Kinetoprofilaxia în sarcină

Terminologie
 Obstetrica este ştiinţa medicală care se ocupă cu studiul
şi tratamentul femeilor în timpul sarcinii, naşterii şi
lăuziei.
 Ginecologia este ştiinţa medicală care se ocupă cu
studiul, diagnosticul şi tratamentul bolilor aparatului
reproducător feminin.
Fiind atât de înrudite prin faptul că studiază modificările
fiziologice şi/sau patologice la nivelul aceluiaşi aparat,
aceste două ştiinţe fac obiectul unei specializări
medicale unice numită obstetrică-ginecologie.
Anatomia aparatului genital feminin

 gonadele (glandele sexuale) feminine -

ovare
 căile genitale, constituite din:
 trompe uterine
 uter
 vagin
 vulvă
 Ovarele
 glandă mixtă, pereche, situată în pelvis;
 formă ovoidală, lungime medie de 4 cm, lăţimea de 3 cm,
grosimea de 1 cm, 6-8 grame;
 situate în apropierea pereţilor laterali ai excavaţiei pelvine,
posterior de ligamentele largi ale uterului;
 conţin la naştere aproximativ 400 000-500 000 de foliculi ovarieni
primordiali din care doar 300-400 se vor matura în perioada de
fertilitate a femeii, formând celulele sexuale feminine - ovulele;
 secretă hormonii sexuali feminini: estrogenul şi progesteronul.
 Trompele uterine (tubele, salpingele sau
trompele lui Fallope)

 organ pereche, tubular, care face legătura între ovar şi

uter;
 prin capătul lateral se deschid în cavitatea peritoneală
 prin capătul medial se deschid la nivelul celor două
coarne ale uterului;
 captează şi transportă în uter ovulul expulzat de ovar;
adaptat rolului pe care îl are, trompa are în partea
dinspre ovarul respectiv forma unei pâlnii şi este
prevăzută cu numeroşi franjuri.
 Uterul
 organ cavitar, muscular, unic, situat pe linia mediană a pelvisului,
între rect (posterior) şi vezica urinară (anterior); părţile uterului
sunt: corpul uterin – în partea superioară, şi colul uterin - în partea
inferioară, care se continuă cu vaginul;
Corpul uterin
 forma unui con turtit dinainte înapoi cu baza în sus şi vârful trunchiat în jos;
 dimensiunile sunt mai mari la multipare decât la nulipare;
 muşchiul uterului - predominant în structura peretelui acestui organ, este
denumit miometru, iar mucoasa care căptuşeşte faţa internă a miometrului se
numeşte endometru; endometrul suferă, sub influenţa hormonilor sexuali
feminini, modificări ciclice (ciclul menstrual, cu o durată medie de 28 de
zile); acestea asigură condiţii optime de fixare şi creştere ovulului fecundat.
Colul uterin
 partea inferioară a uterului şi este divizat de zona de inserţie a
vaginului în două porţiuni: una intravaginală (sau exocolul) şi o
alta, supravaginală.
 Colul uterin are formă conică la femeia nulipară şi cilindrică la
cea multipară.
 Între cele două părţi, uterul prezintă o îngustare - istmul uterin;
unghiul care se formează între corp şi col este unul obtuz deschis
anterior (în anteversoflexie), iar orificiul său inferior este orientat
spre peretele posterior vaginal.
 Modificări ale uterului în funcţie de vârstă
 În perioada infantilă - uterul este în poziţie intermediară sau în
retroversie până la pubertate când ajunge în anteversoflexie;
raportul dintre corp şi col este subunitar până la pubertate când
începe să devină supraunitar;

 În perioada de senescenţă - uterul suferă un proces de senescenţă,

de involuţie senilă de-a lungul unei perioade de 10-15 ani;
dimensiunile sale se reduc progresiv (mai ales la nulipare);
epiteliul exocolului se atrofiază, se accentuează anteflexia la
nulipare sau dispare la multipare (facilitând, astfel, apariţia
prolapsului genital).
 Hormonii gonadali
Hormonii estrogeni
 cel mai important este estradiolul, secretat de ovare;
 este responsabil de dezvoltarea caracterelor sexuale secundare feminine
(dezvoltarea glandelor mamare, pilozitatea corporală specifică)
 „guvernează” involuţia lunară a endometrului,
 calitatea şi cantitatea mucusului cervical şi vaginal, elemente care pot
favoriza pasajul spermei spre ovul.
Progesteronul
 este principalul hormon secretat de corpul galben şi
 este, în mod esenţial, responsabil, de pregătirea endometrului pentru nidarea
ovulului fecundat.
 Corpul galben continuă să secrete progesteron şi în primul trimestru de
sarcină până când placenta se poate nutri singură.
Gonadotropin Releasing Hormon (GnRh)
 Acesta este hormonul care reglează nivelul estrogenului în organism; este
sintetizat în hipotalamus. La sfârşitul ciclului menstrual, nivelul scăzut de
estrogen sanguin stimulează producerea de GnRh de către hipotalamus,
triplându-i sinteza.
Gonadotropinele
 GnRh îşi desfăşoară activitatea prin intermediul a doi intermediari sintetizaţi
de hipofiză; aceştia sunt gonadotropinele sau hormonii gonadotropi:
 Hormonul foliculostimulant (follicle stimulating hormon – FSH)
 Hormonul luteinizant (luteinizing hormon – LH)

 Creşterea nivelului sanguin al GnRh determină o creştere consecutivă a

eliberării în sânge de FSH şi LH care vor acţiona asupra ovarelor şi, respectiv,
asupra celulelor foliculare.
Human Chorionic Gonadotropin (HGH)
 Acesta un hormon secretat de către placentă, care stimulează secreţia continuă
de progesteron în sarcină. Nivelul crescut de progesteron în sarcină determină
sistarea sintezei de GnRh.
 Modificările hormonilor gonadali, hipofizari(a), a foliculului
ovarian (b) şi a mucoasei uterine (c) în timpul ciclului menstrual
 Modificări fiziologice induse de sarcină

Fibrele miometrului se hipertrofiază, se hiperplaziază şi se

metaplaziază; uterul îşi măreşte dimensiunile de la 7/3/5cm
Aparatul (uter negravid) la 34/25/20cm (în sarcina la termen), volumul
genital de la 2-3 ml la 4000-5000 ml; vasele uterine se hipertrofiază, se
ramifică (la termen, pot conţine 1 l de sânge);

Hipertrofierea, hiperemia şi imbibiţia edematoasă a colului

uterin;

Întinderea şi edemaţierea ligamentelor rotunde, largi,

cardinale şi uterosacrate;

Sânii îşi măresc volumul prin hipertrofierea glandei mamare,

a ţesutului adipos şi prin retenţia hidrică.
 Modificări fiziologice induse de sarcină

Aparatul  Cordul se orizontalizează, se hipertrofiază;

cardio-
vascular  Debitul cardiac creşte cu 40%, travaliul cardiac cu 50%;
debitul cardiac prezintă fluctuaţii posturale (în decubit dorsal,
apare hipotensiunea arterială, datorită compresiunii venei
cave inferioare şi chiar a aortei);

 În trimestrul II, volumul sanguin creşte cu 30-40%, volumul

eritrocitar cu 10-25% (relativă hemodiluţie);
 Modificări fiziologice induse de sarcină

Aparatul Creşte consumul de oxigen;

respirator
Diafragmul este ascensionat, coastele orizontalizate;

Creşte volumul curent (cu 100-200 ml), scad volumul

rezidual şi volumul expirator de rezervă.

Aparatul Ascensionarea rinichilor;

excretor
Relaxarea musculaturii netede, dilaterea căilor urinare,
scăderea peristaltismului ureteral, reflux vezico-ureteral (risc
infecţios).
 Modificări fiziologice induse de sarcină

Sistemul  Pot apare: labilitate psihică, agitaţie, irascibilitate,

nervos somnolenţă;

Metabolism Creştere compartimentul hidric extracelular cu 7 l;

Creşte rezistenţa la insulină; scade reactivitatea la

angiotensină.

Creşte lipoliza maternă;

Creşte, în special, necesarul de calciu şi fier;

 Modificări fiziologice induse de sarcină

Aparatul  Constipaţie, hipotonia musculaturii netede;

digestiv  Greţuri, vărsături matinale în primul trimestru.

Aparatul  Uşoară demineralizare osoasă;

locomotor  Imbibiţia edematoasă a articulaţiilor pelvine;
 Creşterea extensibilităţii musculaturii striate
abdominale şi a planşeului pelvi-perineal.

Sistemul  Creşte secreţia de estrogeni şi progesteron;

endocrin  Creşterea secreţiei hormonilor tiroidieni (fără fracţia
liberă a T4);
 Cresc ACTH şi cortizolul plasmatic din luna a treia.
 Obiective ale kinetoprofilaxiei şi
kinetoterapiei în sarcină

 Menţinerea sau dobândirea stării de bine (fizice şi psihice)

necesare viitoarei mamei şi fătului, atât în timpul sarcinii, naşterii,
cât şi în perioada postnatală.
 Modificările sistemice generate de sarcină sunt mai uşor suportate
de viitoarele mame supuse unui astfel de program.
 Controlul mai eficient al greutăţii corporale; deşi scopul
exerciţiilor nu este acela de a slăbi, acestea vor împiedica apariţia
unui surplus de masă corporală (aspect care reprezintă apanajul
multor gravide).
 Scăderea incidenţei complicaţiilor fiziopatologice ale sarcinii;
 Controale medicale în sarcină
 Controalele medicale se vor efectua lunar până în a 30-a
săptămână în cazul sarcinilor fără probleme; în această perioadă,
medicul obstetrician va realiza:
 Anamneza gravidei (antecedente personale fiziologice şi
patologice); se insistă asupra bolilor care ar putea afecta sarcina
sau ar putea pune în pericol starea de sănătate a gravidei (diabetul
zaharat, hipertensiune arterială
 Examenul clinic general (incluzând şi măsurarea tensiunii arteriale
şi a greutăţii corporale)
 Examen local
 Calculul datei concepţiei şi a potenţialei naşteri;
 Examen ecografic; la acesta se pot adăuga teste care pot evidenţia
în timp util anumite defecte cum ar fi sindromul Down sau alte
malformaţii cromozomiale);
 Examene de laborator ( diverse teste pentru depistarea diverselor
boli care pot afecta negativ sarcina): Rh-ul, imunizarea la rubeolă,
depistarea antigenelor hepatitei B, C, D; depistarea HIV, prezenţa
unor anomalii genetice, glicemia.
 Trimestrul I de sarcină
 Perioada care corespunde primului trimestru de sarcină este aceea
din momentul concepţiei, mai precis din momentul în care oul
fertilizat se nidează în uter (fenomen care are loc la aproximativ 7
zile de la data concepţiei propriu-zise) până inclusiv săptămâna a
12-a de sarcină (adică, la aproximativ 14 săptămâni de la data
ultimei menstruaţii).
 Este perioada în care are loc organogeneza şi, deci, perioada în
care embrionul este cel mai sensibil la acţiunea substanţelor
toxice, a medicamentelor etc.
 creşterea ponderală este minimă de aproximativ 1-1,5kg pe lună.
Simptome posibile

 greţurile, vărsăturile
 fatigabilitatea
 durerile de spate
 indispoziţia
 iritabilitatea
 majoritatea acestor simptome dispar spre sfârşitul primului
trimestru.
 când există, aceste schimbări impun anumite adaptări ale
activităţilor cotidiene, ale alimentaţiei etc.
 Măsuri profilactice

 Consum de mese mici, frecvente (6-8 pe zi); obligatorie este masa

de dimineaţă, imediat după trezire.
 Evitarea alimentelor grase, prăjite sau foarte condimentate (în
special, picante);
 Consumul de alimente uscate (pâine prăjită, biscuiţi săraţi, cereale);
 Vitaminele prenatale pot fi luate la altă oră din zi decât dimineaţa.
 Consumul de ceai de ghimbir.
 Hidratarea este esenţială, în special în cazul vărsăturilor.
 Trimestrul al II-lea
 perioada de sarcină cuprinsă între săpt. a 13-a şi a 27-a.;
 Abdomenul creşte vizibil;
 Se simt prima oară mişcările fătului (între săptămâna a 18-a şi a 22-
a, iar la femeile care au mai născut poate fi mai repede, respectiv
începând cu a 16-a săptămâmă);
 Creşte greutatea corporală (în mod normal, creşterea este de
aproximativ 0,5 kg/săptămână sau 1,5-2 kg/lună);
 Controalele medicale vor avea o frecvenţă lunară, cu excepţia
cazurilor în care apar complicaţii care necesită consultul medicului
specialist (sângerări vaginale, contracţii uterine, dureri abdominale,
vărsături etc.).
 Trimestrul al III-lea
- din săpt. a 28-a până la naştere, care survine între a 38-a şi a 42-a
săptămână de sarcină.
 Micţiuni frecvente datorate presiunii exercitate de uterul mărit
asupra vezicii;
 Edeme al membrelor (în special ale celor inferioare), ale feţei;
 Hemoroizi;
 Creşterea tensiunii la nivelul sânilor;
 Tulburări de somn.
 Creşterea greutăţii corporale este în mod normal de 0,5 kg pe
săptămână; astfel încât la sfârşitul sarcinii, surplusul de kilograme
se încadrează între 12 şi 15 kg.
 Indicaţii metodice generale privind
efectuarea kinetoprofilaxiei primare şi
secundare în sarcină

 Obţinerea periodică a acordului scris al medicului obstetrician;

acesta, ca şi kinetoterapeutul pot contraindica exerciţiile fizice
în cazul unei sarcini complicate sau în cazul unor boli asociate
grave;
 Monitorizarea continuă a gravidei privind: greutatea corporală,
tensiunea arterială, frecvenţa cardiacă;
 Instruirea gravidei privind regimul igieno-dietetic la care se va
supune:
 posturări,

 metode de evitare a solicitării coloanei vertebrale în

activităţile cotidiene,
 supravegherea continuă a aliniamentului corporal, a
alimentaţiei (combaterea tendinţei de a mânca „cât pentru
doi”);
 alimentaţie adaptată calitativ şi cantitativ necesităţilor
momentului respectiv, alături de o hidratare suficientă -
deshidratarea fiind o posibilă cauză a unui travaliu precoce,
 respectarea repausului alimentar cu două ore înaintea
şedinţelor şi o oră după şedinţe; evitarea alcoolului şi a
băuturilor cofeinizate.
 Instruirea gravidei în vederea raportării oricăror simptome care
pot apare: ameţeli, dispnee, tahicardie, dureri, contracţii uterine,
arsuri epigastrice, sângerări, lipsa mişcărilor fetale etc.;
 Fiecare şedinţă va începe cu încălzirea;
 Se vor evita exerciţiile solicitante; se va monitoriza frecvenţa
cardiacă (nu va trebui să depăşească 140 bătăi/minut) sau se va
urmări dacă gravida poate vorbi fără dispnee în timpul
exerciţiilor;
 Menţinerea unui ritm continuu de 3 şedinţe/ săptămână;
 Programul kinetic va fi individualizat în funcţie de starea de
sănătate, vârsta şi posibilităţile motrice ale gravidei;
 Evitarea în ultimele două trimestre a exerciţiilor din decubit dorsal;
 Evitarea exerciţiilor în poziţii instabile (se preferă exerciţii cu bază
de susţinere largă) sau exerciţiile care necesită menţinerea unei
poziţii fixe un timp îndelungat;
 Sunt permise următoarele activităţi fizice în sarcină: mersul,
alergarea uşoară, ciclismul, înotul, tenisul, bowling-ul, dansul etc.
dacă respectă indicaţiile de mai sus;
 Sunt contraindicate anumite sporturi: în special cele de contact
(anumite jocuri sportive); în cazul ridicării de greutăţi, acestea nu
se vor ridica deasupra capului;
 Se vor evita săriturile, exerciţiile de viteză, forţă şi rezistenţă
excesive, exerciţiile cu solicitare abdominală crescută;
 Se va evita supraîncălzirea organismului.
 Principii preluate din metoda Pilates

 menţinerea concentrării pe parcursul efectuării programului

kinetic;
 educarea respiraţiei (expirul se va efectua odată cu efortul fizic
respectiv);
 tonifierea cu precădere a „cordonului de forţă” format din spate,
abdomen şi fese;
 realizarea mişcărilor „în valuri”, fără bruscheţe;
 aplicarea tehnicilor de relaxare (training autogen Jacobson).
 Obiectivele kinetoprofilaxiei
primare în sarcină
Obiective generale
 Menţinerea tonusului postural şi al aliniamentului
corporal
 Menţinerea condiţiei fizice, combaterea sedentarismului

 Controlul greutăţii corporale

 Educarea respiraţiei

Obiective în trimestrul I
 Creştere ponderală de 2-3 kg

 Creşterea tonusului şi controlului neuromotor al

musculaturii planşeului pelvi-perineal
Obiective în trimestrul II
 Creştere ponderală de 4-5 kg

 Tonifierea musculaturii abdominale şi fesiere

 Asuplizarea musculaturii toraco-lombare

 Combaterea tendinţei de aplatizare plantară

 Prevenirea tulburărilor de origine venoasă

Obiective în trimestrul III

 Creştere ponderală de 6-8 kg

 Tonifierea musculaturii abdominale şi fesiere

 Asuplizarea musculaturii toraco-lombare

 Combaterea tendinţei de aplatizare plantară

 Prevenirea tulburărilor de origine venoasă

 Educarea respiraţiei: pregătirea pentru travaliu

 Kinetoprofilaxia secundară
şi terţiară în sarcină
- se referă la:
1. afecţiunile care se pot suprapune sarcinii sau de complicaţiile
patologice ale acesteia.
2. afecţiunile cronice sau disabilităţile, infirmităţile sau
handicapurile care coexistă cu sarcina.
 Există anumite complicaţii date de sarcină care pot fi
remediate parţial sau total prin tehnici specifice kinetoterapiei.
 Incontinenţa urinară

 Lombalgiile

 Tulburările de circulaţie venoasă (edemele, apariţia sau

agravarea tulburărilor venoase la nivelul membrelor

inferioare şi la nivel rectal – hemoroizii)
Program kinetic - trimestrul I
 Variante de mers
 Alergare uşoară
 Exerciţii de stretching
 Exerciţii pentru trenul superior
 Exerciţii de educare respiratorie
 Exerciţii pentru antrenamentul controlului musculaturii
pelvine
 Exerciţii de tonifiere musculară
 Exerciţii de relaxare
Program kinetic - trimestrul al II-lea

 Exerciţii destinate musculaturii spatelui

 Exerciţii pentru tonifierea musculaturii plantare
 Exerciţii de gimnastică respiratorie
 Exerciţii şi posturări pentru stimularea drenajului venos şi
limfatic.
 Program kinetic - trimestrul al III-lea
 Învăţarea reflexelor de distensie şi expluzie asociate cu
timpii şi tipul respirator corect;

Reflexul de împingere (Mahony), având 3 timpi:

 inspiraţie diafragmatică simultan cu contracţia planşeului
pelvi-perineal,
 relaxarea planşeului pelvi-perineal,
 contracţia muşchiului drept abdominal.
Reflexul de expulzie (Valsalva)
 inspiraţie diafragmatică

 contracţie abdominală

 contracţia planşeului pelvi-perineal simultan cu flexia coloanei

cervicale (gravida în decubit dorsal cu sprijin pe coate)
 Deprinderea posturilor facilitatorii de coborâre a fătului.

 Metoda Lamaze: bazată pe deprinderea tehnicilor de relaxare şi

de respiraţie în timpul travaliului, adaptată fiecărei etape a
acestuia;
 Metoda Bradley: este asemănătoare primeia, dar are ca substrat
doar educarea relaxării, în vederea controlului durerii din
timpul travaliului.