01a Radicali Liberi - Antioxidanţi

RADICALI LIBERI –
ANTIOXIDANŢI –
ACTIVITATE ANTIOXIDANTĂ
RADICALI LIBERI – ANTIOXIDANŢI
 “Speciile reactive ale oxigenului” (SRO) = radicali şi molecule

cu reactivitate chimică foarte mare şi viaţă scurtă
 SRO cuprind:
- radicali liberi ai oxigenului (RLO) (radicali propriu zişi; ioni cu
electron impar )
- molecule puternic active
 SRO şi RLO = consideraţi deseori echivalenţi
RLO se formează prin reducerea treptată a oxigenului cu

formarea intermediară de SRO
O2 → O2– → H2O2 → HO + HO- → 2H2O
 Radicali:
– Radical anion superoxid (O2• —)
• reactivitate mai scăzută,
• nu străbate lipidele membranare;
• dă naştere la H2O2, HO• ;
– Radical hidroxil (HO•) - cel mai agresiv;
• atacă glucidele, lipidele, proteinele, acizii nucleici, acizii
organici,
• dă naştere la radicali cu diverse structuri;
– Radicali peroxil (RO2•):
• iau naştere în urma acţiunii HO• şi 1O2 asupra structurilor
lipidice, proteice şi glucidice;
• în final  amestec complex de peroxizi şi compuşi de
descompunere.
 Molecule foarte reactive
– Oxigenul singlet (1O2)
• atacă ac. graşi polinesaturaţi, colesterolul, am.acizii şi
proteinele
– Peroxidul de hidrogen (H2O2) - oxidant slab
• străbate membranele celulare
• dă naştere altor specii reactive (ac. hipocloros, HO•)
• = principala armă cu care celulele fagocitare distrug agentul
patogen fagocitat;
• îndeplineşte rolul de mesager intracelular.
– Monoxidul de azot (NO)
• acţionează şi ca antioxidant pentru unii radicali liberi
• când O2•— este în cantitate mare alături de NO, ia naştere
peroxinitritul puternic citotoxic;
– Dioxidul de azot (NO2)
Surse endogene de formare a SRO
Respiraţia mitocondrială
Procesele oxidative de la nivelul peroxizomilor
Fagocitoza
Procesele inflamatorii
Peroxidarea lipidelor nesaturate
 Respiraţia mitocondrială:
O2 din aerul respirat  circulaţia sanguină  ţesuturi  celule 
la nivelul mitocondriilor = redus treptat la apă.
Intermediar iau naştere O2- şi H2O2.
 Procese oxidative la nivelul peroxizomilor:

Peroxizomii  oxidaze  oxidează o serie de compuşi  H2O2 
(CAT)  H2O + O2
– Cantitate mare de acizi graşi din alimente: capacitatea catalazei =
depăşită  creşte nivelul H2O2 în peroxizomi şi riscul
peroxidării lipidice.
 Fagocitoza  asigură protecţia nespecifică a organismului; constă în:

• recunoaşterea agentului patogen de către celulele fagocitare,
• ingestia şi distrugerea agentului;
Pentru distrugerea agentului, macrofagele secretă o serie de enzime +

SRO; acestea acţionează prin degradarea oxidativă:
- a structurilor proteice şi lipidice din membrana bacteriană,
- a acizilor nucleici,
- a grupărilor tiol ale sistemelor enzimatice bacteriene.
 Procesele inflamatorii:
– Procesul inflamator = declanşat de fosfolipaza A2 care, activată de
produsele microbiene, imunoglobuline, lectine, eliberează acidul
arahidonic din fosfolipidele membranelor celulare.
– Asupra acidului arahidonic  2 sisteme enzimatice:

# ciclooxigenaza ( PG, prostacicline, Tx)
# lipoxigenaza ( LT şi lipoxine)
– Sub acţiunea ambelor sisteme enzimatice  SRO de tipul

peroxizilor şi endoperoxizilor.
 Peroxidarea:
– Proces complex care presupune acţiunea HO• şi 1O2 asupra
structurilor lipidice, proteice sau glucidice.
– Constă din reacţii în lanţ (iniţiere, propagare, întrerupere) şi
conduce la formarea unui amestec complex de peroxizi şi produşi
de descompunere ai acestora (hidrocarburi – pentan; aldehide –
malondialdehida; cetone)
Peroxidarea lipidelor: datorită dublelor legături, acizii graşi polinesaturaţi

= cei mai susceptibili la peroxidare.
Peroxidarea lipidică alterează membrana şi determină în timp moartea
celulei.
Factori exogeni care induc formarea SRO
radiaţiile UV, Roentgen

expunerea la fumul de ţigară
poluarea atmosferică
alimentaţia neraţională
munca fizică grea
medicamente: citostatice, estrogeni naturali şi de sinteză,
laxative antrachinonice, catecholamine, cloramfenicol,
nitrofurantoina, metronidazol, paracetamol, nitrazepam.
Funcţii fiziologice ale SRO

În organism, SRO îndeplinesc o serie de funcţii fiziologice:
- în apărarea faţă de infecţii (în timpul fagocitozei) iau naştere SRO în

scopul distrugerii agentului patogen fagocitat
- SRO au capacitatea de a oxida grupările tiol ale unor sisteme enzimatice

implicate în transducţia semnalului biologic
- pentru unii factori de transcripţie acţionează ca mediatori ai procesului

de transcripţie
- NO relaxează musculatura netedă a pereţilor vasculari
- O2•— induce vasoconstricţie, intervine în agregarea trombocitelor şi

recunoaşterea LDL
Funcţii fiziologice ale SRO

 SRO = produse în mod continuu în organism.
Sistemele antioxidante endogene + un aport corespunzător de
antioxidanţi prin alimentaţie au rolul de a menţine nivelul SRO în
limite normale, fiziologice.
 În cantităţi mari SRO  Stres oxidativ

– caracterizat prin deteriorări oxidative ale proteinelor, lipidelor,
lipoproteinelor, ADN-ului.
– implicat în numeroase stări patologice.
 ?? Boli produse de SRO (Free Radical Diseases) – ateroscleroza, bolile

reumatice, cataracta, cancerul
Formarea în exces de SRO poate agrava o serie de stări patologice.

SISTEME DE INACTIVARE A SRO
(antioxidanţi - scavenger)
 Sisteme enzimatice
 Sisteme neenzimatice
Sisteme de inactivare a SRO (scavenger)
Sisteme enzimatice:
– 1. Superoxid-dismutaza (SOD)
catalizează transformarea O2• — în H2O2 + O2
Este activă în domeniul pH =5-9
– 2. Catalaza (CAT):
catalizează reacţia de descompunere a H2O2. Prin asta reduce considerabil
riscul formării de radicali OH•;
- joacă un rol important în detoxifierea unor fenoli şi alcooli.
Are activitate optimă la pH=7.
– 3. Glutation-peroxidaza (GPx)
catalizează reducerea H2O2 şi a altor peroxizi.
Sisteme neenzimatice
 Glutation (GSH)
 Vitamina A
 Vitamina E
 Vitamina C
 Coenzima Q
 Acid lipoic (tioctic)
 Vitamina K
 Seleniu
 Glutationul (GSH)
= o tripeptidă tiolică, unul din cei mai importanţi antioxidanţi endogeni;
acid glutamic + cisteina + glicină
În stare redusă = substratul glutation-peroxidazei (GPx);

Glutationul (GSH)
• GSH cedează enzimei electronii necesari reducerii H2O2 la H2O
trecând în forma sa oxidată (GS-SG);
GS-SG
• intervine şi în regenerarea tocoferolului din forma sa redusă

 Vitamina A – toate substanţele naturale şi de sinteză care dezvoltă
efecte biologice asemănătoare vitaminei A.
Organismul uman nu are capacitatea de a sintetiza această vitamină, dar
poate transforma provitaminele A (carotenoidele) în vitamina A în
funcţie de nevoile sale.
Vitamina A (retinol)
 Vitamina E = un amestec de 4 tocoferoli şi 4 tocotrienoli.
 Vitamina E
– Protejează acizii graşi nesaturaţi

• din lipidele membranare faţă de peroxidarea lipidică
(menţinerea integrităţii membranelor celulare)
• din lipoproteinele de tip LDL (inhibă depunerea de plăci
ateromatoase pe peretele interior al vaselor sanguine)
Inactivează RLO înainte ca aceştia să atace acizii graşi nesaturaţi.

 Vitamina C (acidul ascorbic)
– caracter puternic reducător; pierde uşor atomii de H, trecând în

acid dehidroascorbic.
• Acţionează ca antioxidant mai ales în lichidele extracelulare
unde nu funcţionează mecanismele de apărare enzimatică.
• Are capacitatea de a reduce unele SRO
 Coenzima Q = ubichinonă
– c.c mai mare: în inimă, ficat şi rinichi;

– antioxidant, inhibând peroxidarea
lipidică
– acţionează sinergic cu Vit E.
– este de neînlocuit în respiraţia celulară.
– sinteza de Coenz Q scade odată cu vârsta
 Acidul lipoic (tioctic) = o disulfură ciclică;
acid lipoic
acid dihidrolipoic
Funcţionează ca o coenzimă.
Sistemul acid lipoic/acid dihidrolipoic acţionează ca:
 antioxidant extracelular şi intracelular, fiind solubil atât în apă cât
şi în lipide.
 chelatează o serie de ioni metalici împiedicând formarea de OH•
– Surse: cartofi, ridichi, carne roşie.

 Vitamina K: liposolubilă - antioxidantă;
 Seleniul: oligoelement cu funcţii fiziologice esenţiale.

• Intră în constituţia unor enzime şi proteine cu rol în protecţia
structurilor celulare şi a acizilor nucleici faţă de SRO.
• = indispensabil pentru funcţionarea normală a GPx, enzimă

care inactivează peroxizii deja formaţi.
• Surse: alimentele de origine animală bogate în proteine şi

colesterol (carne, ouă, peşte)[sub formă de selenometionină şi
selenocisteină].
• !!! Doza terapeutică = foarte apropiată de cea toxică

Peroxidarea lipidelor (PoxL)
– PoxL este una din cele mai investigate acţiuni a SRO.
– Acizii graşi polinesaturaţi (AGPN) sunt cei mai susceptibili la

peroxidare datorită dublelor legături.
– PoxL la nivelul membranei celulare duce la alterarea acesteia şi

determină în timp moartea celulei.
Membrana celulară
apa
strat
apa dublu
fosfoli
pidic
Structura fosfolipidelor,
componenţii principali din
membrana celulară
Membrana celulară
PoxL = un proces metabolic natural în condiţii normale.
Constă din 3 faze: iniţiere, propagare şi întrerupere (Shewfelt şi Purvis 1995).
Radicalii HO şi 1O2 pot reacţiona cu grupele -CH2- din AGPN,

formând:
- radicali peroxil de acizi graşi,
- hidroperoxizi şi
- diene conjugate
1) AGPN H + X → AGPN + X-H
2) AGPN + O2 → AGPN-OO (peroxil)
3) AGPN- OO + AGPNH →AGPN + AGPN-OOH (hidroperoxid)

Membrana celulară
4. X atacă atomii de H+ din grupele –CH2- , ducând la rearanjarea

legăturilor cu formarea de diene conjugate
(fig. după Recknagel 1984).
A) AGPN
B) hidroperoxid cu
diene conjugate
Membrana celulară
 Hidroperoxizii (AGPN –OOH) formaţi pot suferi o reducere în prezenţa

metalelor reduse, ca de ex. Fe2+ , cu formare de alcoxil, conform reacţiei:
Fe2+complex + AGPN –OOH → Fe3+complex + OH¯ + AGPN-O
x
 Radicalul alcoxil format (AGPN-O) poate iniţia reacţii în lanţ adiţionale.
AGPN-O + AGPN H → AGPN-OH + AGPN

Peroxidarea fosfolipidelor a) Iniţierea procesului de peroxidare:
RLO (X ) extrage un atom de H dintr-o
din membrana celulară grupare –CH2- a catenei AGPN.
(după Büttner 1993)  radical pentadienil.
b) În prezenţa O2
 un radical peroxil şi o dienă conjugată.
c) Radicalul peroxil se orientează spre

interfaţa hidrofilă a membranei unde stă în
aşteptare pentru a fi “reparat” de către
tocoferol (vit. E).
d) Radicalul peroxil este transformat

 hidroperoxid lipidic, iar radicalul
tocoferil rezultat poate fi “reparat” de acidul
ascorbic.
e) Tocoferolul este refăcut de acid ascorbic;

radicalul ascorbil poate fi reciclat de sisteme
enzimatice: Fosfolipaza A2 (PLA2),
fosfolipid hidroperoxid glutation peroxidaza
(PH-GPx), glutation peroxidaza (GPx) şi
acil-coenzima A lipidică (FA-CoA)
cooperează pentru detoxifierea şi refacerea
catenei de AGPN.
Membrana celulară
La nivelul dublelor legături moleculele
acizilor graşi se pot plia sau alungi, ceea
ce conferă o anumită fluiditate
membranei celulare, facilitând pasajul
diferitelor substanţe.
Prin peroxidare catena acizilor graşi se

lungeşte, devine rigidă, consecinţa fiind
alterarea permeabilităţii membranare.
Permeabilitatea membranei, respectiv diametrul porilor membranari prin

care trec apa şi ionii este influenţată, de asemenea, de grupările tiolice (–
SH) din proteine. Menţinerea acestor grupări în stare redusă (sunt foarte
susceptibile atacului SRO) asigură integritatea morfologică şi buna
funcţionare a membranei. Prin oxidarea -SH este alterată permeabilitatea.
Principii active
cu proprietăţi antioxidante
Surse naturale
Grupele majore de antioxidanţi naturali
 Carotenoide
 Vitamina E
 Vitamina C
 Compuşi fenolici
– flavonoide
– proantocianidoli
– acizi polifenolcarboxilici
 Compuşi cu sulf
 Coenzima Q
 Vitamina K
Carotenoide
Carotenoidele (pigmenţii galbeni, roşii sau portocalii) sunt sintetizate
numai in organisme vegetale. Ele însoţesc clorofila frunzelor şi sunt
prezente în multe flori, fructe, seminţe sau rădăcini. În organismul
animal sunt introduse odată cu hrana.
D.p.d.v. structural = compuşi terpenici cu 40 atomi de C (8 x izopren),

numeroase duble legături conjugate care le conferă culoarea şi determină
existenţa a numeroşi izomeri geometrici.
Catena izoprenică se termină la extremităţi cu câte un ciclu iononic, din

care unul poate avea o structura α-iononică, iar celălalt este de regulă un
ciclu β-iononic. Ciclul β-iononic este necesar pentru caroteni care
îndeplinesc funcţia de provitamine A.
Clasificare:
- hidrocarburi carotenoidice;
- xantofile - derivati oxigenaţi (alcooli, epoxizi, oxizi furanoidici şi
cetone);
Carotenoide
Provitamine A
α-Caroten
β-Caroten,
γ-Caroten
Carotenoide Nu se transformă în provitamine A
astaxantina
Carotenoide
 600 carotenoide → 50 provitamine A
 β-caroten: cel mai răspândit carotenoid.

1 moleculă β-caroten → 2 mol de Vit A.
• Surse: morcovi, spanac, salata, pătrunjel, ţelina, tarhon,
leuştean, caise, pepene galben, dovleac, cartofi.
 Licopina:
• nu este transformată în vit.A
• dintre carotenoide este cel mai puternic antioxidant;
• surse: mai ales în tomate
Carotenoide
Alte carotenoide
 Luteina şi zeaxantina:
• Surse: legumele cu frunze verzi, făina de mălai, dovleceii,
ardeii galbeni, varza
• = prezente în macula lutea
 -caroten
• Surse: dovlecei, morcovi;
 -criptoxantina
• Surse:madarine, mango, nectarine, portocale, papaia, piersici
Carotenoide
 Gradul de resorbţie variază în funcţie de

• natura alimentului,
• modul de prelucrare a produselor vegetale
• forma de condiţionare în cazul preparatelor medicamentoase.
Resorbţia =
• favorizată de ingerarea concomitentă de lipide sau lapte, dar
• inhibată de pectine, celuloză, tărâţe, etc
• biodisponibilitatea creşte prin încălzire şi adaus de lipide.
Carotenoide
Acţiuni
 Nu se cunosc simptome caracteristice unui deficit de carotenoide.
 Există factori care contribuie la scăderea pronunţată a nivelului

carotenoidelor în organism:
• expunerea prelungită la radiaţii solare,
• tulburări de absorbţie a lipidelor,
• hiposecreţia biliară,
• stresul oxidativ,
• alimentaţia neraţională.
Carotenoide
Acţiuni
 Consumul alimentar bogat în carotenoide este corelat cu o incidenţă

scăzută a
• afecţiunilor cardiovasculare,
• degenerării maculei lutea.
 Sunt utilizate în cazurile de fotosensibilitate (acţionează ca un filtru

faţă de radiaţiile UV pentru piele).
Se incorporează în produse cosmetice pentru efectul

 antioxidant (anti-aging)
 de favorizare a reînnoirii celulare
 de filtru faţă de radiaţiile UV pentru piele, în caz de fotosensibilitate
Carotenoide
Acţiuni
 Sunt lipsite de
• toxicitate,
• mutagenitate,
• teratogenitate,
• cancerogenitate.
 Efect nedorit: la administrare pe tremen lung colorează în galben pielea

şi ţesutul adipos.
 Supradozarea cu -caroten: este însoţită de o creştere a consumului de

Vitaminei E în organism.
Vitamina E
 Surse bogate sunt uleiurile vegetale obţinute din

• germeni de grâu, porumb
• floarea soarelui,
• măsline,
• soia;
Tocotrienolii (antioxidanţi mai puternici) se găsesc
în cantităţi mari în uleiul de palmier.
 Calitatea unui produs vegetal ca sursă de vitamină E se apreciază prin

bilanţ;
Vitamina E
Bilanţul vitaminei E
 Reprezintă diferenţa dintre cantitatea de vit E necesară protejării

acizilor graşi polinesaturaţi existenţi în produsul vegetal şi conţinutul
real în vitamină al acestuia. Poate fi (+) sau (-)
 Produsele vegetale care conţin lipide, utilizează propria vitamină E

pentru a-şi proteja acizii graşi polinesaturaţi din compoziţie faţă de
peroxidare.
 Dacă produsul vegetal nu conţine, sau conţine insuficientă vitamină E

pentru a-şi proteja lipidele proprii, în cazul ingerării respectivului
produs, acest deficit va fi compensat de vitamina E din organism.
 Organismul pierde din rezerva de vitamină E şi odată cu asta,

capacitatea de a-şi proteja lipidele proprii. (! Nucile au bilanţ negativ)
Vitamina C - acid ascorbic
 Surse:
– măceşele (1250 mg%),
– sucul de cătină (266 mg%),
– broccoli (115 mg%),
– ardeiul roşu (138 mg%),
– portocalele (49 mg%),
– cartofii fierţi în coajă (14 mg%)
În alimentaţie cartoful = principala sursă de Vit C. !

Vitamina C - acid ascorbic
 Fructe mai bogate: coacăze negre, cireşe, portocale, fragi, lămâi,

grapefruit, mandarine, pepene, dude, ananas, zmeura.
 Dacă fructele sunt preparate cu conservanţi chimici scade

conţinutul în Vitamina C în mod semnificativ.
 Dacă fructele sunt prelucrate prin fierbere, acidul ascorbic, care

este termolabil, se degradează în proporţie de 50-80%.
Fierberea sub presiune scade şi mai mult conţinutul.
Compuşi polifenolici
 Cele mai multe principii active vegetale cu proprietăţi antioxidante au

structură polifenolică.
 Efectele antioxidante ale multor polifenoli sunt superioare celor induse

de vitaminele E şi C.
 Mulţi polifenoli au şi rolul de a proteja vitaminele menţionate faţă de

oxidare
 Flavonoide
– flavonoli
– flavone
– antociani,
– catechine,
– proantocianidoli
 Acizi fenolcarboxilici
 Alţi compuşi antioxidanţi

FLAVONOIDE - flavonoli/flavone/antociani
 Se găsesc în toate organele plantelor
 Conţinutul lor în produse vegetale variază în medie între 0,5 şi 3%,
– excepţie: florile de salcâm japonez (Robinia pseudoacacia)

hrişca (Fagopyrum esculentum)
citricele (Citrus sp.)
 Caracterul reducător al grupărilor OH şi

capacitatea de a chelata metalele le conferă proprietăţi antioxidante.
Protejează celulele neuronale, dar numai în condiţiile în care

acestea sunt supuse unui stres oxidativ.
 Studii in vitro, efectuate cu diferite flavonoide au demonstrat că
acestea acţionează prin 3 mecanisme:
– Cresc nivelul de glutation intracelular,
– “sting” RLO,
– inhibă pătrunderea ionilor de Ca2+ în celule.
 Stresul oxidativ s-a indus cu glutamat care inhibă preluarea cisteinei

necesare sintezei de glutation, un important antioxidant.
 Concluziile studiului:
1- Scăderea progresivă de glutation  creşterea SRO
(glutationului celular cu 85% determină SRO de 5-6 ori).
2 - Cvercetolul acţionează prin creşterea nivelului de glutation intracelular
 Concluziile studiului
3- Galangina acţionează ca un scavenger de SRO formate ca urmare a
creşterii concentraţiei intracelulare de glutamat.
4- Proprietatea de protejare a celulelor de stresul oxidativ NU este în

funcţie de nr. grupărilor OH.
5- Flavonolul, 6-OH-flavonol şi 7-OH-flavonol nu influenţează nivelul

de glutation intracelular şi nu acţionează antioxidant. În schimb
împiedică deschiderea canalelor de Ca+2. Astfel salvează celulele de
moarte.
 Concluziile studiului
6- Trei elemente sunt absolut necesare pentru ca flavonolii să
manifeste efecte protectoare faţă de stresul oxidativ:
• prezenţa grupării OH în poziţia 3,
• nesaturarea nucleului C şi
• hidrofobicitatea.
7- Flavonoidele protejează celulele de diferite tipuri de stres

oxidativ.
Galangina, baicaleina, kemferol, cvercetol, luteolina, fisetina, care
şi-au dovedit eficienţa în protecţia faţă de stresul oxidativ indus de
glutamat au de asemenea capacitatea de a proteja celulele şi faţă de
stresul oxidativ datorat hipoglicemie sau cel indus de H2O2.
Studii efectuate cu cvercetol (un flavonol)
 inhibă oxidarea fracţiunii LDL
 acţionează sinergic cu vitaminele C, E
 protejează eritrocitele şi trombocitele faţă de alterarea oxidativă
indusă de SRO şi scade afinitatea trombocitelor faţă de leziunile
vasculare
 are capacitatea de a regenera vit E inactivată
 inhibă sinteza unor eicosanoizi proinflamatori (LT, PG)
 are timp de înjumătăţire crescut (24h)  consumul repetat de
alimente care conţin cvercetol conduce la o acumulare a acestuia în
sânge şi, implicit, la creşterea capacităţii antioxidante a plasmei
sanguine.
Surse de cvercetol: varză, afine, pătrunjel, ceapă

Studii efectuate cu anghinara/luteolina (o flavonă)
Cynara scolymus (anghinara) conţine cinarină (acţiune colagogă) şi
flavone cu acţiune hipocolesterolemiantă.
 Cinarozidă  luteolina glicozidată
 Luteolina inhibă o enzimă cu rol cheie în biosinteza colesterolului
 scade sinteza de novo a colesterolului  scade riscul apariţiei
aterosclerozei.
 flavonele inactivează SRO care iau naştere la nivel hepatic.
 Flavonele inhibă peroxidarea lipidică la nivelul membranei
hepatocitelor
Surse bogate de flavone: cimbru, pătrunjel

FLAVONOIDE - catechine/proantocianidoli
Thea sinensis (sin. Camellia sinensis).

Ceaiul verde
 Conţine catechine simple, dimeri, oligomeri proantocianidolici, acid
cafeic şi clorogenic, derivaţi de apigenină şi Vit C.
 Compuşii polifenolici reprezintă 1/3 din masa uscată a metarialului
vegetal.
 Catechina şi epigalocatechina sunt antioxidanţi puternici
Ceaiul negru = mai sărac în compuşi antioxidanţi, deoarece în timpul

fermentării, sub acţiunea polifenoloxidazelor:
- polifenolii suferă un proces de condensare oxidativă;
- de asemenea scade conţinutul în vitamina C.
Thea sinensis (sin. Camellia sinensis).

 Catechinele şi vitamina C inhibă
– peroxidarea lipidică
– peroxidarea lipoproteinelor de tip LDL
 ceaiul verde acţionează angioprotector şi antiaterosclerotic.
 Polifenolii din ceaiul verde acţionează antioxidant şi la nivelul pielii

când, în condiţiile expunerii la lumină, sub acţiunea radiaţiilor UV,
iau naştere SRO.
 Aplicarea locală a unei infuzii concentrate de ceai verde, înaintea
expunerii la soare, reduce semnificativ eritemul.
Crataegus monogyna, Crataegus oxyacantha (păducel)

 Fitocomplex:
C-glicozide flavonice, catechină, epicatechină, leucoantociani şi
flobafene.
Dimer “flavan-condensat” care ia naştere prin condensarea
epicatechinei cu un derivat difenilpropanic format prin
deschiderea ciclului piranic al catechinei.
 Acţiune
- coronarodilatatoare
- antioxidantă.
– împiedică oxidarea LDL şi depunerea acestora pe peretele
interior al vaselor cu apariţia plăcilor ateromatoase.
Pinus maritima (pin) - scoarţă

antioxidanţi deosebit de activi
Vtis vinifera (viţa de vie) - seminţe
 PYCNOGENOL
 3 mecanisme:
– inhibă activitatea ciclooxigenazei şi lipoxigenazei, sub acţiunea
acestora formându-se SRO;
– regenerează radicalul ascorbil şi protejează vit E endogenă şi
glutationul de stresul oxidativ;
– diminuă sinteza de NO cu protejarea vit E din celulele
endoteliale
OH OH
HO O 2 HO O
R OH OH
OH 4
4 OH
H OH H
OH OH
HO 8 O
HO OH
OH 6
OH
OH
proantocianidina B 2 HO
OH
din Crataegi species
OH
proantocianidina B 5
Acizi fenolcarboxilici
 Acid galic, cafeic, p-cumaric şi derivaţii acestora (în special unele

depside) = antioxidanţi datorită caracterului reducător
RO COOH
HO COOH
 cinarina 1
HO CH CH COOH
5 3
acid cafeic
 acid rozmarinic HO OH
RO
OH
OH HO
OH
acid chinic cinarina
 Resveratrol (derivat stilbenic) R = acid cafeic
O
H
O
O C C
H C
H O
H
H
O C
H2 C
H C
O O
H
O
H
acid rosmarinic
(acid 3,4 -di-OH-fenil-lactic es
resveratrol
Compuşi cu sulf
 Glicozide senevolice (glicosinolaţii) din speciile familiei

Cruciferae (varză, brocoli, conopidă)
 Alil-sulfizii din Allium cepa, Allium sativum (ceapă şi usturoi)

(80-100 mg/100 g)
 antioxidanţi
 stimulează sistemul imunitar,
 scad colesterolul seric.
Alţi compuşi antioxidanţi naturali
 Arbutozida (Uvae ursi folium - strugurele ursului);
 Vitamina K1 din Urticae folium (frunzele de urzică), Stigmata Maydis

(mătasea de porumb), Viburni cortex (scoarţa de călin), Cynosbati
fructus (fructele de măceş), Rubi idaei fructus (fructe de coacăz),
Capsellae bursae herba (părţile aeriene de traista ciobanului);
 Coenzima Q: carne, ouă, peşte, uleiurile vegetale obţinute prin presare

la rece (măsline, germeni de grâu), tărâţe de orez, broccoli, soia,
arahide, alune de pădure;
 Triterpene de tip damaran, ginsenozidele Rg1 şi Rgb1, din Panax

ginseng
 Seleniul: făina integrală, fasolea verde.

01a Radicali Liberi - Antioxidanţi

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

01a Radicali Liberi - Antioxidanţi

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

RADICALI LIBERI –

 “Speciile reactive ale oxigenului” (SRO) = radicali şi molecule

 SRO şi RLO = consideraţi deseori echivalenţi

RLO se formează prin reducerea treptată a oxigenului cu

Surse endogene de formare a SRO

Surse endogene de formare a SRO

 Procese oxidative la nivelul peroxizomilor:

Surse endogene de formare a SRO

 Fagocitoza  asigură protecţia nespecifică a organismului; constă în:

Pentru distrugerea agentului, macrofagele secretă o serie de enzime +

Surse endogene de formare a SRO

– Asupra acidului arahidonic  2 sisteme enzimatice:

– Sub acţiunea ambelor sisteme enzimatice  SRO de tipul

Surse endogene de formare a SRO

Peroxidarea lipidelor: datorită dublelor legături, acizii graşi polinesaturaţi

Factori exogeni care induc formarea SRO

radiaţiile UV, Roentgen

Funcţii fiziologice ale SRO

- în apărarea faţă de infecţii (în timpul fagocitozei) iau naştere SRO în

- SRO au capacitatea de a oxida grupările tiol ale unor sisteme enzimatice

- pentru unii factori de transcripţie acţionează ca mediatori ai procesului

- NO relaxează musculatura netedă a pereţilor vasculari

- O2•— induce vasoconstricţie, intervine în agregarea trombocitelor şi

Funcţii fiziologice ale SRO

 În cantităţi mari SRO  Stres oxidativ

 ?? Boli produse de SRO (Free Radical Diseases) – ateroscleroza, bolile

Formarea în exces de SRO poate agrava o serie de stări patologice.

acid glutamic + cisteina + glicină

În stare redusă = substratul glutation-peroxidazei (GPx);

• intervine şi în regenerarea tocoferolului din forma sa redusă

– Protejează acizii graşi nesaturaţi

Inactivează RLO înainte ca aceştia să atace acizii graşi nesaturaţi.

– caracter puternic reducător; pierde uşor atomii de H, trecând în

– c.c mai mare: în inimă, ficat şi rinichi;

– Surse: cartofi, ridichi, carne roşie.

 Seleniul: oligoelement cu funcţii fiziologice esenţiale.

• = indispensabil pentru funcţionarea normală a GPx, enzimă

• Surse: alimentele de origine animală bogate în proteine şi

• !!! Doza terapeutică = foarte apropiată de cea toxică

– PoxL este una din cele mai investigate acţiuni a SRO.

– Acizii graşi polinesaturaţi (AGPN) sunt cei mai susceptibili la

– PoxL la nivelul membranei celulare duce la alterarea acesteia şi

Radicalii HO şi 1O2 pot reacţiona cu grupele -CH2- din AGPN,

1) AGPN H + X → AGPN + X-H

2) AGPN + O2 → AGPN-OO (peroxil)

3) AGPN- OO + AGPNH →AGPN + AGPN-OOH (hidroperoxid)

4. X atacă atomii de H+ din grupele –CH2- , ducând la rearanjarea

 Hidroperoxizii (AGPN –OOH) formaţi pot suferi o reducere în prezenţa

Fe2+complex + AGPN –OOH → Fe3+complex + OH¯ + AGPN-O

AGPN-O + AGPN H → AGPN-OH + AGPN

c) Radicalul peroxil se orientează spre

d) Radicalul peroxil este transformat

e) Tocoferolul este refăcut de acid ascorbic;

Prin peroxidare catena acizilor graşi se

Permeabilitatea membranei, respectiv diametrul porilor membranari prin

D.p.d.v. structural = compuşi terpenici cu 40 atomi de C (8 x izopren),

Catena izoprenică se termină la extremităţi cu câte un ciclu iononic, din

 β-caroten: cel mai răspândit carotenoid.

 Gradul de resorbţie variază în funcţie de

 Nu se cunosc simptome caracteristice unui deficit de carotenoide.

 Există factori care contribuie la scăderea pronunţată a nivelului

 Consumul alimentar bogat în carotenoide este corelat cu o incidenţă

 Sunt utilizate în cazurile de fotosensibilitate (acţionează ca un filtru