23.10.

2020

Tema 9. Calculul conductelor lungi sub presiune.

Întrebari:

1. Caracteristica generală a calculului conductelor lungi.

2. Calculul conductelor lungi simple.
3. Calculul conductelor legate în serie.
4. Calculul conductelor legate în paralel.
5. Calculul conductelor ramificate.
6. Calculul conductelor cu debit uniform distribuit.

1.Se consideră conducte lungi, conductele cu lungimea mai mare decât 100 m.,
la care pierderile de sarcină locale sunt aproximativ sub 2% din cele distribuite.
Aceste conducte se clasifică în următoarele categorii:
1) conducte simple, care au aceleași valori ale diametrului și rugozității pe
întreaga lungime;
2) conducte în serie, formate din mai multe tronsoane conectate unul după altul,
cu lungimi, diametre și rugozități diferite;
3) conducte în paralel, formate din tronsoane cu lungimi, diametre și rugozități
diferite, dar având capetele inițial și final comune;
4) conducte cu ramificații, constând dintr-o conductă principală (numită după
caz, distribuitoare sau colectoare), din care se desprind, respectiv către care
converg alte conducte (ramificații);
5) conducte cu debitul uniform distribuit, din care se distribuie același debit de
lichid pe fiecare unitate de lungime;
6) rețele de conducte, formate din combinații ale primelor cinci tipuri.

După cum s-a menționat pentru conductele lungi pierderile de sarcină locale
sunt mici în raport cu pierderile de sarcină distribuite, de aceea ele pot fi neglijate.
În acest caz, în ecuația lui Bernoulli:
𝛼 ∙𝑣2 𝛼 ∙𝑣2
𝑧1 + 𝑝1 =𝑧+ 𝑝2 +ℎ1−2
1 2
𝛾 + 2𝑔 2 𝛾 + 2𝑔

se pot neglija atât termenii cinetici 𝛼∙𝑣

2, cât și pierderile de sarcină locale ℎ
2 𝑙 din
ℎ1−2 = ℎ𝑑 + ℎ𝑙. Atunci, ecuația devine:
𝑝2
𝑧1 𝑝1 = 𝑧 + +ℎ .
+ 𝛾 2 𝛾 𝑑
 𝑝1 𝑝2
Deoarece 𝐻 = (𝑧 + ) − (𝑧 + ) reprezintă sarcina hidraulică a sistemului,
1 𝛾 2 𝛾
rezultă: 𝑯 = 𝒉 𝒅.
Deci, sarcina hidraulică a sistemului 𝑯 este egală cu pierderile de sarcină
distribuite 𝒉𝒅.

2. Se consideră o conductă lungă simplă conectată la capete la două rezervoare.

Vom examina două situații:
a) când rezervoarele sunt sub presiune;
b) când rezervoarele sunt cu nivelul liber în contact cu atmosfera.

Prima situație este reprezentată în fig.1.

Fig.1. Conductă lungă simplă, cu rezervoarele la capăt sub presiune.

În acest caz ecuația lui Bernoulli:

𝑧1 + 𝛼 ∙𝑣2 𝛼 ∙𝑣2
𝑝1 1 =𝑧+ 𝑝2 2 +ℎ1−2
𝛾 + 2𝑔 2 𝛾 + 2𝑔

se reduce la forma: H=h d = 𝝀 ∙ 𝒍 𝒗𝟐 deoarece :

𝒅 ∙ 𝟐𝒈
 în conductele lungi simple sub presiune de secțiune constantă (diametrul
este același) 𝑣1
= 𝑣2 și deci, termenii 2 pot fi neglijați;
𝛼∙𝑣

𝑝1 𝑝2 2𝑔
 (𝑧 + ) − (𝑧 + ) = 𝐻 - reprezintă sarcina hidraulică a sistemului;
1 𝛾 2 𝛾
  în conductele lungi pierderile de sarcină locale ℎ𝑙 sunt mici în raport cu
pierderile de sarcină distribuite ℎ𝑑 , de aceea ele pot fi neglijate și atunci,
pierderile totale de sarcină ℎ1−2 = ℎ𝑑 + ℎ𝑙 = ℎ𝑑 ;
 pierderea de sarcină distribuită poate fi determinată cu relația lui Darcy: hd
𝒍 𝒗
=𝝀∙ ∙ 𝟐.
𝒅 𝟐𝒈

𝜋∙𝑑
Din relația debitul volumetric 𝑄 = 𝑣 ∙ 2
4 poate fi determinată viteza prin
debit:
𝟒𝑸
𝒗= .
𝝅𝒅𝟐
𝑙 𝑣
Se introduce relația vitezei în H=hd = 𝜆 ∙ ∙ 2. Rezultă:
𝑑 2𝑔
l v2 𝑙 16∙𝑄2 𝑙 8∙𝑄2 2
𝐻=λ∙ ∙ =𝜆∙ ∙ 4= 𝜆 ∙ ∙ =𝑀∙𝑄,
d 2g 𝑑 2𝑔∙𝜋2 ∙𝑑 𝑑 𝜋2 ∙𝑑4 ∙𝑔
unde 𝒍 𝟖∙ - este modulul de rezistență hidraulică al conductei.
𝑴=𝝀∙ ∙
𝒅 𝝅𝟐∙𝒅𝟒∙𝒈

Astfel, pentru conductele lungi: sarcina hidraulică 𝑯 este egală cu pierderea de

sarcină hidraulică distribuită 𝒉𝒅 și cu produsul dintre modulul de rezistență
hidraulică 𝑴 și debitul la puterea a doua 𝑸𝟐:

𝑯 = 𝒉𝒅 = 𝑴 ∙ 𝑸𝟐.

Dacă la suprafața lichidului din cele două rezervoare presiunea este cea
atmosferică, linia piezometrică arată după cum este reprezentată în fig.2:

Fig.2. Conductă lungă simplă, cu rezervoare cu nivel liber.

 Pentru situația dată sarcina hidraulică este egală cu înălțimea dintre nivelurile
lichidului din ambele rezervoare. Deci:
𝑯𝟎 = 𝑯 = 𝒉𝒅 = 𝑴 ∙ 𝑸𝟐

3. Vom examina calculul conductelor lungi montate în serie (fig.3).

Fig.3. Conducte în serie.

Scriem ecuația lui Bernoulli pentru secțiunile A și B:

𝑧𝐴 + 𝑝𝐴 � 𝑝𝐵 𝑣2
�2 + 𝐵+ ℎ𝑡𝑜𝑡.
𝛾 𝐴 𝛾 2𝑔
+ 2𝑔= 𝑧𝐵 +

Termenii cinetici 𝑣2
2𝑔 sunt neglijabili pe suprafaţa liberă a rezervoarelor
deoarece 𝑣𝐴 = 𝑣𝐵 = 0, presiunile în A şi B sunt egale cu presiunea atmosferică
(𝑝𝐴 = 𝑝𝐵 = 𝑝𝑎𝑡) ; din suma pierderilor de sarcină ℎ𝑡𝑜𝑡 = ℎ𝑑 +ℎ𝑙 din membrul
drept rămân doar pierderile distribuite şi efectuând reducerile necesare rezultă:
𝑯 = ∑ 𝒉𝒅,
adică energia potenţială a lichidului din rezervorul A faţă de rezervorul B se
consumă pe pierderile distribuite produse pe reţeaua de conducte în serie.
Aici, pierderile distribute de sarcină sunt egale cu suma pierderilor de sarcină
distribuită pe fiecare tronson:
2
𝐻 = ℎ𝑑1 + +⋯+ = 𝜆1 ∙
𝑙1
∙ 𝑣2
1 +
𝑙
𝜆∙ 2 ∙ 𝑣2
2 +⋯+𝜆 ∙
𝑙𝑛 𝑛
∙𝑣 .
𝑑1 2𝑔 2 𝑑2 2𝑔 𝑛 𝑑𝑛 2𝑔
ℎ𝑑2 ℎ𝑑𝑛
4𝑄
Dacă în ultima formulă se introduce relația vitezei prin debit 𝑣 = și
𝜋𝑑2
l
respectiv al modulului de rezistență hidraulică M = λ ∙
∙ π2∙d4∙g pentru fiecare
8∙
d
tronson, rezultă:
𝑯 = 𝑴𝟏 ∙ 𝑸𝟐 + 𝑴𝟐 ∙ 𝑸𝟐 + ⋯ + 𝑴𝒏 ∙ 𝑸𝟐 = (𝑴𝟏 + 𝑴𝟐 + ⋯ + 𝑴𝒏) ∙ 𝑸𝟐.

Concluzie: o conductă cu tronsoane legate în serie este echivalentă cu o

conductă simplă, număi că, modulul de rezistență al ei este egal cu suma
modulelor tronsoanelor ce compun conducta 𝑀 = ∑𝑛 𝑖=1 𝑀𝑖 . Astfel:
 𝒏

𝑯 = 𝑴 ∙ 𝑸𝟐 = 𝑸𝟐 ∙ ∑ 𝑴𝒊
𝒊=𝟏

4. Fie o rețea din conducte formată prin montarea în paralel a unor conducte
simple (fig.4):

Fig.4. Conducte simple legate în paralel.

Se dau: debitul 𝑄𝐴 = 𝑄𝐵 = 𝑄;
elementele geometrice: 𝑑 𝑖 , 𝑙 𝑖 ,
𝛥 𝑖 ; vâscozitatea: ν;
înălțimile de poziție: 𝑧𝐴𝑝𝐵și 𝑧𝐵;
sarcina la ieșire: 𝐻 = + 𝑧 ;
𝐵 𝛾 𝐵
( ex. 𝑖 = 1, 2, 3, … ).
Se cere: sarcina 𝐻𝐴 − ?

Etape de calcul:
1. Ecuația de continuitate:
𝑸 = 𝑸𝑨 = 𝑸𝑩 = 𝑸𝟏 + 𝑸𝟐 + 𝑸𝟑
2. Mișcarea în fiecare conductă are loc sub aceeași diferență de potențial :
𝑯 = 𝑯𝑨 − 𝑯𝑩,
care trebuie să învingă pierderile de sarcină de pe fiecare ramură. Rezultă, că
pentru conducte legate în paralel pierderea de sarcină pe fiecare tronson de
conductă legat în paralel este aceeași și:
𝑯 = 𝒉𝒅𝟏 = 𝒉𝒅𝟐 = 𝒉𝒅𝟑 = ⋯ = 𝒉𝒅𝒏 .
Ultima relație este echivalentă cu:
 𝑯 = 𝑴𝟏 ∙ 𝑸𝟐 = 𝑴𝟐 ∙ 𝑸𝟐 = 𝑴𝟑 ∙ 𝑸𝟐 ,
𝟏 𝟐 𝟑
de unde:
𝑯 𝑯 𝑯
=√ .
𝑸𝟏 = √ ; 𝑸𝟐 = √ ; 𝑸𝟑 𝑴𝟑
𝑴𝟏 𝑴𝟐
Ecuația de continuitate devine:
𝑸 = 𝑸𝟏 𝟏 𝟏
+ 𝑸𝟐 + 𝑸𝟑 = √𝑯 ( 𝟏 + ).
√𝑴𝟏 + √𝑴𝟐 √𝑴𝟑
𝑝
3. Sarcina de intrare 𝐻𝐴 , respectiv presiunea 𝑝𝐴 (𝐻 = 𝑧𝐴 + 𝐴) este:
𝛾
𝐴
𝑯𝑨 = 𝑯𝑩 + 𝑯 .
Concluzie: Mai multe conducte 𝑛 legate în paralel pot fi înlocuite printr-o
conductă echivalentă a cărui modul de rezistență hidraulică este:
𝟏
𝐌= 𝟏 𝟐
.
𝐧
(∑𝐢=𝟏 )
√𝐌𝐢

5. În fig.5 este reprezentată o conductă de diametrul 𝑑, care în punctul B se

ramifică pentru a transporta apa în rezervoarele C și D.

Fig.5. Conductă cu ramificații.

Regimul de mișcare este permanent; diferențele de nivel 𝐻1 și 𝐻2 se mențin

constante în timp. Conductele BC și BD sunt legate în paralel, iar acest sistem
hidraulic funcționează în serie cu ramura principală AB. Se scriu relațiile:
𝑸 = 𝑸𝟏 + 𝑸𝟐.
Pierderea hidraulică:  pe ramura AB:
 𝒍 𝟖𝑸𝟐 𝟐
𝒉=𝝀∙ sau 𝒉 = 𝑴 ∙ 𝑸 ;
𝒅∙ ∙𝒅𝟒 ∙𝒈
𝝅𝟐

 pe ramura BC:

𝑯−𝒉=𝝀
𝒍𝟏 sau 𝑯 − 𝒉 = 𝑴 ∙ 𝑸𝟐 ,
∙𝑸𝟐
𝟖 ∙
𝟏 𝝅𝟐∙𝒅𝟏𝟒∙𝒈 𝟏 𝟏 𝟏
𝒅𝟏
𝟏

sau 𝑯𝟏 = 𝟖 𝟐
(𝝀 ∙ 𝒍 ∙ 𝑸𝟐 + 𝝀𝟏 ∙ 𝒍𝟏 ∙ 𝑸𝟏); sau 𝑯𝟏 = 𝑴 ∙ 𝑸𝟐 + 𝑴𝟏 ∙ 𝑸 𝟐;
𝒅𝟓 𝒅𝟓𝟏 𝟏
𝝅𝟐∙𝒈

 pe ramura BD:
𝑯−𝒉=𝝀
𝒍𝟐 sau 𝑯 − 𝒉 = 𝑴 ∙ 𝑸𝟐 ,
∙𝑸𝟐
𝟖 ∙
𝟐 𝟐 𝒅 𝝅𝟐∙𝒅𝟐𝟒∙𝒈 𝟐 𝟐 𝟐
𝟐

sau 𝑯𝟐 = 𝟖 𝟐
(𝝀 ∙ 𝒍 ∙ 𝑸𝟐 + 𝝀𝟐 ∙ 𝒍𝟐 ∙ 𝑸 ); sau 𝑯𝟐 = 𝑴 ∙ 𝑸𝟐 + 𝑴𝟐 ∙ 𝑸𝟐 .
𝒅𝟓 𝒅𝟓𝟐 𝟐
𝝅𝟐∙𝒈

Sistemul de ecuații:
𝑸 = 𝑸𝟏 + 𝑸𝟐
𝒉 = 𝑴 ∙ 𝑸𝟐
𝑯𝟏 = 𝑴 ∙ 𝑸𝟐 + 𝑴𝟏 ∙ 𝑸𝟐𝟏
𝑯𝟐 = 𝑴 ∙ 𝑸𝟐 + 𝑴𝟐 ∙ 𝑸𝟐𝟐 .

Permite determinarea celor trei debite pe fiecare tronson.

𝜋∙𝑑
Din relația debitului 𝑄 = 𝑣 ∙ 2 pot fi determinate vitezele pe fiecare tronson.
4

6. Vom examina calculul conductelor cu debit uniform distribuit. Acestea sunt

conducte la care punctele de consum sunt distribuite echidistant pe lungimea
conductei și consumă același debit de lichid. Ca exemplu poate servi alimentarea
cu apă a clădirilor de pe o stradă, irigații prin aspersiune etc., la care punctele de
consum sunt foarte apropiate. În această situație, pentru simplificarea calculului
hidraulic , se consideră că debitul 𝑄𝑑 este uniform distribuit pe lungimea respectivă
a conductei 𝑙 și se introduce noțiunea de debit specific q :
𝑄 𝑚
q= ,[ 3 ].
𝑙 𝑠∙𝑚
Schema unei conducte cu debit uniform distribuit este prezentată în fig.6:

Fig.6. Conductă cu debit uniform distribuit.

Se dau: debitul 𝑄 = 𝑄𝐴;

elementele geometrice:𝑑, 𝑙 ș𝑖 𝛥 ;
vâscozitatea: ν;
înălțimile de poziție: 𝑧𝐴𝑝𝐵și 𝑧𝐵;
sarcina la ieșire: 𝐻 = + 𝑧 .
𝐵 𝛾 𝐵
Se cere: sarcina 𝐻𝐴 − ?

Debitul total inițial 𝑄, care intră în conductă prin secțiunea A este format din
debitul distribuit 𝑄𝑑 = 𝑞 ∙ 𝑙 și debitul de tranzit 𝑄𝑡, care trece prin secțiunea B mai
departe:
𝑄 = 𝑄𝑑 + 𝑄𝑡.
Între secțiunile A și B debitul scade continuu, astfel încât la o distanță 𝑥 de A
debitul ce trece este:
𝑄𝑥 = 𝑄𝑑 + 𝑄𝑡 − 𝑞 ∙ 𝑥 .

Calculul pierderilor de sarcină pe conducta cu debit uniform distribuit nu se

poate face nici cu debitul de intrare 𝑄𝑑 + 𝑄𝑡 , nici cu debitul de ieșire 𝑄𝑡.
Cu o aproximație satisfăcătoare, se poate lua ca debit de calcul, media
aritmetică a debitelor de la(𝑄extremități, astfel încât:
𝑑+𝑄𝑡)+𝑄𝑡
𝑄= , sau 𝑄 = 𝑄 + 0,5𝑄 .
𝑐 𝑐 𝑡 𝑑
2
Atunci pierderile de sarcină se vor determina cu relația:
 ℎ𝑑 = 𝑀 ∙ (𝑄𝑡 + 0,5𝑄𝑑)2 .

Diferența de potențial 𝐻 = 𝐻𝐴 − 𝐻𝐵 trebuie să învingă aceste pierderi de

sarcină, deci:
𝐻 = ℎ𝑑 .
𝑝𝐴
Sarcina la intrare 𝐻𝐴 , respectiv presiunea 𝑝𝐴 ( 𝐻𝐴 = 𝑧𝐴 + ) este:
𝛾
𝐻𝐴 = 𝐻 𝐵 + 𝐻 .

Concluzie: Relațiile de calcul se reduc la cele ale unei conducte simple cu același
modul de rezistență 𝑀, însă cu un debit de calcul 𝑄𝑐 = 𝑄𝑡 + 0,5𝑄𝑑 .