Tema 3 Contabilitatea vânzării cu ridicata a mărfurilor

3.1 Formele de vânzare a mărfurilor și perfectarea documentară a acestora.

3.2 Contabilitatea vânzării mărfurilor în comerțul cu ridicata conform
contractului de livrare, în baza plăților preliminare.
3.3 Contabilitatea adaosului comercial aferent mărfurilor vândute.

3.1 Vânzarea mărfurilor cu ridicata – activitate desfășurată de comercianții care cumpără produse
în scopul revânzării acestora către alți comercianți sau utilizatori.
Regulile de desfășurare a comerțului cu ridicata se aprobă de Guvern. Astfel, comerțul cu
ridicata constă în:
 Cumpărarea și concentrarea mărfurilor de la un număr mare și divers de producători în
vederea aprovizionării comerțului cu amănuntul, precum și a altor categorii de
cumpărători cu excepția consumatorilor finali;
 Sortarea mărfurilor industriale, de exemplu după mărime, culoare, model, corespunzător
varietății cererii populației.
 Revânzarea mărfurilor în cantități mai mici către comercianții cu amănuntul.
Practicarea acestui tip de comerț impune respectarea următoarelor condiții:
 Existența unor încăperi de depozitare dotate tehnic, care să asigure păstrarea produselor
în funcție de natura și volumul acestora;
 Dotarea unității comerciale cu un sistem de evidență computerizată;
 Utilizarea mijloacelor de măsurare și control verificate metrologic.
Desfășurarea operațiunilor de comerț se autorizează de către autoritatea administrației publice
locale.
Unitățile de ccomerț cu ridicata se clasifică în:
a) Depozit – unitate comercială în care se desfășoară operațiuni de recepționare, depozitare,
păstrare și livrare a mărfurilor în partide mari;
b) Depozit al producătorului – unitate de comerț cu ridicata care aparține producătorului și
este amplasată în aceeași unitate administrativ teritorială. Operează exclusiv cu
produsele proprii ale acestuia.
c) Magazin Cash and carry – unitate de comerț cu ridicata, clienții căreia sunt micii
detailiști ori firme industriale.
d) Agent de expediție – intermediarul care negociază cu furnizorii în vederea ordinii
procurării mărfurilor, însă fără a manipula fizic produsele.
e) Reprezentant al producătorului (dealer) – intermediar care vinde produsele unuia sau mai
multor producători.
La vânzarea mărfurilor cumpărătorului i se eliberează, în funcție de caz, factură fiscală, bon
fiscal, certificat de conformitate, certificat de conformitate, certificat igienic si veterinar. În cazul
când marfa are un anumit termen de deservire garantat întreprinderea aplică ștampila și indică
data vânzării și termenul de garanție în pașaportul articolului.
În cele mai frecvente cazuri, unitățile de comerț cu ridicata, țin evidența mărfurilor intrate și
ieșite conform modelului prețului de achiziție, adică nu calculează și nu includ în valoarea de
intrare a bunurilor adaos comercial și TVA. În caz contrar, în condițiile evaluării mărfurilor
conform prețurilor de vânzare este necesar:
1. A calucula adaosul comercial;
2. A reflecta suma adaosului comercial în debitul contului 217;
3. A deconta adaosul comercial din contul 217 la momentul vânzării mărfurilor și la
întocmirea situațiilor financiare.
(VEZI EXEMPLUL DIN CAIET „SRL Dorna”)

3.2 Deseori, în contractele încheiate între furnizor și cumpărător se negociază plata anticipată
pentru mărfurile ce urmează a fi expediate. Aplicarea avansului poate fi stabilită de către
furnizor.
Conform prevederilor Codului fiscal data livrării se consideră data eliberării facturii
fiscale sau data primirii plății, în dependență de faptul ce are loc mai înnainte. Astfel,
Codul fiscal califică avansul încasat drept livrare. Prin urmare, la primirea numerarului
sub formă de avans este necesar:
1) Să se reflecte avansul încasat în componența datoriilor, deoarece mărfurile încă
nu s-au livrat și, prin urmare, sumele primite nu reprezintă venituri efective;
2) Să se calculeze TVA din suma avansului primit și să se reflecte datoria la buget
privind acestă taxă.
Drept bază juridică de înregistrare a sumei TVA aferentă avansului primit servește ordinul de
plată și extrasul de cont.
După expedierea mărfurilor are loc:
1) Recunoașterea veniturilor din vânzări și a costului vânzărilor;
2) Calcularea datoriei la buget privind TVA;
3) Trecerea în cont a sumei avansului încasat și TVA aferentă.
Dacă mărfurile sunt livrate în luna încasării avansului, atunci nu se calculează și nu se reflectă
TVA de la suma avansului primit. Acesta se explică prin fapul că în luna curentă datoria față de
buget privind TVA va fi egală cu suma TVA din factura fiscală.
Nu se calculează TVA din sumele avansului încasat în cazurile:
1) Livrărilor de mărfuri la export, deoarece potrivit articolului 104 din Codul fiscal acestea
sunt impozitate cu TVA la cota zero;
2) La efectuarea ulterioară a livrărilor scutite de TVA (o parte din produsele alimentare
pentru copii);
Dacă mărfurile pentru care s-a primit avans sunt impozitate la cote reduse, la care cota TVA
constituie 8% pentru suma avansului primit TVA se calculeză în mărime de 8%.
Operațiuni economice și formule contabile:
1. Înregistrarea avansului primit în contul curent în monedă națională
Dt 242 Ct 523
2. Reflectarea TVA aferentă avansului primit
Dt 225 Ct 534
3. Achitarea datoriei față de buget privind TVA
 Dt 534 Ct 242
4. Calcularea creanței cumpărătorului pentru mărfurile livrate
Dt 221 Ct 611 și 534
5. Decontarea sumei TVA aferente avansului primit
Dt 534 Ct 225
6. Decontarea sumei avansului primit anterior
Dt 523 Ct 221
7. Reflectarea costului mărfurilor vândute
Dt 711 Ct 217

Util ! Contabilitatea vânzării mărfurilor prin agenți de expediție

Vânzarea mărfurilor cu ridicata prin agenți de expediție prevede orgnizarea vânzării
bunurilor de la depozitul altor întreprinderi către alți cumpărători.
Agent de expediție – intermediarul care negociază cu furnizorii în vederea condițiilor
procurării mărfurilor, fără a manipula fizic produsele. El expediază producătorilor comenzi ale
comercianților și organizează ca mărfurile comandate să ajungă direct de la producător la
aceștea. De asemenea, agentul de expediție își asumă toate riscurile privind circulația mărfurilor
din momentul acceptării comenzii și până la livrarea către clienți. Acest tip de comerciant
efectuiază tranzacții numai cu câteva categorii de produse care se vând în mod obișnuit în
cantități foarte mari, cum ar fi cărbune, cherestea, maeriale de construcții.
Pentru contractarea anumitor mărfuri și asigurarea transportării acestora de la furnizor
până la depozitul cumpărătorului, agentul de expediție încasează un comision.
Vânzarea prin agenți de expediție se diferențiază în:
1) Tranzit intrasigent (cu participarea agentului la decontări). În acest caz la
vânzarea mărfurilor, producătorul emite factura fiscală în adresa agentului de
expediție. Acesta, la rândul său, achită furnizorului valoarea mărfurilor conform
documentelor de însoțire. Mărfurile respective ne se depozitează la agentul de
exepediție, ci rămân în continuare la furnizor. Ulterior, agentul vinde mărfurile
cumpărătorului, întocmind documentele necesare. Valoarea mărfurilor vândute va
fi mai mare cu comisionul aplicat pentru participarea în afacere. După revânzarea
mărfurilor, agentul de expediție încasează de la cumpărător comosionul ce i se
cuvine.
2) Tranzit administrat (fără participarea agentului la decontări). În acestă situație
agentului de expediție organizează vânzarea și transportarea mărfurilor
cumpărătorului, iar decontările se realizează nemijlocit între furnizor și
cumpărătorul final. Agentul de exepediție reflectă suma venitului constatat din
prestarea serviciilor și TVA aferentă.
Specificul esențial al vânzării mărfurilor prin agenți de expediție constă în faptul că
aceste bunuri nu se depozitează și respectiv nu se înregistrează în contabilitatea unității de
comerț. Prin urmare, contul 217 nu se utilizează în cadrul operațiunilor respective.
Operațiuni economice și formule contabile în cazul tranzitului intrasigent:
1) Reflectarea costului mărfurilor livrate cumpărătorului conform facturii fiscale
eliberate de către întreprinderea de producție:
Dt 711 și 534 Ct 521
 2) Calcularea creanței cumpărătorului pentru mărfurile vândute:
Dt 221 Ct 611 și 534
3) Achitarea creanței cumpărătorului pentru mărfurile vândute: Dt 242 Ct 221
Operațiuni economice în caul tranzitului administrat:
1) Calcularea venitului din prestarea serviciilor pentru organizarea vânzării
mărfurilor:
Dt 221 Ct 611 și 534
2) Achitarea creanței cumpărătorului pentru serviciile prestate:
Dt 242 Ct 221

3.3 Adaosul comercial – component al prețului cu ridicata sau cu amănuntul, care

reprezintă diferența dintre acesta și prețul de achiziție/livrare a mărfurilor, indicat în documentele
primare. El trebuie să fie suficient pentru acoperirea costurilor activității comerciale și obținerea
profitului.
Caracteristicile adaosului commercial sunt:
1) Mărimea adaosului comercial se stabilește de către vânzător, dar se poate negocia
cu cumpărătorul în momentul vânzării.
2) Mărimea lui se modifică în funcție de variația prețurilor de piață a mărfurilor.
3) Nivelul adaosului comercial diferențiază în funcție de natura mărfurilor destinate
vânzării și nivelul profitului așteptat.
4) Mărimea lui se aplică asupra costului de intrare a mărfurilor, fără TVA.
Se cunosc următoarele metode de calculare și includere a adaosului comercial în prețul
de vânzare a mărfurilor:
1) Metoda procentuală – se aplică o cotă exprimată în procente de la costul de intrare
a mărfurilor, iar rezultatul obținut de adaugă la acesta.
Exemplu. Costul de intrare al unei unități marfare constituie 20 lei, iar cota
adaosului commercial constituie 30 %. Prin urmare, prețul de vânzare este egal cu 26 lei.
2) Metoda sumei absolute. Se stabilește o sumă fixă care se adaugă la costul de
intrare al mărfurilor intrate.
Exemplu: Costul de intrare al unei unități marfare constituie 20 lei, iar mărimea
adaosului comercial este egală cu 4 lei. Prin urmare, prețul de vânzare este egal
cu 24 lei.
3) Metoda adaosului mixt. Constă în îmbinarea cotei procentuale și a unei sume
fixe. Se utilizează în special la produsele alimentare și la mărfurile cu caracter
sezonier în dependență de accesibilitatea lor pe piață.
Exemplu: costul de intrare al unei unități marfare constituie 20 lei, iar mărimea
adaosului commercial este egal cu 4 lei și 30 %. Prin urmare, prețul de vânzare
este egal cu 31,2 lei [(20+4) + (24x0,30)].
4) Metoda diferenței de preț (suprapreț). Presupune stabilirea, în prealabil, a
prețului de vânzare în mod arbitrar de către vânzător, în funcție de conjuncture
pieței similare.
Exemplu. Costul de intrare al unei unități marfare constituie 20 lei, iar prețul de
vânzare 26 lei. Prin urmare, mărimea adaosului comercial est eegală cu 6 lei.

Pentru generalizarea informației privind adaosul commercial afferent mărfurilor intrate

și ieșite se folosește contul de pasiv 831 „Adaos comercial”. Contul 831 se utilizează de
întreprinderile de comerț care țin evidența mărfurilor la prețuri de vânzare. În creditul contului
se reflect suma adaosului comercial afferent mărfurilor intrate, iar în debit – suma adaosului
comercial decontat la ieșirea acestora. Contul nu trebuie să dispună de sold final. De aceea la
data raportării soldul adaosului comercial aferent mărfurilor nevândute se stornează, apoi se
 restabilește la începutul perioadei de gestiune următoare. Prin urmare, se întocmesc formulele
contabile:
Vezi în caiet cele 3 formule privind adaosul commercial..

Nivelul adaosului comercial este stabilit prin H.G. R.M. nr.547 din 04.08.95 „Cu
privire la măsurile de coordonare și reglementare de către stat a prețurilor)” (cu
modificările cu completările ulterioare). Astfel, persoanele fizice și juridice, care desfășoară
activități comerciale, determină în mod individual mărimea adaosului comercial inclus în
prețul de vânzare a mărfurilor, cu excepția mărfurilor social-importante, pentru care cota
adaosului comercial este limitată. De exemplu: pâine și produsele de panificație – cota
maximă a adaosului comercial constituie __ %, inclusive TVA, la uleiul vegetal din floarea-
soarelui, untul cu grăsimea de până la 72 %, smântâna cu conținut de grăsime de până la 15 %
inclusiv, zahărul, detergenții etc. - __ % inclusive TVA, material de construcție __ %,
inclusive TVA. Pentru mărfurile social importante toate cheltuielile de distribuire, inclusiv
costurile de transport și alte costuri legate de procurarea și comercializarea mărfurilor în cauză
se acoperă pe seama adaosului comercial. La comercializarea materialelor de construcție,
indifferent de locul de procurare, se permite includerea la formarea prețurilor cu amănuntul a
costurilor de transport de la furnizor până la locul de vânzare.
La livrarea ulterioară a mărfurilor, care cad sub incidența H.G. nr.547, fiind considerate
mărfuri social-importante, TVA se calculează de la prețul de livrare, inclusiv când acesta este
sub cost. Cât privește TVA trecută în cont, acesta nu se va corecta și va rămâne în aceeași
mărime, cu toate că ea poate depăși suma calculată de la livrarea mărfurilor respective.
Totodată la comercializarea mărfurilor social importante persoanele juridice și fizice
sunt obligate să indice în facturi prețul liber de livrare sau prețul de procurare și mărimea
adaosului comercial, iar la comercializarea materialelor de construcție – și costurile de
transportare pe teritoriul RM.

3.4 La primirea unui avans de la cumpărători, întreprinderea de comerţ înregistrează plata

preliminară drept о datorie faţă de plătitori (vezi formula contabilă 1 tab.l), deoarece mărfurile nu s-
au livrat, iar încasările primite nu reprezintă încă venituri. Conform prevederilor Codului Fiscal,
dacă plata este încasată până la momentul efectuării livrării, data livrării se consideră data eliberării
facturii fiscale sau data primirii plăţii, în funcţie de aceea care dintre ele are loc mai înainte. Deci,
suma TVA pentru avansul primit urmează a fi calculată şi înregistrată ca datorie fată de buget (f/c 2
tab.l).

Înregistrări contabile privind vânzarea mărfurilor în UCR

Nr Conţinutul operaţiunii economice Fundamentarea Coresp. cont.
. Ct
înregistrării
d/
1. Primirea avansului de la cumpărător Ordin din de plată 242 523

2. Calcularea sumei TVA aferentă avansului Notă contabilă 225 5342

primit (conform Codului Fiscal)
3. Livrarea mărfurilor cumpărătorului: Factura fiscală
- la suma venitului din vânzări 221 611
- la suma TVA aferente vânzarilor 5342
221
4. Reflectarea costului mărfurilor vândute Registrul de 711 217
evidență a
vînzărilor
5. Trecerea in contul creanţei formate a Notă contabilă 523 221
avansului primit de la cumpărător
6. Trecerea in contul creanţei formate a TVA Notă contabilă 5342 225
calculate privind avansul primit de la
cumpărător (concomitent cu p.4)
7. Achitarea TVA la buget Ordin din de plată 5342 242
8. Achiarea ulterioară a diferenţei apărute în Ordin din de plată 242 221
procesul livrării (în cazul când suma
avansului este mai mică decăt suma livrării)
9. Reflectarea cheltuielilor de transportare a Factura, note 221 612
mărfurilor către cumpărători şi a TVA contabile 5342
î221
10 Decontarea cheltuielilor de transportare: Notă contabilă 712 211
.
- proprii 531,533

11 Eliberarea ambalajelor restituibile cu Factura fiscală 221 612

. mărfuri (înregistrate separat în factura)
12 Decontarea costului de achiziţie a Notă contabilă 714 2173
. ambalajului
13 Plata preliminară a avansului catre Ordin din de plată 224 242
. furnizor
243
14 Decontarea avansului acordat Notă contabilă 521 224
.