Dimitrie Cantemir – Umanist de Valoare Universală

(1673-1723)
“Unii tac din înțelepciune, alții din prostie. Oricum ar fi, tăcerea lor vorbește”
(Dimitrie Cantemir)
Studiile/cunoştinţele enciclopedice pe care le-a deţinut Dimitrie Cantemir

Dimitrie Cantemir, domnitor moldovean, prinț al imperiilor rusești și

habsburgice, gânditor și om de știință de renume mondial, a 335-a aniversare a
cărui sărbătorim, este una dintre cele mai eminente personalități ale trecutului
nostru. Crescut şi educat la Constantinopol – capitala mai multor civilizaţii,
intersecţia numeroaselor religii, limbi şi culturi – Cantemir a absorbit, pe de o
parte, înţelepciunea rafinată, diversitatea şi policromia Orientului, iar pe de alta –
cărturăria savantă, cunoştinţele enciclopedice şi logica raţionalistă a Occidentului.
Anume această simbioză l-a format pe Dimitrie Cantemir – primul savant
integraţionist european. Lui îi aparţine pionieratul în scrierea unor lucrări
fundamentale de istorie politică, socială şi spirituală a Principatului Moldav şi
Imperiului Otoman, care timp de un secol au fost cărţile de căpătâi ale câtorva
generaţii de savanţi europeni. Dimitrie Cantemir este un fenomen excepțional
pentru perioada sa. În epoca opoziției militare dintre Occidentul creștin și estul
musulman, el își asumase rolul unei legături între cele două culturi uriașe,
îmbogățind fiecare dintre ele cu noi cunoștințe și, în același timp, trezind interesul
și nevoia de studierea și înțelegerea reciprocă a particularităților reciproce.
Pentru primă dată, în faţa ştiinţei istorice europene a fost prezentată istoria
unor ţări şi a unor popoare puţin sau deloc cunoscute. Meritul lui Dimitrie
Cantemir e că le-a descris complex, acumulând atât cunoştinţe vaste despre
plasarea lor geografică, natura, rezervele naturale, gospodărie cât şi date despre
societate, structura ei demografică, caracteristica trăsăturilor specifice ale
poporului, obiceiuri şi tradiţii. Cele menţionate ne permit să-l considerăm pe
Dimitrie Cantemir unul dintre fondatorii ştiinţei etnografice europene.

Problemele pe care le abordează şi le tratează în principalele sale opera

Cantemir are o mulțime de probleme, pe care le scoate în evidență

abordândule în diversitatea operelor sale. De exemplu problemele abordate în
“Divanul sau gâlceava înțeleptului cu lumea”, “Hronicul vechimei a romano-
moldo-vlahilor”, “Istoria Ieroglifică”, sunt:
Divanul sau gâlceava înțeleptului cu lumea, scrisă în română și tipărită la
Iași în 1698 este una din lucrările fundamentale ale lui Dimitrie Cantemir. Această
operă este prima lucrare filozofică românească. În această lucrare întâlnim
 disputele medievale despre timp, suflet, natură sau conștiință. Dimitrie Cantemir
sugerează superioritatea omului asupra celorlalte viețuitoare, face din omun stapân
al lumii, susține superioritatea vieții spirituale asupra condiției biologice a omului,
încearcă să definească concepte filozofice și să alcătuiască o terminologie
filozofică.
Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor, scrisă între anii 1719 și 1722 în
latină și tradusă apoi în română, este ultima operă a lui Dimitrie Cantemir, în care
autorul explică de ce moldovenii sunt români. „Hronicul vechimei a romano-
moldo-vlahilor” este o lucrare de sinteză și prezintă concepția lui Dimitrie
Cantemir asupra formăriipoporului român și a limbii române, tratând, cu o
documentare foarte bogată, din peste 150 de izvoare române și străine (în limbile
latină, greacă, poloneză și rusă), originile poporului român și evoluția sa până la
cel de-al doilea descălecat, momentul întemeierii țărilor române Muntenia și
Moldova.
Istoria Ieroglifică scrisă la Constantinopol în română (1703 - 1705). Este
considerată prima încercare de roman politico-social. Cantemir satirizează lupta
pentru domnie dintre partidele boierești din țările române. Această luptă alegorică
se reflectă printr-o dispută filosofică între două principii, simbolizate de Inorog și
Corb. Lucrarea cuprinde cugetări, proverbe și versuri care reflectă influența poeziei
populare.

Relaţiile de colaborare şi prietenie pe care le-a avut cu mari personalităţi ale

epocii
Cantemir a fost emiţătorul ce a asigurat radierea spiritului românesc asupra
altor culturi, constituind o contribuţie identitară, definitorie pentru poporul român.
Este un reper cu valoare universală al culturii şi civilizaţiei româneşti Comunitatea
ştiinţiinţifică europeană, i-a recunoscut meritele susţinându-l pentru a deveni, în
anul 1714, membru al Academiei din Berlin. De aceea, este îndrituită afirmaţia
potrivit căreia Dimitrie Cantemir este considerat a fi "cel mai erudit principe din
ultima mie de ani". A contribuit substanţial la impulsionarea procesului de
modernizare a Rusiei.
Relațiile moldo-ruse au influenţat, iar, într-o perioadă istorică de peste trei
secole, au determinat evoluţia istorică a poporului român, punându-şi,
neîndoielinic, pecetea asupra unor evenimente istorice majore. Încă de la formarea
sa ca entitate distinctă, poporul român a vieţuit pe o arie geografică relativ întinsă,
atât la nord, cât şi la sud de Dunăre, în spaţiul carpato-danubiano-pontic. Spaţiul a
fost râvnit de imperiile vecine: Otoman, Habsburgic şi Rus. Este şi motivul pentru
care arealul românesc a fost teatrul unor invazii ale puterilor vecine şi al unor
confruntări armate între imperii.
 Rezonanţa numelui şi a operei lui Dimitrie Cantemir în cultura universal

Geniul lui Dimitrie Cantemir s-a manifestat cu cea mai mare putere în
domeniul ştiinţei istorice, domeniu în care ne-a lăsat un şir de lucrări fundamentale
nemuritoare. O parte din ele ţin de istoria naţională, iar altele, de istoria universală.
Din prima categorie de scrieri fac parte Hronicul a vechimei romano-moldo-
vlahilor, Istoria Moldo-Vlahica, Istoria ieroglifica, Descrierea Moldovei, Viaţa lui
Constantin Cantemir, Întâmplările Cantacuzinilor ş.a. Din ce-a dea doua categorie
de lucrări face parte în primul rând Istoria Imperiului Otoman, Cartea sistemei
religiei mahomedane, Despre natura monarhiilor, ş.a. Majoritatea acestor opere
Dimitrie Cantemir le-a scris în limba latină - una din limbile de larga circulaţie şi
utilizare în ştiinţa europeană din acele timpuri. 
Un stimulent puternic in elaborarea operei sale istorice a fost pentru Dimitrie
Cantemir interesul mare pentru trecutul poporului său, a Imperiului turcesc şi a
multor popoare învecinate din antichitate până în epoca contemporană a autorului.
Lucrările lui Dimitrie Cantemir conţin un şir de principii metodologice ce ţin de
cercetarea ştiinţifică şi de filosofie a istoriei care îl ajută să discearnă adevărul,
punând la temelie un număr cât mai mare de izvoare istorice, dar şi ţinând cont de
opiniile exprimate de alţi istorici în problemele luate în dezbatere. Prin opera sa
istorică Dimitrie Cantemir a făcut un salt enorm în ştiinţa istorică naţională punând
temeliile istoriografiei noastre moderne şi contemporane.

Demonstrează, prin formula unei comunicări la o conferință omagială, că

Dimitrie Cantemir este un umanist de valoare universal

 Dimitrie Cantemir este cel mai  de seamă gânditor umanist român şi totodată
autor al primelor scrieri filosofice originale româneşti. Studiază acasă greaca,
latina şi filosofia cu fostul dascăl de limbă greacă la şcoala domnească din  Iaşi,
eruditul Ieremia Cacavela. La Academia Patriarhiei Ortodoxe din Constantinopol
îşi aprofundează studiile  în limbile antice şi orientale, filosofie, literatură şi în
noile curente din gândirea ştiinţifică. Concepţia despre lume a lui D. Cantemir a
cunoscut de-a lungul vieţii cărturarului o evoluţie în direcţia accentuării tendinţelor
laice şi raţionaliste. Lucrările sale de tinereţe, deşi plătesc tribut teologiei şi
scolasticii, mărturisesc despre contactul autorului lor cu ştiinţa şi filosofia
Renaşterii şi cu raţionalismul aristotelic. Ştiinţa omenească nu mai e un “viciu”, şi
mai ales, logica nu mai este o “născocire a diavolului”, ca în  “Imaginea de
nedescris a ştiinţei sacre”, ci o “comoară a disciplinelor minţii”, “cheia porţilor
celor mai bine ferecate ale filozofiei”, “lumina naturală”, prin care  omul ajunge la
 adevărata înţelepciune. Dacă operele filosofice ale lui Dimitrie Cantemir,
majoritatea scrise la Constantinopol, privite din perspectiva culturii europene
occidentale, poartă pecetea unei anumite izolări provinciale, sud-estul european
menţinându-se încă departe de marile curente ale filosofiei moderne, opera
ştiinţifică a cărturarului moldovean se situează întru totul la nivelul ştiinţei
europene a vremii. Metoda şi spiritul scrierilor cale de istorie, geografie,
orientalistică marchează o deschidere spre modernitate.