Curelaru Elena Nicoleta AMG II A

Medicatia in bolile cardio-vasculare

Diuretice
Actiune : au drept scop eliminarea surplusului de apă din organism. Surplusul de apă se
manifestă ca o creștere în volumul circulant (a cantității de lichid din vasele de sânge) sau a
lichidelor din spațiul interstițial (între celulele din diverse țesuturi). Diureticele afectează și
balanța electrolitică a organismului, acționând în special pe concentrațiile sangvine de sodiu și
potasiu. Medicamentele diuretice pot fi utilizate în urgență sau recomandate pentru
tratamentul de fond al anumitor afecțiuni. În acest caz, auto-administrarea diureticului sub
formă de pilulă poate fi însoțită de un regim hidric și desodat (limitarea aportului de sare și/ sau
apă).

Indicatii: În funcție de clasă, indicațiile diureticelor pot fi:

• Diureticele osmotice: scăderea presiunii intraoculare sau intracraniene în anumite situații

clinice, insuficiența renală acută cu oligurie de cauză toxică sau ischemică

• Diuretice de ansă: insuficiența cardiacă congestivă, edemul pulonar acut, hipertensiunea

arterială, hipercalcemia, hiperpotasemia, intoxicația cu brumuri, fluor

• Diuretice tiazidice: hipertensiunea arterială, edemele de cauză renală, hepatică sau cardiacă,
diabet insipid nefrogen, nefrolitiaza ca rezultat al hipercalciuriei

• Diureticele economisitoare de potasiu: în asociere cu alt tip de diuretic, cu indicațiile

terapeutice ale acestuia, adjuvant în fibroza chistică (amilorid), diabet insipid cauzat de
intoxicația cu litiu, pseudo-hiperaldosteronism, hiperaldosteronism primar sau secundar
(spironolactona).

• Inhibitorii de anhidrază carbonică: nu sunt folosiți pentru proprietatea lor diuretică, ci ca și

tratament în glaucom, cistinurie, alcaloză metabolică sau boala acută de altitudine.

Mod de adminitrare: Medicamentele diuretice se administrează cel mai frecvent per os, sub
formă de pilule. Există însă și situații în care se urmărește acțiunea diuretică foarte rapidă, caz
în care se apelează la substanțele cu administrare intravenoasă (furosemid, bumetanide, acid
etacrinic).
Doze: Doza şi durata tratamentului depind de indicație şi sunt stabilite în mod individual de
către medic, pentru fiecare pacient în parte.

Efecte secundare: Efectele secundare datorate consumului de diuretice variază în funcție de

medicamente și doze. Cu toate acestea, reacțiile adverse frecvente includ următoarele:

• Durere de cap

• Vedere neclară

• Diaree

• Amețeli

• Hipotensiunea ortostatică.

Beta-blocante
Actiune : utilizată în tratamentul hipertensiunii arteriale, insuficienței cardiace, anginei
pectorale, infarctului de miocard.

Indicatii: Aceste medicamente mai pot fi indicate în tratamentul unor aritmii cardiace cum sunt
tahicardia atrială focală sau flutterul atrial și prevenirea fibrilației atriale în urma evenimentelor
precum infarctul miocardic, cardioversia electrică, intervenția chirurgicală. Medicamentele
beta-blocante sunt uneori utilizate pentru tratamentul simptomatic al glaucomului (aplicat
local), anxietății sau a hipertiroidiei.

Mod de administrare: Medicamentele beta-blocante pot fi administrate pe cale:

• Orală

• Intravenoasă: propranolol, sotalol, atenolol, esmolol, metoprolol

• Oftalmică (picături) : betaxolol

Doze : Majoritatea betablocantelor sunt luate o dată pe zi, în afară de anumite betablocante
care sunt utilizate în timpul sarcinii și Sotalol, care se administrează de 2 sau 3 ori pe zi.

Efecte secundare :

• Oboseală, amețeală, slăbiciune, vertij

• Extremități reci
• Uscăciunea mucoaselor (gură, nas, ochi)

Efecte adverse mai puțin frecvente:

• Bradicardie

• Episoade dispneice, wheezing

• Tumefiere la nivelul membrelor

• Insomnie, somn agitat

Efecte adverse rare:

• Gastrointestinale: greață, vărsături, diaree, constipație

• Psihice: depresie, confuzie, halucinații, pierderea memoriei

• Impotență

• Reacții alergice

Blocante ale canalelor de calciu:

Actiune : Grup de medicamente care inhiba influxul de ioni de calciu in fibrele musculare
netede si cardiace; de aceea, scad forta de contractie a muschiului cardiac, reduc conductia
impulsurilor in cord si produc vasodilatatie. In acest grup intra: amlodipina, diltiazem,
nicardipina, nifedipin, verapamil, care sunt utilizate in tratamentul hipertensiunii arteriale.

Indicatii : Blocantele canalelor de calciu au fost preconizate initial pentru terapia antianginoasa
si antiaritmica, dar actualmente indicatiile acestora vizeaza reperfuzia cerebrala, astmul
bronsic, dismenoreea, cefaleea, reactiile alergice, hipertermia maligna, agregarea plachetara.
Calciu-blocantele actioneaza selectiv, blocand influxul de calciu in majoritatea tesuturilor in
care potentialul de actiune este cuplat cu veriga efectoare, prin intermediul cationului
respectiv.

Mod de administrare: Blocantele de calciu se administreaza in mai multe doze pe zi, de obicei,
dupa masa. Atentie, grepfruitul, sucul de grepfruit si alcoolul interfera cu metabolizarea acestor
medicamente, de aceea trebuie evitate \n perioada tratamentului.

Doze: Nifedipina este primul reprezentant din clasa dihidropiridinelor. Ea se administreaza sub
forma de preparat retard (cu eliberare prelungita), in doza de 30-60 mg/zi. Poate produce
efecte adverse ca dureri de cap, ameteli, palpitatii, hipotensiune arteriala, cresterea frecventei
cardiace, edeme. Dihidropiridinele de generatia a doua (amlodipina, felodipina, isradipina,
lercanidipina) au un efect mai bun (sunt mai selective), o actiune prelungita si sunt mai usor
suportate de bolnav.

Verapamilul face parte din clasa fenilalkilaminelor. Este indicat in hipertensiune arteriala,
cardiopatie ischemica si tulburari de ritm (cu frecventa cardiaca mare). Se administreaza in doza
de 160-480 mg/zi . Poate avea efecte adverse: tulburari digestive (greata, constipatie), cefalee,
ameteli, scaderea marcata a frecventei cardiace, aparitia sau agravarea unui bloc
atrioventricular. Verapamilul interactioneaza cu alte medicamente cardiace, ca beta blocantele,
digoxinul, prazosinul sau chinidina, de aceea medicul trebuie informat in legatura cu toate
medicamentele folosite.

Diltiazemul face parte din clasa benzotiazepinelor. Are aceleasi indicatii ca verapamilul, dar e
mai usor de suportat, efectele adverse fiind rare. Se administreaza in doze de 120-240 mg/zi.
Interactioneaza cu alte medicamente ca betablocante, digoxin, antiaritmice (ca flecainida sau
disopiramida).

Efecte secundare : Poate produce efecte adverse ca dureri de cap, ameteli, palpitatii,
hipotensiune arteriala, cresterea frecventei cardiace, edeme .

IECA
Actiune :

Inhibitorii enzimei de conversie inhibă convertirea angiotensinei I, relativ inactivă, în

angiotensină II. Angiotensina II produce vasoconstricție directă la nivelul arteriolelor precapilare
și la nivelul venulelor postcapilare, inhibă recaptarea norepinefrinei, stimulează eliberarea
catecolaminelor de la nivelul medularei suprarenalelor, scade excreția de apă și sodiu,
stimulează sinteza și eliberarea de aldosteron și stimulează hipertrofia miocitelor și a celulelor
musculare netede. Prin reducerea cantității de angiotensină II se stimuleză natriureza, scăderea
tensiunii arteriale și previne remodelarea fibrei miocardice. Prin aceste efecte, scad presarcina
și postsarcina. De asemenea, se vorbește și despre efectul IECA asupra degradării bradikininei,
peptid cu rol în vasodilatație.

Indicatii :

Hipertensiune arterială

Insuficiență ventriculară stângă

Insuficiență cardiacă

Intervenții de revascularizare

Post infarct miocardic

Diabet zaharat

Mod de administrare

Inhibitorii enzimei de conversie sunt una din cele patru clase de medicamente administrate în
hipertensiunea arterială. Pe lângă aceștia se mai prescriu: beta-blocante, blocante ale canalelor
de calciu și diuretice tiazidice. Diureticele tiazidice și blocantele canalelor de calciu se folosesc
pentru tratamentul inițial la pacienții de culoare neagră.

Orice IECA se poate administra per os, cu excepția Enalaprilului care se poate da și intravenos.

Doze :

Dozele diferă în funcție de preparat, dar trebuie crescute la pacienții cu insuficiență cardiacă,
insuficiență renală și în pierderile excesive de sare.

Ramipril: 2,5 mg (maximum 20 mg)

Benzapril: 10 mg (maximum 80 mg/zi)

Enalapril: 5 mg (maximum 40 mg)

Lisinopril: 10 mg (maximum 80 mg)

Moexipril: 7,5 mg (maximum 30 mg)

Perindopril: 4 mg (maximum 16 mg)

Quinapril: 10-20 mg (maximum 8 mg)

Trandolapril: 1-2 mg (maximum 8 mg) (3)

Creșterea dozelor se face treptat, în mod uzual se adminstrează o doză dimineața. Ramiprilul
are ca și alternativă luarea unei doze seara, cu efect pozitiv asupra valorilor tensionale din ziua
următoare, efect similar cu cel al luării aceleași doze dimineața, dar cu impact mai mare asupra
valorilor tensiunii arteriale nocturne decât dacă se ia în doză unică, dimineața.

Efecte secundare

Tusea seacă (15%)

Angioedemul

Hipotensiune arterială

Amețeli

Digitalice
Actiune

Medicament utilizat in tratamentul insuficientei cardiace. Actiunea principala a digitalicelor este

aceea de a incetini frecventa cardiaca atunci cand inima este in fibrilatie auriculara rapida si, in
plus, de a creste intensitatea contractiilor inimii.

Indicatii :

Insuficiența cardiacă și tulburările de ritm atrial sunt principalele indicații clinice pentru
folosirea digitalicelor. În caz de insuficiență cardiacă congestivă cronică cu fibrilație atrială,
tonicardiacele (îndeosebi digoxina) intervin favorabil prin stimularea contracției miocardice și
prin reducerea frecvenței ventriculare.

Mod de administrare

Digitalicele pot fi administrate oral sau injectabil în funcție de preparat și de starea clinică în
care se află bolnavul. Pentru ca tratamentul să fie eficient, trebuie ca în organism să se
acumuleze o cantitate de glicozidă care să poată realiza compensarea. Fie se va realiza o
digitalizare rapidă cu un tratament de atac (doze mari într-un timp scurt), fie se apelează la o
digitalizare lentă, cu doze mai mici, în decursul a câtorva zile. După atingerea platoului necesar
compensării, dozele de întreținere corespund cantității eliminate în 24 de ore, avându-se în
vedere cantitatea totală din organism și proporția de epurare, caracteristică fiecărei glicozide.

Doze:

Toxicitatea digitalicelor este considerabilă. Se impune administrarea cu prudență a acestor

medicamente, deoarece dozele terapeutice sunt apropiate de cele toxice, indicele terapeutic
fiind de 2-3. Administrarea de digitalice este contraindicată la cei cu bradicardie sinusală, bloc
atrioventricular, aritmie ventriculară preexistentă, sindrom de preexcitație (WPW), în prezența
unui obstacol la ejecția din ventriculul stâng și în hipokaliemie severă. Totodată, folosirea
digitalicelor se face diferențiat, în funcție de situația clinică și de particularitățile diferitelor
glicozide - calea de administrare, rapiditatea și efectul.

Efecte secundare
La bolnavii digitalizați există o frecvență a reacțiilor adverse ce ajunge la 12-20%, principalele
tulburări toxice fiind reprezentate de: anorexie, greață, vărsături, dureri musculare,
discromatopsie, tulburări psihice (vârstinici), aritmii și tulburări de conducere la nivelul
miocardului. Această ordine simptomatică poate fi respectată în cazul instalării toxicității
digitalicelor, însă oricare dintre manifestările prezentate poate constitui un prim simptom al
intoxicației. Se recomandă oprirea temporară a tratamentului, urmând ca acesta să fie reluat
însă în doze mai mici.

Nitrati
Actiune:

Nitraţii organici acţionează asupra musculaturii netede vasculare, dilată venele şi arterele
periferice, precum şi vasele coronare, scăzând pre- şi postsarcina şi necesarul de oxigen al
inimii. Îmbunătăţesc circulaţia coronariană, oxigenarea miocardului ischemic, performanţa
cardiacă şi toleranţa la efort fizic.

Indicatii

Clasa de medicamente utilizate ca vasodilatatoare coronariene în prevenirea si tratamentul

crizelor angi-noase. In aceasta clasa sunt incluse: gliceril trinitrat, isosorbid dinitrat si isosorbid
mononitrat. . Derivati nitrati sunt indicati fie in cursul crizelor de angor sub forma lor cu actiune
rapida, fie in tratamentul de fond, de lunga durata, pentru a preveni recidivele, sub forma lor cu
actiune prelungita. Ei mai sunt folositi in tratamentul de completare in cursul insuficientei
cardiace, cronice sau acute (care provoaca un edem acut pulmonar).

Mod de administrare

In caz de criza, administrarea se face pe cale sublinguala (sub limba), sub forma de comprimate
sau de pulverizatii.

Doze

Dozele prea mari pot provoca hipotensiune arterială cu caracter ortostatic. În continuare se
produce o reacţie simpatică compensatorie cu tahicardie şi creşterea forţei contractile a
miocardului, ce determină un consum sporit al oxigenului.

La nitraţi organici se poate dezvolta o toleranţă progresivă. Acest fenomen este dependent de
doză şi timp, fiind caracteristic pentru formele de preparate care menţin concentraţii sanguine
ridicate.
Efecte secundare

Derivatii nitrati pot provoca destul de frecvent dureri de cap, bufeuri de caldura si inrosiri
cutanate, palpitatii sau chiar o scadere a tensiunii arteriale care declanseaza imediat o stare de
rau si necesita o ajustare a dozelor. Administrarea lor continua si prelungita risca sa duca la un
efect de toleranta si la o pierdere a eficacitatii, pe care o suspendare temporara a tratamentului
o poate restabili.

Bibliografie

http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/derivat-nitrat_3097

https://www.medichub.ro/reviste/farmacist-ro/tratamentul-farmacologic-in-bolile-
cardiovasculare-ischemice-id-2257-cmsid-62