Subiectul 1.

INTRODUCERE IN DREPTUL AFACERILOR

I. NOŢIUNEA DREPTULUI AFACERILOR. OBIECTUL ŞI METODA
DREPTULUI AFACERILOR.
Prin afacere poate fi înţeleasă activitatea social - utilă a cetăţenilor şi a
asociaţiilor acestora, adică a întreprinderilor, în domeniul comerţului, fabricării de
producţie, prestării de servicii, executării de lucrări îndreptată spre obţinerea
venitului.
Alături de denumirea dreptul afacerilor se mai poate întâlni denumirea de drept
comercial.
Denumirea de dreptul afacerilor însă este mai relevantă deoarece este mai
largă, cuprinzând pe lângă reglementarea raporturilor de comerţ şi a celor de
fabricare a producţiei, prestării de servicii, executării de lucrări. Pe lângă această
denumire de drept comercial mai poate fi întâlnită denumire de drept economic,
drept corporativ ş.a.
Dreptul afacerilor reprezintă o totalitate de norme juridice ce
reglementează raporturile patrimoniale şi personal nepatrimoniale ce apar între
persoanele fizice şi juridice în legătură cu desfăşurarea activităţii de
întreprinzător, precum şi raporturile ce apar între aceste persoane şi organele
statului ca rezultat al reglementării de către stat a acestor relaţii.
OBIECTUL DREPTULUI AFACERILOR reglementează relaţiile ce ţin
de obţinerea calităţii de întreprinzător, adică înregistrarea în calitate de subiect al
dreptului afacerilor, raporturile legate de desfăşurarea activităţii de întreprinzător,
suspendarea sau lichidarea subiectului de drept, raporturile între agenţii economici
în legătură cu desfăşurarea activităţii de întreprinzător, raporturile între agenţii
economici şi organele abilitate ale statului în legătură cu relaţiile numite mai sus.
Precum reiese din definiţia numită mai sus a dreptului afacerilor, acesta
reglementează trei mari categorii de raporturi, care de fapt formează obiectul de
studiu al disciplinei în cauză, şi care pot fi clasificate convenţional în:
A) raporturi patrimoniale, adică acele raporturi care urmăresc nemijlocit
obţinerea venitului (executarea contractelor comerciale);
B) raporturi nepatrimoniale, adică acele raporturi care nu urmăresc
nemijlocit obţinerea venitului, dar care sunt necesare având în vedere că
aceste raporturi urmăresc eficientizarea acestei activităţi (convocarea şi
petrecerea adunărilor generale, înregistrarea obiectelor proprietăţii intelectuale a
întreprinderii etc.);
C) raporturile întreprinzătorilor persoane fizice şi juridice cu organelor
abilitate ale statului în cadrul procesului desfăşurării activităţii de
întreprinzător (înregistrarea subiectelor dreptului afacerilor, obţinerea licenţelor
şi autorizaţiilor, lichidarea subiectelor dreptului afacerilor şi derularea procesului
de insolvabilitate).
[Введите текст]
Subiectul 2: ACTIVITATEA DE ÎNTREPRINZĂTOR. REGLEMENTAREA
JURIDICĂ A ACTIVITĂŢII DE ÎNTRERINZĂTOR
1. NOŢIUNEA ŞI ELEMENTELE ACTIVITĂŢII DE ÎNTREPRINZĂTOR
În legislaţia RM putem găsi mai multe denumiri ale activităţii de
întreprinzător, ca de exemplu – activitate de antreprenoriat, activitate comercială,
afacere, business, activitate economică Legea cu privire la antreprenoriat şi
întreprinderi, unicul act normativ care defineşte noţiunea de activitate de
întreprinzător ne spune că: „Prin activitatea de întreprinzător se subînţelege
activitatea de fabricare a producţiei, de executare a lucrărilor şi de prestare a
serviciilor, desfăşurată de cetăţeni şi de asociaţiile acestora în mod independent,
din propria iniţiativă, în numele şi cu riscul propriu, sub răspunderea lor
patrimonială, în scopul asigurării unei surse de venituri permanente.
În Republica Moldova activitatea de întreprinzător poate fi practicată numai
în formele organizatorico – juridice prevăzute de lege. În caz contrar o astfel de
activitate se consideră ca practicare ilegală a activităţii de întreprinzător şi se
pedepseşte pe cale administrativă sau penală, iar tot beneficiul realizat pe cale
ilegală fiind făcut venit la stat.
Activitatea de întreprinzător se poate desfăşura de persoane fizice sau de
asociaţiile acestora, adică de persoane juridice. Conform art. 26 a Codului Civil
persoana fizică are dreptul să practice activitate de întreprinzător, fără a constitui o
persoană juridică, din momentul înregistrării de stat în calitate de întreprinzător
individual sau în alt mod prevăzut de lege.
La momentul de faţă în Republica Moldova persoanele fizice pot desfăşura
activitate de întreprinzător în următoarele forme:
A) titular al patentei de întreprinzător (se obţin de la inspectoratele fiscale);
B) s-a înregistrat în calitate de întreprinzător individual (la CÎS);
C) a înregistrat o gospodărie ţărănească (primăriile unităţilor administrativ
teritoriale
Persoanele juridice pot efectua activitate de întreprinzător doar după efectuarea
înregistrării de stat, iar în unele cazuri expres prevăzute de lege doar după
obţinerea licenţei.
GENURILE ACTIVITĂŢII DE ÎNTREPRINZĂTOR.
Din punct de vedere legal genurile activităţii de întreprinzător sunt enumerate în
art. 1 a Legii cu privire la Antreprenoriat şi Întreprinderi:
A. Fabricarea producţiei;
B. Executarea lucrărilor;
C. Prestarea serviciilor.
D. Comercializarea mărfurilor şi produselor.

[Введите текст]
A) Fabricarea producţiei ca gen de activitate economică constă în transformarea
materiilor prime sau a semifabricatelor în produse noi cu o valoare economică mai
mare. În cadrul acestui proces întreprinzătorul este obligat să respecte tehnologiile,
drepturile consumatorului, să nu polueze mediul înconjurător.
B) Executarea lucrărilor – gen de activitate economică prin care întreprinzătorul se
obligă să efectueze o anumită lucrare fie din propriul material, fie din cel al
beneficiarului contra unei remuneraţii;
C) Prestarea serviciilor - gen de activitate economică prin care întreprinzătorul se
obligă să satisfacă anumite necesităţi ale persoanelor fizice sau juridice sau a
statului (consultanţă, transport, publicitate, asigurări). Deosebirea esenţială dintre
executarea de lucrări şi prestarea de servicii este că serviciile sunt de regulă
imateriale;
D) Comercializarea mărfurilor şi produselor – gen de activitate economică prin
care vânzătorul se obligă să transfere dreptul de proprietate asupra bunurilor
cumpărătorului iar ultimul se obligă să recepţioneze bunul şi să achite preţul
bunului.
Întreprinzătorii nu pot însă practica orice gen de activitate în acest sens existând
anumite restricţii. Astfel deosebim activităţi:
a. Interzise. În legislaţie nu se conţine o listă exhaustivă a activităţilor
interzise. De aici deducem că sunt interzise acele activităţi care deşi pot aduce
beneficii sunt interzise de normele imperative ale legii, iar pentru practicarea
acestora se prevede o pedeapsă penală sau administrativă (întreţinerea caselor de
toleranţă, proxenetismul, traficul de fiinţe umane).
b. Activităţi monopol de stat - adică activităţi ce pot fi desfăşurate exclusiv
de către organele statului sau de agenţii economici constituiţi de stat pentru aceste
scopuri. Lista genurilor de activitate permise exclusiv întreprinderilor de stat este
stabilit la art. 10, al. 3 a Legii cu privire la Antreprenoriat şi Întreprinderi.
c. Activităţi monopol natural. Este situaţia în care fabricarea producţiei,
executarea anumitor lucrări, prestarea anumitor servicii în virtutea unor factori de
ordin natural, economic, tehnologic, geografic se află sub controlul direct al unui
sau câţiva agenţi economici.
Activităţile desemnate ca monopol natural sunt exercitate doar de unii agenţi
economic datorită importanţei acestor activităţi sau a imposibilităţii desfăşurării
genului dat de activitate de către mai mulţi agenţi economici.
OBLIGAŢIILE PROFESIONALE ALE ÎNTREPRINZĂTORULUI:
A. Obligaţia de a obţine licenţa;
B. Obligaţia de a exercita activitatea în limitele concurenţei licite;
C. Obligaţia de a ţine evidenţa contabilă;
În conformitate cu prevederile art. 60, al. 5 al Cod Civil persoana juridică
poate practica anumite tipuri de activitate a căror listă este stabilită de lege, doar în
[Введите текст]
baza unui permis special (licenţă “licenţă – act administrativ cu caracter permisiv,
eliberat de autoritatea de licenţiere în procesul de reglementare a activităţii de
întreprinzător, ce atestă dreptul titularului de licenţă de a desfăşura, pentru o
perioadă stabilită, genul de activitate indicat în aceasta, integral sau parţial, cu
respectarea obligatorie a condiţiilor de licenţiere”
Autorităţile de licenţiere sânt:
a) Camera de licenţiere a Republicii Moldova. Majoritatea licenţelor se eliberează
de către acest organ. Alte organe abilitate cu funcţia eliberării licenţelor sunt:
b) Banca Naţională a Moldovei;
c) Comisia Naţională a Pieţei Financiare;
d) Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică;
e) Agenţia Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii Electronice şi
Tehnologia Informaţiei;
f) Consiliul Coordonator al Audiovizualului.
Titularul patentei de întreprinzător.
Patenta de întreprinzător, denumită în continuare patentă, este un
certificat de stat nominativ, ce atestă dreptul de a desfăşura genul de activitate
de întreprinzător indicat în ea în decursul unei anumite perioade de timp.

Întreprinderea individuală

Întreprindere individuală este întreprinderea care aparţine cetăţeanului,

cu drept de proprietate privată, sau membrilor familiei acestuia, cu drept de
proprietate comună. Patrimoniul întreprinderii individuale se formează pe
baza bunurilor cetăţeanului (familiei) şi altor surse care nu sînt interzise de
legislaţie.

Gospodăria ţărănească (de fermier)

Gospodăria ţărănească (de fermier)* este în sistemul economic al republicii un
subiect independent cu statut de persoană fizică, care, ca rezultat al folosirii
terenurilor şi a altor bunuri, aflate în proprietate privată sau luate în arendă,
produce, prelucrează şi vinde producţie agricolă.
Caracteristicile principale ale unui antreprenor:

 Responsabilitatea; Spiritul de observație; Perseverența; Creativitatea și inovația; Ambiția;

Insistența; Optimismul și încrederea în sine; Orientarea spre eficiență și calitate; Abilități de
convingere; Cât mai multă energie; Planificarea și monitorizarea sistematică;

Despre calitățile unui antreprenor se poate vorbi mult, este important de reținut că indiferent
de situație, chiar dacă întreprinzătorul nu deține o experiență în această sferă, are multe de învățat și
de muncit pentru a-și atinge scopurile propuse, iar în timp, rezultatele nu vor întârzia să apară.

[Введите текст]