CAPITOLUL IV

PROCEDURA VAMALÅ

Secţiunea 1
Declaraţia vamală şi controlul vamal

1.1. Declaraţia vamală

Valoarea în vamă se determină şi se declară de către importatori,
direct sau prin reprezentanţii autorizaţi ai acestora, care sunt obligaţi să
depună în vamă, împreună cu celelalte documente necesare vămuirii mărfii,
o declaraţie pentru valoarea în vamă, însoţită de facturi sau alte documente
de plată a mărfii şi a cheltuielilor pe parcurs extern aferente acesteia. În
declaraţia vamală trebuie să se înscrie încadrarea tarifară, valoarea în vamă
a mărfurilor şi bunurilor, coeficientul tarifar, cuantumul taxelor vamale,
precum şi felul, numărul şi data instrumentului de plată. Declaraţia vamală
trebuie să fie însoţită de dovada plăţii taxelor vamale datorate.

1.2. Control vamal

Organele vamale au competenţa de a verifica încadrarea tarifară,
calculul taxelor vamale înscrise în declaraţia vamală şi urmăresc încasarea
acestora. Mai mult, organele vamale au dreptul să efectueze verificări şi
investigaţii privind aplicarea Tarifului vamal de import, atât în momentul
vămuirii, cât şi ulterior, la vamă sau la sediul importatorilor. Dreptul de
verificare ulterioară poate fi exercitat în decursul unei perioade de 5 ani de
la data intrării în ţară a mărfurilor sau a bunurilor.
În scopul exercitării dreptului de verificare, importatorii şi
comisionarii în vamă sunt obligaţi să păstreze şi să pună la dispoziţia
organelor vamale toate documentele care se referă la mărfurile importate.

1.3. Liberul de vamă

Liberul de vamăxliii este actul prin care autoritatea vamală lasă la
dispoziţia titularului declaraţiei vamale mărfurile vămuite, în scopul
prevăzut de regimul vamal sub care acestea au fost plasate.
Mărfurile se consideră legal introduse pe baza liberului de vamă, care
se acordă în scris, dacă sunt îndeplinite condiţiile de acordare şi efectuare a
operaţiunilor de vămuire, şi numai după prezentarea documentelor legale
care atestă efectuarea plăţii datoriei vamalexliv.
Până la apariţia în extrasul de cont al biroului vamal a sumelor
reprezentând cuantumul datoriilor vamale acordate de către debitor şi a
drepturilor cuvenite bugetului public, liberul de vamă este revocabil.
Pentru ca liberul de vamă să fie acordat, autoritatea vamală trebuie să
verifice dacă:
a) felul mărfurilor constatate la controlul vamal corespunde cu cel
înscris în declaraţia vamalăxlv;
b) cantitatea mărfurilor înscrisă în documentele de transport şi în
facturi corespunde cu cea din declaraţia vamală;
c) numărul şi valabilitatea licenţei, înscrise în declaraţia vamală,
corespund cu datele din licenţă în cazul în care normele legale prevăd
existenţa unei licenţe.
La importul de mărfuri se mai verifică şi clasificarea tarifară, valoarea
în vamăxlvi, taxa vamală şi, după caz, originea mărfurilor, cuantumul
drepturilor de import, felul, numărul şi data instrumentului de plată. În cazul
exportului de mărfuri, în cazul unor condiţii sau restricţii se verifică şi
clasificarea tarifară a mărfurilor.
În cazul persoanelor fizice, liberul de vamă se acordă în scris, pentru
bunurile supuse taxelor vamale şi, verbal, în celelalte cazuri.

1.4. Titluri executorii

Declaraţiile vamale şi actele constatatoare ale organelor vamale
privind taxele şi drepturile cuvenite bugetului de stat, constituie titluri
executoriixlvii. Băncile au obligaţia de a pune în aplicare aceste titluri, fără a
solicita acceptul plătitorului.
Secţiunea 2
Principalele moduri de stingere a datoriei vamale

2.1. Plata taxelor vamale

Plata taxelor vamale se face în contul unităţii care a efectuat vămuirea,
prin folosirea formelor şi instrumentelor de decontare care asigură cu
anticipaţie sumele necesare efectuării plăţilor. Diferenţele în minus
constatate la verificarea taxelor vamale se plătesc în termen de 7 zile de la
data comunicării, iar diferenţele în plus se restituie în acelaşi termen sau se
compensează cu taxe ulterioare, la cererea importatorului.
Diferenţele de taxe se stabilesc în termen de 5 ani de la data vămuirii.
 Neplata la termen a taxelor vamale şi a altor drepturi cuvenite
bugetului de stat atrage majorarea sumei de plată pentru fiecare zi de
întârzierexlviii. Calculul majorărilor de întârziere se face din ziua imediat
următoare expirării termenului legal de plată până în ziua plăţii taxei
datorate, inclusiv, iar cuantumul acestora se suportă, în toate cazurile, de
către importatori.

2.2. Stingerea datoriei vamale

Legea privind Codul vamal al României prevede cazuri specifice de
stingere a datoriei vamale. Astfel, datoria vamală se stinge prin:
a) plata acesteia, în condiţiile arătate mai sus;
b) renunţarea la încasare, atunci când se constată că este nedatorată;
c) anularea ca o consecinţă a anulării declaraţiei vamale;
d) împlinirea termenului de prescripţie extinctivă;
e) insolvabilitatea debitorului, constatată pe cale judecătorească;
f) confiscarea definitivă a mărfurilor;
g) distrugerea mărfurilor din dispoziţia autorităţii vamale sau
abandonarea acestora în favoarea statului;
h) distrugerea sau pierderea mărfurilor, datorită forţei majore sau
cazului fortuit;
i) scăderea cantitativă a mărfurilor, datorită unor factori naturali,
peste partea corespunzătoare procentului de scădere.
Stingerea datoriei vamale în cazurile prevăzute la lit.g) – i) operează
numai dacă situaţiile s-au produs înainte de acordarea liberului de vamă.

2.3. Prescripţia extinctivă

Termenul de prescripţie a dreptului de a cere plata taxelor vamale este
de 5 ani şi curge de la data acceptării şi înregistrării declaraţiei vamale de
import. Termenele prevăzute în Codul vamal al României şi în alte
reglementări vamale se calculează potrivit normelor stabilite de Codul de
procedură civilăxlix.
 Secţiunea 3
Căi de atac

3.1. Căi de atac. Enumerare

Codul vamal al României instituia un sistem propriu de căi de atacl
împotriva actelor emise de autoritatea vamală, în cadrul aplicării reglementărilor
vamale, derogatoriu faţă de sistemul căilor de atac de drept comun.
Prin Legea nr.506/2001, pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a
Guvernului nr.13/2001 privind soluţionarea contestaţiilor împotriva
măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de
organele Ministerului Finanţelor Publice se abrogă dispoziţiile anterioare
din Codul vamal, instituindu-se o procedură fiscală unică în materie fiscală,
valabilă şi în dreptul vamalli.
Sunt stabilite următoarele căi de atac:
a) o cale administrativă de atac, denumită “contestaţie” şi
b) două căi judiciare de atac.
3.1.1.Calea administrativă
Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.13/2001 prevede o singură cale
administrativ-jurisdicţională de atac constând în contestaţia prin care se
poate solicita diminuarea sau anularea, după caz, a impozitelor, taxelor,
datoriei vamale, contribuţiilor la fondurile speciale, a majorărilor de
întârziere sau a penalităţilor ori a altor forme constatate şi aplicate, precum
şi a altor măsuri dispuse de organele Ministerului Finanţelor Publice
abilitate să efectueze acte de control sau de impunere.
Contestaţia poate avea ca obiect şi modul de stabilire a taxei judiciare
de timbru, precum şi actele de constatare în cazul rambursării taxei pe
valoarea adăugată.
Căile de atac privind amenzile, confiscările şi alte măsuri
complementare aplicate de organele Ministerului Finanţelor Publice nu fac
obiectul contestaţiei reglementată de Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului
nr.13/2001, ci sunt supuse dispoziţiilor dreptului comun.
Este instituită scutirea de taxe de timbru pentru contestaţia prevăzută
de Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.13/2001.
Contestaţia se formulează în scris şi ea nu poate avea ca obiect alte
sume şi măsuri decât cele stabilite prin actul atacat.
 Termenul pentru depunerea contestaţiei este de 15 zile de la
comunicarea actului atacat, la organul emitent al acestuia. Se prevede expres
sancţiunea decăderii pentru nerespectarea termenului.
Contestaţiile trimise prin poştă se consideră formulate în termen, dacă
au fost predate cu scrisoare recomandată la oficiul poştal înainte de
expirarea acestuia.
Competenţa de soluţionare a contestaţiilor este diferită, în raport de
cuantumul sumei ce formează obiectul căii de atac.
Astfel, contestaţiile care au ca obiect sume al căror cuantum este de
până la 500 milioane lei sunt de competenţa de soluţionare a organelor
specializate din cadrul direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene,
respectiv a municipiului Bucureşti, după caz, în a căror rază teritorială îşi
are domiciliul sau sediul contestatorul.
În schimb, contestaţiile care au ca obiect sume al căror cuantum este
de 500 milioane lei sau mai mare şi cele formulate împotriva actelor
întocmite de organele de control din cadrul aparatului central al
Ministerului Finanţelor Publice, indiferent de sumă, se soluţionează de
către organele specializate din cadrul Ministerului Finanţelor Publice.
Observăm că pentru Ministerul Finanţelor Publice competenţa de
soluţionare cuprinde două categorii de acte.
Cuantumul sumelor de mai sus poate fi actualizat de către Guvern.
Soluţionarea contestaţiilor se face prin decizie motivată, în termen de
30 de zile de la înregistrare.
Prin decizie, contestaţia poate fi admisă, în totalitate sau în parte, ori
respinsă. Prin decizia de admitere a contestaţiei se poate desfiinţa total sau
parţial actul atacat.
Decizia se comunică prin poştă la domiciliul sau sediul contesta-
torului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum şi la
organul al cărui act a fost atacat.
Decizia emisă ca urmare a soluţionării contestaţiei este definitivă în
sistemul căilor administrative de atac.
3.1.2.Căile judiciare de atac
Decizia emisă de organul administrativ-jurisdicţional poate fi atacată
cu acţiune, potrivit legii, la instanţa de contencios administrativ competentă.
Judecata se face în regim de urgenţă cu participarea reprezentantului
Ministerului Public.
Hotărârea pronunţată de instanţa judecătorească menţionată poate fi
atacată cu recurs, potrivit prevederilor legale.
 Secţiunea 4
Sancţiuni

Legislaţia vamală cunoaşte şi un sistem sancţionar specific,

reglementând infracţiuni şi contravenţii vamale.
4.1. Infracţiuni
Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României prevede, spre
exemplu, următoarele infracţiuni vamalelii:
a) trecerea peste frontieră, prin alte locuri decât cele stabilite pentru
controlul vamal de mărfuri sau de alte bunuri constituie infracţiunea de
contrabandă şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea
unor drepturi;
b) trecerea peste frontieră, fără autorizaţie, a armelor, muniţiilor,
materiilor explozive sau radioactive, produselor şi substanţelor stupefiante şi
psihotrope, precursorilor şi substanţelor chimice esenţiale, produselor şi
substanţelor toxice, constituie infracţiunea de contrabandă calificată şi
pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi dacă
legea penală nu prevede o pedeapsă mai mare;
c) folosirea, la autoritatea vamală, a documentelor vamale de
transport sau comerciale, care se referă la alte mărfuri sau bunuri decât cele
prezentate în vamă, constituie infracţiunea de folosire de acte nereale şi se
pedepseşte cu închisoare de 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi;
d) folosirea la autoritatea vamală a documentelor vamale de
transport sau comerciale falsificate, constituie infracţiunea de folosire de
acte falsificate şi se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi
interzicerea unor drepturi;
e) faptele prevăzute la lit.a) – d), săvârşite de una sau mai multe
persoane înarmate sau constituite în bandă, se pedepsesc cu închisoare de la
5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.

4.2.Contravenţii
Faptele ce constituie contravenţii la reglementările vamale, procedura
de constatare şi de sancţionare a acestora sunt stabilite prin Regulamentul
vamal, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1114/2001liii. Faptele contra-
venţionale sunt grupate în raport de sancţiunile stabilite ce li se aplică, ceea
ce facilitează aplicarea reglementărilor legale respective.
 Potrivit art.185 din Codul vamal, contravenţiile vamale săvârşite în
incintele vamale şi în locurile unde se desfăşoară operaţiuni sub supraveghere
vamală, se constată şi se sancţionează de către autoritatea vamală.
Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 1.000.000
lei la 10.000.000 lei următoarele fapte:
a) nedepunerea la autoritatea vamală de frontieră sau de interior de
către transportator ori de reprezentantul acestuia a documentelor însoţitoare
ale mijloacelor de transport aflate în trafic internaţional şi a documentelor
privind mărfurile transportate cu acestea;
b) nedepunerea declaraţiei proviziilor de bord în termenele legale;
c) neîndeplinirea de către organele poştale a obligaţiei de a prezenta
lista sacilor poştali;
d) nerespectarea de către persoanele fizice sau juridice a obligaţiei de
a face accesibile controlului vamal locurile indicate de autoritatea vamală;
e) neprezentarea de către transportator a evidenţelor şi informaţiilor
cerute de reglementările vamale privind bunurile aflate în tranzit;
f) neîndeplinirea de către transportatorul sau de gestionarul bunurilor
nevămuite a obligaţiei de a asigura integritatea sigiliilor şi marcajelor vamale;
g) prezentarea de către declaranţii vamali a unor documente conţinând
date nereale ori depunerea declaraţiei vamale conţinând date eronate privind
încadrarea tarifară, dacă fapta nu constituie contravenţia prevăzută la art. 386
lit. k).
Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 10.000.000
lei la 25.000.000 lei următoarele fapte:
a) descărcarea, încărcarea sau transbordarea bunurilor pe nave fără
permis vamal; în acest caz cantitatea de bunuri încărcate, descărcate sau
transbordate se confiscă. Atunci când bunurile nu mai pot fi identificate
contravenientul este obligat la plata contravalorii acestora;
b) exercitarea activităţii de comisionar în vamă fără autorizaţia emisă
de autoritatea competentă; veniturile realizate din activitatea neautorizată se
confiscă;
c) neîndeplinirea corectă şi completă de către comisionarul în vamă a
obligaţiilor prevăzute de reglementările vamale;
d) părăsirea porturilor sau aeroporturilor de către navele sau
aeronavele care pleacă în cursă externă fără viza autorităţii vamale; în acest
caz amenda se aplică căpităniei portului sau autorităţilor aeroportuare;
e) neîndeplinirea de către organele poştale a obligaţiei de a declara şi
de a prezenta autorităţii vamale coletele poştale în vederea vămuirii;
 f) prezentarea de către transportator la biroul vamal de interior a
bunurilor nevămuite transportate, fără a fi depus declaraţie vamală de tranzit
la biroul vamal de plecare;
g) neîndeplinirea de către persoanele fizice care intră sau ies din ţară a
obligaţiei de a declara şi de a prezenta bunurile pe care le au asupra lor sau
în bagaje în vederea vămuirii.
Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 25.000.000
lei la 75.000.000 lei următoarele fapte:
a) sustragerea de la vămuire sau încercarea de sustragere de la
vămuire a oricăror bunuri supuse regimului vamal ori care urmează să fie
supuse unui regim vamal, caz în care bunurile se confiscă; atunci când
bunurile nu mai pot fi identificate contravenientul este obligat la plata
contravalorii acestora;
b) refuzul titularului operaţiunii de vămuire sau al reprezentantului
acestuia de a pune la dispoziţie autorităţilor vamale registrele şi
corespondenţa, actele, piesele justificative, bilanţurile contabile şi alte
documente necesare în vederea efectuării controlului vamal ulterior;
c) neîndeplinirea de către administraţia zonelor şi porturilor libere a
obligaţiei de a notifica în scris biroului vamal transporturile de bunuri
prohibite, intrate în zona liberă sau în portul liber;
d) nedeclararea mărfurilor la import în termenele legale;
e) neîndeplinirea de către transportator sau gestionar a obligaţiei de
păstrare a bunurilor nevămuite, pe timpul transportului sau al depozitării lor,
dacă fapta a avut ca rezultat lipsuri sau substituiri din aceste bunuri;
f) înstrăinarea sub orice formă a bunurilor aflate în tranzit vamal.
Bunurile înstrăinate se confiscă. Atunci când bunurile nu mai pot fi
identificate, titularul operaţiunii de tranzit sau dobânditorul bunurilor este
obligat la plata contravalorii acestora;
g) acostarea navelor sau aterizarea aeronavelor în alte locuri decât în
punctele de control unde funcţionează autoritatea vamală, cu excepţia
cazului de forţă majoră sau de boală gravă la bord;
h) neîndeplinirea obligaţiei de a declara autorităţii vamale
modificarea destinaţiei bunurilor faţă de scopul declarat la plasarea
mărfurilor sub un anume regim;
i) eliberarea de către transportator direct beneficiarilor a bunurilor
nevămuite;
j) nerespectarea de către titularii operaţiunii de trecere temporară de
bunuri peste frontieră sau de către titularii regimurilor suspensive a
termenelor, obligaţiilor şi a condiţiilor stabilite pentru derularea şi
încheierea acestor operaţiuni şi regimuri;
k) depunerea declaraţiei vamale sau a documentelor însoţitoare
conţinând date eronate privind valoarea în vamă, felul, cantitatea sau
originea bunurilor; în acest caz bunurile constatate în plus în ceea ce
priveşte felul, cantitatea sau originea se confiscă. În situaţia în care, în urma
efectuării controlului ulterior, bunurile nu mai pot fi identificate,
contravenientul este obligat la plata contravalorii acestora.
În cazul în care contravenţiile vamale sunt constatate de organele de
poliţie sau de alte organe cu atribuţii de control, în alte locuri decât cele
menţionate mai sus, acestea au obligaţia de a prezenta de îndată actele
constatatoare la autoritatea vamală cea mai apropiată, împreună cu bunurile
care fac obiectul contravenţiei.
După verificarea încadrării faptei în reglementările vamale, autoritatea
vamală aplică, dacă este cazul, amenda şi dispune reţinerea bunurilor în
vederea confiscării.
Sancţiunea contravenţională a amenzii poate fi aplicată şi persoanelor
juridice.
Sancţiunile se aplică de personalul vamal care, potrivit atribuţiilor de
serviciu, încheie procese-verbale de contravenţie.
Împotriva procesului verbal de constatare şi sancţionare a
contravenţiei, contravenientul poate formula plângerea în termen de 15 zile
de la comunicare.
Plângerea se depune la autoritatea vamală din care face parte agentul
constatator şi care, o va înainta de îndată la judecătoria în a cărei rază
teritorială s-a săvârşit contravenţia.