Lp 5.

LIPIDELE TOTALE SERICE

Lipidele reprezintǎ o clasǎ de substanţe caracterizate prin proprietatea de a fi insolubile în apǎ şi

solubile în solvenţi organici (alcool, eter, cloroform, acetonǎ).
În organism lipidele pot fi :
a) de constituţie – cele din membranele celulare;
b) de depozit (de rezervǎ) – lipidele în exces sunt stocate în ţesutul adipos sub formǎ de triacilgliceroli;
stocarea şî eliberarea lor se aflǎ sub control hormonal
c) circulante – lipidele plasmatice.
Lipidele circulante suferǎ ample oscilaţii cantitative în raport cu diverşi factori nutriţionali,
metabolici sau hormonali, prin modificarea vitezei influxului sau efluxul plasmatic. Existǎ o strânsǎ
corelaţie între modificarea tabloului lipidic sanguin şi incidenţa bolilor cardiovasculare. Nivelurile
crescute ale colesterolului şi triacilglicerolilor sunt considerate factori de risc în aterosclerozǎ.
Importannte sunt:
1.triacilglicerolii – reprezintǎ peste 95%din ţesutul adipos; ele stocheazǎ energie şi elibereazǎ – la nevoie
– acizi graşi pentru procesele de oxidare din ţesuturi.
2.fosfolipidele care intrǎ în alcǎtuirea membranelor celulare alǎturi de colesterol
Analiza lipidelor serice se realizeazǎ în douǎ moduri:
1.dozarea lipidelor totale şi a fracţiunilor distincte chimic – triacilgliceroli, cholesterol şi acizi graşi liberi;
aceste dozǎri surprind doar modificǎri globale ale diverşilor componenţi;
2.separarea fracţiunilor lipoproteice prin electroforezǎ şi stabilirea proporţiilor în care se aflǎ diversele
fracţiuni (lipidograma sericǎ).
Nivelul lipidelor totale serice depinde de felul alimentaţiei şi de modul de viaţǎ într-o anumitǎ
colectivitate, iar în cazul femeilor de utilizarea anticoncepţionalelor care tind sǎ creascǎ nivelul
triacilglicerolilor.
Lipidele plasmatice suferǎ variaţii diurne foarte pronunţate şi de aceea momentul recoltǎrii sângelui
este foarte important pentru dozarea lor. Se considerǎ cǎ analizele effectuate dupǎ 12-14h de la ultima
masǎ au cea mai bunǎ valoare de diagnostic, deoarece – la un subiect normal- epurarea sângelui de
chilomicroni este cvasicompletǎ dupǎ acest interval, iar triacilglicerolii prezenţi în ser sunt exclusive de
origine endogenǎ, proveniţi prin sintezǎ hepaticǎ şi pot fi transportaţi ca pre-β-lipoproteine. Colesterolul
şi triacilglicerolii nu suferǎ variaţii diurne semnificative.

Condiţii de recoltare a probelor în vederea efectuǎrii profilului lipidic

Recoltarea probelor de sânge trebuie sǎ ţinǎ seama de faptul cǎ;

1.timp de o sǎptǎmânǎ înaintea recoltǎrii regimul alimentar nu trebuie sǎ abunde în grǎsimi,
dulciuri, alcool.
2.tot în acest interval, aportul de calorii trebuie menţinut constant urmǎrindu-se ca subiectul sǎ nu
prezinte variaţii ale greutǎţii corporale;
3.tratamentul cu hipolipemiante, respective, regimul dietetic trebuie întrerupte cu aproximativ trei
sǎptǎmâni înaintea recoltǎrii.
4.administrarea de estrogeni creşte sinteza de alfa-lipoproteine, iar testosteronul o micşoreazǎ.
Trebuie evitatǎ venostaza în momentul recoltǎrii.
5.traumele acute de tipul infarctului miocardic acut influenţeazǎ nivelul lipidelor. Astfel, la un
interval de şapte zile de la instalare se obţin valori scǎzute ale colesterolului total, scad procentele α- şi β-
lipoproteinelor pe lipidogramǎ şi se obţin valori cu 25-50% mai mici pentru LDL. Nivelul lipidelor se
normalizeazǎ dupǎ 4-8 sǎptǎmâni, în sensul obţinerii valorilor reale ale pacientului respectiv.
6.la interpretarea rezultatelor trebuie luate în calcul o serie de date personale ca: vârsta, sexul,
înǎlţimea, greutatea, ora ultimei mese din preziua recoltǎrii, dar şi eventualele modificǎri în greutate
survenite în ultima perioadǎ, care se estimeazǎ la un interval de o lunǎ.

Dozarea lipidelor totale prin metoda Kunkel

Principiul metodei: Metoda se bazeazǎ pe precipitarea lipoproteinelor cu densitate micǎ şi foarte

micǎ în prezenţa fenolului.
Mod de lucru:
Reactivi (ml) Proba (P) Martor (M)
Ser 0,1 0,1
Soluţie de fenol 3,0 -
Soluţie de NaCl 0,9% - 3,0
Se agitǎ eprubetele şi se lasǎ în repaus la temperatura camerei timp de 30’. Se citesc
extincţiile martorului şi probei faţǎ de apǎ distilatǎ la λ=650nm.
Calcul: Rezultatele se pot exprima şi în mg lipide/dl ser. Pentru aceasta este
necesarǎ mǎsurarea transmisiei T a probei analizate.
Formula de calcul în aceastǎ situaţie este:
mglipide/dl ser = (100-T) x 19 +370
Valori de referinţǎ: 400-1000mg/dl ser
Variaţiile fiziologice apar în funcţie de vârstǎ, sex, obiceiuri alimentare într-o anumitǎ
colectivitate, sedentarism, stǎri fiziologice deosebite-sarcinǎ, lactaţie, menopauzǎ.
Variaţii patologice:
1.Hiperlipemiile (valorile crescute) denotǎ existenţa unui dezechilibru între procesul de formare
a lipoproteinelor şî mecanismele de îndepǎrtare a acestora din circulaţie. Existǎ:
a)hiperlipemii primare (familiale);
b)hiperlipemii secundare – apar în: diabet zaharat; insuficienţǎ renalǎ cronicǎ; sindrom nefrotic;
hipotiroidism; gutǎ; obstrucţii ale cǎilor biliare, tratamente cu estrogeni, acromegalie; boala
Addison; pancreatitǎ.
2. Hipolipemiile (valorile scǎzute) pot fi consecinţa unei sinteze deficitare de lipoproteine sau a
unui catabolism exagerat al acestora. Existǎ hipolipemii fiziologice la nou-nǎscuţi, la care – dupǎ
prima sǎptǎmânǎ de viaţǎ – concentraţia lipidelor serice creşte brusc, iar la aproximativ patru luni se
stabileşte la valorile întâlnite la copiii între 1–16 ani.
Ele pot apare în: denutriţie, anemii severe, anemie hipocromǎ severǎ, hipertiroidism, infecţii
acute, insuficienţǎ hepaticǎ, malabsorbţie.Deşi ficatul are un rol esenţial în sinteza lipoproteinelor
plasmatice, scǎderea evidentǎ a lipoproteinelor şi lipidelor se constatǎ doar în cirozele avansate.
Atunci când se constatǎ o hiper- sau o hipolipemie se recomandǎ efectuarea electroforezei
lipoproteinelor în gel de agarozǎ pentru a se stabili care clasǎ de lipoproteine este afectatǎ.
Interpretarea electroforegramei lipoproteinelor serice se face numai atunci când se cunosc valorile
triacilglicerolilor şi colesterolului.