ; : : : ; en g este baz¼
a în E dac¼
a şi numai dac¼
a e1 ; : : : ; en 2 E sunt
liniar independente. Deci, fy1 ; y2 g S0 este un sistem fundamental de soluţii dac¼ a şi
numai dac¼ a y1 ; y2 2 S0 sunt liniar independente.

De…niţia 3.3.2 Fie y1 ; y2 2 C ([a; b]). Spunem c¼a:

(a) y1 ; y2 sunt liniar dependente dac¼a exist¼a c1 ; c2 2 R, c21 + c22 6= 0, astfel încât:

c1 y1 (x) + c2 y2 (x) = 0; 8x 2 [a; b] :

(b) y1 ; y2 sunt liniar independente dac¼a nu sunt liniar dependente, adic¼a are loc impli-
caţia
daca c1 y1 (x) + c2 y2 (x) = 0; 8x 2 [a; b] ; atunci c1 = c2 = 0:

Teorema 3.3.3 (Criterii de liniar dependenţ¼

a)

(a) dac¼a y1 ; y2 2 C ([a; b]) sunt liniar dependente atunci W (x; y1 ; y2 ) = 0, 8x 2 [a; b],
unde
y1 (x) y2 (x)
W (x; y1 ; y2 ) =
y10 (x) y20 (x)
se numeşte wronskianul funcţiilor y1 ; y2 .

5
 (b) dac¼a y1 ; y2 sunt dou¼a soluţii ale ecuaţiei (3.7) liniar independente atunci W (x; y1 ; y2 ) 6=
0, 8x 2 [a; b].

Observaţia 3.3.1 În S0 avem urm¼atoarele alternative pentru dou¼a soluţii y1 ; y2 :

(i) …e y1 ; y2 sunt liniar dependente =) W (x; y1 ; y2 ) = 0, 8x 2 [a; b]

(ii) …e y1 ; y2 sunt liniar independente =) W (x; y1 ; y2 ) 6= 0, 8x 2 [a; b]

astfel în cazul soluţiilor unei ecuaţii diferenţiale liniare omogene criteriul wronskianului
este un criteriu necesar şi su…cient:

Teorema 3.3.4 (Criteriul wronskianului) y1 ; y2 2 C 2 [a; b] soluţii ale ecuaţiei difer-

enţiale liniare omogene (3.7) formeaz¼a un sistem fundamental de soluţii dac¼a şi numai
dac¼a exist¼a x0 2 [a; b] astfel încât

W (x0 ; y1 ; y2 ) 6= 0:

Exemplul 3.3.1 Fie ecuaţia diferenţial¼a

x2 y 00 2xy 0 + 2y = 0:

Funcţiile y1 (x) = x, y2 (x) = x2 formeaz¼a un sistem fundamental de soluţii pentru aceast¼a

ecuaţie.

Demonstraţie. Faptul c¼a y1 ; y2 sunt soluţii se demonstreaz¼

a imediat prin simpla veri…-
care. Mai r¼
amâne de ar¼atat c¼a ele sunt liniar independente. Pentru a ar¼ ata acest lucru
calcul¼
am wronskianul corespunz¼ ator
y1 y2 x x2
W (x; y1 ; y2 ) = = =
y10 y20 1 2x
= 2x2 x2 = x2

Se observ¼
a c¼
a W (x; y1 ; y2 ) 6= 0, pentru orice x 2 R , deci fy1 ; y2 g formeaz¼
a un sistem
fundamental de soluţii şi, astfel, soluţia general¼
a este de forma

y (x) = c1 x + c2 x2 ; c1 ; c2 2 R:

Se observ¼ a c¼ a pentru x = 0 avem c¼ a W (0; y1 ; y2 ) = 0 ceea ce ar contrazice Teorema

3.3.4, dar ecuaţia considerat¼ a se rezolv¼
a pe orice interval I ce nu-l conţine pe 0 şi, deci,
W (x; y1 ; y2 ) 6= 0, pentru orice x 2 I. Punctul x = 0 este un punct singular al ecuaţiei.

Observaţia 3.3.2 Rezolvarea unei ecuaţii liniare omogene revine la determinarea unui
sistem fundamental de soluţii. În general, nu exist¼a un algoritm de construcţie a sistemului
fundamental de soluţii, singurul caz în care se poate face acest lucru este cazul ecuaţiilor
liniare omogene cu coe…cienţi constanţi.

Observaţia 3.3.3 Dac¼a (prin metode euristice) s-a g¼asit o soluţie y1 a ecuaţiei liniare
omogene (3.7) atunci se poate determina soluţia general¼a folosind substituţia

y (x) = z (x) y1 (x) : (3.9)

6
Demonstraţie. Din (3.9) avem:
y 0 = z 0 y1 + z y10 ;
y 00 = z 00 y1 + 2 z 0 y10 + z y100
Înlocuind în (3.7) obţinem
z 00 y1 + 2 z 0 y10 + z y100 + a (z 0 y1 + z y10 ) + b z y1 = 0
sau
y1 z 00 + (2 y10 + a y1 ) z 0 + (y100 + a y10 + b y1 ) z = 0
dar y1 este o soluţie a ecuaţiei liniare omogene (3.7), adic¼
a
L (y1 ) = y100 + a y10 + b y1 = 0
astfel, ecuaţia de mai sus devine de o ecuaţie de forma (3.3)
y1 z 00 + (2 y10 + a y1 ) z 0 = 0;
şi aplicând substituţia
z0 = u (3.10)
obţinem o ecuaţie liniar¼
a omogen¼
a de ordinul 1 de forma
y1 u0 + (2 y10 + a y1 ) u = 0:
Rezolvând aceast¼
a ecuaţie obţinem soluţia
u (x) = c1 ' (x) ; c1 2 R;
şi revenind la (3.10) avem
z 0 = c1 ' (x) ;
deci Z
z (x) = c1 ' (x) dx + c2 ; c1 ; c2 2 R:

Soluţia general¼
a a ecuaţiei (3.7) se obţine înlocuind expresia lui z (x) în (3.9)
Z
y (x) = c1 y1 (x) ' (x) dx + c2 y1 (x) ; c1 ; c2 2 R:

II. Cazul neomogen

Fie ecuaţia liniar¼
a neomogen¼
a (3.6)
y 00 + a (x) y 0 + b (x) y = f (x)
unde a, b şi f sunt funcţii continue. Astfel, în termenii operatorului L, a determina o
soluţie corespunz¼ atoare ecuaţiei liniare neomogene (3.6) înseamn¼
a a determina o funcţie
y 2 C 2 [a; b] astfel încât
L (y) = f:
Fie
Sf = y 2 C 2 [a; b] : L (y) = f
mulţimea soluţiilor ecuaţiei liniare neomogene.

7
Teorema 3.3.5 Pentru ecuaţia liniar¼a neomogen¼a (3.6) avem

Sf = S0 + fyp g ;

unde yp este o soluţie a ecuaţiei liniare neomogene (3.6).

Demonstraţie. Ar¼ at¼

am c¼
a Sf S0 + fyp g.
Fie y 2 Sf , not¼
am cu
y~ = y yp :
Folosind liniaritatea operatorului L, de…nit de (3.8), deducem:

L (~
y ) = L (y yp ) =
= L (y) L (yp ) =
= f f = 0;

adic¼
a y~ 2 S0 , deci y = y~ + yp 2 S0 + fyp g.
Ar¼at¼am c¼ a S0 + fyp g Sf .
Dac¼ a y 2 S0 + fyp g atunci exist¼a y0 2 S0 astfel încât

y = y0 + yp :

Aplic¼
am operatorul L şi obţinem

L (y) = L (y0 + yp ) =
= L (y0 ) + L (yp ) =
= 0+f =f

ceea ce ne arat¼
a c¼
a y 2 Sf .

Conform Teoremei 3.3.5, a rezolva o ecuaţie liniar¼ a neomogen¼ a înseamn¼ a a determina

mulţimea soluţiilor ecuaţiei liniare omogene corespunz¼ atoare şi o soluţie particular¼a a
ecuaţiei liniare neomogene. Dac¼ a s-a determinat un sistem fundamental de soluţii pentru
ecuaţia liniar¼a omogen¼ a atunci se poate determina o soluţie particular¼ a pentru ecuaţia
liniar¼
a neomogen¼ a folosind metoda variaţiei constantelor, metod¼
a cunoscut¼ a şi sub numele
de metoda lui Lagrange.

Metoda variaţiei constantelor

Teorema 3.3.6 Fie ecuaţia liniar¼a neomogen¼a (3.6)

L (y) = f;

unde L este operatorul de…nit de relaţia (3.8) şi …e fy1 ; y2 g un sistem fundamental de
soluţii corespunz¼ator ecuaţiei liniare omogene (3.7)

L (y) = 0:

Atunci
yp (x) = '1 (x) y1 (x) + '2 (x) y2 (x)

8
este o soluţie a ecuaţiei liniare neomogene (3.6), unde
Z
'i (x) = i (x) dx; i = 1; 2;

iar 1 (x), 2 (x) sunt soluţii a sistemului

1 (x) y1 (x) + 2 (x) y2 (x) = 0

0 0
1 (x) y1 (x) + 2 (x) y2 (x) = f (x)

Demonstraţie. Întrucât fy1 ; y2 g este un sistem fundamental de soluţii corespunz¼

ator
ecuaţiei liniare omogene (3.7) atunci y1 , y2 sunt liniar independente şi

L (yi ) = 0; i = 1; 2;

iar soluţia general¼

a corespunz¼
atoare ecuaţiei liniare omogene (3.7) este de forma

y0 = c1 y1 + c2 y2 ; c1 ; c2 2 R:

Numele metodei, metoda variaţiei constantelor, provine de la procedeul utilizat în deter-

minarea soluţiei particulare, şi anume, se caut¼
a aceast¼
a soluţie de forma soluţiei ecuaţiei
liniare omogene dar în care constantele sunt înlocuite cu funcţii, adic¼ a yp se caut¼ a de
forma
yp (x) = '1 (x) y1 (x) + '2 (x) y2 (x) :
Calcul¼
am pe rând derivatele lui yp . Astfel, avem

yp0 = '01 y1 + '1 y10 + '02 y2 + '2 y20 :

Impunem condiţia ca
'01 y1 + '02 y2 = 0 (3.11)
de unde deducem c¼
a
yp0 = '1 y10 + '2 y20 :
am yp00
Calcul¼
yp00 = '01 y10 + '1 y100 + '02 y20 + '2 y200 :
Înlocuind în ecuaţia neomogen¼
a (3.6) obţinem

L (yp ) = '01 y10 + '02 y20 + '1 L (y1 ) + '2 L (yn ) = f:

Deoarece y1 , y2 sunt soluţii ale ecuaţiei liniare omogene avem c¼

a L (yi ) = 0, i = 1; 2, deci

'01 y10 + '02 y20 = f:

Folosind aceast¼ a relaţie împreun¼

a cu (3.11) se obţine un sistem liniar neomogen cu ne-
cunoscutele, '01 ; '02 , de forma

'01 y1 + '02 y2 = 0
'01 y10 + '02 y20 = f (x)

9
sau
y1 (x) y2 (x) '01 (x) 0
= (3.12)
y10 (x) y20 (x) '02 (x) f (x)
Astfel,
y1 (x) y2 (x)
det = W (x; y1 ; y2 ) 6= 0
y10 (x) y20 (x)
deoarece fy1 ; y2 g este sistem fundamental de soluţii (sunt liniar independente şi aplic¼
am
Teorema 3.3.3 (b)), deci sistemul este compatibil determinat. Prin rezolvare obţinem

'01 (x) = 1 (x)

;
'02 (x) = 2 (x)

iar prin integrare se obţin cele dou¼a funcţii, '1 , '2 , c¼

autate
Z
'i (x) = i (x) dx; i = 1; 2:

Exemplul 3.3.2 Fie ecuaţia

x2 y 00 2xy 0 + 2y = x3 cos (x) :

Soluţia general¼a corespunz¼atoare este

y (x) = c1 x + c2 x2 x cos (x) ; c1 ; c2 2 R:

Demonstraţie. Pentru a determina soluţia ecuaţiei neomogene mai întâi determin¼

am
soluţia ecuaţiei omogene
x2 y 00 2xy 0 + 2y = 0:
Conform Exemplului 3.3.1 avem c¼ a y1 (x) = x, y2 (x) = x2 formeaz¼
a un sistem fundamen-
tal de soluţii, deci soluţia general¼
a a ecuaţiei omogene este

y0 (x) = c1 x + c2 x2 ; c1 ; c2 2 R:

Determin¼ am o soluţie particular¼

a pentru ecuaţia neomogen¼
a folosind metoda variaţiei
constantelor, adic¼
a vom c¼ auta aceast¼a soluţie de forma

yp (x) = '1 (x) x + '2 (x) x2 :

am yp0
Calcul¼
yp0 (x) = '01 x + '02 x2 + '1 + '2 2x
şi impunem condiţia
'01 x + '02 x2 = 0; (3.13)
ceea ce implic¼
a
yp0 (x) = '1 + '2 2x:

10
 am yp00
Calcul¼
yp00 (x) = '01 + '02 2x + '2 2:
a yp , yp0 , yp00 şi obţinem
Înlocuim în ecuaţia neomogen¼

x2 ('01 + '02 2x) = x3 cos (x)

adic¼
a
'01 + '02 2x = x cos (x) : (3.14)
am sistemul de unde vom determina '01 , '02
Folosind relaţiile (3.13) şi (3.14) form¼

'01 x + '02 x2 = 0
'01 + '02 2x = x cos (x)

Astfel, obţinem

'01 (x) = x cos (x) ;

0
'2 (x) = cos (x) ;

de unde deducem

'1 (x) = cos (x) x sin (x) ;

'2 (x) = sin (x) :

Înlocuim în expresia lui yp funcţiile '1 , '2 calculate şi obţinem

yp (x) = x cos (x) ;

deci soluţia general¼

a corespunz¼
atoare ecuaţiei lniare neomogene este

y = y0 + yp ;

adic¼
a
y (x) = c1 x + c2 x2 x cos (x) ; c1 ; c2 2 R:

3.4 Ecuaţii diferenţiale liniare de ordinul 2 cu coe…-

cienţi constanţi
În cazul particular al ecuaţiei (3.6) când

a (x) a; b (x) b;

adic¼
a cazul particlar al coe…cienţilor constanţi obţinem ecuaţia

y 00 + ay 0 + by = f (x) (3.15)

unde a; b 2 R, f 2 C[a; b].

11
 În cazul acestor ecuaţii se poate construi sistemul fundamenal de soluţii corespunz¼
ator
ecuaţiei liniare omogene folosind metode algebrice, ceea ce înseamn¼ a c¼a putem determina
şi o soluţie particular¼
a corespunz¼atoare ecuaţiei liniare neomogene folosind metoda vari-
aţiei constantelor, prin urmare putem determina soluţia general¼ a.

I. Cazul omogen
Consider¼
am ecuaţia diferenţial¼
a liniar¼
a omogen¼
a corespunz¼
atoare ecuaţiei (3.15)

y 00 + ay 0 + by = 0 (3.16)

şi consider¼
am operatorul liniar L generat de ecuaţia (3.16)

L : C 2 [a; b] ! C[a; b];

(3.17)
L (y) = y 00 + ay 0 + by

În termeni operatoriali, ecuaţia (3.16) poate … scris¼

a în forma

L (y) = 0:

Not¼
am prin
l (r) = r2 + a r + b (3.18)
numit polinomul caracteristic ataşat ecuaţiei (3.16), iar ecuaţia

l (r) = 0

sau
r2 + a r + b = 0 (3.19)
se numeşte ecuaţia caracteristic¼
a ataşat¼
a ecuaţiei (3.16).

Propoziţia 3.4.1 Fie operatorul L de…nit de (3.17). Atunci:

(a) L (erx ) = l (r) erx ;

l00 (r) 00
(b) L (erx z (x)) = erx l (r) z + l0 (r) z 0 + z ;
2

am derivatele funcţiei erx

Demonstraţie. (a) Calcul¼

(erx )0 = r erx
(erx )00 = r2 erx

şi înlocuim în expresia lui L

L (erx ) = (erx )00 + a (erx )0 + b erx

= r2 erx + a r erx + b erx
= r2 + a r + b erx
= l (r) erx :

12
 (b) Avem c¼
a
l0 (r) = 2r + a (3.20)
l00 (r) = 2 (3.21)
am derivatele funcţiei erx z (x)
Calcul¼

(erx z (x))0 = (r z (x) + z 0 (x)) erx

(erx z (x))00 = r2 z (x) + 2rz 0 (x) + z 00 (x) erx

şi înlocuim în expresia lui L

L (erx z (x)) = (erx z)00 + a (erx z)0 + b erx z =

= r2 z (x) + 2rz 0 (x) + z 00 (x) erx + a (r z (x) + z 0 (x)) erx + b z erx

a z, z 0 , z 00 şi folosind relaţia (3.20)-(3.21) obţinem

Grupând termenii dup¼

L (erx z (x)) = erx r2 + a r + b z + (2r + a) z 0 + z 00 =

l00 (r) 00
= erx l (r) z + l0 (r) z 0 + z ;
2
ceea ce trebuia demonstrat.

Propoziţia 3.4.2 Fie y = u + iv o funcţie de variabil¼a real¼a cu valori complexe. Atunci

L (y) = 0 , L (u) = 0; L (v) = 0:

Demonstraţie. Pentru relaţia L (y) = 0 operatorul L este considerat ca

L : C 2 ([a; b]; C) ! C ([a; b]; C) ;
(3.22)
L (y) = y 00 + ay 0 + by

pe când în relaţiile L (u) = 0, L (v) = 0, operatorul L este considerat ca în relaţia (3.17).

Demonstraţia se bazeaz¼ a pe proprietatea de liniaritate a operatorului L şi pe propri-
etatea de egalitate a dou¼ a numere complexe, adic¼ a dou¼
a numere complexe sunt egale dac¼ a
şi numai dac¼
a au parţile reale şi p¼
arţile imaginare egale.
L (y) = 0 , L (u + iv) = 0 ,
, L (u) + iL (v) = 0 , L (u) = 0; L (v) = 0

Propoziţia 3.4.3 Fie operatorul L de…nit de (3.17). Atunci:

(a) y (x) = erx este soluţie a ecuaţiei L (y) = 0 dac¼a şi numai dac¼a l (r) = 0, adic¼a r
este r¼ad¼acin¼a a polinomului caracteristic;
(b) Dac¼a r este r¼ad¼acin¼a de ordin 2 a polinomului caracteristic (3.18) atunci
y1 (x) = erx
y2 (x) = x erx

sunt soluţii ale ecuaţiei L (y) = 0.

13
 (c) Dac¼a r = + i este r¼ad¼acin¼a complex¼a a polinomului (3.18) caracteristic atunci
x x
y1 (x) = e cos ( x) ; y2 (x) = e sin ( x) ;

sunt soluţii ale ecuaţiei L (y) = 0.

Demonstraţie. (a) Se aplic¼

a Propoziţia 3.4.1 punctul (a)

L (y) = 0 , l (r) erx = 0 , l (r) = 0:

(b) Dac¼
a r este r¼
ad¼
acin¼
a de ordin 2 a polinomului caracteristic atunci

l (r) = 0
l0 (r) = 0
l00 (r) 6= 0

şi conform Propoziţiei 3.4.1 punctul (b) avem

l00 (r) 00
L (erx z (x)) = erx l (r) z + l0 (r) z 0 + z : (3.23)
2
Aplic¼
am (3.23) pentru z1 (x) = 1, z2 (x) = x şi obţinem c¼
a funcţiile

y1 (x) = erx ;
y2 (x) = x erx

sunt soluţii ale ecuaţiei L (y) = 0.

(c) Dac¼ a r = + i este r¼ ad¼acin¼
a complex¼
a a polinomului caracteristic şi aplicând
formula lui exponenţialei complexe (formula lui Euler)

ez = ex+iy = ex (cos y + i sin y)

atunci funcţia de variabil¼

a real¼
a cu valori complexe

y (x) = erx = e( +i )x =
= e x (cos ( x) + i sin ( x))

este soluţie a ecuaţie L (y) = 0, unde L este de…nit conform (3.22). Aplicând Propoziţia
3.4.2 obţinem c¼ a partea real¼
a, respectiv partea imaginar¼
a
x
u (x) = e cos ( x) ;
x
v (x) = e sin ( x)

sunt soluţii ale ecuaţiei L (y) = 0, unde L este de…nit conform (3.17). Astfel, avem c¼
a y1
şi y2 sunt soluţii ale ecuaţiei omogene.

Teorema 3.4.1 Soluţia general¼a a ecuaţiei liniare omogene (3.16) este de forma:

y (x) = c1 y1 (x) + c2 y2 (x) ; c1 ; c2 2 R;

unde y1 (x), y2 (x) sunt:

14
 (a) dac¼a r1 şi r2 sunt reale astfel încât r1 6= r2 (cazul > 0) atunci:
y1 (x) = er1 x şi y2 (x) = er2 x :

(b) dac¼a r1 şi r2 sunt reale astfel încât r1 = r2 (cazul = 0) atunci:

y1 (x) = er1 x şi y2 (x) = xer1 x :

(c) dac¼a r1 şi r2 sunt complexe, r1;2 = i (cazul < 0) atunci:

x x
y1 (x) = e cos ( x) şi y2 (x) = e sin ( x) :

Demonstraţie. (a) Din Propoziţia 3.4.3-(a) rezult¼

a c¼
a
y1 (x) = er1 x şi y2 (x) = er2 x :
sunt soluţii ale ecuaţiei omogene L (y) = 0. Pentru ca fy1 ; y2 g s¼a …e un sistem fundamental
de soluţii mai trebuie ar¼ atat c¼
a y1 , y2 sunt liniar independente. Pentru acest lucru folosim
criteriul wronskianului, Teorema 3.3.4. Calcul¼ am
y1 y2 er1 x er2 x
W (x; y1 ; y2 ) = = = (r2 r1 ) e(r1 +r2 )x
y10 y20 r1 er1 x r2 er2 x
Cum r1 6= r2 rezult¼
a c¼
a
W (x; y1 ; y2 ) 6= 0;
deci y1 , y2 sunt liniar independente.
(b) Din Propoziţia 3.4.3-(b) rezult¼
a c¼
a
y1 (x) = erx şi y2 (x) = xerx :
sunt soluţii ale ecuaţiei omogene L (y) = 0. Calcul¼
am
y1 y2 erx xerx
W (x; y1 ; y2 ) = = =
y10 y20 rerx erx + rxerx
= e2rx + rxe2rx rxe2rx =
= e2rx
deci şi în acest caz
W (x; y1 ; y2 ) 6= 0;
de unde deducem c¼a y1 , y2 sunt liniar independente.
(c) Din Propoziţia 3.4.3-(c) rezult¼
a c¼
a
x x
y1 (x) = e cos ( x) şi y2 (x) = e sin ( x) :
sunt soluţii ale ecuaţiei omogene L (y) = 0. Calcul¼
am
y1 y2
W (x; y1 ; y2 ) = =
y10 y20
e x cos ( x) e x sin ( x)
= =
e x cos ( x) e x sin ( x) e x sin ( x) + e x cos ( x)
= e2 x sin ( x) cos ( x) + e2 x cos2 ( x) e2 x sin ( x) cos ( x) + e2 x
sin2 ( x) =
2 x
= e

15
 Cum 6= 0 deoarece ecuaţia caracteristic¼
a are r¼
ad¼
acini complexe rezult¼
a c¼
a

W (x; y1 ; y2 ) 6= 0;

de unde deducem c¼
a y1 , y2 sunt liniar independente.

II. Cazul neomogen

În cazul ecuaţiei liniare neomogene cu coe…cienţi constanţi, soluţia general¼
a este de
forma:
y (x) = y0 (x) + yp (x) ;
unde y0 este soluţia general¼
a a ecuaţiei diferenţiale liniare omogene (se determin¼a folosind
metoda ecuaţiei caracteristice), iar yp este o soluţie particular¼ a a ecuaţiei diferenţiale
liniare neomogene (se determin¼ a prin metoda variaţiei constantei sau în cazuri speciale
pentru funcţia f prin metoda coe…cienţilor nedeterminaţi).
Cazuri speciale de determinare a lui yp (metoda coe…cientilor nedetermi-
naţi)

Cazul I. Dac¼
a f (x) = Pm (x) atunci:

(a) dac¼
a b 6= 0 atunci yp (x) = Qm (x);
(b) dac¼
a b = 0 şi a 6= 0 atunci yp (x) = xQm (x);

a f (x) = erx Pm (x) atunci:

Cazul II. Dac¼

(a) dac¼
a r nu este r¼
ad¼
acin¼
a a ecuaţiei caracteristice (3.19) atunci:

yp (x) = erx Qm (x)

(b) dac¼
a r este r¼
ad¼
acin¼
a a ecuaţiei caracteristice (3.19) cu ordinul de multiplicitate
atunci:
yp (x) = x erx Qm (x)

a f (x) = e x Pm (x) cos x sau f (x) = e x Pm (x) sin x atunci:

Cazul III. Dac¼

(a) dac¼
a + i nu este r¼
ad¼
acin¼
a a ecuaţiei caracteristice (3.19) atunci:
x
yp (x) = e [Qm (x) cos x + Rm (x) sin x]

(b) dac¼
a + i este r¼
ad¼
acin¼
a a ecuaţiei caracteristice (3.19) atunci:
x
yp (x) = xe [Qm (x) cos x + Rm (x) sin x]

16