Astăzi este recunoscut faptul că în formarea personalităţii umane rolul determinant îl are

„dezvoltarea compensatorie”. În plus este considerat că „nu există infirmi ci doar semeni de ai
noştri care se consideră astfel datorită greşelilor noastre educative”.
Educaţia este pilonul de bază al devenirii umane. Educaţia specială oferă modalităţi de
valorificare optimă a posibilităţilor copiilor aflaţi în dificultate. Aceşti copii, şi în special cei cu
deficienţe mintale şi de comportament, au nevoie de o supraveghere suplimentară, competentă şi
de eforturi suplimentare din partea educatorilor, pentru ale conferi maximum de asistenţă în
vederea performării la niveluri cât mai ridicate a tuturor activităţilor ce pot fi abordate de către
aceştia.
Copilul cu deficit mintal are dificultăţi de integrare socială, de profesionalizare, reducerea
modalităţilor de petrecere a timpului liber. O îmbunătăţire a stării sale fizice ar duce la
transformarea deficientului într-o persoană independentă sau reorientată spre alte condiţii de
viaţă.
În România activitatea fizică adresată persoanelor cu nevoi speciale constituie preocupări
ale profesorilor de educaţie fizică şi sport şi ale kinetoterapeuţilor.
Conceptul AMA are la bază patru domenii: recuperare, educaţie, recreere, sport, aflate în
relaţie de interdependenţă permanentă.
Recuperarea are la bază Kinetoterapia şi Terapia ocupaţională, acţionând prin antrenarea
ADL-urilor (Activities of Daily Living), ajutând persoana în cauză în compensarea unor
cunoştinţe, priceperi şi deprinderi de autoîngrijire, mobilitate, comunicare, activităţi casnice şi
comunitare.
Educaţia are ca obiectiv dezvoltarea calităţilor motrice, formarea deprinderilor, ajungând
în final la profesionalizare şi integrare în viaţa socială.
Recreerea are la bază ideea ocupării persoanelor cu handicap cu diverse activităţi de grup
şi individuale, pentru o deplină participare în viaţa colectivităţii, activităţi care prin natura lor nu
se referă strict la petrecerea timpului liber, ci la folosirea acestuia în mod util, activităţile sportive
fiind o alternativă viabilă.
Sportul prin intermediul sportului, copii instituţionalizaţi dobândesc o serie de calităţi
motrice şi caracteriale. Sportul reprezintă un puternic stimulent educativ prin specificul său
concurenţial şi spiritul de echipă. Toate aceste calităţi se pot obţine prin ramuri de sport adaptate,
specifice nevoilor indivizilor. Aceşti tineri pot atinge nivelul de sportivi de performanţă,
participând la campionatele naţionale şi internaţionale pentru persoane cu nevoi speciale.
Totodată aceşti sportivi pot fi încadraţi profesional prin obţinerea calităţii de antrenor pentru
sporturi pentru persoanele cu dizabilitati.
Cerinţe educative speciale—CES—se referă la cerinţele în plan educativ ale unor
categorii de persoane, cerinţe consecutive unor disfuncţii sau deficienţe de natură intelectuală,
senzorială, psihomotrică, fiziologică, sau a unor condiţii psiho-afective, socio-economice, sau de
altă natură (absenţa mediului familial, condiţii de viaţă precare, anumite partcularităţi ale
copilului etc., care plasează elevul într-o stare de dificultate, în raport cu cei din jur. Această
stare nu-i permite o valorificare în condiţii normale a potenţialului intelectual şi aptitudinal ceea
ce induce un sentiment de inferioritate.
Conform autorilor români, „Psihomotricitatea defineşte generic orice acţiune
motorie, atitudine, sau model comportamental care se află sub influenţa proceselor psihice.
Practic cele două laturi - psihică şi motorie nu pot fi separate, condiţionând întregul
comportament uman”(Botez Antonescu I. – 1989)
Exerciţiul fizic este un real mijloc de asistenţă maximală a elevilor cu handicap intelectual.
În principal, practicarea exerciţiului fizic dezvoltă calităţile fizice ale oricărui copil,
precum şi aptitudinile motrice de bază. De asemenea lipsa formării acestora poate fi suprimată
prin acest mijloc.
Prin exerciţiu fizic se ameliorează parametrii funcţionali ai întregului organism al
copiilor.
- sistemul nervos al copilului va fi mai adaptabil solicitărilor de învăţare şi cotidiene.
- funcţiile psihomotrice ale elevilor (lateralitatea, schema corporală, orientarea spaţio–
temporală), se dezvoltă într-un ritm mai alert decât prin alte intervenţii.
- organizarea percepţiei, un item indispensabil dobândirii scris-cititului şi activităţilor
coordinative se realizează relativ facil prin exerciţii.
- ameliorare coordonării oculomotorii şi a coordonării muşchilor mici ai mâinii, este
dificil de realizat în afara exerciţiului fizic.
- sensibilitatea, în special cea kinestezică, bază a dezvoltării altor funcţii, creşte în
acuitate.
De asemenea un aspect deloc de neglijat este creşterea nivelului de socializare şi
creşterea capacităţii de autoevaluare care se pot de asmenea obţine prin exerciţiu.

3.3.2.1. OBIECTIVELE PROGRAMULUI AMA

1 Îmbunătăţirea funcţiei psihomotrice (ameliorarea lateralităţii, schemei corporale,

orientării spaţio-temporale, echilibrului).
2 Ameliorarea coordonării oculomotorii.
3 Creşterea sensibilităţii kinestezice.
4 Stabilizarea dominanţei mâinii şi a ochiului.
5 Dezvoltarea coordonării muşchilor mici ai mâinii.
6 Influenţarea pozitivă a funcţiei respiratorii.
7 Creşterea nivelului de socializare.
8 Creşterea capacităţii de autoevaluare.

3.3.2.2.PRINCIPIILE PROGRAMULUI AMA

 Exerciţiile se execută de trei ori pe săptămână cu o oră înaintea mesei sau la două
ore postprandial;
 Programul AMA va respecta progresivitatea, va fi gradat de la simplu, la
complex;
 Programul va respecta orele de curs ale elevilor, nu va interfera cu orele de terapie
sau de hrană;
 Fiecare exerciţiu sau joc va fi demonstrat şi explicat elevilor până la înţelegerea
acestuia, explicaţiile vor fi reluate şi pe parcursul desfăşurării acestora, ori de câte
ori este nevoie;
 Se va acorda ajutor sau ghidaj manual copiilor ori de câte ori este nevoie
 Efortul fizic e moderat, se va sista orice exerciţiu fizic la apariţia
oboselii, dispneei, durerilor toracice, , vertijului, cianozei periorale;
 Nu se lucrează cu îngreuiere, efortul fizic creşte în mod progresiv şi este
alternat cu relaxare;
 Şedinţa AMA începe cu încălzire;
 Fiecare şedinţă se va termina cu relaxare;
 Exerciţiile vor fi alternate la fiecare şedinţă cu jocuri;
 Se ţine cont de starea psihică a elevului, nu se lucrează în perioadele de „criză”,
pe fond de oboseală pe fond dureros;
 Se ţine cont de participarea benevolă a copilului;
 Sala de sport să fie aerisită şi igienizată;
 Îmbrăcămintea purtată de elevi nu va efectua compresii, va asigura
absorbţia transpiraţiei şi libertatea de mişcare.