Curs 6

Modele matematice guvernate de

ecuaţii diferenţiale de ordinul II

6.1 Mişcarea unui corp sub acţiunea unei forţe

Mişcarea unui corp sub acţiunea unei forţe

Se consider¼
a un corp de mas¼
a m asupra c¼
aruia acţioneaz¼
a o forţ¼
a F . Not¼
am prin

x (t) poziţia corpului la momentul t

x0 poziţia corpului la momentul iniţial t0 = 0
v0 viteza corpului la momentul iniţial t0 = 0

Întrucât la momentul iniţial t0 = 0 poziţia corpului este x0 atunci avem condiţia

x (0) = x0 : (6.1)

Dac¼a la momentul t poziţia corpului este x (t) iar la momentul t + t poziţia corpului
este x (t + t) atunci viteza medie pe intervalul de timp t este raportul dintre distanţa
parcus¼a şi intervalul de timp în care aceasta a fost parcurs¼
a, adic¼
a

x (t + t) x (t)
vm = :
t
1
Pentru a determina viteza instantanee a corpului la momentul t facem t ! 0 şi obţinem
x (t + t) x (t)
v (t) = lim vm = lim = x0 (t) :
t!0 t!0 t
Ştiind c¼
a la momentul iniţial t0 = 0 corpul are viteza iniţial¼
a v0 atunci obţinem condiţia

x0 (0) = v0 : (6.2)

În mod similar se deduce şi expresia acceleraţiei. Acceleraţia medie pe intervalul de timp
t este variaţia vitezei de la momentul t la momentul t + t raportat¼ a la intervalul de
timp corespunz¼ ator, adic¼ a
v (t + t) v (t)
am = ;
t
iar acceleraţia instantanee la momentul t se obţine f¼ acând t ! 0 în aceast¼ a expresie,
deci
v (t + t) v (t)
a (t) = lim = v 0 (t) = x00 (t) :
t!0 t
Ecuaţia mişc¼arii se obţine din legea lui Newton

F~ = m ~a:

În general, forţa ce acţioneaz¼

a asupra corpului nu este constant¼ a, acesta poate s¼
a depind¼
a
de timp, de poziţia corpului sau de viteza corpului, adic¼ a forţa este o funcţie

F = F (t; x (t) ; x0 (t)) :

Înlocuind în legea lui Newton şi ad¼

augând condiţiile iniţiale (6.1), (6.2) obţinem modelul
matematic ce descrie mişcarea unui corp sub acţiunea unei forţe
8
< m x00 (t) = F (t; x (t) ; x0 (t))
x (0) = x0 (6.3)
: 0
x (0) = v0

dat printr-o problem¼ a Cauchy ataşat¼a unei ecuaţii diferenţiale de ordinul II.
Se ştie c¼
a exist¼
a un num¼ar mic de ecuaţii diferenţiale de ordinul II rezolvabile, ceea ce
înseamn¼ a c¼
a soluţia modelului (6.3) poate … obţinut¼ a doar în anumite cazuri particulare,
cazuri în care ecuaţia diferenţial¼
a este rezolvabil¼
a. Cel mai simplu caz este situaţia în care
forţa este o funcţie constant¼a, (cu alte cuvinte acceleraţia corpului este constant¼ a),

F (t; x (t) ; x0 (t)) F;

ecuaţia diferenţial¼
a …ind de tipul (3.1) (vezi Cursul 3)
F
x00 (t) = :
m
Soluţia se obţine prin integrarea succesiv¼
a
Z
0 F F
x (t) = dt + c1 = t + c1
m m

2
 Z
F F t2
x (t) = t + c1 dt + c2 = + c1 t + c2 ; c1 ; c2 2 R:
m m 2
Folosind condiţiile iniţiale (6.1), (6.2) obţinem valorile constantelor de integrare

x (0) = x0 =) c2 = x0 ;

x0 (0) = v0 =) c1 = v0 ;
ceea ce înseamn¼
a c¼
a în cazul forţei constante F soluţia modelului (6.3) este de forma
F t2
x (t) = + v0 t + x0 . (6.4)
m 2

6.2 Pendulul matematic (pendulul lui Galileo)

Pendulul matematic (pendulul gravitaţional)

Pendulul matematic sau pendulul gravitaţional este un sistem …zic format dintr-un
punct material de mas¼ a m suspendat print-un …r inextensibil şi de mas¼ a neglijabil¼a de
lungime l care oscileaz¼ a în plan vertical , sub acţiunea greut¼ aţii sale. Consider¼ am cazul
ideal, cazul în care forţele de frecare sunt neglijate. L¼asat liber, corpul r¼ amâne în echilibru
în poziţie vertical¼
a. Dac¼ a îl deviem din poziţia de echilibru, asupra acelui corp acţioneaz¼ a
o forţ¼
a Gt (obţinut¼a din descompunerea forţei de greutate dup¼ a direcţia …rului şi direcţia
tangenţial¼a) care tinde s¼a-l aduc¼ a din nou în poziţia de echilibru. Not¼ am prin

' (t) unghiul format de …r şi vertical¼

a la momentul t
'0 unghiul format de …r şi vertical¼
a la momentul iniţial t0 = 0
ceea ce implic¼
a consdiţia iniţial¼
a
' (0) = '0 : (6.5)
Distanţa parcurs¼
a de corp este

s = s (t) = l ' (t) ;

viteza este dat¼

a de
v = s0 (t) = l '0 (t) :

3
Dac¼
a viteza iniţial¼
a a corpului la momentul iniţial t0 = 0 este v0 atunci obţinem condiţia

s0 (0) = l '0 (0) = v0 ;

adic¼
a
v0
'0 (0) = : (6.6)
l
Acceleraţia corpului este
a = s00 (t) = l '00 (t) :
Legea mişc¼
arii se obţine din legea lui Newton

m ~a = F~ ;

în acest caz forţa ce acţioneaz¼

a asupra corpului este forţa tangenţial¼
a Gt orientat¼
a în sens
opus creşterii unghiului ' (t) considerat sens pozitiv, deci trebuie luat¼ a cu semnul " ":

F~ = G
~t = m g sin (' (t)) :

Astfel, avem

m ~a = F~ =) m s00 (t) = G
~ t =) m l '00 (t) = m g sin (' (t)) ;

adic¼
a obţinem ecuaţia diferenţial¼
a
g
'00 (t) + sin (' (t)) = 0 (6.7)
l
cunoscut¼ a sub numele de ecuaţia pendulului neliniar, din cauza termenului sin (' (t))
aceast¼ a ecuaţie este o ecuaţie diferenţial¼
a neliniar¼
a de ordinul II. Dac¼
a ad¼
aug¼
am şi condiţi-
ile iniţiale (6.5), (6.6) obţinem modelul matematic al pendulului matematic neliniar:
8 00 g
< ' (t) + l sin (' (t)) = 0
' (0) = '0 (6.8)
: 0 v0
' (0) = l

În cazul modelului pendulului neliniar rezolvarea ecuaţiei diferenţiale revine la calculul

unor integrale eliptice de speţa întâi. Pentru simpli…carea lucrurilor vom considera cazul
oscilaţiilor mici.

Cazul oscilaţiilor mici

În cazul oscilaţiilor mici, adic¼

a în cazul în care unghiul ' (t) este mic atunci se poate
aproxima
sin (') ' '
şi astfel, ecuaţia (6.7) devine
g
'00 (t) +' (t) = 0: (6.9)
l
Aceast¼ a ecuaţie, cunoscut¼
a sub numele de ecuaţia pendulului liniar, este o ecuaţie difer-
enţial¼
a liniar¼
a omogen¼ a cu coe…cienţi constanţi de ordinul II, deci este una rezolvabil¼
a.
Notând prin
g
!2 =
l
4
 g g
(valoarea l
> 0, din aceast¼
a cauz¼
a lu¼
am l
= ! 2 ), ecuaţia devine

'00 (t) + ! 2 ' (t) = 0

cu ecuaţia caracteristic¼
a
r2 + ! 2 = 0
ale c¼
arei r¼
ad¼
acini sunt
r1;2 = i !;
deci sistemul fundamental de soluţii este format din funcţiile

'1 (t) = cos (!t) ; '2 (t) = sin (!t) ;

iar soluţia general¼

a a ecuaţiei va … o combinaţie liniar¼
a a acestora, adic¼
a

' (t) = c1 cos (!t) + c2 sin (!t) ;

constantele c1 şi c2 se determin¼

a din condiţiile iniţiale (6.5), (6.6):

' (0) = '0 =) c1 = '0 ;

v0 v0 v0
'0 (0) = =) c2 ! = =) c2 =
l l !l
deci soluţia modelului pendulului liniare este
v0
' (t) = '0 cos (!t) + sin (!t) : (6.10)
!l

Pentru a înţelege mai bine soluţia modelului facem urm¼ atoarele substituţii:
8 q
< R = ' 2 + v0 2
'0 = R cos ( ) 0 !l
v0 ()
!l
= R sin ( ) : = arctg v0
'0 !l

în termenii acestor notaţii

R aplitudinea mişc¼
arii (unghiul maxim al oscilaţiei)
faza mişc¼
arii

soluţia (6.10) devine

v0
' (t) = '0 cos (!t) + sin (!t) = R (cos (!t) cos ( ) + sin (!t) sin ( ))
!l

' (t) = R cos (!t ): (6.11)

Aceast¼
a form¼
a a soluţiei ne arat¼
a c¼
a mişcarea este una periodic¼
a între valorile R şi R.

5
 Soluţia pendulului liniar în termenii aplitudinii R şi fazei .

Parametrul ! se numeşte fecvenţa unghiular¼ a şi arat¼

a cât de repede oscileaz¼
a pendulul,
cu cât aceast¼
a valoare este mai mare cu atât avem un num¼ ar de mai mare de oscilaţii.
Soluţia pendulului liniar este o funcţie periodic¼
a cu perioada
s
2 l
T = =2
! g

şi se observ¼
a c¼
a, înpcazul oscilaţiilor mici, perioada nu depinde masa corpului aceasta …ind
proporţional¼a cu l.

6.3 Pendulul armonic f¼

ar¼
a frecare

Pendulul armonic f¼
ar¼
a frecare.

Se consider¼a un resort de care se suspend¼ a un corp de mas¼ a m. Dup¼a suspendarea

corpului resortul are o alungire L în poziţia de echilibru. Dac¼
a scoatem corpul din poziţia

6
de echilibru acesta va efectua o mişcare de revenire c¼atre poziţia de echilibru. Pentru
simplitate, vom neglija forţele de frecare. Not¼
am prin

x (t) alungirea resortului faţ¼

a de poziţia de echilibru la momentul t

Dac¼
a la momentul iniţial t0 = 0 alungirea resortului faţ¼
a de poziţia de echilibru este x0
atunci avem condiţia iniţial¼
a
x (0) = x0 : (6.12)
De asemenea, este posibil ca la momentul iniţial t0 = 0 corpului s¼ a i se imprime şi o
anumit¼a vitez¼
a iniţial¼
a v0 . Întrucât deplasarea corpului este dat¼
a prin funcţia x (t) atunci
a prin x0 (t) şi, deci, la momentul iniţial mai avem şi condiţia
viteza este dat¼

v (0) = x0 (0) = v0 (6.13)

Legea mişc¼
arii se obţine din legea lui Newton

m ~a = F~ ;

acceleraţia corpului …ind dat¼

a de
a (t) = x00 (t) ;
iar forţa F este diferenţa dintre greutatea corpului G şi forţa elastic¼
a a resortului Fe care
se opune alungirii acestuia
F = G Fe :
Se ştie c¼
a forţa elastic¼
a se obţine din legea lui Hooke care spune c¼a aceasta este pro-
porţional¼
a cu alungirea resortului. În poziţia de echilibru, când alungirea resortului este
L, greutatea corpului este egal¼ a cu forţa elastic¼
a

G = Fe =) mg = kL:

Din aceast¼ a relaţie deducem c¼

a valoarea constantei de elasticitate k a resortului este dat¼
a
de relaţia
k=:
La momentul t când corpul este scos din poziţia de echilibru alungirea resortului este
L + x (t) ceea ce înseamn¼
a c¼
a forţa ce acţioneaz¼
a asupra corpului are expresia
mg
F = G Fe = mg k (L + x) = mg (L + x)
L
mg mg
= mg mg x= x:
L L

Înlocuind în legea lui Newton obţinem

mg
m ~a = F~ =) m x00 (t) = x (t)
L
sau
g
x00 (t) + x (t) = 0: (6.14)
L
7
Vom nota prin r
g
!0 = ; (6.15)
L
parametrul ! 0 se numeşte frecvenţa natural¼a a pendulului armonic. Astfel din (6.14) şi
condiţiile iniţiale (6.12), (6.13) obţinem modelul matematic al pendulului armonic f¼ ar¼
a
frecare dat printr-o problem¼ a Cauchy ataşat¼ a unei ecuaţii liniare omogene de ordinul II
cu coe…cienţi constanţi 8 00
< x (t) + ! 20 x (t) = 0
x (0) = x0 (6.16)
: 0
x (0) = v0
Rezolvarea acesteia este identic¼ a cu rezolvarea problemei Cauchy din cazul pendulului
matematic liniar. Ecuaţia caracteristic¼ a ataşat¼
a ecuaţiei diferenţiale liniare omogene este
r2 + ! 20 = 0 (6.17)
cu r¼
ad¼
acinile
r1;2 = i !0;
deci sistemul fundamental de soluţii este format din funcţiile
x1 (t) = cos (! 0 t) ; '2 (t) = sin (! 0 t) ;
iar soluţia general¼
a a ecuaţiei va … o combinaţie liniar¼
a a acestora, adic¼
a
x (t) = c1 cos (! 0 t) + c2 sin (! 0 t) ;
constantele c1 şi c2 se determin¼
a din condiţiile iniţiale (6.12), (6.13):
x (0) = x0 =) c1 = x0 ;
v0
x0 (0) = v0 =) c2 ! 0 = v0 =) c2 =
!0
deci soluţia modelului pendulului liniare este
v0
x (t) = x0 cos (! 0 t) + sin (! 0 t) : (6.18)
!0
Şi în acest caz putem folosi substituţii similare cu cele din cazul pendulului matematic
liniar: 8 r
>
< R = x 2 + v0 2
x0 = R cos ( ) 0 !0
v0 ()
= R sin ( ) >
:
!0 = arctg x0v!0 0
parametrii R şi având urm¼
atoarea semni…caţie
R aplitudinea mişc¼
arii (alungirea/comprimarea maxim¼
a a resortului)
faza mişc¼
arii
soluţia (6.18) devine
v0
x (t) = x0 cos (! 0 t) + sin (! 0 t) = R (cos (! 0 t) cos ( ) + sin (! 0 t) sin ( ))
!0
x (t) = R cos (! 0 t ): (6.19)
Aceast¼
a form¼
a a soluţiei ne arat¼
a c¼
a mişcarea este una periodic¼
a între valorile R şi R.

8
 Soluţia pendulului armonic f¼
ar¼
a frecare în termenii amplitudinii R şi fazei .

6.4 Pendulul armonic cu frecare

Pendulul armonic cu frecare.

În cazul în care este luat¼ a în calcul şi forţa de frecare cu mediul în care este pus
pendulul (aer, lichid, etc) avem c¼
a forţa ce acţioneaz¼
a asupra corpului la momentul t este
dat¼
a de
F =G Fe Ff :

Forţa de frecare se poate presupune c¼

a este proporţional¼
a cu viteza corpului la momentul
respectiv, adic¼a
Ff = v (t) = x0 (t) ;

unde este coe…cientul de frecare. Ţinând cont de expresia forţei elastice Fe care are

9
aceeaşi expresie ca şi în cazul f¼
ar¼
a frecare şi înlocuind în legea lui Newton obţinem:
m ~a = F~ =) m x00 (t) = mg k (L + x (t)) x0 (t) =)
mg
=) m x00 (t) = mg (L + x (t)) x0 (t)
L
mg
=) m x00 (t) = mg mg x (t) x0 (t)
L
mg
=) m x00 (t) = x (t) x0 (t)
L
adic¼
a
g
x00 (t) + x0 (t) +
x (t) = 0: (6.20)
m L
p
Notând cu = m şi folosind frecvenţa natural¼ a a resortului (6.15) ! 0 = Lg şi condiţiile
iniţiale (6.12), (6.13) obţinem modelul matematic al pendulului armonic f¼ ar¼
a frecare
8 00
< x (t) + x0 (t) + ! 20 x (t) = 0
x (0) = x0 (6.21)
: 0
x (0) = v0
care este tot o problem¼ a Cauchy ataşat¼ a unei ecuaţii diferenţiale liniare omogene de
ordinul II cu coe…cienţi constanţi, spre deosebire de cazul anterior mai apare termenul
datorat forţei de frecare x0 (t). Ecuaţia caracteristic¼
a ataşat¼
a ecuaţiei diferenţiale liniare
omogene este:
r2 + r + ! 20 = 0 (6.22)
cu
2
= 4! 20 :
Evident, trebuie f¼ acut¼a o discuţie dup¼ a semnul lui ce modi…c¼a natura r¼ ad¼acinilor
ecuaţiei caracteristice şi implicit forma sistemului fundamental de soluţii. Astfel avem:
2
I. > 0 () > 4! 20 (cazul supra-amortiz¼
arii sau a frân¼
arii în excces)
În acest caz ecuaţia caracteristic¼a (6.22) are dou¼ a r¼ ad¼acini reale distincte de forma
p 2
4! 20
r1;2 =
2
deci soluţia este de forma
x (t) = c1 er1 t + c2 er2 t ;
unde constantele c1 , c2 depind de valorile poziţiei iniţiale x0 şi vitezei iniţiale v0 , ele
…ind soluţii ale sistemului
c1 + c2 = x0
r1 c 1 + r2 c 2 = v 0
Se observ¼
a c¼
a
r1;2 < 0
ceea ce implic¼
a
lim x (t) = 0
t!+1
cu alte cuvinte resortul revine în timp c¼atre poziţia de echilibru f¼
ar¼
a a avea oscilaţii
în jurul poziţiei de echilibru. În funcţie de valorile x0 şi v0 putem avea una din
situaţiile prezentate în gra…cele de mai jos:

10
 Resortul revine la poziţia de Resortul se comprim¼ a dep¼
aşind
Resortul se mai alungeşte din echilibru, viteza iniţial¼
a v0 nu poziţia de echilibru din cauza
cauza vitezei iniţiale v0 mari este su…cient de mare astfel vitezei iniţiale v0 negative dup¼ a
(pozitive) dup¼a care revine la încât s¼
a mai alungeasc¼ a care revine la poziţia de
poziţia de echilibru. resortul. echilibru.

2
II. = 0 () > 4! 20 (cazul amortiz¼
arii critice sau a frân¼
arii critice)
În acest caz ecuaţia caracteristic¼
a (6.22) are o r¼
ad¼
acin¼
a real¼
a dubl¼
a

r1 = r2 = < 0;
2
deci soluţia ecuaţie este de forma
t t t
x (t) = c1 e 2 + c2 te 2 =e 2 (c1 + c2 t) ;

unde constantele c1 , c2 depind de valorile poziţiei iniţiale x0 şi vitezei iniţiale v0 , ele
…ind soluţii ale sistemului

c1 = x0 c1 = x0
=)
c
2 1
+ c2 = v0 c2 = v0 + 2 x0

Şi în acest caz avem c¼

a
lim x (t) = 0
t!+1

adic¼
a resortul revine în timp c¼ atre poziţia de echilibru f¼
ar¼
a a avea oscilaţii în jurul
poziţiei de echilibru, în funcţie de valorile x0 şi v0 putem întâlni, din nou, una din
situaţiile din cazul spupra-amortiz¼ arii.
2
III. < 0 () < 4! 20 (cazul amortiz¼
arii slabe sau a frân¼
arii slabe)
În acest caz ecuaţia caracteristic¼
a (6.22) are dou¼a r¼
ad¼
acini complexe conjugate de
forma p 2
i 4! 20
r1;2 = = i !;
2 2
11
unde prin ! am notat
p 2
4! 20
!= :
2
Soluţia este de forma

t
x (t) = e 2 (c1 cos (!t) + c2 sin (!t)) ; (6.23)

unde constantele c1 , c2 depind de valorile poziţiei iniţiale x0 şi vitezei iniţiale v0 , ele
…ind soluţii ale sistemului

c1 = x0 c1 = x0
=) : (6.24)
c
2 1
+ !c 2 = v0 c2 = !1 v0 + 2 x0

Dac¼
a utiliz¼
am substituţiile
( p
c1 = R cos ( ) R = c21 + c22
() c2
c2 = R sin ( ) = arctg c1

pentru valorile c1 şi c2 date de (6.24) atunci expresia soluţiei (6.23) devine

t
x (t) = R e 2 cos (!t ) (6.25)

ceea ce ne arat¼
a c¼
a mişcarea nu este periodic¼
a, dar apar oscilaţii în jurul poziţiei de
echilibru acestea atenuându-se in timp întrucât

lim x (t) = 0:
t!+1

Soluţia pendului armonic cu frecare în cazul amortiz¼

arii slabe.

12
6.5 Pendulul armonic. Oscilaţii forţate

Pendulul armonic f¼
ar¼
a frecare asupra c¼
aruia acţioneaz¼
a o forţ¼
a periodic¼
a Fp .
Se consider¼
a pendulul armonic f¼ar¼
a frecare studiat in paragraful 6.3 şi presupunem c¼
a,
în plus, mai acţioneaz¼
a asupra acestuia o forţ¼
a periodic¼
a Fp de forma:
Fp = A cos (!t) :
Astfel, forţa care acţioneaz¼
a asupra corpului este:
F =G Fe + Fp ;
înlocuind în legea lui Newton deducem:
m ~a F~ =) m x00 (t) = mg k (L + x (t)) + A cos (!t) =)
=
mg
=) m x00 (t) = mg (L + x (t)) + A cos (!t)
L
mg
=) m x00 (t) = mg mg x (t) + A cos (!t)
L
mg
=) m x00 (t) = x (t) + A cos (!t)
L
sau
g A
x00 (t) + x (t) = cos (!t) :
L m
Folosind notaţiile r
g A
!0 = ; a=
L m
obţinem modelul mişc¼
arii
8 00
< x (t) + ! 20 x (t) = a cos (!t)
x (0) = x0 (6.26)
: 0
x (0) = v0
Se observ¼ a c¼
a în acest caz ecuaţia diferenţial¼
a este una liniar¼
a neomogen¼
a cu coe…cienţi
constanţi ceea ce înseamn¼ a c¼
a soluţia general¼a este de forma
x (t) = xo (t) + xp (t)

13
unde xo (t) este soluţia general¼
a a ecuaţiei liniare omogene

x00 (t) + ! 20 x (t) = 0;

iar xp (t) este o soluţie particular¼

a a ecuaţiei liniare neomogene

x00 (t) + ! 20 x (t) = a cos (!t) :

Din paragraful 6.3 ştim c¼

a soluţia general¼
a a ecuaţiei liniare omogene xo (t) este de forma

xo (t) = c1 cos (! 0 t) + c2 sin (! 0 t) ; c1 ; c2 2 R:

Pentru determinarea soluţiei particulare xp (t) a ecuaţiei liniare neomogene aplic¼

am metoda
coe…cienţilor nedeterminaţi întrucât f (t)

f (t) = a cos (!t) = e0 t P0 (t) cos (!t)

se încadreaz¼a in Cazul III (vezi Cursul 3, Cazuri speciale de determinare a lui yp (metoda
coe…cienţilor nedeterminaţi)). În acest caz trebuie veri…cat dac¼
a

0+i ! =i !

este sau nu este rad¼acin¼

a a ecuaţiei caracteristice (6.17) ataşate ecuaţiei liniare omogene.
Ecuaţia caracteristic¼
a corespunz¼atoare ecuaţiei liniare omogene este:

r2 + ! 20 = 0

cu r¼
ad¼
acinile
r1;2 = i !0;
astfel avem de studiat dou¼
a cazuri posibile:

I. Cazul ! 6= ! 0
Dac¼a ! 6= ! 0 atunci suntem în Cazul III - (a), deci soluţia particular¼
a xp (t) este de
forma:
xp (t) = cos (!t) + sin (!t) :
Determin¼
am parametrii şi din condiţia ca xp (t) s¼
a satisfac¼
a ecuaţia liniar¼
a
neomogen¼
a, adic¼
a
x00p (t) + ! 20 xp (t) = a cos (!t) :
Avem c¼
a

x0p (t) = ! sin (!t) + ! cos (!t)

x00p (t) = ! 2 cos (!t) ! 2 sin (!t) :

Înlocuind în ecuaţie obţinem

! 2 cos (!t) ! 2 sin (!t) + ! 20 ( cos (!t) + sin (!t)) = a cos (!t)

! 20 !2 cos (!t) + ! 20 !2 sin (!t) = a cos (!t)

14
Cum aceast¼a relaţie este o identitate atunci avem urm¼
atoarele relaţii asupra coe…-
cienţilor
(! 20 ! 2 ) = a
(! 20 ! 2 ) = 0
de unde deducem c¼
a ( a
=
! 20 !2
=0
deci soluţia particular¼
a în acest caz este
a
xp (t) = cos (!t) ;
! 20 !2
iar soluţia general¼
a corespunz¼
atoare este
a
x (t) = c1 cos (! 0 t) + c2 sin (! 0 t) + cos (!t) ;
! 20 !2
c1 , c2 determinându-se din condiţiile iniţiale.
Consider¼am mai departe cazul particular al condiţiilor iniţiale x0 = 0 şi v0 = 0
(resortul este în poziţia de echilibru f¼
ar¼
a vitez¼
a iniţial¼
a), adic¼
a
x (0) = 0
x0 (0) = 0
Folosind aceste condiţii iniţiale obţinem:
( a ( a
c1 + 2 = 0 c 1 = 2
!0 !2 =) !0 !2
c2 ! 0 = 0 c2 = 0
deci soluţia corespunz¼atoare este de forma:
a a
x (t) = 2 2
cos (! 0 t) + 2 cos (!t)
!0 ! !0 !2
a
x (t) = 2
(cos (!t) cos (! 0 t))
!0 !2
Transformând diferenţa cos (!t) cos (! 0 t) în produs obţinem
2a (! 0 !) t (! 0 + !) t
x (t) = sin sin :
! 20 !2 2 2
Dac¼a ! 6= ! 0 , dar apropiate ca valori atunci j! ! 0 j are o valoare mic¼ a, iar ! + ! 0
(! 0 +!)t
are o valoare mult mai mare decât j! ! 0 j. În consecinţ¼ a, sin 2 este o funcţie
(! 0 !)t
care oscileaz¼ a mult mai rapid în comparaţie cu sin 2 . Astfel, mişcarea este o
oscilaţie rapid¼a cu frecvenţa !02+! , dar cu o amplitudine sinusoidal¼ a
2a (! 0 !) t
A (t) = sin
! 20 !2 2
care variaz¼
a lent. Acest tip de mişcare ce are o variaţie periodic¼
a de amplitudine se
numeşte soluţie pulsatorie sau "beat".

15
 Soluţie pulsatorie (beat).

II. Cazul ! = ! 0 (cazul de rezonanţ¼

a)
Dac¼a ! = ! 0 atunci suntem în Cazul III - (b), adic¼ a i ! = i ! 0 este soluţie de
ordin 1 a ecuaţiei caracteristice (6.17), deci soluţia particular¼
a xp (t) este de forma:
xp (t) = t ( cos (! 0 t) + sin (! 0 t)) ;
(pentru a pune mai bine în evidenţ¼a faptul c¼ a ! = ! 0 am înlocuit ! cu ! 0 ) parametrii
şi se determin¼a din condiţia ca xp (t) s¼ a satisfac¼
a ecuaţia liniar¼
a neomogen¼a,
adic¼a
x00p (t) + ! 20 xp (t) = a cos (! 0 t) :
Avem c¼
a
x0p (t) = cos (! 0 t) + sin (! 0 t) + t ( ! 0 sin (! 0 t) + ! 0 cos (! 0 t))
x00p (t) = 2 ( ! 0 sin (! 0 t) + ! 0 cos (! 0 t)) + t ! 20 cos (! 0 t) ! 20 sin (! 0 t) :

Înlocuind în ecuaţie obţinem

2 ( ! 0 sin (! 0 t) + ! 0 cos (! 0 t)) + t ( ! 20 cos (! 0 t) ! 20 sin (! 0 t)) +
+ ! 20 t ( cos (! 0 t) + sin (! 0 t)) = a cos (!t)
adic¼
a
2 ! 0 cos (! 0 t) 2 ! 0 sin (!t) = a cos (!t)
Cum aceast¼a relaţie este o identitate atunci avem urm¼
atoarele relaţii asupra coe…-
cienţilor ( a
2 !0 = a =
=) 2! 0
2 !0 = 0 =0
de unde obţinem c¼
a soluţia modelului în acest caz este de forma
a
x (t) = c1 cos (! 0 t) + c2 sin (! 0 t) + t sin (! 0 t)
2! 0
sau
a
x (t) = c1 cos (! 0 t) + c2 + t sin (! 0 t)
2! 0

16
c1 , c2 determinându-se din condiţiile iniţiale. Am v¼ azut în paragraful 6.3 c¼a în
lipsa unor forţe exterioare mişcarea este una oscilatorie a c¼ arei amplitudine R se
calculeaaz¼ a ca …ind r¼ ad¼
acina
p p¼ atrat¼ a a sumei p¼
atratelor coe…cienţilor funcţiilor
cos (! 0 t) şi sin (! 0 t) (R = c21 + c22 ). În cazul faţ¼a amplitudinea mişc¼
arii este
variabil¼ a s
2
2 a
R (t) = c1 + c2 + t
2! 0
de unde deducem c¼
a
s
2
a
lim R (t) = lim c21 + c2 + t = +1;
t!+1 t!+1 2! 0

adic¼
a amplitudinea mişc¼
arii creşte nelimitat. Evident, din punct de vedere …zic,
acest fenomen va duce la ruperea resortului.

Soluţia în cazul de rezonaţ¼

a.

17