UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRONOMICE SI MEDICINA VETERINARA

BUCURESTI

FACULTATEA DE HORTICULTURA

CONSTANTIN MARIAN ANUL 2-SEMESTRUL1

MASTER TEHNOLOGI INTEGRATA A PRODUSELOR HORTICOLE

DISCIPLINA TEHNOLOGI INTEGRATE IN PLANTATILE VITICOLE

DR MATEI PETRUTA

TITLU PREVENIREA SI COMBATEREA BOLILOR SI DAUNATORILOR IN

CADRUL TEHNICII INTEGRARTE DE CULTURA A VITEI DE VIE
 1. INTRODUCERE

În ultimul timp la scară planetară se manifestă multă prudenţă faţă

de metodele clasice de protecţia plantelor, în primul rând din cauza
consecinţelor negative asupra sănătăţii oamenilor, cât şi apariţiei
şi implicării profunde a curentelor ecologiste în politica mondială şi care
au început să aibă un cuvânt important de spus în deciziile majore ce
privesc căile de progres şi dezvoltare a umanităţii. Aplicarea excesivă,
repetată, a unor tratamente chimice ( mai ales cu substanţe toxice şi
nebiodegradabile, chiar cancerigene) a zdruncinat puternic
echilibrul biocenotic natural prin:
 Distrugerea florei şi faunei utile şi înmulţirea unor specii
până atunci inofensive;
 Apariţia fenomenului de rezistenţă a patogenilor şi dăunătorilor
la pesticide, ca urmare a presiunii direcţionale sau a acţiunii
mutagene a acestor substanţe asupra patogenilor ce permite
selecţia unor gene de rezistenţă sau toleranţă faţă de acţiunea
pesticidelor sau rezistenţa dăunătorilor faţă de insecticide, etc.
 Majoritatea soiurilor de viță de vie sunt sensibile și chiar foarte
sensibile la boli și dăunători, ceea ce face ca măsurile de protecție să
constituie o verigă deosebit de importantă pentru asigurarea obținerii
unor producții ridicate și de calitate. În anii cu condiții favorabile de
manifestare, mana sau putregaiul cenusiu pot conduce la pierderi de
recoltă de până la 80%, dacă în programele de stropiri nu se includ
tratamente specifice în numărul și la momentele necesare.
Gestionarea integrată a combaterii bolilor și dăunătorilor pune
accentul pe soluțiile cel mai puțin periculoase pentru sănătate și mediul
înconjurător.
Prin urmare accentul se pune, în special pe metodele care afecteaza
cel mai putin ecosistemele viticole si pe folosirea mecanismelor naturale
de combatere a daunatorilor.

2. Elemente specifice combaterii integrate:

Prevenirea: reprezintă un set de măsuri indirecte, prin care se
urmărește reducerea sursei de inocul și a populației inițiale de specii
dăunătoare.
 Observarea: presupune monitorizarea evoluției biologiei speciilor
dăunătoare și evaluarea atacului. Pe baza observațiilor se stabilește ce
acțiuni trebuie întreprinse și diferențierea tehnicilor ce poti fi utilizate în
aceste acțiuni.
Intervenția: Intervenția se realizează prin măsuri directe de
combatere: biologice, mecanice, fizice, chimice. Intervenția, are, ca scop
principal, distrugerea agentului de dăunare odată ce a apărut sau
provoacă pagube economice.
Pentru prevenirea și combaterea bolilor și dăunătorilor viței de vie,
există la ora actuala, o serie de metode și mijloace indirect, cu caracter
preventive și directe, preventive și curative.

Principalele elemente , obiective şi metode ale luptei integrate.

Principiul fundamental al combaterii integrate reclamă
cunoaşterea permanent a stării fitosanitare şi stabilirea principalelor
boli din culturi , a naturii lor cauzale, ecologia patogenilor respectivi, a
speciilor de dăunători, măsurilor specifice de combatere a diferitelor boli
şi dăunători, tehnologia de cultură raţională a plantelor corelată
armonios cu factorul fitosanitar.
3.Obiectivele luptei integrate
Obiectivele luptei integrate sunt :
- Protejarea mediului înconjurător;
 - Menţinerea populaţiilor dăunătoare sub pragul economic de
dăunare;
- Salvarea organismelor utile ( microorganisme entomopatogene,
prădători , paraziţii, antagonişti şi hiperparaziţi);
- Aplicarea tratamentelor pe baza prognozei și avertizării;
- Evitarea acumulării de rezidii toxice în seminţe , fructe sau
legume.

4.Metode și mijloace directe de prevenire și combatere.

Mijloace fizico-mecanice. În genral măsurile fizico-mecanice au
aplicare restrânsă, dar sunt de perspectivă, fiind nepoluante.
Termoterapia – sub forma diferitelor aspecto ale sale are o largă
folosire în combaterea bolilor și dăunătorilor viței de vie. Durata
tratamentului termic și valoarea temperaturii diferă în funcție de punctul
termic de inactivare a agentului patogen.Prin scufundarea în apă caldă la
50 C – 55 C sunt distruse specii de viroze, fitoplasmoze, bacterioze,
filoxera, moliile viței de vie, acarienii viței de vie.
 Focul este folosit pentru distrugerea resturilor vegetale (coarde,
butuci) rezultate in urma tăierilor și selecței fitosanitare.
Ultrasunetele se folosesc în cazul insectelor cu timpane sau în
cazul păsărilor.
Rezistența soiurilor: folosirea soiurilor resistente la atacul bolilor
și dăunătorilor nu poate înlocui pesticidele, dar poate diminua cantitățile
utilizate. Este suficient să amintim situația portaltoilor viței de vie
rezistenți la atacul filoxerei. Promovarea în practică a unor soiuri
resistente sau măcar tolerante, reprezintă o problemă dificilă a
viticulturii contemporane. Igiena gentică , alături de selecția celulară,
vizează în special transferul de gene de rezistență, de la speciile sălbatice
la forma cultivată.
Obiectivele ameliorării genetice a viței de vie sunt reprezentate de
îmbunătățirea calității, obținerea de producții sporite, rezistența la ger, la
boli cristogamice, la dăunători etc.

Carantina fitosanitară: măsuri de carantină fitosanitară sunt

obligatorii pentru orice tanzacție comercială cu produse viticole,
material pentru plantat, pentru importul și exportul de material săditor
viticol portaltoi, coarde altoi, butasi altoiți cu respectarea regimului de
carantină fitosanitară. Materialul vegetal se supune, după caz,
procedurilor terapeutice adecvate așa cum stabilește Ghidul tehnic al
FAO/IPGRI. Indiferent de tara de origine a materialului vegetal, testarea
foloseste metode de laborator adecvate și acolo unde este necesar plante
indicator pentru a detecta cel putin următoarele organisme:
a) Blueberry leaf mottle virus;
b) Grapevine Flavescence doree MLO și alte îngalbeniri la vița de
vie;
c) Peach rosette mosaic virus;
d) Tobacco ringspot virus;
e) Tomato ringspot virus (tulpina „yellow vein” și alte tulpini);
f) Xylella fastidiosa (Well &Raju);
g) Xylophilus ampelinus (Panagopoulos, Willems et al).
Conform prevederilor legislației în vigoare Organismele de carantină
în viticulturî sunt: Grapevine flavescences doree (flavescenta aurie) –
vector Scaphoideus titanus, Tomato ringspot virus, Tabacco ringspot
virus, Xylophilus ampelinus (agentul etiologic al necrozei bacteriene a
veiței de vie)
Alegerea soiurilor - rezistența soiurilor la organismele dăunătoare.
Deși prezintă o importanță deosebită în protecția plantelor de multe
ori característica de rezistență a soiurilor la organismele dăunătoare a
fost trecută cu vederea, realizarea stării fitosanitare a culturilor axându-
se în principal pe măsuri preventive sau, mai cu seamă, pe cele curative
de combatere.
 Obiectivele ameliorării genetice a viței de vie sunt reprezentate de
îmbunătățirea calității, obținerea de producții sporite, rezistența la ger, la
boli cristogamice, la dăunători etc. Cele mai importante resurse genetice
folosite pentru obținerea toleranței și rezisteței la boli, în ameliorara viței
de vie, sunt prezentate în tabelul de mai jos:

Soiuri de viță rezistente sau tolerante

Soiurile resistente pentru vin Radames, Valerian, Brumăriu,
Seyval, Purpuriu.
Soiurile mixte pentru vin alb și Tămâioasă Românească, MIorița,
masă Plăvaie,Mustoasă de Măderat;
Soiurile mixte pentru vin alb și Tămâioasă Românească, MIorița,
masă Plăvaie,Mustoasă de Măderat;
Soiurile mixte pentru vin roșu și Negru aromat, Mamaia,
masă Codana,Oporto
Soiurile mixte rezistente Valeria, Admina, Andrevit,
Muscat de Poloskei
Soiurile resistente pentru Perla de Csala, Reflex, Frumoasa
strugurii de masă albă, Liana, Molodova
 Măsuri agro – fitotehnice
Întreținerea solului: Lucrările solului, în viticultura ecologică
presupune:
- Mobilizarea și aerarea solului fără răsturnarea brazdelor, pentru a
nu distruge humusul și a un perturba activitatrea microbiologică la
suprafața solului;
- Materia organică proaspătă (reziduurile plantelor, îngrășemintele
verzi, îngrășămintele organice proaspete) să un fie îmcorporată în
profunzime, ci superficial, pentru a fi supuse unei humificări
prealabile în mediul aerob;

 Eroziunea solurilor . Pentru prevenirea eroziunii solului , în

viticultură, se recomandă:
- Amenajarea antierozională a terenurilor în pantă (terase, canale
de scurgere, etc.)
- Amplasarea rândurilor pe direcția curbelor de nivel;
- Limitarea lungimii rândurilor la amplasarea lor pe direcția deal-
vale;
- Benzi înierbate, folosirea îngrășămintelor verzi, a înierbării
temporare sau permanente;
- Mulcirea solului cu diferite materiale (composturi orășenești,
composturi forestiere, mulcirea cu paie sau tescovină)
 - Fragmentarea și încorporarea în sol a coardelor rezultate la
tăieri;
- Afânarea solului în profunzime.

Măsuri de igienă fitosanitară .

Reprezintă un ansamblu de măsuri care contribuie la înlăturarea

eventualelor focare de infecțtie, limitând pe aceasta cale răspândirea și
înmulțirea agenților de dăunare de la un al la altul și dintr-un loc în altul.
- Dezinfecția uneltelor, a materialelor, a mâinilor, a
echipamentelor de protecție
- Dispersarea butucilor bolnavi cu simtome vizibile;
- Eliminarea focarelor de infecție , scoaterea și arderea butucilor
afectați;
- Alegerea și plantarea în câmp a materialului săditor sănătos.

Metode agrotehnice
Constituie elementul de bază care asigură conditii optime de
creștere și dezvoltare a plantei de cultură, împiedicînd pe această cale
formarea microclimatului favorabil multor organismo dăunătoare.
De o importanță deosebită sunt măsurile agrofitotehnice, care se referă
la:
 Alegerea terenului – la inființarea noilor plantații, terenurile
joase, reci cu multă apă un sunt indicate pentru amplasarea noilor
plantații.
Igiena culturală pin operațiile de strângere și distrugere (prin ardere) a
resturilor vegetale se elimină o serie de organisme dăunătoare și pe
această cale se diminuează mult riscul apariției unori epidemia.
Lucrările solului – arăturile adânci de toamnă si de vară, parașile
repetate, mecanice și manuale. Toate aceste lucrări de mobilizare a
solului influențează negativ evoluția unor agenți de dăunare care
iernează în sol și/sau pe sol.
Aplicarea lucrărilor de întreținere la momentul optim; lucrările
în verde ( copilit,cârnit, desfrunzit) influențeză pozitiv cantitatea și
calitatrea recoltei și contribuie la diminuarea dăunătorilor
- Fertilizarea chimică redusă și echilibrată ;
- Fertilizarea organiă, fertilizare acu îngrăsăminte verzi și fertilizarea
foliară sunt soluții pentru conservarea boiodiversității
ecosistemului viticol.
- Recoltarea la momentul optim.

6.Bolile viței și combaterea lor

 Dintre bolile care produc cele mai mari pagube în plantațiile de vii,
uneori până la compromiterea total a producției, sunt mana, făinarea,
putregaiul cenușiu al strugurilor, antracnoza, cancerul bacterian, etc.
Mana la vița de vie. Boala este produsă de o ciupercă , plasmopara
vitícola. Ea atacă toate organele verzi ale plantei: frunze, lăstari,
inflorescențe, boabe, cîrcei și chiar muguri. Frunzele sunt atacate din
primele vârste, maximum de sensibilitate prezentând atunci când ating
suprafața de cca 20 cm pătrați. Pe măsură ce frunzele cresc și țesuturile
îmbatrânesc, ele devin mai resistente și infecțiile cu mană se produc mai
greu. Pe frunze aspectul atacului este diferit, în funcție de stadiul de
dezvoltare a bolii. Ciuperca pătrunde în țesuturile frunzei, pe fața
inferioară a frunzelor , sau prin răni.

7.Combaterea buruienilor
Într-o cultură perenă cum este vița de vie, se realizează prin
aplicarea unui sistem de management integrat, care presupune folosirea
diferitelor metode de combatere cu scopul menținerii nivelului de
îmburuienare până la limita densității echilibrate acceptate în viticultură.
Buruienile reduc spațiul care revine plantelor cultivate, le umbresc,
determină scăderea temperaturii la suprafața solului cu 2-4 grade C, iau
lumina plantelor, sărăcesc atmosfera în bioxid de carbon de care plantele
cultívate au nevoie.
 De asemenea, buruienile îngreunează efectuarea lucrărilor agricole
și încarcă costurile de producție.
Surse de îmburuienare: ce mai importantă sursă de îmburuienare
este rezerva de semințe de buruieni din sol, provenite de la speciile carea
u invadat în anii precedenți culturile și care este, de obicei, de ordinul
sutelor de milioane de semințe la hectar.
Combaterea buruienilor se bazează pe cunoașterea surselor de
îmburuienare, a vegetației existente pe trenul agricol, a rezervelor de
semințe și alte organe de înmulțire din sol, precum și pe recunoașterea
particularităților biologice ale fiecărei specii, modul de viață, înmulțirea
și răspândirea.

Metode preventive de combatere a buruienilor sunt:

a. Carantina fitosanitară (împiedică pătrunderea în țară a semintelor
unor plante de cultură inféstate cu anumite buruieni.
b. Obtinrea si folosirea gunoiului de grajd cu grad scăzut de infestare;
c. Distrugerea focarelor de buruieni de pe suprafețele necultivate
(șanțuri, stâlpi de curent, drumuri)
d. Recoltarea la timp si corectă a culturilor;
Metodele curative combat efectiv buruienile răsărite sau în
curs de răsărire. Ele sunt de patru feluri: agrotehnice, fizice,
biologice și chimice.
  Metodele agrotehnice
Principalele metode agrotehnice sunt:
- întreținerea solului : a) sistemul de întreținere tip ogor negru;
b) sistemul de intreținere a solului prin
înierbare.
- folosirea amendamentelor pe solurile acide sau alcaline reduce
numărul de buruieni specifice acestor soluri;
- mulcitul (acoperirea intervalului dintre rânduri cu resturi
organice sau masă plastică).
- desecarea terenurilor cu exces de umiditate contribuie la
reducerea numarului de buruieni specifice unui conținut sporit de apă.

Combaterea chimică
Cele mai multe dintre fungicidele utilizate in viticultura sunt
pentru a controla mană si făinarea. Fungicidele omologate pentru
combaterea fungilor patogeni sunt clasificate, în funcție de substanța
activă, în următorarele categorii:
Fitomineralele – din aceasta grupă de produce cea mai largă
utilizare o au:
Bentonita sub formă de pulbere muiabilă aplicată în
soluție alcalină, doza de 10 kg bentonită/hl, are o eficacitate
 contra manei viței de vie, comparabilă cu tratamentele cuprice
(Gubler si colab., 2003)
-Fosfatul de potasiu (K2HPO3) aplicat după înflorit în
soluție doza de 3kg/ha a fost autorizat în Germania în
combaterea manei viței de vie sub denumirea comercial
Frutogard.
-Bicarbonați de sodiu, Potasiu, Amoniu și acizi fosforici au
manifestat o eficacitate bună în combaterea oidiumului.
-Silicatul de sodiu un produs clasic, alcalin bogat în siliciu
recomandat în lupta contra botritisului, în doză de 500g/hl.

Erbicidarea: oferă soluții tehnice pentru combaterea

majorității speciilor de buruieni existente în plantațiile viticole. În
ultimele decenii, se pune tot mai mult problema limitării folosirii
erbicidelor ca urmare a faptului ca, pe lângă efectele pozitive,
 utilizarea excesivă , nerațională a acestor produse poate avea
numeroase urmări nedorite.În viticultură, trebuie să se evite
contactul intre erbicidele totale neselective sistemice sau de contact
și organele verzi. Primul tratament cu erbicide trebuie precedata de
copcit.
Avantajele :
o reducerea necesarului de forță de muncă;

o creșterea productivității muncii;

o reducerea numarului de treceri pe terenul agricol în cadrul

tehnologiei de cultivare a plantelor, evitându-se tasarea
solului.
Riscuri:
o Poluarea solului, aerului și apei;

o Rămân în sol și în recoltă cantități mai mari sau mai mici

de reziduuri.
Aplicarea erbicidelor sistematice cu jet protejat, evitându-se
producerea de picături foarte fine, întrucât există riscul ca acestea să fie
purtate de vânt , să ajunga pe organele verzi ale viței de vie și să producă
fenomene de fitotoxicitate.
Cantitatea de soluție la ha este de 150-300 l. O depășire a acestei
cantități este contraindicată doarece soluția se pierde de pe frunze ,
pierzându-se cantitatea de ierbicid.
 Fungicide anorganice
Din această grupă, în viticultură se folosesc preparate pe bază
de Cupru și Sulf. Sunt primele produse de combatere care sau folosit în
viticultură, au un spectru larg de acțiune și sunt autorizate inclusiv
pentru utilizarea în fermele ecologice. Sunt produse de contact, au o
toxicitate moderată sau redusă și un creează rase resistente.
- Cuprul a fost utilizate penru prima data sub formă de zeamă
bordeleză în anul 1855 în Franța (Millardet , 1883). și la ora actual
cuprul este unul din produsele de bază în combaterea manei viței
de vie, fie sub formă de zeamă bordeleză preparată sau sub formă
de hidroxid de Cu + Cu metalic dar și sub formă de Oxiclorură de
Cu + Cu metalic. Toxicitatea cuprului față de conidii este foarte
ridicată, în plus el posedă o adevărată acțiune toxică vis a vis de:
putregaiul negru, rujeolă, botrytis, excorioză s.a.
- Sulful , utilizate de mai bine de 150 de ani, este un fungicid
specific pentru combaterea făinării și un bun efecto acaricid.
Acționează asupra patogenilor prin întreruperea procesului de
formare a noilor celule. Sulful, produs de contact cu efecto
polivalent, se comercializează fie sub formă de sulf muiabil, sub
diferite denumiri: Kumulus DF 0,3% ș Microthiol Special 0,2-
0,3%ș Thiovit PU0,3%; Thiochon 80 PU 0,4%, Sulfomat PU 0,4%
 sau sub formă de Sulf pulbere: Sulfomat P 20 kg/ha, Thiochon 98
PP 20 kg/ha.

8.Combaterea biologică a bolilor și dăunătorilor

Considerate „ mai naturale” , metode si mijloace biologice de
prevenire și combatere contribuie la eliminarea inconveniențelor
monoculturii indelungate. Ele tind să stabilească un nou echilibru la
nivelul componentelor ecosistemului viticol.

Sporirea rezistenței plantelor prin anumite tehnici naturale

S-a constata o mai redusă vulnerabilitate a viței de vie în condițiile
lucrării îngrijite a solului, și a fertilizării echilibrate. De asemenea,
formele de conducere la care coardele sunt îndepărtate de suprafața
solului cu dirijarea verticală, răsfirată a lăstarilor, sunt mai putin afectate
de atacul bolilor si dăunătorilor. Ce mai mare parte a lucrărilor și
operațiunilor în verde (copilit,cârnit, desfrunzit) , executate la momentul
optim pot spori aerisirea și luminarea
la nivelul butucului, contribuind la limitarea atacului, prin crearea
unor condiții nefavorabile evoluției unor boli și dăunători.
Metode fizice și mecanice:
- Colectarea plantelor bolnave, a celor inféctate cu virusuri, bacterii
sau ciuperci și incinerarea acestora;
- Tratarea solului cu aburi;
- Sterilizarea masculilor unor specii de insecte dăunătoare cu
ajutorul radiațiilor;
 - Distrugerea patogenilor sistemici (virusuri, fitoplasmoze,
bacterioze) prin tratamente termice;
- Instalarea de capcane biologice: părți de plante, fructe, tuberculi
etc. pe sol, în sol, după care se strâng și se opăresc.
- Instalarea de curse mecanice pentru insecte și răzătoare;
- Instalarea de benzi în culori stridente ori a unor plase, pentru
îndepărtarea păsărilor;
- Instalarea de inele cleioase sau brâie-capcană;
- Instalarea de capcane celioase împotriva insectelor;
- Instalarea unor aparate de produs zgomotos, împotriva
rozătoarelor, a păsărilor și a cârtițelor;

Metode și mijloace de combatere biologică a agenților de dăunare a

viței de vie
În viticultură, combaterea biologică , se desfășoară în jurul a două
direcții, utilizarea sulfului și a cuprului în limítele autorizate de
reglementările ecologice și cea de a doua, utilizarea a faunei auxiliare, a
biopesticidelor pe baza de bacterii, virusuri sau ciuperci, utilizarea
feromonilor sexuali și a produselor naturale (argile, alge marine, urzici, a
composturilor naturale continând micro-organisme antagoniste).
Principalele metode de combatere biologiă a agenților de dăunare a viței
de vie sunt:
- Utilizarea faunei utile (zoofagii –prădători și paraziți);
- Utilizarea microorganismelor (virusuri,bacterii,ciuperci);
- Folosirea substanțelor biologic active (feromonii sexuali de
sinteză);
- Folosirea produselor de origine vegetală;
- Metode biochimice;
- Produse fortifiante obținute din extracte botanice de origine
naturală.
- BIBLIOGRAFIE
- 1.ECOFIZIOLOGIA VIȚEI DE VIE – Dr. Ing.Georgescu
Magdalena, Dejeu Liviu Coriolan, Ionescu Petre, Editura Ceres,
Bucuresti 1991;
- 2.VIȚA DE VIE ROD AL PĂMÂNTULUI ȘI AL MUNCII – Dr.
Ing. Avram D. Tudosie, editura Ceres, București, 1989
- 3. BOLILE ȘI DĂUNĂTORII VIȚEI DE VIE – Tomoiaga L. 2006
- 4. Ghidul fitosanitar al viticultorului – Tomoiaga Liliana 2013,
AcademicPres , Cluj-Napoca.
- 5. Protecția viței de vie împotriva bolilor și dăunătorilor - Mirică
I. , A. Mirica 1986 , Ed. Ceres.
- 6.Viticultura și vinificație – Gh. Constantinescu , V. Juncu – Ed.
Didactică si pedagogică București 1967.
- 7. Dejeu L., 2010 – Viticultură, Editura Ceres București.
- 8. http://ro.wikipedia.org/wiki/Vi%C8%9B%C4%83_de_vie
- 9. https://doctorulplantei.wordpress.com/vita-de-vie/
-