I.

Curs Introductiv
I.1.Preliminarii

Predica, e esenţa preocupărilor Omileticii, act liturgic de slujire didactică a

cuvântului, ce se împleteşte armonios cu celelalte 2 slujiri sacerdotale din Biserică:
sfinţitoare şi pastorală.

Predicatorul rosteşte predica „în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sf. Duh”, transmiţând
învăţătura Sf. Treimi, revelată nouă prin Evanghelia Mântuitorului Iisus Hristos.

I.2.Definiţie , obiective, importanţă

Omiletica este un obiect de studiu al Teologiei Pastorale, în cadrul căruia se expun

principiile teoretice şi modalităţile practice de redactare şi rostire a predicii.

Obiectivul general al omileticii vizează formarea deprinderilor de slujitor al cuvântului, în

cadrul cultului divin. Obiective operaţionale practice la finalul cursului:

1) dobândirea de cunoştinţe teoretice SOLIDE!, care să favorizeze abilităţi practice de

redactare optimă a unei predici;
2) cunoaşterea TEMEINICĂ! a izvoarelor bibliografice de bază
3 dobândirea capacităţii de a predica liber, pentru fiecare dintre cele 4 genuri de predică
(a) omilie, b) predică tematică, c) panegiric şi d) pareneză);

Importanţa omileticii este confirmată de locul şi impactul predicii în cadrul cultului

divin pe parcursul celor 2 milenii de creştinism. Prin predică, HS a revelat Evanghelia:
„Trebuie să binevestesc Împărăţia lui Dumnezeu, fiindcă pentru aceasta am fost trimis” [Lc. 4,
43].

I.3.Terminologie

Etimologic, cuvântul omiletică = disciplină teologică, şi omilie = gen al predicii, de la

verbul grecesc „omilein”, = „a fi în relaţie cu, a se întâlni, a convorbi”, iar gr. omilia,
(subst.) = „reuniune, adunare, întreţinere familială, dialog”; omilos, (subst.) = mulţime,
adunare.

Precizări istorice

Omilia, ca termen, îşi are paternitatea la Origen, ca gen al predicii fiind utilizată însă
chiar înainte de Hristos, creştinismul preluând-o de la templul iudaic; termenul de predică a fost
consacrat la Lactanţiu, preluat din retorica greco-romană. Apogeul omiliei şi al predicii este
1
atins însă de zelul inegalat al Sf. Ioan gură de aur.Primul tratat de Omiletică in RO e socotită
„Ritorica / învăţătura şi întocmirea frumoasei cuvântări” [Buda, 1798], a lui Ioan Piurariu-
Molnar, cunoscut şi sub numele de „Popa Tunsu”.

II.5. Temeiuri Canonice

D.p.d.v. canonic, predica şi cateheza sunt enumerate ca îndatoriri fără de care episcopul şi
preoţii, dar şi diaconii nu îşi pot duce la îndeplinire misiunea.

Canonul 58 al Sinodului Apostolic precizează: „Episcopul sau prezbiterul arătând nepăsare

clerului sau poporului şi neînvăţându-i pe aceştia dreapta credinţă, să se afurisească iar stăruind
în nepăsare sau în lenevie să se caterisească”

Canonul 19 al Sinodului IV ecumenic prevede: „Întâi stătătorii bisericilor să înveţe în fiecare

zi şi cu deosebire în duminici, întregul cler şi popor, cuvintele dreptei credinţe, culegând din
scriptura dumnezeiască înţelesurile şi judecăţile adevărurilor şi să nu treacă hotarele cele ce sunt
puse sau predania de Dumnezeu purtătorilor părinţi. Dar şi dacă s-ar dezbate vreun cuvânt din
Scriptură, pe acesta să nu-l tâlcuiască altfel decât au arătat dascălii bisericilor prin scrierile lor
proprii şi să se mulţumească, decât alcătuind cuvântări proprii, ca nu cumva să ajungă ca fiind
neiscusiţi pentru aceasta, să se abată de la ceea ce se cuvine”.

Canonul 19 al Sinodului de la Laodiceea (343), stabileşte cel puţin pentru aceea perioadă, ca
predica duminicală să fie rostită la începutul slujbei adică al Sf. Liturghi: „ Se cuvine ca după
predica episcopilor, mai întâi să se săvârşească şi rugăciunea catehumenilor după aceea,
prezbiterii vor da episcopului pacea; atunci mirenii să dea pacea şi aşa să se săvârşească Sfânta
Jertfă”

În general, canoanele fie enunţă îndatoriri ale clericilor sau mirenilor în Biserică, fie
interzic unele practici sau excese.

Canoanele 33 și 35 al Sinodului Apostolic, Canoanele 2 și 11 al Sinodului de la Sardica şi

Canonul 20 al Sinodul IV Ecumenic, opresc pe orice clerici să predice în afara parohiei lor.

Canonul 33 al Sinodului Apostolic: „Niciunul dintre ep. şi prezbiterii străini să nu se

primească fără scrisori de încredinţare[..]să fie ispitiţi de sunt propovăduitori ai dreptei credinţe,
iar de nu să nu se primească în Biserică.”

Canonul 64 al Sinodului Trulan: „orânduim că nu se cuvine ca laicul să ţină cuvântare sau să

înveţe în chip obştesc[...] de încalcă cineva canonul de faţă să se afurisească 40 de zile”.
2
Canonul 70 al Sinodului V-VI Ecumenic: „să nu se îngăduie femeilor să vorbească în timpul
sfintei Liturghi”.

IV.Elemente semnificative din istoria predicii

IV.1.Predica in Vechiul Testament si valorificarea ei actuala.

IV.1.1.Constatari preliminare.

Una dintre carenţele predicii din zilele noastre este cauzata de faptul ca valorifica
extrem de putin Vechiul Testament, ignorand astfel pe cei care pot fi numiti pe drept cuvant
propovaduitori ai voii lui Dumnezeu. Toate sursele si izvoarele de baza ale actului omiletic
trebuie consultate desigur, dar fara indoiala un loc prioritar trebuie sa il ocupe Vechiul
Testament. Pericolul aici il gasim in cazul propovaduitorilor eterodocsi care desi au ravna
in predicarea Legii Vechi nu au pricepere iar noi riscam sa pierdem pe cei care sunt
insetati de cuvantul Domnului, acestia plecandu-si urechea la predicile eterodoxe. Din acest
motiv readucem in discutie acest subiect care trebuie reactualizat iara si iara, concluzia fiind
indreptarea atentiei spre V.T. a oamenilor bisericii consacrati in de-ale predicii.

IV.1.2.Atitudinea Mantuitorului fata de Legea Veche.

Este de remarcat ca Insusi Mantuitorul facea deseori referiri la invataturile (“Ati

auzit ca s-a spus zis celor de demult…”) din Legea Veche (fiind aprobativ fata de cele ce
urmau sa ramana vesnice si critic fata de cele ce nu mai corespundeau mesajului Evanghelic).
Critic spunem ca era in sensul precizarii unei impliniri a ceea ce s-a spus si s-a scris a fi
valabil pana le El. Tot El ii lamureste pe cei ce il suspectau de stricarea legii prin cuvintele
“Sa nu socotiti ca am venit sa stric Legea sau proorocii; n-am venit sa stric ci sa implinesc”.

“Sa implinesc” se refera la acele prescriptii cu valabilitate limitata care s-au implinit
prin El si care urmau sa nu mai constituie o povara pentru Legea Harului (jertfele, ziua
sambetei etc.). Celelalte invataturi insa au primit insa confirmare (ex: cele 10 porunci,
iubirea etc.) si carora le-a dat un nou sens, al desavarsirii. Mantuitorul deci nu inlatura
tezaurul veterotestamentar, ci cladeste pe el asemenea unui constructor ce cladeste o casa.
Predica crestina s-a cladit pe stradaniile omiletice ale predicatorilor V.T.-ului si insasi
omilia ca gen si termen al predicii este preluata de la Templul Iudaic. Totodata
Evangheliile sunt pline de marturii in care Mantuitorul intra in sinagogi si citea din

3
“Scripturi” si le talcuia “ca unul care are putere, iar nu cum ii invatau carturarii lor” (Matei
7, 29).

IV.1.3.Propovaduitorii Vechiului Testament. Privire generala.

Repere notabile ale slujirii invatatoresti in Testamentul cel Vechi:

Vom redeschide Vechile Scripturi dupa indemnul Mantuitorului: “Cercetati Scripturile,

ca socotiti ca in ele aveti viata vesnica. Si acelea sunt care marturisesc despre Mine.”
pomenind cativa slujitori remarcabili ai cuvantului dumnezeiesc. Mentionam ca inca de la
inceputul istoriei neamului omenesc, in ciuda caderii in pacat, Ziditorul a pastrat legatura cu
faptura Sa, existand deci neintrerupt o revelatie a voii Lui prin diferiti oameni alesi,
predicatori care au vestit cuvantului lui Dumnezeu pregatind omenirea pentru intruparea
Mantuitorului. Intai ne ducem cu gandul la prooroci, dar sa nu ii uitam pe predecesorii
acestora dintre care amintim:

1. Noe, a fost un marturisitor prin cuvant al dreptatii asa cum l-a numit Sf. Ap. Petru:
“Caci Dumnezeu nu a crutat pe ingerii care au pacatuit… Si n-a crutat lumea veche, ci a
pastrat pe Noe ca al optulea propovaduitor al dreptatii” (2 Petru 2, 4-5).

2. Moise care a condus un “exod” si a eliberat pe fratii sai din robia Egiptului, un organizator
sub ascultarea nemijlocita a lui Dumnezeu care desi era zabavnic in grai si incurcat in limba
si nu s-a simtit in starea sa vesteasca poporului adevarul dumnezeiesc a lasat sarcina
aceasta lui Aaron. Este totusi unanim recunoscut ca autor al Pentateuhului si propovaduitor
cel putin prin scris dupa cum ne spune cartea Deuteronomul: “Apoi a scris Moise legea
aceasta si a dat-o preotilor, fiilor levitilor, care purtau chivotul legii Domnului si tuturor
batranilor fiilor lui Istrael” (Deuteronom 31, 9).

In vremea lui Iosafat, care a domnit in Iuda dupa Roboam si Asa, au fost trimise “cinci
dintre capeteniile sale, Benhail, Obadia, Zaharia, Natanael si Miheia, ca sa invete poporul prin
cetatile lui Iuda. … Impreuna cu ei au trimis si leviti […]. Iar dintre preoti, pe Eli şama si
Ioran.” –au cutreierat toate cetatile din Iuda avand cu ei cartea Legii Domnului si
invatand poporul;

IV.1.4. Profetii – predicatori cu vocatie speciala

4
 Pentru slujirea profetica vocabularul biblic foloseste 2 termeni cu acelasi inteles si
anume: profet (cel care spune inainte) si proroc (acelasi inteles), acesti 2 termeni aflandu-se
concomitent in traducerile romanesti ale Scripturii. Darul profetiei nu era ereditar, ca cel al
preotiei, dar proorocii s-au apropiat mai mult decat preotii Legii Vechi de propovaduitorii
predicii crestine, fiind invatatorii propriu-zisi ai poporului. V.T-ul consemneaza scoli unde
erau instruiti tineri intr-un regim de rabdare, saracie etc., ei fiind denumiti fii proorocilor.
Scoli propriu-zise ale profetilor se gaseau in: Ghibeea, Rama, Ghilgal, Betel, Ierihon etc.

Cel mai vechi sens al echivalentului ebraic profet nu reda intelesul de prezicator cat pe
cel de cuvantator, orator, interpret. Profetia din greaca clasica desemneaza persoana care
vorbeste pentru altul, adica cineva care se gaseste sub o influenta superioara, respectiv
Dumnezeu. Profetii erau deci oameni din popor iar chemarea lor era facuta direct de Dumnezeu
lucru care le conferea acea autoritate suprema in slujirea cuvantului. Ei spuneau poporului ce
necazuri il paste fara sa se teama (mustrarile lor nu-i crutau nici pe regi) iar predica lor
producea adesea cainta (vezi exemplul cetatii Ninive). Profetii se simteau raspunzatori numai
fata de Dumnezeu. In esenta profetul este constiinta lucida si respunsabila a poporului sau in
momentele de criza religioasa si morala (Bartolomeu Anania).

Ca metode “predicatoriale” odata cu prezicerile in sine, profetii utilizau adesea

mustrarile, amenintarile, pedepsele, sfaturile imperative. Denumirile vechi ale predicii in V.T
erau termenii: limmed – a invata; hebin – a intelepti; higgid – a vesti; daraş – a explica. La
inceput predica era precedata de lectura unei paraşe (pericopa din Lege) iar mai tarziu si
de citirea unei haftare (pericopa din Profeti). Dreptul de a face lectura ii revenea oricarui
membru al comunitatii iar predicatorul era oricare participant la cult, dar bineinteles
predicau cei care stiau mai bine Legea. Dupa lectura urmau scurte talcuiri a celor citite
preocuparea principal a predicii fiind aceea de a convinge pe credinciosi sa ramana
statornici in Lege.

IV.1.5. Tematica prioritara a propovaduirii profetilor.

Tematica propovaduirii se axeaza in general pe doua coordonate: monoteismul si

mesianismul; adiacent si combaterea idolatriei.

a) Monoteismul este insotit de lupta ferma impotriva idolatriei si pregateste omenirea pentru
intruparea lui Mesia, Fiul lui Dumnezeu. Politeismul celorlalte popoare reprezenta o
amenintare fata de credinta revelata a israelitilor si totodata putea sa compromita stradaniile de
mentinere a unitatii etniei. Totodata premisa ca Iahve este Dumnezeul tuturor neamurilor
5
cuprinde acea forta spirituala capabila sa elimine piedicile dintre etnii si rase. Pentru
mentinerea monoteismului si respingerea idolatriei, profetii intrebuinteaza pe de o parte
amenintari iar pe de alta parte rugaciuni. Astfel la Ieremia 9, 13-16 proorocul zice despre
cei care se inchinau lui Baal ca Domnul: “Ii va hrani cu pelin si le va da sa bea apa cu fiere
si-i va risipi printre popoarele despre care nici ei nu au auzit” ca in final sa ii piarda prin
sabie. Exemple de rugaciune gasim la Profetul Osea: “Gasiti rugi de pocainta, intoarceti-va
catre Domnul si-I ziceti: Iarta-ne orice faradelege…”; totodata si asprul Ilie adreseaza o
rugaciune in 3 Regi 18, 36 concluzionata cu recunoasterea lui Dumnezeu cel Unic.

b) Mesianismul este firul rosu al V.T. -ului de la un cap la altul. Profetiile mesianice
constituie miezul continutului omiletic veterotestamentar. Amintim cartea Pr. Nicolae Neaga
Hristos in Vechiul Testament. Insemnari pe marginea textelor mesianice. Cartea structurata
in 5 capitole: 1. Profetii mesianice in cartile istorice; 2. Profetii mesianice in cartea lui Iov;
3. Profetii mesianice in psalmi; 4. Profetii mesianice in cartile profetilor; 5. Profetii
mesianice in cartile necanonice. Bineinteles cel mai mare spatiu este rezervat Profetului
Isaia, cunoscut ca Evanghelistul V.T.-ului.

c) Teme complementare. Profetii vorbesc necontenit de pedepsirea pacatului si a tuturor

ratacirilor, lucru ce nu este nou sau strain fata de Legea lui Moise insa, acestia adancesc si
desavarsesc acest concept. Pe langa aspectul religios al predicii profetilor semnalam si un
aspect social caci ei prevad o anumita ordine sociala superioara instaurata odata cu venirea
lui Mesia, “Parintele pacii”. Concluzia este ca predica V.T-ului este dovada luptei
neincetate pentru randuirea unei lumi superioare avand valabilitate pentru toate
timpurile. De altfel, proorocii ca modele pentru ravna credintei monoteiste pot fi numiti
contemporanii nostri pentru ca idolatria exista si astazi.

IV.1.6. Scurte ilustrari.

Sugestii ca puncte de plecare pentru multe alte predici posibile pe care le amintim fara
detalii:

1 .Panegiricul pentru Sf.Prooroc Ilie (20 iulie) – poate fi extras exclusiv din 3 si 4 Regi.

2. Predicile consacrate Nasterii Domnului vor valorifica, prioritar textile mesianice, cu

deosebire din Cartea Profetului Isaia.

3. La panegiricele pentru sarbatorile Maicii Domnului putem invoca lejer prefigurari ale
Fecioarei Maria in V.T : a) Protoevanghelia (Facere 3, 15); b) Scara lui Iacov (Facere 28,
6
11-19); c) Rugul care ardea și nu se mistuia (Ieșire 3, 2); d) Vasul cu mană (Ieșire 16, 33); e)
Toiagul lui Aaron (Numeri 1, 8).

4. La sarbatorile inchinate Sf.Cruci (14 septembrie + duminicile de inainte si dupa) –

prefigurarea Sf. Cruci in V.T: a) Pomul Vietii (Facere 2, 9 - text în legătură cu textul din
Apocalipsă: Pomul vieții ale cărui frunze sunt spre tămăduirea neamurilor); b) Sarpele de
arama (Numeri 21); c) Binecuvântarea dată de Iacov fiilor lui Iosif, Manase și Efraim cu
mâinile încrucișate (Facere 48, 14); d) Toiagul lui Moise la despărțirea și apoi la unirea
apelor Mării Roșii (Iesire 14).

5. Pentru ilustrarea unor virtuti, anumite personaje din V.T pot fi date din nou exemplu:

a) Credinta la Avraam, Noe si, in general toti patriarhii si prorocii; b) Smerenia si nadejdea
la Dreptul Iov; c) Pocăința la David; d) Întelepciunea la Solomon; e) Curajul la frații
Macabei.

6. Parabole. Acest gen oratoric este intalnit si in V.T.:

a) Parabola copacilor care isi aleg imparat (sub forma fabulei); b) Pilda viei neroditoare
(Isaia 5, 1-7);

7. Sentinte (proverbe). (ex: Pildele lui Solomon, Psalmi, Ecclesiastul).

Mai jos redam o lista ilustrativa aranjata alfabetic si tematic cu câteva exemple:

a) Ascultare – “Fii grabnic la ascultat si zabavnic la dar raspunsul” (Intelepciunea lui Isus
Sirah);

b) Batrani – “Inaintea celui batran sa te ridici; sa cinstesti fata batranului” (Levitic 19, 32);

c) Cersit – “Fiule, viata cersetoare sa nu traiesti; mai bine sa mori decat sa ceri” (Isus Sirah
40, 31);

d) Desertaciune – “Desertaciunea desertaciunilor, toate sunt desertaciune” (Ecclesiastul 1, 2);

e) Educatie – “Cine cruta toiagul sau si isi uraste copilul, iar cel care il iubeste il cearte la
vreme” (Pildele lui Solomon 13, 24);

7
f) Fagaduieli – “Faceti fagaduinte si le impliniti Domnului Dumnezeului vostru” (Psalmul 75,
11);

g) Femeie – “Femeia virtuoasa este o cununa pentru barbatul ei, iar femeia fara cinste un
cariu in oasele lui” (Pildele lui Solomon 12, 4);

h) Ghicit – “Ghicitul, talcuirea semnelor si visele desarte sunt ca la aceea care este gata sa
nasca: inima ei aiureaza” (Intelepciunea lui Isus Sirah 34, 5);

i) Hrana – “Arunca spre Domnul grija ta si El te va hrani” (Psalmul 54, 25).

IV.1.7.Concluzii

V.T. este pe de o parte un izvor prioritar propovaduirii prin continutul sacru iar pe
de alta parte este model sub aspectul tehnicii oratorice utilizate de profeti. Dupa
captivitatea babilonica preotii si levitii citeau Legea in sinagogi neinterpretand -o,
comentariile ce ii urmau erau facultative si puteau fi facute de oricine se simtea pregatit
pentru acest lucru, astfel, asa explicam faptul ca Mantuitorul a intrat in sinagoga din
Nazaret sambata explicand testul de la Isaia 61, 1-2, tot asa procedand si Sf.Ap.Pavel in
calatoriile sale. In mod curent, oficiul predicarii in sinagogi il aveau carturarii numiti si
invatatorii de lege.

Concluzionam cu cateva remarci si principii:

a) Remarci concrete privind predica profetilor: 1. Predica profetilor si-a avut descoperirea
de Sus in mod direct; 2. Temele nu vizau doar viata religioasa ci si pe cea morala si sociala;
3. Genul omiletic predilect era cel parenetic (mustrari, critice) denuntant alunecarile
idolatre, luxul, desfraul etc; 4. Atitudinea critica a profetilor nu a generat pesimism ci a
alimentat nadejdea oamenilor intr-un viitor mai bun, nadejdea mantuirii prin Mesia.

b) Principii omiletice inspirate din V.T, aplicabile astazi: 1. Hirotonia il obliga pe cel investit
cu misiunea propovaduirii sa consacre intreaga energie in oficiul invatatoresc, trecand
peste toate obstacolele; 2. Propovaduirea sa fie sprijinita neaparat de exemplul personal;
3. Propovaduirea sa tina seama si de viata externa, sociala si materiala a ascultatorilor ;
4. Predica sa intervina si in apararea celor oprimati, pentru a fi sprijiniti si material ,
precum odihinoara procedau profetii, al caror exemplu este vesnic actual.

8
 IV.2.Predica Mantuitorului Iisus Hristos

IV.2.1. Precizari introductive

Ne propunem deci observarea trasaturilor propovaduirii Mantuitorului, in contextul

vremii secolului I al erei crestine dar si in ecoul lor in contemporaneitate + incercam sa
prezentam “cheia” succesului kerygmei apostolice, cateva dintre explicatiile reusitei lor. (Ne
propunem sa observam mijloacele de cucerire a unei lumi pagane).

IV.2.2. Mantuitorul Iisus Hristos – Predicatorul Desavarsit

Considerata d.p.d.v istoric, predica Mantuitorului este modelul prin excelenta al

predicii crestine. El este Invatatorul Unic, dupa propriile Sale cuvinte: “Unul este
Invatatorul vostru” (Matei 23, 8). “Unul” in sensul de revelator suprem al adevarului. Iisus nu
a fost elevul vreunei scoli, nu a studiat nici in vreo scoala iudaica (observam din Evanghelii
chiar ca El a fost in opozitie cu carturarii) ci a staruit in talcuirea Legii si a Proorocilor,
acea Lege pe care nu a venit sa o strice ci sa o implineasca (Matei 5, 17). A implinit-o
adaugandu-I iubirea universal extinsa de la conationali la toate neamurile si de la apropiati la
vrajmasi, e acea iubire totala dusa pana la jertfa de sine. Asa se explica noutatea poruncii:
“Porunca noua va dau voua, sa va iubiti unul pe altul, precum Eu v-am iubit pe voi” (Ioan 13,
34). Noutatea asadar consta in El, ca model al iubirii jertfelnice. Iisus este Profetul prin Sine
iar nu printr-un dar venit din alta parte.

IV.2.3. Forma, tematica, obiectul, scopul, genurile si mijloacele predicii Mantuitorului

a) Forma predicii Mantuitorului a fost variata si a avut in vedere caracterul si limitele

ascultatorilor, adaptandu-se tot timpul puterii lor de receptare. Intr-un fel a vorbit
carturarilor, in alt fel oamenilor simpli si umili, ca un cunoscator desavarsit al sufletului
omenesc despre care da marturie Sf. Ev. Ioan: “Ii cunostea pe toti si n-avea trebuinta de
cineva sa-I dea marturie despre om, caci El Insusi cunostea ce era in om” (Ioan 2, 24-25).
Astfel, celor ce aveau sa sufere pentru Evanghelie le-a vorbit despre slava Imparatiei

9
Cerurilor, pe bolnavi i-a vindecat, pe copii i-a binecuvantat, adevarurile spiritual pe care le
rostea erau infatisate intr-o forma concreta si sugestiva menita sa puna in miscare simtirea si
constiinta celor ce ascultau. Mantuitorul S-a adresat si mintii si inimii celor ce-L ascultau.
Adevarurile esentiale, formulate simplu, limpede, firesc si insufletit – iata fondul, forma si
forta predicii Sale.

b) Tema centrala a predicii Mantuitorului este Evanghelia Imparatiei lui Dumnezeu. Pe

langa aceasta tema centrala, Mantuitorul a reliefat in predici trei subiecte principale:
Dumnezeu, lumea, omul. In primul rand Hristos ne-a invatat ca Dumnezeu este Treime a
iubirii: intai ne incredinteaza de iubirea Tatalui prin binecunoscutul verset de la Ioan 3,16,
apoi iubirea Sa a dovedit-o prin actul suprem al Jertfei insotit de cuvintele cand se afla
rastignit pe Cruce: “Parinte, iarta-le lor ca nu stiu ce fac” (Luca 23, 34) iar in al treilea rand
ne invata despre Duhul Sfant purcezator din Tatal, ne-a invatat ca este izvor nesecat al
harului iubirii si adevarului (Ioan 14, 26; 15, 26).

Lumea este infatisata ca opera a iubirii lui Dumnezeu si mediul de viata al omului. Ea este
dar si sacrament asa cum spune Pr. D. Staniloae.

Omul este vazut ca subiect al propovaduirii Domnului, este un al doilea nume al Lui Insusi
(numindu-Se pe Sine, Fiu al Omului – Matei 17, 9; 18, 11 etc.). Astfel Fiul lui Dumnezeu S-a
intrupat in lume pentru a relief chipul adevarat al omului in mijlocul creatiei.

c) Scopul propovaduirii Mantuitorului este desavarsirea: “Fiti dar voi desavarsiti, precum
Tatal vostru Cel ceresc desavarsit este” (Matei 5, 48). Desavarsirea = Mantuirea este
posibila doar prin iubirea semenilor dupa modelul Hristos “Precum v-am iubit Eu pe voi
asa sa va iubiti si voi unul pe altul” (Ioan 13, 34). Totodata iubirea semenilor se vadeste prin
slujirea semenilor, semnalata tot prin cuvintele Mantuitorului: “Fiul Omului n-a venit sa I
se slujeasca, ci ca El sa slujeasca si sa-Si dea sufletul rascumparare pentru multi” (Matei 20,
28).

d) Genurile (formele) sunt doua: omilia si predica tematica. Omilia era in uz la iudei in vremea
lui Hristos, atat la Templul din Ierusalim cat si in sinagogi. Trecem in revista relatarea Sf. Ev.
Luca privitoare la inceputurile predicii Mantuitorului in Nazaret intr-o zi de sambata
cand citeste din Cartea Proorocului Isaia: “Duhul Domnului este peste Mine; pentru ca M-a
uns sa binevestesc saracilor…”. Importanta este mentiunea Sf. Ev. Luca ca Iisus a intrat in
sinagoga sambata “dupa obiceiul Sau” adica, El obisnuia sa vina sambetele in sinagoga si
sa talcuiasca Scripturile. Al doilea gen, adica predica tematica este axata pe subiecte morale
dar si pe eshatologie, exemplu: Predica de pe Munte sau cuvantarile de dinaintea
Patimirilor.
10
e) Mijloacele propovaduirii cunosc o gama larga de procedee stilistice si retorice dintre care
amintim: figuri stilistice de cuvinte (epitetul, comparatia, metafora, metonimia, sinecdoca,
alegoria etc.) si figuri stilistice retorice (interogatia retorica, invocatia retorica, antiteza,
eufemismul, corectia, apostroga, ironia fina etc.).

IV.2.4. Parabolele si pildele ca mijloace preferate in predica Mantuitorului

Cu toate ca in multe imprejurari Mantuitorul folosea vorbirea directa (ex: Predica

de pe Munte) intrebuinteaza totodata cu precadere si parabola, o modalitate intalnita la
popoarele orientale si intalnita deasemenea si in V.T. Ca termen, parabola inseamna “a
aseza lucrurile alaturi, a spune lucrurile in alt mod”.

Enumeram acum avantajele utilizarii parabolelor: a) pentru ascultatorii simpli, istorioarele

simple sunt usor de tinut minte; b) prin parabole se pot biciui mai usor pacatele; c)
parabolele solicita gandirea mai mult decat vorbirea directa; d) parabola da posibilitatea de a
feri unele adevaruri sfinte sau taine dumnezeiesti. (Matei 13,13)

Parabolele Mantuitorului reprezinta un material prioritar pentru predicatorii

crestini, despre ele avand la indemana si o vasta literature laica, de buna calitate. Filosoful
Andrei Plesu pornind de la versetul amintit (Matei 13,13) a publicat la randul sau o
lucrare interesanta.
La o analiza izolata a acestor cuvinte, s-ar parea ca Mantuitorul dinadins voieste ca numai
unii sa inteleaga. Evident, este exclusa orice forma sau intentie de discriminare . Explicatia o
avem in versetul al 15-lea. Așadar, este vorba de un act deliberat, de invartosare, din partea
unor ascultatori (nu din partea Domnului!), El respectand, efectiv, vointa lor libera.

Exegetii nominalizeaza in general 33 de parabole, prin care ni se fac cunoscute in

mod discret, adevaruri dogmatice care depasesc puterea obisnuita de intelegere. Totodata
ne amintim si principiul pedagogic enuntat de filosoful britanic Herbert Spencer: “Pe cele
abstracte le facem sensibile prin cele cunoscute”. Mai mentionam pe langa frumusetea lor
stilistica si adancimea mesajului, incredibila actualitate.

IV.2.5. Concluzii
11
 Mantuitorul este Modelul Desavarsit al predicatorului consacrat. Toti recunosc acest
lucru, criticul literar Vasile Florescu noteaza intr-o carte publicata de Academia Romana ,
chiar in plina perioada comunista: “Hristos a fost un vorbitor cu totul peste nivel, iar
parabolele Sale, chiar in traducere, impresioneaza si pe cel mai adanc adversar al
crestinismului”. Simion Mehedinti, cel mai mare geograf dar si profund pedagog crestin
orthodox spune: “Iisus a fost cel dintai mare educator al omenirii”.

In acelasi timp trebuie sa retinem ca Iisus vorbea, dupa marturia Sf. Ev. Matei “ca
Unul care avea putere” deci diferit de carturari, acea putere izvora din Fiinta
dumnezeiasca si din lipsa de pacat. Asadar mai presus de mijloacele stilistice ramane
exemplul Sau personal, de aici deducem “cheia” principal a reusitei = sfintenia vietii
predicatorului. Totodata Insusi Hristos marturiseste ca pentru a invata a venit in lume:
“Sa mergem in toate orasele si satele care sunt mai aproape, ca sa vestim si acolo, caci pentru
aceasta am venit” (Marcu 1, 38).

IV.3. Kerygma apostolica

IV.3.1. Precizari terminologice

Pentru predica sau propovaduirea Sfintilor Apostoli, specialistii folosesc termenul

de kerygma care inseamna vestire, anunt public, predica, corespunde verbului kiristin tradus
cu a proclama, a vesti, a predica. Pr. Constantin Preda, face un pas mai departe si spune ca
expresia care acopera propovaduirea apostolica este cea de cuvantari kerygmatico-
misionare, intrucat Sf. Apostoli, propovaduind indeplinesc porunca Mantuitorului “Mergand,
invatati…” (Matei 28, 19). Aceste cuvantari se impart in 4: a) kerygmatice (vestirea
initiala); b) apologetice (de aparare a crestinilor acuzati pe nedrept); c) procesuale (de
aparare in tribunal / in fata puternicilor zilei); d) bisericesti (predicile / omiliile adresate
crestinilor). In procesul de nastere si consolidare a unei comunitati crestine cunoastem trei
pasi: kerygma, cateheza si predica (omilia). Apostolul, mergea, spunea cine este, in numele
cui vorbeste, prezenta pe scurt Evanghelia , adica anunta/vestea ceva, desfasura activitatea
kerygmatica iar daca acea comunitate il primea urma perioada de catehizare urmand ca
dupa botezul noilor crestini, acestia sa asculte si omilia/predica tematica.

IV.3.2. Etapele si prioritatea propovaduirii Sfintilor Apostoli

Predica Sf. Apostoli asa cum ne este infatisata in N.T. se desfasoara in patru etape:
12
1. Predica din Ierusalim (Fapte, 2-8); 2. Predica din Samaria, Damasc si Antiohia (Fapte 8,
12); 3. Predica Sfintilor Pavel si Barnaba in Galatia Meridionala (Fapte 13-14); 4.
Extinderea Evangheliei in Europa, prin predica Sf. Ap. Pavel (Fapte 15-18).

Eusebiu de Cezareea bazat pe cateva informatii de la Origen, scrie un capitol special

in a sa Istorie Bisericeasca intitulat: In ce parti ale lumii au propovaduit Apostolii, capitol
din care observam ca ei au colindat toata lumea. Toma merge in Parţia, Andrei in Scitia,
Ioan in Asia, Petru in Pont, Galatia, Bitinia, Capadocia si Asia apoi Roma iar Pavel din
Ierusalim si pana in partile Iliricului murind aproape ca martir in timpul lui Nero – ne spune
Origen.

Prioritatea propovaduirii apostolice fata de savarsirea cultului trebuie vazuta

chronologic, astfel, oamenii aveau nevoie mai intai sa fie convinsi prin viu grau de Taine ca sa
poate fii partasi acelor Taine. Dintru inceput Apostolii au acordat importanta cuvantului
sau propovaduirii pentru ca oamenii sa creada, s-au consacrat propovaduirii si au trimis pe
diaconi ca organizatori ai agapelor caci lor le lua prea mult timp aceasta organizare.

IV.3.3. Cuvantari cunoscute ale Sf.Apostoli si cateva trasaturi specific

Nota bene: Alegerea unei cuvântări care va constitui subiect de examen. Fiecare va studia,
cerceta și citi despre una dintre cuvântările expuse (la alegere), pe care va trebui să o descrie.

Exemple: Cuvântările Sfinților Apostoli: 1) Petru; și 2) Pavel; 3) Cuvântarea Sfântului Iacov

la Sinodul I Apostolic de la Ierusalim; 4) cuvântarea Sfântului Arhidiacon Ștefan.

1) Cuvantari ale Sf. Apostol Petru la: alegerea lui Matia (Fapte 1, 16-22); ziua pogorarii
Sf.Duh (Fapte 2, 14-40); in pridvorul lui Solomon (Fapte 3, 12-26); două în fata Sinedriului
(Fapte 4, 8-20 si 5, 19-32); in fata lui Corneliu (Fapte 10, 28-43); in fata ierusalimitenilor
(Fapte 11, 5-17); la Sinodul Apostolic (15, 7-11)

a) Alegerea lui Matia (Fapte 1, 16-22): „Bărbaţi fraţi, trebuia să se împlinească Scriptura
aceasta pe care Duhul Sfânt, prin gura lui David, a spus-o dinainte despre Iuda, care s-a făcut
călăuză celor ce L-au prins pe Iisus. Căci era numărat cu noi şi luase sorţul acestei slujiri.
Deci acesta a dobândit o ţarină din plata nedreptăţii şi, căzând cu capul înainte, a crăpat pe la
mijloc şi i s-au vărsat toate măruntaiele. Şi s-a făcut cunoscută aceasta tuturor celor ce
locuiesc în Ierusalim, încât ţarina aceasta s-a numit în limba lor Hacheldamah, adică Ţarina
Sângelui. Căci este scris în Cartea Psalmilor: "Facă-se casa lui pustie şi să nu aibă cine să
locuiască în ea! Şi slujirea lui s-o ia altul". Deci trebuie ca unul din aceşti bărbaţi, care s-au
13
adunat cu noi în timpul cât a petrecut între noi Domnul Iisus, incepând de la botezul lui Ioan,
până în ziua în care S-a înălţat de la noi, să fie împreună cu noi martor al învierii Lui.”

b) Ziua pogorarii Sf. Duh (Fapte 2, 14-40): „Şi stând Petru cu cei unsprezece, a ridicat glasul
şi le-a vorbit: Bărbaţi iudei, şi toţi care locuiţi în Ierusalim, aceasta să vă fie cunoscută şi luaţi
în urechi cuvintele mele; Că aceştia nu sunt beţi, cum vi se pare vouă, căci este al treilea ceas
din zi; Ci aceasta este ce s-a spus prin proorocul Ioil: "Iar în zilele din urmă, zice Domnul, voi
turna din Duhul Meu peste tot trupul şi fiii voştri şi fiicele voastre vor prooroci şi cei mai tineri
ai voştri vor vedea vedenii şi bătrânii voştri vise vor visa. Încă şi peste slugile Mele şi peste
slujnicele Mele voi turna în acele zile, din Duhul Meu şi vor prooroci. Şi minuni voi face sus în
cer şi jos pe pământ semne: sânge, foc şi fumegare de fum. Soarele se va schimba în întuneric
şi luna în sânge, înainte de a veni ziua Domnului, cea mare şi strălucită. Şi tot cel ce va chema
numele Domnului se va mântui". Bărbaţi israeliţi, ascultaţi cuvintele acestea: Pe Iisus
Nazarineanul, bărbat adeverit între voi de Dumnezeu, prin puteri, prin minuni şi prin semne pe
care le-a făcut prin El Dumnezeu în mijlocul vostru, precum şi voi ştiţi, pe Acesta, fiind dat,
după sfatul cel rânduit şi după ştiinţa cea dinainte a lui Dumnezeu, voi L-aţi luat şi, pironindu-
L, prin mâinile celor fără de lege, L-aţi omorât, pe Care Dumnezeu L-a înviat, dezlegând
durerile morţii, întrucât nu era cu putinţă ca El să fie ţinut de ea. Căci David zice despre El:
"Totdeauna am văzut pe Domnul înaintea mea, căci El este de-a dreapta mea, ca să nu mă
clatin. De aceea s-a bucurat inima mea şi s-a veselit limba mea; chiar şi trupul meu se va
odihni întru nădejde. Căci nu vei lăsa sufletul meu în iad, nici nu vei da pe cel sfânt al Tău să
vadă stricăciune. Făcutu-mi-ai cunoscute căile vieţii; cu înfăţişarea Ta mă vei umple de
bucurie". Bărbaţi fraţi, cuvine-se a vorbi cu îndrăznire către voi despre strămoşul David, că a
murit şi s-a îngropat, iar mormântul lui este la noi, până în ziua aceasta. Deci el, fiind prooroc
şi ştiind că Dumnezeu i S-a jurat cu jurământ să aşeze pe tronu-i din rodul coapselor lui, mai
înainte văzând, a vorbit despre învierea lui Hristos: că n-a fost lăsat în iad sufletul Lui şi nici
trupul Lui n-a văzut putreziciunea. Dumnezeu a înviat pe Acest Iisus, Căruia noi toţi suntem
martori. Deci, înălţându-Se prin dreapta lui Dumnezeu şi primind de la Tatăl făgăduinţa
Duhului Sfânt, L-a revărsat pe Acesta, cum vedeţi şi auziţi voi. Căci David nu s-a suit la ceruri,
dar el a zis: "Zis-a Domnul Domnului meu: Şezi de-a dreapta Mea, până ce voi pune pe
vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale". Cu siguranţă să ştie deci toată casa lui Israel că
Dumnezeu, pe Acest Iisus pe Care voi L-aţi răstignit, L-a făcut Domn şi Hristos. Ei auzind
acestea, au fost pătrunşi la inimă şi au zis către Petru şi ceilalţi apostoli: Bărbaţi fraţi, ce să
facem? Iar Petru a zis către ei: Pocăiţi-vă şi să se boteze fiecare dintre voi în numele lui Iisus
Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, şi veţi primi darul Duhului Sfânt. Căci vouă este dată
făgăduinţa şi copiilor voştri şi tuturor celor de departe, pe oricâţi îi va chema Domnul
Dumnezeul nostru.”
14
c) In pridvorul lui Solomon (Fapte 3, 12-26) : „Iar Petru, văzând aceasta, a răspuns către
popor: Bărbaţi israeliţi, de ce vă miraţi de acest lucru, sau de ce staţi cu ochii aţintiţi la noi, ca
şi cum cu a noastră putere sau cucernicie l-am fi făcut pe acesta să umble? Dumnezeul lui
Avraam şi al lui Isaac şi al lui Iacov, Dumnezeul părinţilor noştri a slăvit pe Fiul Său Iisus, pe
Care voi L-aţi predat şi L-aţi tăgăduit în faţa lui Pilat, care găsise cu cale să-L elibereze. Dar
voi v-aţi lepădat de Cel sfânt şi drept şi aţi cerut să vă dăruiască un bărbat ucigaş. Iar pe
Începătorul vieţii L-aţi omorât, pe Care însă Dumnezeu L-a înviat din morţi şi ai Cărui martori
suntem noi. Şi prin credinţa în numele Lui, pe acesta pe care îl vedeţi şi îl cunoaşteţi, l-a întărit
numele lui Iisus şi credinţa cea întru El i-a dat lui întregirea aceasta a trupului, înaintea
voastră, a tuturor. Şi acum, fraţilor, ştiu că din neştiinţă aţi făcut rău ca şi mai-marii voştri.
Dar Dumnezeu a împlinit astfel cele ce vestise dinainte prin gura tuturor proorocilor, că
Hristosul Său va pătimi. Deci pocăiţi-vă şi vă întoarceţi, ca să se şteargă păcatele voastre, ca
să vină de la faţa Domnului vremuri de uşurare şi ca să vă trimită pe Cel mai dinainte vestit
vouă, pe Iisus Hristos, pe Care trebuie să-L primească Cerul până la vremile stabilirii din nou
a tuturor celor despre care a vorbit Dumnezeu prin gura sfinţilor Săi prooroci din veac. Moise
a zis către părinţi: "Domnul Dumnezeu va ridica vouă dintre fraţii voştri Prooroc ca mine. Pe
El să-L ascultaţi în toate câte vă va spune. Şi tot sufletul care nu va asculta de Proorocul
Acela, va fi nimicit din popor". Iar toţi proorocii de la Samuel şi cei câţi le-au urmat au vorbit
şi au vestit zilele acestea. Voi sunteţi fiii proorocilor şi ai legământului pe care l-a încheiat
Dumnezeu cu părinţii noştri, grăind către Avraam: "Şi întru seminţia ta se vor binecuvânta
toate neamurile pământului". Dumnezeu, înviind pe Fiul Său, L-a trimis întâi la voi, să vă
binecuvânteze, ca fiecare să se întoarcă de la răutăţile sale.”

d) 2 predici in fata Sinedriului:

i) (Fapte 4, 8-20): „Atunci Petru, plin fiind de Duhul Sfânt, le-a vorbit: Căpetenii ale
poporului şi bătrâni ai lui Israel, fiindcă noi suntem astăzi cercetaţi pentru facere de bine unui
om bolnav, prin cine a fost el vindecat, cunoscut să vă fie vouă tuturor, şi la tot poporul Israel,
că în numele lui Iisus Hristos Nazarineanul, pe Care voi L-aţi răstignit, dar pe Care Dumnezeu
L-a înviat din morţi, întru Acela stă acesta sănătos înaintea voastră! Acesta este piatra cea
neluată în seamă de către voi, zidarii, care a ajuns în capul unghiului; Şi întru nimeni altul nu
este mântuirea, căci nu este sub cer nici un alt nume, dat între oameni, în care trebuie să ne
mântuim noi. Şi văzând ei îndrăzneala lui Petru şi a lui Ioan şi ştiind că sunt oameni fără carte
şi simpli, se mirau, şi îi cunoşteau că fuseseră împreună cu Iisus; Şi văzând pe omul cel
tămăduit, stând cu ei, n-aveau nimic de zis împotrivă, dar poruncindu-le să iasă afară din
sinedriu, vorbeau între ei, zicând: ce vom face acestor oameni? Căci este învederat tuturor
celor ce locuiesc în Ierusalim că prin ei s-a făcut o minune cunoscută şi nu putem să tăgăduim.

15
Dar ca aceasta să nu se răspândească mai mult în popor, să le poruncim cu ameninţare să nu
mai vorbească, în numele acesta, nici unui om. Şi chemându-i, le-au poruncit ca nicidecum să
nu mai grăiască, nici să mai înveţe în numele lui Iisus. Iar Petru şi Ioan, răspunzând, au zis
către ei: Judecaţi dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm de voi mai mult decât de
Dumnezeu. Căci noi nu putem să nu vorbim cele ce am văzut şi am auzit.”

ii) (Fapte 5, 19-32): „Iar un înger al Domnului, în timpul nopţii, a deschis uşile temniţei
şi, scoţându-i, le-a zis: Mergeţi şi, stând, grăiţi poporului în templu toate cuvintele vieţii
acesteia. Şi, auzind, au intrat de dimineaţă în templu şi învăţau. Dar venind arhiereul şi cei
împreună cu el, au adunat sinedriul şi tot sfatul bătrânilor fiilor lui Israel şi au trimis la
temniţă să-i aducă pe apostoli. Dar, ducându-se, slugile nu i-au găsit în temniţă şi, întorcându-
se, au vestit, zicând: Temniţa am găsit-o încuiată în toată siguranţa şi pe paznici stând la uşi,
dar când am descuiat, înăuntru n-am găsit pe nimeni. Când au auzit aceste cuvinte, căpetenia
pazei templului şi arhiereii erau nedumeriţi cu privire la ei, ce-ar putea să fie aceasta. Dar
venind cineva, le-a dat de veste: Iată, bărbaţii pe care i-aţi pus în temniţă sunt în templu, stând
şi învăţând poporul. Atunci, ducându-se, căpetenia pazei templului împreună cu slujitorii i-au
adus dar nu cu sila, că se temeau de popor să nu-i omoare cu pietre. Şi, aducându-i, i-au pus în
faţa sinedriului. Iar arhiereul i-a întrebat, zicând: Au nu v-am poruncit vouă cu poruncă să nu
mai învăţaţi în numele acesta? Şi iată aţi umplut Ierusalimul cu învăţătura voastră şi voiţi să
aduceţi asupra noastră sângele Acestui Om! Iar Petru şi apostolii, răspunzând, au zis: Trebuie
să ascultăm pe Dumnezeu mai mult decât pe oameni. Dumnezeul părinţilor noştri a înviat pe
Iisus, pe Care voi L-aţi omorât, spânzurându-L pe lemn. Pe Acesta, Dumnezeu, prin dreapta
Sa, L-a înălţat Stăpânitor şi Mântuitor, ca să dea lui Israel pocăinţă şi iertarea păcatelor. Şi
suntem martori ai acestor cuvinte noi şi Duhul Sfânt, pe Care Dumnezeu L-a dat celor ce Îl
ascultă.”

2) Cuvantari ale Sf. Ap. Pavel in: Antiohia Pisidiei (Fapte 13, 16-17); Listra (Fapte 14, 14-
16), in fata Areopagului (Fapte 17, 22-31); la Efes (Fapte 20, 18-35); la Ierusalim (Fapte 22,
1-24); in fata Sinedriului (Fapte 23, 1 s.u.); in fata lui Felix (Fapte 24, 10-31); in fata lui
Festus (Fapte 24, 2-29);

a) Antiohia Pisidiei (Fapte 13, 16-17): „Şi, ridicându-se Pavel şi făcându-le semn cu mâna, a
zis: Bărbaţi israeliţi şi cei temători de Dumnezeu, ascultaţi: Dumnezeul acestui popor al lui
Israel a ales pe părinţii noştri şi pe popor l-a înălţat, când era străin în pământul Egiptului, şi
cu braţ înalt i-a scos de acolo.”

b) Listra (Fapte 14, 14-16): „Şi auzind Apostolii Pavel şi Barnaba, şi-au rupt veşmintele, au
sărit în mulţime, strigând, si zicând: Bărbaţilor, de ce faceţi acestea? Doar şi noi suntem
16
oameni, asemenea pătimitori ca voi, binevestind să vă întoarceţi de la aceste deşertăciuni către
Dumnezeu cel viu, Care a făcut cerul şi pământul, marea şi toate cele ce sunt în ele, si Care, în
veacurile trecute, a lăsat ca toate neamurile să meargă în căile lor,”

c) in fata Areopagului (Fapte 17, 22-31): „Şi Pavel, stând în mijlocul Areopagului, a zis:
Bărbaţi atenieni, în toate vă văd că sunteţi foarte evlavioşi. Căci străbătând cetatea voastră şi
privind locurile voastre de închinare, am aflat şi un altar pe care era scris: "Dumnezeului
necunoscut". Deci pe Cel pe Care voi, necunoscându-L, Îl cinstiţi, pe Acesta Îl vestesc eu vouă.
Dumnezeu, Care a făcut lumea şi toate cele ce sunt în ea, Acesta fiind Domnul cerului şi al
pământului, nu locuieşte în temple făcute de mâini, Nici nu este slujit de mâini omeneşti, ca şi
cum ar avea nevoie de ceva, El dând tuturor viaţă şi suflare şi toate. Şi a făcut dintr-un sânge
tot neamul omenesc, ca să locuiască peste toată faţa pământului, aşezând vremile cele de mai
înainte rânduite şi hotarele locuirii lor, ca ei să caute pe Dumnezeu, doar L-ar pipăi şi L-ar
găsi, deşi nu e departe de fiecare dintre noi. Căci în El trăim şi ne mişcăm şi suntem, precum
au zis şi unii dintre poeţii voştri: căci ai Lui neam şi suntem. Fiind deci neamul lui Dumnezeu,
nu trebuie să socotim că dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei cioplite
de meşteşugul şi de iscusinţa omului. Dar Dumnezeu, trecând cu vederea veacurile neştiinţei,
vesteşte acum oamenilor ca toţi de pretutindeni să se pocăiască, pentru că a hotărât o zi în
care va să judece lumea întru dreptate, prin Bărbatul pe care L-a rânduit, dăruind tuturor
încredinţare, prin Învierea Lui din morţi.”

d) la Efes (20, 18-35): „Şi când ei au venit la el, le-a zis: Voi ştiţi cum m-am purtat cu voi, în
toată vremea, din ziua cea dintâi, când am venit în Asia, Slujind Domnului cu toată smerenia şi
cu multe lacrimi şi încercări care mi s-au întâmplat prin uneltirile iudeilor. Şi cum n-am ascuns
nimic din cele folositoare, ca să nu vi le vestesc şi să nu vă învăţ, fie înaintea poporului, fie prin
case, mărturisind şi iudeilor şi elinilor întoarcerea la Dumnezeu prin pocăinţă şi credinţa în
Domnul nostru Iisus Hristos. Iar acum iată că fiind eu mânat de Duhul, merg la Ierusalim,
neştiind cele ce mi se vor întâmpla acolo, Decât numai că Duhul Sfânt mărturiseşte prin cetăţi,
spunându-mi că mă aşteaptă lanţuri şi necazuri. Dar nimic nu iau în seamă şi nu pun nici un
preţ pe sufletul meu, numai să împlinesc calea mea şi slujba mea pe care am luat-o de la
Domnul Iisus, de a mărturisi Evanghelia harului lui Dumnezeu. Şi acum, iată, eu ştiu că voi
toţi, printre care am petrecut propovăduind împărăţia lui Dumnezeu, nu veţi mai vedea faţa
mea. Pentru aceea vă mărturisesc în ziua de astăzi că sunt curat de sângele tuturor. Căci nu m-
am ferit să vă vestesc toată voia lui Dumnezeu. Drept aceea, luaţi aminte de voi înşivă şi de
toată turma, întru care Duhul Sfânt v-a pus pe voi episcopi, ca să păstraţi Biserica lui
Dumnezeu, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său. Căci eu ştiu aceasta, că după plecarea
mea vor intra, între voi, lupi îngrozitori, care nu vor cruţa turma. Şi dintre voi înşivă se vor

17
ridica bărbaţi, grăind învăţături răstălmăcite, ca să tragă pe ucenici după ei. Drept aceea,
privegheaţi, aducându-vă aminte că, timp de trei ani, n-am încetat noaptea şi ziua să vă
îndemn, cu lacrimi, pe fiecare dintre voi. Şi acum vă încredinţez lui Dumnezeu şi cuvântului
harului Său, cel ce poate să vă zidească şi să vă dea moştenire între toţi cei sfinţiţi. Argint, sau
aur, sau haină, n-am poftit de la nimeni; Voi înşivă ştiţi că mâinile acestea au lucrat pentru
trebuinţele mele şi ale celor ce erau cu mine. Toate vi le-am arătat, căci ostenindu-vă astfel,
trebuie să ajutaţi pe cei slabi şi să vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului Iisus, căci El a zis:
Mai fericit este a da decât a lua.”

3) Cuvantarea Sf. Arhidiacon Stefan (Fapte 7, 2-53): „Acesta, purtându-se ca un viclean cu

neamul nostru, a asuprit pe părinţii noştri să-şi lepede pruncii lor, ca să nu mai trăiască. În
vremea aceea s-a născut Moise şi era plăcut lui Dumnezeu. Şi trei luni a fost hrănit în casa
tatălui său. Şi fiind lepădat, l-a luat fiica lui Faraon şi l-a crescut ca pe un fiu al ei. Şi a fost
învăţat Moise în toată înţelepciunea egiptenilor şi era puternic în cuvintele şi în faptele lui. Iar
când a împlinit patruzeci de ani, şi-a pus în gând să cerceteze pe fraţii săi, fiii lui Israel. Şi
văzând pe unul dintre ei că suferă strâmbătate, l-a apărat şi, omorând pe egiptean, a răzbunat
pe cel asuprit. Şi el credea că fraţii săi vor pricepe că Dumnezeu, prin mâna lui, le dăruieşte
izbăvire, dar ei n-au înţeles. Şi a doua zi s-a arătat unora care se băteau şi i-a îndemnat la
pace, zicând: Bărbaţilor, sunteţi fraţi. De ce vă faceţi rău unul altuia? Dar cel ce asuprea pe
aproapele l-a îmbrâncit, zicând: Cine te-a pus pe tine domn şi judecător peste noi? Nu cumva
vrei să mă omori, cum ai omorât ieri pe egiptean? La acest cuvânt, Moise a fugit şi a trăit ca
străin în ţara Madian, unde a născut doi fii. Şi după ce s-au împlinit patruzeci de ani, îngerul
Domnului i s-a arătat în pustiul Muntelui Sinai, în flacăra focului unui rug. Iar Moise, văzând,
s-a minunat de vedenie, dar când s-a apropiat ca să ia seama mai bine, a fost glasul Domnului
către el: "Eu sunt Dumnezeul părinţilor tăi, Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi
Dumnezeul lui Iacov". Şi Moise, tremurând, nu îndrăznea să privească; Iar Domnul i-a zis:
"Dezleagă încălţămintea picioarelor tale, căci locul pe care stai este pământ sfânt. Privind, am
văzut asuprirea poporului Meu în Egipt şi suspinul lor l-am auzit şi M-am pogorât ca să-i scot.
Şi acum vino, să te trimit în Egipt". Pe Moise acesta de care s-au lepădat, zicând: Cine te-a pus
pe tine domn şi judecător?, pe acesta l-a trimis Dumnezeu domn şi răscumpărător, prin mâna
îngerului care i se arătase lui în rug. Acesta i-a scos afară, făcând minuni şi semne în ţara
Egiptului şi în Marea Roşie şi în pustie, timp de patruzeci de ani. Acesta este Moise cel ce a zis
fiilor lui Israel: "Prooroc ca mine vă va ridica Dumnezeu din fraţii voştri; pe EL să-L
ascultaţi". Acesta este cel ce a fost la adunarea în pustie, cu îngerul care i-a vorbit pe Muntele
Sinai şi cu părinţii noştri, primind cuvinte de viaţă ca să ni le dea nouă. De acesta n-au voit să
asculte părinţii noştri, ci l-au lepădat şi inimile lor s-au întors către Egipt, zicând lui Aaron:
"Fă-ne dumnezei care să meargă înaintea noastră; căci acestui Moise, care ne-a scos din ţara
18
Egiptului, nu ştim ce i s-a întâmplat". Şi au făcut, în zilele acelea, un viţel şi au adus idolului
jertfă şi se veseleau de lucrurile mâinilor lor. Şi S-a întors Dumnezeu şi i-a dat pe ei să
slujească oştirii cerului, precum este scris în cartea proorocilor: "Adus-aţi voi Mie, casă a lui
Israel, timp de patruzeci de ani, în pustie, junghieri şi jertfe? Şi aţi purtat cortul lui Moloh şi
steaua dumnezeului vostru Remfan, chipurile pe care le-aţi făcut, ca să vă închinaţi la ele! De
aceea vă voi strămuta dincolo de Babilon". Părinţii noştri aveau în pustie cortul mărturiei,
precum orânduise Cel ce a vorbit cu Moise, ca să-l facă după chipul pe care îl văzuse; Şi pe
acesta primindu-l, părinţii noştri l-au adus cu Iosua în ţara stăpânită de neamuri, pe care
Dumnezeu le-a izgonit din faţa părinţilor noştri, până în zilele lui David, care a aflat har
înaintea lui Dumnezeu şi a cerut să găsească un locaş pentru Dumnezeul lui Iacov. Iar
Solomon I-a zidit Lui casă, dar Cel Preaînalt nu locuieşte în temple făcute de mâini, precum
zice proorocul: "Cerul este tronul Meu şi pământul aşternut picioarelor Mele. Ce casă Îmi veţi
zidi Mie? - zice Domnul - sau care este locul odihnei Mele? Nu mâna Mea a făcut toate
acestea?" Voi cei tari în cerbice şi netăiaţi împrejur la inimă şi la urechi, voi pururea staţi
împotriva Duhului Sfânt, precum Şi părinţii voştri, aşa şi voi! Pe care dintre prooroci nu l-au
prigonit părinţii voştri? Şi au ucis pe cei ce au vestit mai dinainte sosirea Celui Drept, ai Cărui
vânzători şi ucigaşi v-aţi făcut voi acum, Voi, care aţi primit Legea întru rânduieli de îngeri şi
n-aţi păzit-o!”

4) Cuvantarea Sf. Iacov la Sinodul 1 Apostolic (Fapte 15, 13-31):

„Şi după ce au tăcut ei, a răspuns Iacob, zicând: Bărbaţi fraţi, ascultaţi-mă! Simon a istorisit
cum de la început a avut grijă Dumnezeu să ia dintre neamuri un popor pentru numele Său.
Şi cu aceasta se potrivesc cuvintele proorocilor, precum este scris: "După acestea Mă voi
întoarce şi voi ridica iarăşi cortul cel căzut al lui David şi cele distruse ale lui iarăşi le voi zidi
şi-l voi îndrepta, ca să-L caute pe Domnul ceilalţi oameni şi toate neamurile peste care s-a
chemat numele Meu asupra lor, zice Domnul, Cel ce a făcut acestea". Lui Dumnezeu Îi sunt
cunoscute din veac lucrurile Lui. De aceea eu socotesc să nu tulburăm pe cei ce, dintre
neamuri, se întorc la Dumnezeu, Ci să le scriem să se ferească de întinările idolilor şi de
desfrâu şi de (animale) sugrumate şi de sânge. Căci Moise are din timpuri vechi prin toate
cetăţile propovăduitorii săi, fiind citit în sinagogi în fiecare sâmbătă. Atunci apostolii şi
preoţii, cu toată Biserica, au hotărât să aleagă bărbaţi dintre ei şi să-i trimită la Antiohia, cu
Pavel şi cu Barnaba: pe Iuda cel numit Barsaba, şi pe Sila, bărbaţi cu vază între fraţi.
19
Scriind prin mâinile lor acestea: Apostolii şi preoţii şi fraţii, fraţilor dintre neamuri, care
sunt în Antiohia şi în Siria şi în Cilicia, salutare! Deoarece am auzit că unii dintre noi, fără
să fi avut porunca noastră, venind, v-au tulburat cu vorbele lor şi au răvăşit sufletele voastre,
zicând că trebuie să vă tăiaţi împrejur şi să păziţi legea, noi am hotărât, adunaţi într-un
gând, ca să trimitem la voi bărbaţi aleşi, împreună cu iubiţii noştri Barnaba şi Pavel, oameni
care şi-au pus sufletele lor pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos. Drept aceea, am
trimis pe Iuda şi pe Sila, care vă vor vesti şi ei, cu cuvântul, aceleaşi lucruri. Pentru că,
părutu-s-a Duhului Sfânt şi nouă, să nu vi se pună nici o greutate în plus în afară de cele ce
sunt necesare: Să vă feriţi de cele jertfite idolilor şi de sânge şi de (animale) sugrumate şi de
desfrâu, de care păzindu-vă, bine veţi face. Fiţi sănătoşi! Deci cei trimişi au coborât la
Antiohia şi, adunând mulţimea, au predat scrisoarea. Şi citind-o s-au bucurat pentru
mângâiere.”

Trasaturile omiletice ale acestor cuvantari:

1. Structura (schema) cuvantarilor dupa remarca lui J. Dupont consta in 6 elemente

constitutive: a) Un exordiu de circumstanta ce motiveaza cuvantarea; b) O trimitere la
slujirea publica a Mantuitorului; c) Imprejurarile in care El a murit; d) Proclamarea Invierii
Sale;
e) Explicarea insemnatatii Invierii; f) Anuntarea iertarii pacatelor celor care accepta
mesajul. Practic ele se rezuma la: mic rezumat al istoriei veterotestamentare – cu
evidentierea unor profetii mesianice, vestirea intruparii, activitatii, mortii si Invierii
Domnului, iar la final sfaturi si indemnuri morale.

2. Pentru Apostoli predica e în primul rând o ascultare a poruncii Domnului (Mergand

invatați);

3. Caracterul preponderent al kerygmei este misionar, atat de necesar in Biserica.

4. Locul desfasurarii kerygmei era diferit: in Templul din Ierusalim, in sinagogi, etc.

5. Sf. Apostoli s-au dovedit buni cunoscatori ai psihologiei ascultatorilor, astfel, ei s-au
adaptat de fiecare data in functie de capacitatea de receptare a publicului.

6. Predica era strans legata de viata harismatica in Iisus Hristos, caci mantuirea nu poate
fi dobandita fara Sfintele Taine si doar prin predica, dovada o avem la Cincizecime, in urma
predicii Sf. Petru, multi au crezut drept pentru care s-au botezat ca la trei mii de suflete.

20
IV.3.4. Concluzii

Sf. Apostoli nu au fost carturari, ci oameni simpli carora Sf. Duh le-a descoperit
stiinta tainelor dumnezeiesti si darul limbilor. Fiind convinsi de adevarurile divine pe care
le predicau, martori ai Domnului, ei au dobandit puterea de a expune in limbajul propriu
aceste adevaruri. Astfel, toti predicatorii crestini trebuie sa-ti contureze bine imaginea
adevarului in minte pentru a-l transmite fara dificultati ascultatorilor. Apostolii si-au insusit
cu smerenie darurile primite de sus, tocmai Sf. Apostol Pavel evidentiaza acest lucru: “Iar
cuvantul meu si propovaduirea nu stau in dovezile mestesugite ale intelepciunii omenesti, ci in
dovedirea Duhului lui Dumnezeu” (2 Cor. 2, 4).

IV.4. Predica in Traditia patristica a Bisericii. Prezentare selectivă.

IV.4.1. Precizari de ordin chronologic.

Impartirea clasica in tratatele de Patrologie apare ca “perioada patristica” de la Pr.

Apostolici pana la Sf. Ioan Damaschin inclusiv insa, noi vom folosi expresia traditia
patristica a Bisericii astfel incat sa cuprindem pe toti cei care s-au remarcat de-a lungul anilor
in campul omiletic, incepand cu Pr. Apostolici si pana in contemporaneitate.

IV.4.2. Predica Parintilor Apostolici

Denumirea de Parinti apostolici este pusa in circulatie in sec XVII-lea de primul

editor al acestor scriitori, Jean Baptiste Cotelier, teolog francez. Propriu-zis sunt numiti
apostolici scriitorii crestini din a doua jumatate a sec I si prima jumatate a sec II-lea, care
au fost ucenici ai apostolilor sau macar i-au cunoscut: Barnaba, Clement Romanul, Ignatie
Teoforul, Policarp, Herma, Papias + scriitorii anonimi ai Epistolei catre Diognet si
Didahiei.

Literatura patristica din aceasta perioada e strans legata de V.T si N.T avand un
caracter dublu: misionar (necrestini) si catehetic (crestini). Impartita in 3 categorii
principale: epistolara, apologetica si antieretica. Pentru istoria predicii observam doua
fapte esentiale ce au loc acum: a) inceteaza inspiratia divina + urmeaza practica

21
comentariului authentic al cuvantului lui Dumnezeu si b) intra in functie elocinta umana,
arta literara, desigur tot cu ajutorul harului divin. Predica va capata acum o forma
cultivata, elocventa.

Oficiul predicatorial apartine prin excelenta episcopului, bineinteles si preotul si

diaconii si chiar si laicii in anumite conditii nu sunt exclusi de la aceasta slujire. Sf. Ap.
Pavel ii scrie lui Timotei: “Preotii cei ce isi tin bine dregatoria sa se invredniceasca de indoita
cinstire, mai ales cei care se ostenesc in cuvant si in invatatura” (1 Timotei 5, 17). Clement
Alexandrinul stie si el ca presbiterul are oficiul de propovaduitor de aceea spune :
“Adevaratul presbiter al Bisericii nu-i decat acela care face si invata cele ce sunt ale lui
Dumnezeu” + canonul 58 apostolic spune acelasi lucru. Diaconii predicau atunci cand
preotul sau episcopii lipseau sau erau bolnavi, ei fiind initial implicati in instruirea
catehumenilor. Laicii aveau permisiunea de a predica in Biserica iar aici avem exemplul lui
Origen, care a predicat in Cezareea Palestinei cu incuviintarea lui Teoctist al Cezareei si a lui
Alexandru al Ierusalimului.

Pentru denumirea cuvantarilor religioase se foloseau termeni precum: predica

misionara, predica didactica populara, exegeza si predica tematica. Predica se rostea in toate
zilele, se propovaduia in biserici, episcopul statea jos pe scaunul sau consacrat iar preotul
statea in picioare in fata altarului. Drept exemplu invocam aici scrierea socotita a fi cea mai
veche cuvantare, adica, Epistola a-II-a a Sf. Clement, episcop al Romei. D.p.d.v. omiletic
cuvantarea se incadreaza in categoria parenezelor, fiind o grupare de pareneze intrucat este
plina de indemnuri la virtute si la pocainta. Cuvantarea are ca scop principal atentionarea
tinerilor care au creat tulburari in Biserica si au alungat pe preotii slujitori, are 20 de
paragrafe]. Ne putem da seama ca este o predica si nu o epistola, caci in capitolul 1 se
vorbeste despre ascultarea cuvantului, termen ce exprima atitudinea credinciosilor prezenti
la slujba apoi in capitolul XVII-lea se spune: “Sa ne aratam credinciosi si ascultatori nu
numai acum cand suntem povatuiti de catre preoti, ci si cand mergem acasa”.

IV.4.3. Predica din perioada I a literaturii patristice (sec. II-III).

Perioada I a literaturii patristice (sec II-III) ii enumara pe: Clement Alexandrinul,

Tertulian, Origen, Sf. Grigorie Taumaturgul, Sf. Ciprian al Cartaginei, Lactantiu, Ilariu si
Sf. Ipolit Romanul.

1. Clement Alexandrinul

22
– ne-a lasat o valoroasa omilie numita “Care bogat se va mantui?”, aceasta este axata pe
fragmentul “Mai lesne este camilei sa treaca prin urechile acului decat bogatului sa intre in
Imparatia lui Dumnezeu” (Marcu 10, 25). Particularitatea omiliei este ca 1) trateaza pt prima
data tema bunurilor material d.p.d.v al moralei crestine iar; 2) valorifica in expunerea sa
argumente teologice dar si puncte de vedere sociale privind bunurile ca mijloace menite sa
lege pe oameni intre ei. Autorul condamna vehement pe cei ce au agonisit bogatie in mod
necinstit dar si pe cei care ii lingusesc pe bogatani: “Dupa parerea mea cei ce aduc bogatilor
ca daruri cuvinte de lauda… sunt lingusitori si meschini, pt ca cinstesc cu fatarnicie peste
masura pe cele care nu merita a fi cinstite, ci si necredinciosi si vicleni”

2. Origen

– primul teolog rasaritean de la care mostenim un nr. mare de predici, începatorul omiliei
propriu-zise, inclusiv ca termen. Origen individualizează omilia ca predica exegetica
(analitica), legata strans de textile scripturistice, de la un capat la altul. Opera sa cuprinde
aproape intreaga Sf. Scriptura insa nu toate s-au pastrat, amintim: Omilii la Facere, Iesire,
Numerii, Iosua, etc. Inceputurile educatiei sale se datoreaza tatalui sau Leonid, insa inalta
sa pregatire nu il ingamfa.

Omiliile lui Origen sunt in general scurte, prezentant concentrate invataturile dogmatice,
morale si duhovnicesti. Ceea ce il individualizeaza pe Origen sunt 2 principii: primul izvora
din convingerea profunda ca Scriptura repr. Cuvantul lui Dumnezeu si ca in toate expresiile
biblice sunt ascunse intelesuri mai adanci si al doilea principiu era de natura practica,
urmarind prin fiecare omilie educarea credinciosilor drept pentru care aborda un limbaj
accesibil.

3. Sf. Mucenic Ipolit

- s-a remarcat prin cultura, elocventa, zel si moralitate. Insusi Origen il va vizita si va
asista la audierea omiliei intitulata Despre lauda Domnului Mantuitor (De laude Domini
Salvatoris). Intre cele mai insemnate lucrari se inscriu operele exegetice: “Comentarii la
Daniel, Cantarea Cantarilor, Proverbe, Ecclesiast etc” dar si lucrarea “Combaterea tuturor
ereziilor” (Philosophoumena). In sfera omiletica i se atribuie si lucrarea Cuvant la Sfanta
Teofanie (predica la Botezul Domnului).
23
De la Tertulian (160-240) si Sf. Ciprian (+258) nu s-au pastrat predici dar ne putem da seama
din celelalte scrieri de iscusinta lor in cuvant.

Cateva concluzii asupra predicii post-apostolice:

1. Predica post-apostolica este legata fiintial de predica apostolica, neotestamentara;

2. Nu mai este revelata ca in perioada apostolica, dar nu este nici simpla parafrazare a
textelor sacre. Se formeaza acum constiinta ca predica este și efort personal.

3. Metoda de interpretare folosita cu precadere este cea alegorica, cu scopul de a atrage

atentia asupra adancimii Scripturilor si de a respinge pareri gresite asupra textelor
scripturistice;

4. Propovaduitorii remarcabili erau episcopii, iar alaturi de ei, preotii, diaconii si chiar si
laicii (Origen).

5. Predica post-apostolica a avut un rol determinant in pregatirea terenului pentru

predicatorii din veacul numit “de aur” despre care vorbim in cele ce urmeaza.

IV.4.4. Predica din perioada a-II-a a literaturii patristice (perioada “de aur”)

Aceasta este perioada dintre secolele IV-V, perioada numita de aur pentru ca acum
stralucesc cei mai mari si insemnati predicatori ai Bisericii nedespartite inca, dintre care:
în Rasarit: Sf. Macarie Egipteanul, Sf. Efrem Sirul, Sf. Atanasie cel Mare, Sf. Grigorie de
Nyssa, Sf. Grigorie Teologul, Sf. Ioan Gura de Aur; iar în Apus: Sf. Ambrozie, Fer. Ieronim,
Fer. Augustin si Sf. Grigorie Dialogul.

IV.4.4.1. Predicatori insemnati in Rasarit

1. Sf. Macarie Egipteanul

– ne-a lasat 50 de omilii duhovnicesti la care se mai adauga inca 7. Paternitatea acestor
omilii este controversata insa majoritatea cercetatorilor atribuie scrierile Sf. Macarie.
Adresate initial monahilor, sunt de folos tuturor oamenilor caci toti tindem spre desavarsire,

24
omiliile cuprinzand o intreaga gama de trairi omenesti, de la cadere in pacat pana la
indumnezeire. Amintim urmatoarele titluri: Numai Hristos, doctorul cel adevarat al omului
celui dinlauntru, poate sa vindece sufletul si sa-l impodobeasca cu vesmantul harului;
Despre paradis si despre legea duhovniceasca; etc.

2. Sf. Efrem Sirul

– mai este numit si “liră a Sfantului Duh” pentru cuvintul sau vibrant – de la el avem si
frumoasa rugaciune pe care o rostim in Postul Mare. Cele mai importante predici sunt:
Cuvantarile asupra judecatii viitoare, Indemnuri la cainta, Cuvantul despre cei repauzati in
Hristos si despre ceasul mortii, Indemnuri catre calugari etc. Ed. BunaVestire a tiparit un
volum de Cuvinte si Invataturi ale Sf. Efrem Sirul ce cuprinde peste 50 de predici + cuvinte
folositoare, valorificate la amvon.

3. Sf. Atanasie cel Mare

– este numit de Sf. Grigorie Teologul “trambita adevarului”, stalpul credintei etc., el a
lasat opere apologetice, dogmatice, polemice, istorico-polemice, care prezinta un mare
interes pentru Omiletica, indeosebi cuvintele impotriva arienilor. Are si opere exegetice,
cele mai multe la V.T.

4. Sf. Chiril al Ierusalimului

– devine celebru in literatura omiletico-catehetica prin Catehezele rostite atat pentru

catehumeni (18) cat si pentru neofiti (5).

5. Sf. Vasile cel Mare

– ne-a lasat 22 de omilii si 24 de cuvantari diferite: dogmatice, morale , panegirice,

pedagogice. Din cele 22 de omilii 9 sunt la Hexaemeron si 14 la Psalmi. Interpretarea este
literala, Sf.Vasile beneficiind de un intreit avantaj si anume: cultura teologica solida, cultura
filosofica si literara si o buna cunoastere a pastoritilor. D.p.d.v omiletic discursul sau avea
in vedere combaterea ereziilor, implicarea crestinilor in rezolvarea problemelor sociale, dar
si promovarea principiilor crestine in viata de familie dar si in societate. Totodata predicile
25
sale aveau in vedere si viata monahala (Scrie, Reguli monahale mari si mici) dar este
preocupat si de tinerii crestini, pentru care alcatuieste o omilie speciala (Omilia catre
tineri); in fine, indemnul Sf. Parinte este ca tinerii sa culeaga ca albinele tot ce le este necesar
pentru zidirea caracterului moral-crestin.

6. Sf. Grigorie de Nyssa

– a scris in domeniul nostru mai multe cuvantari funebre, omilii la praznice imparatesti si
panegirice: Cuvant funebru la marele Vasile, fratele sau; Lauda Sfantului Parintelui
nostrum Efrem etc. + beneficiem de o recenta traducere a catorva omilii la praznice
imparatesti.

7. Sf. Grigorie Teologul

– are aprox 45 de cuvantari majoritatea avand caracter dogmatic, liturgic si ocazional.

Scrierile sale se grupeaza in: cuvantari dogmatice, cuvantari la sarbatori mari, necrologuri,
panegirice si cuvantari ocazionale. Cele mai valorificate scrieri sunt bineinteles cele cinci
cuvantari teologice. Totusi, parerile unanime ale patrologilor sunt ca Sf. Grigorie Teologul
este creatorul acestui gen literar in literatura patristica. Asadar, a rostit discursuri funebre
intru lauda fratelui sau Cezar, al surorii Gorgonia, a tatalui sau Grigorie si in cinstea
Sf.Vasile cel Mare. Pr. Ioan G. Coman semnaleaza ca Sf. Grigorie s-ar fi inspirat din
literature pagana, totusi necrologurile Sfantului au dubla calitate a continutului si a
formei: ele au un continut teologic iar forma literara este de o frumusete unica. In ele nu se
invoca fapte/personaje ireale, ci Sfantul aminteste lucrurile pozitive din viata celor in cauza.
Celelalte scrieri ale sale sunt: a) predici dogmatice (Cele cinci cuvantari teologice); b)
predici sociale (cele despre pace, despre iubire); c) predici apologetice (Cuvantul de aparare
pentru fuga in Pont sau Despre preotie); - bineinteles succesul scrierilor se datoreaza in
principal din: cunoasterea aprofundata a Sfintei Scripturi + cunostinte vaste asupra
realitatilor vietii credinciosilor precum si sfintenia vietii sale.

8. Sf. Ioan Gura de Aur

– numit si “Pavel a secolului al IV-lea” este recunoscut ca cel mai mare predicator din
perioada patristica + trebuie considerat totodata si theoretician omiletic, prin invataturile
referitoare la predica si predicator din Tratatul despre preotie si Omilia despre predica. El
ne-a lasat cel mai insemnat numar de omilii (aprox. 700) la aproape toate cartile Sf.
26
Scripturi + niste a) predici ocazionale, b) apologetico-polemice, c) dogmatice, d) panegirice.
Este admirat inclusiv de catolici si protestanti pe lângă ortodocși. “Secretul” succesului sau
consta in utilizarea optima a Sfintei Scripturi, pe care o cunostea in amanunt! In toate
predicile apeleaza la Scriptura pentru a sustine dogmele crestinesti, a.î. ele se dovedesc a fi o
impletire armonioasa intre afirmatii si argumente biblice, pas cu pas. El insusi spune:
“necunoasterea Sf.Scripturi este pricina tuturor relelor”.

- In ceea ce priveste predicatorii, Sfantul Ioan expune sfaturi precum: 1) sa fie bine
pregatiti a lupta cu ereticii; 2) sa dispretuiasca laudele, sa caute sa placa lui Dumnezeu, nu
oamenilor; 3) sa fie receptivi la nemultumirile/criticile ascultatorilor dar sa nu le puna pe
toate la suflet; 4) sa fie puternici in cuvant, caci predicatorii slabi aduc multa paguba
pastoritilor. Pe vremea cand era preot in Antiohia, rosteste Omilia despre predica, in care
atrage atentia predicatorului ca nu trebuie sa taie asemenea unui chirurg partea bolnava ci
are datoria sa si vindece si sa ingrijeasca ranile respective. Aceasta omilie merita o atentie
sporita caci prin ea Sf. Parinte zugraveste portretul predicatorului constiincios si il
asemuieste cu o “santinela” gata de aparare a crestinilor. Importanta este si comparatia
intre predicator – chirurg, chirurgul nu simte durerea pacientului dar predicatorul simte
durerea pastoritilor si totodata se si aseamana caci ambii sunt nevoiti uneori sa administreze
medicamente amare in scopul vindecarii pacientilor. Atrage atenția asupra predicatorului
slab, care este mai rau decat un ucigas de oameni, deoarece poate ucide și sufletul.

9. Sf. Proclu al Constantinopolului

– ucenic al Sf. Ioan Gura de Aur si cunoscut pentru Tomosul lui Proclu. A pastrat pacea in
mijlocul disputelor hristologice dintre episcopii rasariteni ai vremii sale. Il praznuim la 24
octombrie si la 20 noiembrie. Are cateva omilii la Nasterea Domnului ce se concentrează pe
hristologie, fixand cultul marial in temeiuri teologice si hristologice, consacra termenul
Theotokos ca atribut esential al Maicii Domnului impotriva contestarilor iudaizante
nestoriene.

10. Sf. Sofronie al Ierusalimului supranumit “scolasticul” de la care avem 9 predici;

11. Sf. Gherman al Constantinopolului, panegirist vestit, indeosebi al Maicii Domnului (din
9 cuvantari, 7 sunt consacrate Maicii Domnului)

12. Sf. Ioan Damaschin are 13 omilii (se pare, nu toate autentice).

IV.4.4.2. Predicatori insemnati in apus

27
1. Sf. Ambrozie al Mediolanumului

- De la el s-au păstrat câteva necrologuri: 1) La moartea fratelui Satyrus (două), 2) La

înmormântarea împăraților Valentinian II și Teodosie. Acestora se adaugă și 3) omiliile
exegetice consacrate Evangheliei după Luca (10 cărți), 4) Hexameronul, (6 cărți). Amintim
și 5) omiliile dedicate Patriarhilor și Comentarii la 12 Psalmi.

2. Fer. Ieronim

- Opera omiletică a înregistrat 1) 59 omilii la Psalmi, 2) 10 omilii la Evanghelia după

Marcu, 3) 10 omilii la alte texte biblice.

3. Fer. Augustin

- Este cel mai prolific predicator din Apus, cu aprox. 800 de omilii. Deosebit de
importantă pentru teoria predicii este lucrarea Despre învățătura creștină (De doctrina
Christiana), tratat (în 4 cărți, ultima având caracter omiletic). Predicile sale sunt scurte și
simple (numite de specialiști vulgare). Se spune că timp de 40 de ani a predicat în fiecare
zi.

4. Sf. Grigorie cel Mare – Dialogul

- Este ultimul orator apusean remarcabil al perioadei patristice „clasice”. Ne-au rămas de
la el 62 de omilii. În afară de omilii, pentru slujirea învățătorească este de mare
importanță și Cartea regulei pastorale structurată în patru părți din care ultimile 2 conțin
elemente cu preponderență omiletică. Descrierile Sfântului Părinte sunt cât se poate de
actuale, fapt ce se poate observa chiar din subtitluri. Spre exemplu, în partea a III-a, cap 1
se intitulează: Câtă varietate trebuie să fie în arta predicării, iar cap 40: Despre faptele și
cuvintele propovăduitorului. Partea IV-a, Calitățile și smerenia predicatorului, atrage
atenția asupra celei mai înalte virtuți morale, smerenia.

5. Tot în perioada pastristică „clasică” se înscriu și următorii predicatori apuseni:

a) Sf. Leon cel Mare, papă al Romei, de la care avem; 96 de cuvântări la posturi și praznice
împărătești dar și panegirice.

b) Petru Hrisologul, arhiepiscopul Ravennei cu 176 de cuvântări.

28
c) Beda Venerabilul, a lăsat 2 volume cu câte 25 de omilii fiecare, adresate monahilor.

IV.4.5. Predica din perioada numita „post-patristica”

IV.4.5.1. În Răsărit

În răsărit după perioada patristică, se constată un declin, omilia patristică fiind înlocuită
pe alocuri cu predica tematică, cuvântările având mai multe un caracter retoric. Predica
devine o raritate. Istoria Bisericească a înregistrat nume importante de predicatori, dintre
care amintim:

1. Sf. Fotie – patriarh al Constantinopolului

- Dintre predicile sale, două sunt mai cunoscute: 1) La Praznicul Nașterii Sfintei Fecioare
și 2) La târnosirea paraclisului împărătesc. Ele dovedesc marele talent de predicator al
Sfântului Fotie, cu fraze bogate, limpezi și solemne.

2. Sf. Simeon Noul Teolog

– este unul dintre cei trei sfinți ai Ordodoxiei care poartă numele de „Teolog” (cuvântător
de Dumnezeu). În bibliografia teologică românească este cunoscut prin traducerile Părintelui
Dumitru Stăniloae și mai nou prin traducerile realizate de Arhid. I. Ică jr: 1) Discursuri
teologice și etice 2) Scrieri I; 3) Cateheze etc. Toate pot constitui izvoare pentru predica de
astăzi. Recomandăm însă în mod special Catehezele.

3. Sf. Teofilact al Bulgariei – arhiepiscop de Ohrida

- este unul dintre cei mai importanți tâlcuitori ai Sfintei Scripturi din Răsărit. Este numit
împotriva lui episcop de Ohrida dar o păstorește cu toată râvna și priceperea timp de 25 de
ani. Opera sa de căpetenie o reprezintă 1) Tâlcuirea celor patru Evanghelii, continuată cu
2) Tâlcuirea Faptelor Sfinților Apostoli, 3) Tâlcuirea Epistolelor Sf. Apostol Pavel și 4)
Tâlcuirea Epistolelor Sobornicești. Este recunoscut si pentru predicile sale, cele mai
importante fiind: a) Asupra celei de-a 11-a Evanghelie a Utreniei; b) La sărbătoarea Intrării
în Biserică a Maicii Domnului și c) La cinstirea Sfintei Cruci.

4. Sf. Grigorie Palama

– arhiepiscop al Tesalonicului. Cele mai răspândite scrieri ale Sf Grigorie Palama au în

atenție disputele isihaste iar în literatura de spiritualitate românească el este cunoscut mai
ales prin intermediul Filocaliei. Mai puțin cunoscută este opera sa omiletică. Notăm
contribuția importantă în valorificarea acestor omilii a Pr Roger Coresciuc care a elaborat

29
de curând teza de doctorat: Omiliile Sfântului Grigorie Palama. Analiză omiletică (Sub
îndrumarea Pr. Prof. Dr. Vasile Gordon). în teza se face o analiză atentă a omiliilor, ținând
seama de duminicile si sărbătorile în care s-au rostit, temele dezvoltate, etc. Majoritatea
omiliilor au ca obiect 1) duminicile și sărbătorile de peste an, 2) câteva paranteze speciale: a)
Omilia 1, Despre pace; b) Omilia a 26-a și a 27-a la vremea secerișului; c) Omilia a 33-a, la
litie; d) Omilia a 39-a, la o epidemie; e) Omilia a 63-a, pentru cei din felurite necazuri)

5. Gheorghe Scolarul

– cel dintâi patriarh sub turci lasa posterității mai multe predici între care se remarcă: 1)
Despre Cina cea de Taină și 2) Despre Trupul tainic al Domnului.

6. Sf. Ilie Miniat

– este cel mai însemnat cuvântător grec din perioada numită „post-patristică”. A fost
învățător și predicator al Bisericii celei mari din Constantinopol. Didahiile sale au fost traduse
în mai multe rânduri în limba română, ultima oară de Pr Dumitru Fecioru. Cele mai
recente ediții sunt din anul 1995 ( Didahii și Predici) și 1996 (Didahii la Postul Mare).
Conținutul ultimului volum este inclus în primul care cuprinde, pe lângă 1) Didahiile la
Postul mare și 2) Didahii la diferite duminici: La Duminicile a II-a, a III-a, a IV-a, a XI-a,
etc. 3) Didahiile la postul Mare, repartizate în 4 serii, sunt tematice (dogmatice, morale și
liturgice) vorbind despre: credință, păcat, suflet, moarte, etc.

7. Nichifor Theotokis

– cea mai cunoscută lucrarea a sa în domeniul omiletic este 1) Chiriacodromionul, care

cuprinde tâlcuirea tuturor evangheliilor duminicale de peste an care stă la baza Cazaniei
folosite în BOR (edițiile 1960, 1973, 2005, 2014). În Cazaniile românești se păstrează,
practic orânduirea din Chiriacodromion: pentru fiecare duminică avem 2 predici: 1) una
exegetică (omilia), 2) alta tematică. Mitropolitul Ungrovlahiei, Dositei Filiti a binecuvântat
prima traducere a Chiriacodromionului iar cei 2 traducători sunt călugării Gherontie și
Grigorie. Cartea e întâlnită și în Moldova, unde Sf. Mitropolit Veniamin Costachi
binecuvintează tipărirea Chiriacodromionului la pericopele apostolice (Neamț, 1811), iar
în Ardeal Chiriacodromionul, apare sub binecuvântarea Sf. Mitropolit Andrei Șaguna
(Sibiu, 1855).

8. Sf. Filaret al Moscovei

- e unul dintre cei mai reprezentativi și predicatori ai Bisericii Ortodoxe Ruse. În spațiul
românesc e cunoscut mai ales prin Catehismul ortodox. În plan omiletic semnalăm mai multe
30
volume de predici, tipărite la Moscova începând cu anul 1844 (3 volume), la care se adaugă
și altele, în decursul timpului. Totalul cuvântărilor pe care le-a elaborat se ridică la
aproape 400. Cea mai recentă reeditare rusească a lor datează din anul 2000, cu titlul: 1)
Opere. Cuvinte și Discursuri. În limba română, sunt traduse foarte puține, predicile
Sfântului Filaret fiind cunoscute mai degreabă pe filieră franceză. Relativ recent, Ed.
Sophia a publicat 2) Cuvinte despre Taina Crucii.

9. Sf. Nicolae Velimirovici

– episcopul Ohridei și Jicei, mare părinte și învățător al Bisericii Ortodoxe Sârbe, a fost și
unul dintre cei mai mari propovăduitori ai Cuvântului lui Dumnezeu în secolul al XX-lea.
În câmpul omiletic notăm: 1) Predici la poalele muntelui, 2) Deasupra păcatului și a morții,
3) Omilii și 4) alte multe predici tematice. A publicat toate genurile de predică într-o limbă
poetică și strălucitoare, plină de metafore, contraste, parabole și alte multe figuri de stil. În
limbajul său retoric de excepție este evidentă gândirea logică, metoda critică, apologia, etc.

Notă specială: Părinți predicatori apropiați de zilele noastre:

a) Sf. Serafim al Dimitrovului, Pâinea cerească. Predici despre Sf. Liturghie

b) Sf. Ignatie Briancianinov, Predici.

c) Sf. Ioan de Kronstadt, Cuvinte la Postul Mare.

d) Sf. Ioan Maximovici, Predici și îndrumări duhovnicești.

e) Sf. Iustin Popovici de la Celie, Cuvinte despre veșnicie. Predici alese.

f) Sf. Luca, arhiepiscop al Crimeei, Predici.

g) Sf. Nectarie din Eghina, Zece cuvântări la Postul Mare.

h) Cuv. Varsanufie, starețul de la Optina, Omilii duhovnicești.

i) Sf. Teofan Zăvorâtul, Predici.

j) Emilianos Simonopetritul, Viața în duh. Cateheze și cuvântări.

IV.4.5.2. In Apus

În Apus, începând din secolul al XI-lea, se impun în manifestarea culturală cele trei
curente mai cunoscute: scolastica, mistica și umanismul. Predica medievală a fost și ea
31
influențată de aceste curente, iar în perioada care a precedat Reforma se constată o
degradare a oficiului omiletic (conținut + exprimare). Unii predicatori speculau miraculosul
și faceau apel la exemplificări nepotrivite, iar anumiți călugări inculți și fanatici răspândeau,
cu detalii, legende absurde din chiliile lor. Pe amvon se făceau chiar anumite mascarade
insuportabile și farse vulgare ca să-i amuze pe ascultatori si să le stârnească râsul în hohote.
La inceputul sec al XVI-lea , Martin Luther a înteles nevoia urgentă de a reforma
Amvonul, iar prin el, Biserica. Câteva nume de:

a) Predicatori reprezentativi in Apus:

1) Petru Damiani; 2) Anselm de Caterburry; 3) Bernard de Clairvaux.

b) Predicatorii numiti „populari” in Apus:

1) Anton de Padova; 2) Ieronim Savonarola; 3) Ioan Capistran.

c) Alti predicatori in Apus:

I. Toma d’Aquino,

II. Reformatorii care și-au propagat ideile reformatoare mai ales prin predici:

1) John Wycliff, 2) Jan Hus, 3) Martin Luther; 4) Ulrich Zwingli; 5) Jean Calvin.

d) Predicatorii francezi din sec. XVII-XVIII au cel mai mare răsunet pe tărâm omiletic în
predica apuseană:

1) Jacques Benigme Bossuet; 2) Louis Bourdaloue; 3) Jean Baptiste Massillion; 4)

Esprit Fenelon.

Cel mai renumit însă dintre toți este Bossuet numit și „Vulturul de la Meux”.
Predicile lui sunt pline de măreție și forță, Sfânta Scriptură fiindu-i izvor principal de
inspirație. Predicile care s-au impus cel mai mult în conștiința posterității sunt
necrologurile. Aceste negrologuri sunt foarte lungi însă pentru vremea de acum (ex. 38 de
pag). Bossuet utilizează din abundență Sfânta Scriptură, reprezentând una dintre „cheile”
succesului omiletic.

IV.4.6. Concluzii utile predicii de azi

Socotim utile predicii de azi câteva concluzii și recomandări:

32
 1. Se recomandă extinderea stutdiului omiletic și la alți predicatori

2. Obiectivul prioritar al predicii ortodoxe este Revelația dumnezeiască, tezaurizată în

Sfânta Scriptură. Tâlcuirea ei se va face însă numai în duhul și stilul Sfinților Părinți.
Acest principiu ne deosebește tranșant de protestanți și neoprotestanți, care ignoră
tezaurul patristic.

3. Se consideră mai potrivită expresia Tradiția Patristică, decât periodizarea „clasică”,

limitată la sec al VIII-lea astfel intrând și marii Sfinți Părinți predicatori plasați pe
nedrept până acum în așa numita perioadă „postpatristică” (Sf. Simeon Noul Teolog,
Sf. Grigorie Palama, etc.)

4. Predicile Sfinților Părinți ne recomandă și cultivarea echilibrului privind maniera

redactării și prezentării dar și la armonia dintre exegeza literal-istorică și cea
alegorică și propunându-ne, în același timp, depășirea caracterului didactic, prin
motivarea dimensiunii duhovnicești și liturgice a propovăduirii. Nu în ultimul rând,
predica patristică unește mereu teologhisirea înaltă cu fapta bună.

VI. Predica in Biserica Ortodoxa Romana

1. Sfintii Apostoli Andrei si Filip

a) Sfantul Apostal Andrei cel Intai chemat – Ocrotitorul Romaniei – urmele lui se regasesc
si astazi in Dobrogea, cunoscuta sub denumirea de Scythia Minor (Dacia Pontica), fosta
provincie romana.

- cunoastem din istoria Bisericii Romane ca printre popoarele evanghelizate de Sf. Apostol
Andrei se numarau si scitii, adica locuitorii daco-romani din Scythia Minor, stramosii nostri;

b) Sfantul Filip este cel de-al doilea apostol misionar crestin care a sfintit pamantul
romanesc, propovaduind alaturi de Sfantul Apostol Andrei, in epoca apostolica, potrivit unor
cercetari mai noi.

2. Sf. Niceta de Remesiana

33
- predică la sfarsitul sec. al III-lea şi începutul sec. al IV-lea în provincia Dacia
Mediterana.

- Principalul izvor care face cunoscută învăţătura şi activitatea sfântului sunt poemele 17 şi
27 compuse de Sf. Paulin de Nolla.

- Pr. Ioan G. Coman precizează că acurateţea gândirii teologice la români vine în mare
măsură de la Sf. Niceta.

- Vasile Pârvan concluzionează: a predicat învăţătura creştină pe cele două maluri ale
Dunării fiind apostolul daco-românilor din dreapta şi din stânga dunării.

3. Grigorie Tamblac - preot al Patriarhiei din Constantinopol

- în sec. XV vizitează de două ori Moldova în vremea lui Alexandru cel Bun.

- în calitate de prezbiter al bisericii celei mari a Moldovei, rostea la 20 decembrie 1401 o

predică în biserica mitropolitană din Suceava; fiind prima mărturie din literatura omiletică
ce ni s-a păstrat.

- există şi câteva panegirice la sfinţi (Gheorghe, Ilie, Petru şi Pavel etc) şi alte predici care
tratează despre credinţă, asceză sau morală creştină.

4. Sf. Voievod Neagoe Basarab - Domn in Tara Romaneasca

- Îi datorăm cea mai importantă operă a literaturii române – prima carte de pedagogie
despre cum ar trebui să se comporte şi să conducă un domnitor bun.

- ceea ce ne interesează în mod deosebit în partea a doua „întâiului nostru tratat de

dogmatică, de morală şi de spiritualitate creştină” este prezenţă în cuprinsul învăţăturilor a
primei predici cunoscute şi păstrate în literatura noastră omiletică: „Cartea lui Neagoe
Vodă către Chir Vlădica Macarie şi cătră alţi egumeni şi ieromonahi şi preoţi şi cătră tot
clirosul, cându au îngropat a doao oară, în mănăstire la Argeş , oasele mume-sei, Doamna
Neagăi, şi ale coconilor lui, Petru Voievod şi Ioan Voievod, şi a Doamnei Anghelini. Cu
cuvinte şi învăţături de umilinţă”.

5. Diaconul Coresi
34
- ocupă locul cel mai important în literatura omiletică românească.

- cele mai vechi cazanii în limba română sunt din secolul al XVI-lea.

- Diaconul Coresi se bucură de aprecierea tuturor filologilor şi istoricilor literaturii

române: a) deschizător de drumuri, b) ctitor pururea pomenit între ctitorii de limbă şi
cultură românească, c) începătorul cărţii româneşti tipărite, d) părintele limbii române
literare etc.

- prima cazanie – Tâlcul Evangheliilor (1564).

- ultima cazanie – Evanghelia cu învăţătură sau Cazania II (decembrie 1580 / iunie 1581).

6. Sf. Mitropolit Varlaam al Moldovei

- si-a desfăşurat activitatea în timpul lui Vasile Lupu.

- Cazania din 1643 este socotită drept un monument unic al literaturii noastre. Cartea are 2
părţi: a) partea I cuprinde 54 de cazanii la duminici din toate cele trei perioade, b) partea a
II-a are 22 de cazanii la diferite sărbători.

7. Sf. Ierarh Martir Antim Ivireanul

- Didahiile sunt creaţia valoroasă şi originală a Sf. Antim Ivireanul care, în pofida pasiunii
sale de tipograf, nu au fost tipărite în timpul vieţii sale ci ne-au parvenit prin intermediul a
3 manuscrise ieşite la lumină după moartea sa.

- Volumele tipărite conţin 28 de predici expuse de Sf. Antim pentru duminici începând de la
duminica Vameşului şi a Fariseului şi pentru sărbători anuale mari şi mici.

- Constatăm că mitropolitul Antim a lăsat posteritătii toate genurile de predici: a) omilii

exegetice, b) omilii tematice (sau sintetice), c) pareneze, d) panegirice.

- compoziţional predica este meditată, chipzuită lucid şi cu toată naturaleţea şi vigoarea ei,
relevă un caracter scriptic.

35
8. Samuil Micu

– cărturar ardelean, primul istoric român în această epocă de tranziţie spre epoca
modernă, este considerat de Nicolae Iorga începător al erudiţiei româneşti din Ardeal şi cel
dintâi care a învăţat şi pentru alţii.

- Autorul Propovedaniilor sau învăţăturilor la îngropăciunea oamenilor morţi – Blaj (1784).

- conţinutul cărţii indică tipul acestora: 1) 7 propovedanii, 2) Ertăciuni la oameni morţi, 3)

Cuvânt de moarte aparţinând Sf. Vasile cel Mare şi 4) Cuvânt pentru ieşirea sufletului al Sf.
Chiril al Alexandriei.

- ca formă, cuvântările sunt îmbrăcate într-o frumoasă haină literară. Autorul a încercat să
fie pe înţelesul poporului, care era lipsit atunci de alte izvoare de învăţătură.

9. Petru Maior

– un alt fruntaş al şcolii ardelene, care desfăşoară o valoroasă activitate pe tărâmul istoric
sau filologic, neuitând preocupările de ordin omiletic.

- În timpul pe când se afla la Buda, în calitate de „crăesc revizor” a publicat următoarele

volume: 1) Propovedaniile la îngropăciunea oamenilor morţi (1809), 2) Didahiile, adică
învăţături pentru creşterea fiilor la îngropăciunea fiilor morţi (1809), 3) Predichele sau
învăţăturile la toate duminicele şi sărbătorile anului (1810).

- Propovedaniile conţin a) 40 de cuvântări şi b) 11 iertăciuni, Didahiile contin 15 cuvântări

iar Predichele însumează 63 de cuvântări bisericeşti.

10. Arhimandritul Eufrosin Poteca

- este menţionat printre primii monahi care cer învăţământ de obşte în Ţ.R. şi primul
profesor de filosofie în şcoala românească de la Sf. Sava.

- Arhim. Eufrosin Poteca a publicat volumul de predici: Cuvinte panighirice şi moralnice ,

Bucureşti (1826), cuprinzând mai multe cuvântări la diverse împrejurări.

- Arhim. Eufrosin Poteca a utilizat mai multe genuri omiletice – 1) predici la praznice
bisericeşti şi 2) pareneze, dar şi 3) teme religioase, ca şi 4) altele extrase din realitatea
imediată, în special cele sociale; una dintre temele importante este cea a eliberării robilor.
36
11. Sf. Ierarh Andrei Saguna

- preocupările omiletice sunt cele care îi desăvârşesc opera. Astfel Circularele sale cuprind un
adevărat program de muncă social-pedagogică.

- Tot în acest scop, Sf. Andrei Şaguna publică în 1855 un număr de 1) 58 de predici ale
arhiepiscopului Astrahamului, Nichifor Theotoke, însoţit de un adaos, ce constă în 26 de
cuvântări personale; pe lângă 2) Pastoralele sale s-au mai păstrat şi 3) Predica ţinută în
Catedrala din Carloviţ şi 4) alte predici tematice la duminici. Mitrop. Andrei Şaguna a pus
accent nu numai pe conţinutul predicii ci şi pe calitatea morală a predicatorului.

12. Pr. Prof. Zaharia Boiu

- amintim cu admiraţie următoarele volume de cuvântări bisericeşti: 1) Seminţe din ogorul

lui Hristos: a) Tomosul I – Cuvântări la duminicile de peste an - 56 de predici; b) Tomosul II
–Cuvântări la praznicele şi sărbătorile de peste an precum şi la casuale bisericeşti – 50 de
predici; c) Tomosul III – Cuvântări bisericeşti la înmormântări, parastase şi alte festivităţi
funebrale – 46 de predici.

- 2) Trilogia de cuvântări bisericeşti: Seminţe din ogorul lui Hristos a fost premiată de
Academia Română, în anul 1903, prilej cu care autorul este apreciat drept Fala Amvonului
român de peste Carpaţi

- cuvântările bisericeşti ale lui Pr. Prof. Zaharia Boiu impresionează prin bogăţia
conţinutului lor dogmatic şi au ca izvor principal Revelaţia Dumnezeiască.

37
 VI.2. Predica in B.O.R. in secolul al XX-lea si inceputul secolului al XXI-lea
I. Perioada 1900-1947

– În această perioadă s-au remarcat autori straluciti, teologi de mare eruditie si personalitati
de inalta constiinta sub aspect misionar si patriotic. Intelegand „semnle timpului”, au
prevazut pericolul comunismului ateu si au presarat in predicile lor indemnuri la pastrarea
constiinte national-ortodoxe, avand mai apoi de suferit felurite prigoane, inclusiv inchisori.

1. Pr. Dr. Ioan Lupas

– Istoric, profesor si om politic, a fost de fapt, un distins preot, militant al Marii Uniri a
Transilvaniei cu Romania. In literatua omiletica a lasa 2 carti: 1) Mangaiati poporul!
Cuvantari bisericesti de dr. I. Lupas si alti preoti ai Protopopiatului Salistei (Sibiu, 1916) si
2) Cazut-a cununa capului nostru. Cuvantari funebrale (Sibiu, 1918). In Ardeal era o
preocupare deosebita pentru necrologuri, de aceea cuvantarea: Destul a fost, Doamne! are
cateva specificitati: a) un motto cu un impact puternic, (pentru trezirea receptivitatii) b) un
caracter pedagogic si c) un caracter mangaietor si incurajator.

2. Episcopul Grigorie Comsa

- Enumerarea volumelor de predici: 1. Darurile Duhului Sfant (Arad, 1934); 2. Haina de

nunta (Arad, 1935)- 22 de predici tematice. Se disting prin planul precis al temelor,
argumentarea lor cu texte scripturistice si patristice si limba cursiva si limpede. 3. Veniti la
Hristos (Arad, 1926). 4. De la leagan la mormant (Arad, 1927). 5. Predici pentru toate
duminicile de peste an si alte ocazii (Arad, 1918) - 74 de predici, dintre care 29 apartin
preotului Gheorghe Maior. 6. Aprindeti darul lui Dumnezeu (Arad, 1934) - culegere de
meditatii despre rolul preotului ca propovaduitor al Evangheliei. 7. Predici la sabatorile
bisericesti (Arad, 1925). 8. Pastor si turmă (Arad, 1925) . 9. Brazde in ogorul Ortodoxiei
(Arad, 1932). 10. Spre zarile vesniciei (Arad, 1933). 11. Flori din gradina sufletului (Arad,
1934).

- Se mai distinge prin 2 volume de pilde si istorioare ilustrative: 1. Trei sute cincizeci de
pilde pentru predici si alte cuvantari (Arad, 1928 colaborare cu Arhim. Iustin Suciu) si 2. O
mie de pilde pentru viata crestina (Arad, 1929) si Cartea: Istoria predicei la români
(Bucuresti, 1921)

38
- antologie tematica de 3030 pagini, o sursă reperezentativă in domeniul Teologiei
Practice, fiind o oglinda a gandirii bisericesti medievale si moderne.

3. Pr. Prof. Dr. Grigore Cristescu

– profesor de Omiletica la Facultatea din Sibiu si Bucuresti.

a) Lucrarile sale, nu cuprind predici, ci meditatii profunde asupra unor teme de maxima
actualitate:

1. La cine ne vom duce? 12 meditatii pastorale (Sibiu, 1925); 2. Propovaduiti Evanghelia.

Studii de Teologie practica (Sibiu, 1925); 3. Mai aproape de Tine, Doamne ! Meditatiile unui
inchinator (Sibiu, 1926); 4. Slujba ta fa-o deplin. Scrisori pastorale (Sibiu, 1926); 5. Vino si
vezi ! Meditatii (Sibiu, 1929).

b) In domeniul studiilor de specialitate :

1. Predică si cateheză (Sibiu, 1929) – capitolele referitoare la activitatea omiletica, scot in

evidenta datoria preotului de a sti cui predica, predica fiind cel mai admirabil mijloc de
convingere si orientare spirituala a omului. O predica are nevoie de „transpozitie
sufleteasca”, predicatorul sa se puna in contact spiritual cu ascultatorii, el trebuie sa fie un
psiholog experimentat, ca sa stie cui sa predice Evanghelia si sa o poata astfel predica din
plin si cu rod tuturor. Predica citita pierde putin din farmec. Predica poate fi suportabila
sau insuportabila, indiferent de durata.

2. Predica si predicator in vremea noastra (1950) – un studiu exceptional cu propuneri

privind misiunea predicii in lumea contemporana: a. Sa constituie talcuirea si adancirea
Sfintei Scripturi si a Sfintei Liturghii, predica fiind actul permanent al intruparii Logosului,
reprezentand astfel un act soteriologic; b. Accentuarea importantei pe care o are predicarea
adevarurilor fundamentale; c. Datoria de a predica din profunzimile propriei sale vieti
interioare sau din realitatea prezentei si lucrarii in sine a cuvantului lui Dumnezeu; d.
Inspirarea din realitatile vremii in care traiesc si de a vorbi in graiul ei.

3. Omilie mare si omilie mica, sau omilie exegetica si omilie tematica (1958) – omilia
exegetica are intotdeauna punct de plecare Sfanta Scriptura, iar omilia tematica porneste de
la un adevar indeobste cunoscut de credinta sau de morala, de la o experienta general
umana pe care predicatorul isi fundamenteaza predica. Indeamna la o predica mai
scipturistica, ce nu poate fi inlocuita cu retorica sonora a ratiunii noastre trufase. Autorul
clasifica omilia in omilie exegetica cu un caracter analitico-sintetic si in omilie tematica, cu
un caracter sintetico- analitic.
39
4. Patriarhul Miron Cristea

– neobosit propovaduitor al Cuvantului Evangheliei, are urmatoare volume: 1. Cuvantari si

predici ale unui teolog, mai tarziu cleric roman in tara sub stapanire straina (vol. I,
Bucuresti, 1923); 2. Pastorale si cuvantari ale unu episcop roman in tara sub stapanire
straina (vol. II, Bucuresti, 1923); 3. Trei ani de propovaduire. Pastorale si cuvantari (vol. III,
Bucuresti, 1923); 4. Pastorale, predici si cuvantari (vol. IV, Bucuresti, 1923); 5. Pastorale,
predici si cuvantari (vol. 5, Bucuresti, 1938 si vol. 6 in acelasi an ). Primul volum de predici
este deosebit, in tratarea predicilor se urmareste intelegerea si definirea cat mai clara a
temei alese, folosind explicatia, argumentarea si ilustratia. Se vorbeste de Biserica
nationala, despre rolul femeii in cadrul familiei si societatii sau despre menirea scolii si a
educatorului. Pe langa aceste volume se mai numara si volumul: Pastorale, predici si
cuvantari tinute de Inalt Prea Sfintia Sa Domn Dr. Miron Cristea, Patriarh al Romaniei (vol.
4, Bucuresti 1938), unde iese in evidenta predica intitulata Despre ura-mania-razbunare.

5. Patriarhul Nicodim Munteanu

– in domeniul omiletic ne atrage atentia cartea: Predici la Postul Mare (Bucuresti, 1909) ce
apartine Arhiepiscopului Inocentiu al Odesei, inspirata prelucrata si talmacita in limba
noastra de patr. Nicodim. Ca trasaturi ale oralitatii predicilor: a) frecventa formulelor de
adresare, b) exclamatiile si interogatiile retorice, c) enumeratiile si repetitiile, d)
spontaneitatea ideilor, d) interjectii si constructii expresive cu valoare de superlativ.

6. Pr. Dr. Marin C. Ionescu

– unul din cei mai straluciti predicatori ai Capitalei, cu un remarcabil talent oratoric si o
temeinica preagatire teologica, dublata de cea laica. Avand o bogata activitate misionara si
nefiind pe placul sistemului va ajunge in inchisoare. Dintre cartile de predici si studii
omiletice, mai importante sunt: 1. Secerisul este mult si seceratori putini (Bucuresti, 1927) -
in cadrul tratarii dezvolta tema anuntata in introducere, discutand pe larg semnificatiile
scripturistice ale intamplarilor descrise si ale cuvintelor rostite de catre Hristos. 2. Inima si
suflet. Omiletica vremurilor noastre (Bucuresti, 1927), unde se sustine necesitatea stiintei
profane pentru predicator, el nu trebuie sa se izoleze si sa se lase absorbit de studiul sau
special, ci sa fie la curent cu tot ceea ce este nou in domeniul stiintelor Reguli omenesti
pentru studiul omiletic: a. Prefera totdeauna ceea ce este necesar; b. Incepe totdeauna de la
ceea ce este simplu si usor si apoi termina cu ceea ce este compus si dificil. 3. Altarul si
40
amvonul (Bucuresti, 1942) – datorita caracterului liturgic al predicii, apare necesitatea ca
predica sa fie o opera artistica. Stilul Amvonului este stilul Sfintei Liturghii, menit sa
sclarifice gandurile mari. Biblia si Sf. Litughie trebuie sa fie adevarate surse ale edificarii
noastre omiletice.

7. Pr. Toma Chiricuta

– un predicator exceptional, cu studii teologice si filosofice in strainatate. Volume de

predici: 1) Chemari de departe. Predici la radio (Bucuresti, 1929); 2) Chemari de sus. Predici
si omilii (Bucuresti, 1933); 3) Cunosti tu Calea? Chemari catre suflet (Bucuresti, 1934); 4)
Evanghelia talmacita pentru timpul prezent (Bucuresti, 1935); 5) Drumul Crucii (Bucuresti,
1938) si 6) Evanghelia talmacita pentru toti (Bucuresti, 1947). Volumul Anul in predici
(Bucuresti, 1996), a fost premiat de Academia Romana și se remarca prin folosirea
abundenta a elementelor din literatura profana, in detrimentul pilelor si istorioarelor pe
care le gasim la alti predicatori.

8. Prof. Dr. Vasile Ispir

– erudit dascal de teologie, unul din marii ecumenisti din perioada interbelica si cu un
admirabil talent oratoric. Prin volumul de predici Biserica Activa. Predici la Radio
(Bucuresti, 1941) doreste promovarea ideii misionarismului crestin care viza disciplinarea
morala si educatia sufleteasca a maselor. De altfel pleda pentru propovaduirea idealului
crestin: pentru cladirea Bisericii trebuie sa conlucram cu totii.

9. Mitropolitul Nicolae Balan

– bun organizator, animator si stimulator al predicatorilor din timpul pastoririi sale, se

dovedeste si un mare cuvantator bisericesc. Volume de predici: 1) Veniti la Mine..! Pilde si
invataturi (Sibiu, 1938); 2) Ramaneti in dragostea mea! Cuvinte de invatarura la Invierea
Domnului (Sibiu, 1940); 3) Mantuieste, Doamne, poporul Tau (Sibiu, 1945) - se gasesc
evenimentele cu care s-a confruntat societatea romaneasca si principiile călăuzitoare pe
care le-a oferit mitropolitul poporului si conducatorilor. De retinut e portretul pe care i-l
face poetului Octavian Goga - cântăreșul pătimirii noastre.; 4) Biserica si viata (Sibiu,
1947).

41
10. Arhim. Dr. Vasile Vasilache

– vestitul predicator al Catedralei Patriarhale publica mai multe carti de predici: 1)

Dumnezeu este lumina. Predici (Bucuresti, 1942); 2) Duminicile primaverii. Predici rostite în
Sfânta Patriarhie și transmise prin Radio (Bucresti, 1943); 3) Prietenii lui Dumnezeu. Sfinții.
Predici. (Bucuresti, 1947) plus teza acestuia de doctorat: Predica in Evul mediu (Iasi, 1938).

11. Pr. Prof. Dr. Ilarion Felea

– preotul martir, care, la 18 septembrie 1961 se stingea din viata intr-o celula a inchisorii din
Aiud, la numai 58 de ani, a avut o frumoasa activitate pastorala si didactica, care s-a implinit
armonios in slujirea dreptei credinte. Doctor in anul 1939 cu lucrarea: Pocainta. Studiu de
documentare teologica si psihologica (Sibiu, 1939) a continuat sa scrie mai ales despre
activitatea misionara: 1) Convertirea creștină (Sibiu, 1939), 2) Catehism creștin ortodox
(Arad, 1940), 3) Sfintele Taine (Sibiu, 1947), 4) Religia culturii (Arad, 1994). O mentiune
aparte merita volumul de predici: 5) Duhul Adevarului. Predici (Arad, 1942), premiat de
Academia Romana pentru calitatile exceptionale si atitudinea ferma contra bolsevismului.
Predicile se remarca prin a) expunerea sistematica integrala a temei propuse, sustinuta de o
b) argumentare biblica foarte bogata, si c) un pronuntat caracter apologetic si misionar.

12. Pr. Prof. Dr. Mihail Bulacu

– cel mai prolific autor roman in domeniul Cateheticii s-a preocupat cu pasiune si de
campul omiletic, profesor titular al Catedrei de Omiletica si Catehetica a Facultatii din
Bucuresti. Studiul „Omilia despre predica a Sf. Ioan Hrisostom” (Bucuresti, 1946) scoate in
evidenta: Omiletica ortodoxa trebuie sa constituie un studiu adanc, sprijinit pe cele mai
temeinice opere omiletice ortodoxe. Predicator de mare audienta prin volumul de predici –
Cuvinte din Evanghelie pentru suflet romanesc (Bucresti, 1944), unde in cap. 4 si 5 scoate in
evidenta valoarea copiilor si a tinerilor in Biserica, spunand in preidica: „Din psihologia
religioasa a micilor colindatori” ca valoarea unui copil pentru fericirea unei familii este
imensă.

13. Arhim. Dr. Iuliu Scriban

– indrumator, calauzitor, luptator si polemist de exceptie . Intelegand rolul si rostul inalt al

predicii, a militat si in afara catedrei, prin diferite articole, pentru a repune predica in rolul
de frunte al activitatii preotesti. Volumul Predici pentru popor cuprinde 80 de cuvantari cu o
tematica variata: a) morala, b) dogmatica, c) istorica si d) misionara. El incearca sa
descopere adevaratele cauze ale decaderii poporului nostru la acea vreme. 1) Privelisti din
campul omiletic (Bucuresti, 1929) se bucura de 2 capitole inedite: Daca am vorbi pe
42
nepregatite, in care se interzice vorba neprecedata de o temeinica meditare si gandire
asupra cuvantului ce urmeaza sa fie rostit si 2) Predica la Radio, unde spune ca predica la
radio are mai multi audiotori decat cea in biserica, ea trebuie sa aiba o curgere usoara a
vorbirii, pentru ca sa fie inteleasa de toți. Cartea sa cu valoare de testament este: 3) Datoria
preotului catre limba bisericeasca cu urmatoarele observatii: a) Preotul este om cu carte si
se cuvine sa foloseasca limba vechilor cazanii, ca monument al istoriei noastre si al
identitatii nationale. b) In limba cartilor bisericesti, avem o comoara pe care trebuie sa o
pretuim si din care sa ne folosim.

14. Episcop Dr. Vasile Coman

– ca protopop de Brasov publica un volum de cuvantari pentru cununii, 1) Hristos in

familie. Cuvantari pentru intarirea vietii crestine in familie (Brasov, 1945). Un alt studiu
este: 2) Slujirea invataroreasca a Bisericii in zilele noastre si multe predici adunate in
volumele: 3) Cuvantari liturgice (Oradea, 1974) si 4) Slujind lui Dumnezeu, slujim oamenilor
(Oradea, 1980). Din cuvantarea: „Bucurati-va!” de la o cununie, retinem ideile: a) e un
model pentru o astfel de cuvantare, b) tema e foarte bine aleasa, c) o invitatie la bucurie si d)
cuvintele foarte bine alese.

II. Perioada 1948-1989

În această perioadă Biserica a fost silita sa se manifeste mai ales sub latura cultului, fara o
activitate sistematica de propovaduire a cuvantului lui Dumnezeu si fara dreptul de a
apara credinta crestina de atacurile, denigrarile si minciuna care se gaseau in cartile de
propaganda ateista. Opresiunea comunista a lasat urme adanci in dimnesiunea
predicatoriala a Bisericii. Formal, predica nu era interzisa, dar era urmarita pana la
subtiere, la anihilare, oricum Biserica a reusit sa rezista adaptand tematica numai asupra
aspectului teologic, evitandu-se omentariile privitoare la reaalitatile sociale, economice si
politice.

1. Patriarhul Justinian Marina

– prin opera pastoral-misionara si a modului cum a slujit institutia in fruntea careia s-a aflat, dar
mai ales prin opera scrisa, ce reprezinta expresia starilor launtrice, a noianului de traire si de
gandire, reprezinta o adevarata descriere a ceea ce au insemnat epoca si evenimentele din acele
vremuri. Autorul unei vaste opere, in 12 volume denumite 1) Apostolat Social , o cronica a
43
evenimentelor esentiale din viata BOR din 1948 pana in 1977 si o adevarata calauza
pentru preoti in dificila misiune pastorala. Tot el este si alcatuitorul volumului 2) Talcuirea
Evangheliilor si cazniilor duminicilor de peste an (Bucuresti, 1960), dupa Kiriacodromionul
lui Nichifor Theotoke, pe care il readuce intr-o forma noua printr-o prelucrare aleasa si prin
adaptarea ei la exigentele limbajului actual al credinciosilor. Revenind la Apostolat Social,
acesta reprezinta chintesenta preocuparilor autorului, grija permanenta de a avea la
indemana slujitorilor altarului un indrumator in toate problemele ridicate de viata societatii
in continua transformare si cautare. Printre frazele cerute de cenzorii acelor vremuri a stiut
sa strecoare cu maiestrie adevarate comori ale Traditiei Bisericesti.

2. Pr. Dr. Stefan Slevoaca

– se inscrie cu cinste in bibliografia omiletica romaneasca prin cele 5 volume de predici: 1)

Popasuri duhovnicesti. Predici la toate duminicile de peste an (Craiova, 1945); 2) Predici
pentru toate duminicile si sarbatorile anului bisericesc (Bucuresti, 1979); 3) Faclii pentru
dreapta credinta. Preici (Buzau, 1985) si 4) Raze din lumina lui Hristos. 5) Predici la
duminici, praznice si sfinti (Buzau,1996) – contine 82 de predici fiind adresate credinciosilor
cu o pregatire mai temeinica, forma predicilor – isi alege deseori tema pe care o trateaza din
pericopa evanghelica din ziua respectiva, fara a o mai reproduce in introducere. Interesul
pentru racordarea predicilor la problemele enorioasilor constituie o nota specifica a acestei
carti. Dupa dictonul stilul este omul, parintele autor poate fi recunoscut dupa stilul pe care l-a
folosit la intocmirea predicilor. Predicile sale sunt printre cele mai populare, agreate atat de
oamenii simpli, cat si de intelectuali. Ele cuprind atatea idei si adevaruri mantuitoare de
suflet, incat pot constitui un fel de enciclopedie.

3. Pr. Prof. Dr. Ene Braniste

– consacrat in domeniul Liturgicii, Pastoralei si Artei crestine, totusi cuvantarile sale au

dainuit, publicate in revistele Glasul Bisericii si Mitropolia Olteniei, ele insumeaza 27 de
titluri: a) o omilie exegetica, b) 15 predici tematice, c) 8 panegirice si d) 3 pareneze publicate
sub volumul 1) Cuvantari si Predici (Bucresti, 2014). O caracteristica o constituia prezenta
colindelor in predicile sale in perioada de iarna, folosea cu predilectie cartile de cult. Stilul
predicii este a) simplu, b) limpede, c) armonios, d) pitoresc si e) concret. In expunerea
ideilor porneste de la cunoscut la necunoscut si reuseste sa concretizeze si sa materializeze
devarurile de credinta prin ilustratii, exemple, asemanari, sau parabole.

44
4. Pr. Prof. Dr. Sebastian Chilea

- considerat unul din cei mai straluciti profesori pe care i-au avut Seminariile Teologice din
Craiova si Bucuresti, predicator cu mare audienta al catedralei din Craiova, doctor in
filosofie, se distinge ca un excelent teoretician al predicii. In Mitropolia Olteniei gasim 4
cuvantari: 1. Material omiletic 2. Inaltarea si caderea primului om; 3. Material omiletic. 4.
Despre providenta” si 2 panegirice la a) Nasterea Domnului si b) Sf. Nicodim, acestea fiind
materiale omiletice din care pot rezulta alte predici.

- Ca teoretician al predicii se remarca prin 3 studii: 1. Consideratii omiletice actuale- face o

analiza psihologica de o finete remarcabila, predicatorii de azi trebuie sa caute actualitatea
sufleteasca, atentia ascultatorilor nu poate urmari decat ceva actual, cunoscut, trait si de
inalta valoare pentru ei. 2. Predica de succes - este aceea in care predicatorul condenseaza
gandirea, dogmele si intelesurile cele mai subtile ale artelor, adociindu-le cu marile
adevaruri ale vietii. Rolul predicatorului e de a transmite un singur gand, o idee mare, dar
aceasta sa fie limpede gandita in toate articulatiile si ramificatiile ei, el are datoria de a-si
studia predica. 3. Predicatorul - insista pe: datoria predicatorului de a tine cadenta unui
dublu ritm, cel sufletesc propriu si ritmul sufletesc al ascultatorilor. Cuvantarea trebuie sa
fie asemenea unei melodii in care se cuprinde gandirea, iar cuvintele sa se succeada intr-o
ordine muzicala, ptrivit cu legile ritmului, armoniei si masurii. Ideeile din predica sunt
oglinda sufletului.

- Orice cuvantare trebuie scrisa, pentru a fi conturata si definita. In predica nu exista

improvizatie, daca exista, ea este rezultatul unei indelungi depozitari intelectuale din care
predicatorul cu experienta scoate cu mestesug ce ii trebuie. Predicatorul se formeaza
scriind. Scrisul fortifica gandirea si reprezinta poate cel mai mare secret al marilor
predicatori.

5. Arhid. Prof. Dr. Nicolae Balca

– titular al catedrei de Omiletica si Catefetica cu notiuni de pedagogie, teolog cu inalta

tinuta academica si erudit filosof crestin, indemna la predicarea pentru lumea de astazi
prin acumularea unei culturi generale solide, care sa se contrapuna cu caracteristica
esentiala a omului de azi si credinta sa in atotputernicia stiintei pozitive. Ca profesor ofera
un curs dactilografiat intitulat: a) Manual unic- Omiletica, in care pe parcursul celor 12

45
prelegeri expune istoria predicii, el sustine ca predica originala exprima fidel specificul unei
epoci, la fel cum natura fizica se reflecta in natura spirituala a omului.

- Cateva conditii de intocmire a predicii: a. Cunoasterea gandirii stintifice a vremii sale; b.

Aplicabilitatea concreta a pericopelor evanghelice la realitatile si nevoile societatii; c. Modul
in care Il exprima pe Hristos; d. In predica trebuie sa pastreze echidistanta fata de principiul
adaptarii, promovand in schimb elementul vesnic si moral.

- In Glasul Bisericii publica: 3 panegirice- a) la Sf. Nicolae, b) la Bunavestire si c) la Sf. D.

Izvoratorul de Mir; 5 predici tematice- Crestinul in fata Judecatorului Suprem: Valoarea
faptei pentru estinul sau in vesnicie; Slujirea lui Dumnezeu prin slujirea oamenilor; si 1
pareneză.

6. Pr. Prof. Dr. Dumitru Belu

– beneficiind de un studiu bine documentat al pr. Nicolae Dura – Activitatea omiletica a pr.
Prof. Dr. Dumitru Belu. Volumul de predici „Chemari la slujire”- Sibiu,2012, care cuprinde
56 de cuvantari tematice. Cea mai mare realizare a acestui autor este – Cursul universitar de
Omiletica, tiparit la ed. Andreiana cu titlul: „Curs de Omiletica. Momente din istoria predicii
(partea 1); Teoria predicii (partea 2)” este cel mai bun si complet din literatura teologica
romaneasca.

- Din cap. Elaborarea predicii => reusita predicii e direct proportionala cu efortul care se
depune in elaborarea ei. 2 mari etape in elaborarea predicii: a) departata- pregatirea din
momentul hotararii de a deveni preot, dezvoltare intelectuala, cu o gandire logica prin lectura
sistematica, cultivarea memoriei, care e conditionata si de pastrarea unei reguli de b) igiena a
vietii- fara bautura, privegheri prelungite sau alte excese si in plus evitarea greselilor de limba .
Cea apropiata tine cont de trei imprejurari: de timp, de persoane si de loc, importanta e
fixarea temei, care nu trebuie sa fie prea excentrica.

- Capitolul Sustinerea predicii scoate in evidenta: rostirea si improvizatia- predica trebuie

rostita liber, ea nu e un monolog, ci un intreit dialog (Dumnezeu-enorioasi-sine insusi).
Memorizarea e de 2 feluri: verbală (cuvânt cu cuvânt) si reală (reținerea ideilor de baza).
Adaptarea în predica se face la propriul mod de a fi, la ascultatori si la genul predicii si a
momentului liturgic. Actiunea in predica vizeaza tinuta exterioara a predicatorului, expresia
fetei, dictia, gesturile. Tinuta in amvon trebuie sa fie in armonie cu indatorirea pe care el o
are de impliniti. Dictia e arta de a rosti limpede si frumos un text, de a folosi cu maiestrie

46
vocea. Gesticulatia e necesarul complementar al cuvantului, gesturile trebuie sa fie ordonate
si cu masura.

7. Patriarhul Iustin Moisescu

– stralucit teolog in anul 1977 vine la carma BOR in contextul unor conditii istorice noi,
urmand vrednicilor sai inaintasi. Rodul celor 30 de ani de slujire arhiereasca sunt cele 60 de
Pastorale la Nasterea si Invierea Domnului , avand puternice radacini in talcuirea biblica si
teologica, tine linia imprimata propovaduirii de Sf. Apostoli si urmata cu staruinta de Sfintii
Parinti. Genul omiletic in care se inscriu pastoralele este cel parenetic, indemnator si
indrumator, care in mod deosebit apartine intaistatorilor eparhiilor. Tematica este variata
precum si aspectele promovate de patriarh: antropologie, inviere, dragostea lui Dumnezeu
pentru oameni, tinand cont de continut idetificam aspecte: dogmatico-misionare, social-
morale si ecumenice.

- Urmarile pacatului stramosesc reprezinta tema centrala a unei alte pastorale, in care
argumenteaza necesitatea venirii unui rascumparator care sa coboare catre omul cazut,
intrucat acesta, prin pierderea harului divin, cu propriile puteri numai putea ajunge la
asemanarea cu Dumnezeu. In pastoralele pascale arata importanta Invierii Domnului ca
temelie a credintei si garantie a invierii noastre. Cunoscand situatia din 1977, dupa cutremurul
devastator, Patriarhul Iustin ii indemna pe pastoritii sai la implinirea indatoririlor crestinesti
fata de cei aflati in suferinta. Stilul cuvantarilor sale are un pronuntat caracter de oralitate,
chiar daca ele au fost srise integral.

8. Pr. Prof. Nicolae Petrescu

– unul dintre cei mai cunoscuti teologi din Oltenia si-a lasat amprenta asupra seminarului
teologic de la man. Cosuna-Bucovat din Craiova. Publica in revista Mitropolia Olteniei
din 1973 cateva omilii exegetice, ca in 1975 sa publice volumul 1) Explicarea Apostolelor
duminicale (Bucuresti, 1975). Apoi va intocmi 2) cele 2 manuale de a) Catehetica (Bucuresti,
1978) si b) Omiletica (Bucuresti, 1977) pentru Seminariile Teologice. Acesta fiind cel mai bun
manual de Omiletica din mediul preuniversitar, selectam cateva fragmente : Rostirea
predicilor- actiunea inseamna fapt, act si este cea mai importanta latura a oratoriei. Ea
inseamna totalitatea mijloacelor si procedeelor pe care le foloseste oratorul pentru a reda
ascultatorilor ceea ce a gandit si a scris: memoria, pronuntarea, vocea, gesturile, expresia
fetei, mainile, tinuta corpului si tinuta vestimentara. Memorizarea este un act pe care
47
predicatorul il savarseste in particular, dar actiunea se savarseste in public. Pronuntarea sa
fie: corecta, naturala, bine articulata, variata si vie. Vocea- varietatea ei consta in inlaturarea
monotoniei si conformarea vocii cu natura subiectului tratat. Gesturile- pot exprima, chiar
fara vorbe, aproape totul. Expresia fetei - este oglinda sufletului, elocinta vorbitorului trebuie
sa se arate si prin elocinta fetei. Mainile- in diversitatea atat de mare a vorbirii tuturor
oamenilor gesturile mainilor sunt vorbirea comuna tuturor. Tinuta corpului si cea
vestimentara trebuie sa fie una naturala si in totala armonie cu solemnitatea cu care se
rosteste cuvantul Domnului. Imbracamintea sa arate curatenie, modestie si buna randuiala.

- Explicarea Apostolelor duminicale (Bucuresti, 1975) cu subtitlul: Manual pentru

Seminariile Teologice, aratand principala tinta a acestuia. Desi se prezinta sub forma unui
manual, cuprinde 50 de omilii exegetice, care nu sunt altceva decat un material de-a gata,
deosebit de util in valorificarea omiletica a pericopelor apostolice, ignorate in general in
predica. Foloseste o limba ingrijita, un vocabular ales, bogat si variat, reusind sa exprime
clar si convingator ceea ce a gandit si a simtit. Un limbaj accesibil, natural, intr-un cuvant,
liturgic (bisericesc).

9. Arhim. Veniamin Micle

- Duhovnic al Manastirii Bistrita Olteana, fost professor la seminariile din Bucuresti si

Craiova, renarcabil predicator, parintele arhimandrit Veniamin Micle a imbogatit
litertatura omiletica romaneasca cu studii de valoare exceptionala, tiparite in doua carti,1)
Initieri catehetice, Ramnicu Valcea, 1993, si 2) Trepte spre amvon, Ramnicu Valcea, 1993.

- Ne retine atentia in chip deosebit capitolul intitulat Primul tratat de omiletica tiparit in
limba romana. Este vorba de Retorica sau intocmirea frumoasei cuvantari, acum intai
izvodita pe limba romaneasca, impodobita si intemeiata cu pildele vechilor filosofi si dascali
bisericesti. La Buda, s-au tiparit, in craiasca tipografie orientaliceasca a Universitatii Pestii,
1878.

- Parintele autor a mai publicat de-a lungul timpului, in revistele a) Glasul Bisericii si b)
Mitropolia Olteniei diverse cuvantari tematice.

10. Pr. Prof. Ioan Bunea

- Profesor la cateva licee de renume din Cluj si Turda, in ultima parte a vietii profesor la
Seminarul Teologic din Cluj. A publicat foarte multe predici in periodicele bisericesti, si
de asemenea studii omiletice, intre care se remarca,1) Opera omiletica a lui Samuil Micu.
48
Retinem 2 carti de predici, cu larga raspandire, mai ales prin Ardeal, 2) Predici la duminici si
sarbatori, Cluj-Napoca, 1983 si 3) Cuvinte de invatatura la botez, cununie si inmormantare ,
Cluj-Napoca 1986, 2013. Ultima carte este unica de acest fel in a doua jumatate a secolului
20.

III. Perioada 1989-2014

Reprezentanti de seama, volume de predici, teme si idei reprezentative, prezentate

selectiv. Un mare dar pe care l-am primit dupa decembrie 1989 a fost acela al libertatii
cuvantului si al libertatii de actiune, dupa ce mai bine de 40 de ani, o incercare de a face o
lucrare sistematica si de anvergura pentru afirmarea Bisericii si a invataturii sale in
societate si in lume fusese stopata, redusa sau de-a dreptul interzisa, din cauza vigilentei
securitatii omniprezente.

1. Patriarhul Teoctist Arapasu

- Cel de-al cincilea patriarch, al Bisericii Ortodoxe Romane este autorul unei remarcabile
opere scrise, alcatuita de-a lungul a peste cinci decenii. A publicat 18 volume din lucrarea,
Pe treptele slujirii crestine si 3 volume cu titlul: 1) Slujind altarul strabun (Bucuresti, 1992),

2) Umblati neincetat in adevar (Bucuresti, 2004), si c) Constiinta vie a slujirii preotesti , care
impreuna insumeaza peste 1500 de titluri, si mai mult de 7000 de pagini, o fresca a
Bisericii noastre, in cei peste 57 de ani de slujire arhiereasca.
49
2. Arhim. Cleopa Ilie

- Arhim. Cleopa Ilie este unul dintre cei mai cunoscuti duhovnici, pe care i-a avut Romania ,
autodidact, staret o vreme la Manastirea Sihastria, Neamt . A suferit prigoane in vremea
comunismului, deosebit de ravnitor in plan misionar duhovnicesc , apreciat mai ales pentru
dialogurile vii si substantiale in continut scripturistic si patristic, cu pelerinii care il cautau
fara incetare. Un citat reprezentativ din spusele sale este, „Sfintii parinti numesc a)
rugaciunea de noapte, de aur, pentru ca noaptea, mintea se poate ruga fara ganduri si
imaginatii. In schimb b) rugaciunea de dimineata o numesc de argint, fiind amestecata cu
oarecare griji si ganduri, c) iar cea din timpul zilei o numesc de arama pentru multimea
gandurilor si grijilor pamantesti care slabesc mult puterea rugaciunii.

3. Mitropolitul Antonie Plamadeala

- Inzestrat cu alese insusiri sufletesti, de profund ganditor, cu logica exemplara si cu

atitudinea inteleapta a dreptei socotinte , posedand un bogat potential spiritual nativ si
dobandit de-a lungul vremii prin studio si cercetare, Mitropolitul Antonie Plamadeala s-a
facut cunoscut ca un distins predicator al Bisericii noastre Ortodoxe in demnitatea sa
arhiereasca, facand din slujirea liturgica prilej de neincetata propovaduire, preocupare
sfanta care l-a onorat, tocmai pentru ca predica o intelegea ca pe o lucrare si un act de
credinta si cultura. Una dintr-e cele mai importante lucrari ale sale este, Talcuri noi la
texte vechi.

4. Arhid. Prof. Dr. Petru I. David

- Unul dintre dascalii de teologie care au propovaduit cuvinte pline de emotii si au trezit
sentimente alese in sufletele ascultatorilor , prin forta cuvantului si bogatia argumentelor, a
fost si parintele profesor dr. Petre David, recunoscut de majoritatea preotilor si a
credinciosilor, dar mai ales de numeroasele serii de studenti teologi care i-au fost ucenici, ca
un harnic slujitor in via Domnului, atat la catedra, cat si la amvon.

- In expunerea predicilor, parintele apeleaza la:1) Vechiul si Noul Testament, 2) la operele

Sfintilor Parinti: a) Ioan Damaschin, b) Vasile cel Mare, c) Ioan Gura de Aur, d) Ipolit si e)
Epifanie. Din literatura romana, remarcam ca valorifica pe: 1) Lucian Blaga, 2) Mihai
Eminescu, 3) Ion Ghica, 4) Gheorghe Asachi si 5) Tudor Vianu. In privinta literaturii
universale face trimitere la a) Sofocle, b) Dante Alighieri, c) John Milton, d) George
Gordon e) Byron, f) Victor Hugo, g) Goethe, h) Lacordaire, i) Balzac, j) Francois Rabelais,
k) W. Shakespeare, l) Dostoievsky, m) J.J. Rousseau, n) Kepler.

50
5. Monahul Nicolae Steinhardt

- De tanar, Nicolae Steinhardt, s-a remarcat in cercurile intelectualilor ca scriitor, eseist,

critic literar. Fortat sa sufere detentie pe considerente politice, va ilustra dupa eliberare
experientele din inchisoare in splendidul roman autobiografic 1) Jurnalul Fericirii. In
domeniul nostru are o singura carte, cu dimensiuni reduse, dar de o valoare exceptionala,
2) Daruind vei dobandi. Cuvinte de credinta, (Baia Mare, 1992).

6. Preafericitul Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

- 1) Orator desavarsit si scriitor experimentat, 2) cu usurinta si cursivitate in exprimare, 3) cu

o remarcabila putere de a surprinde mereu esentialul problemelor, 4) cu metoda de
argumentare, bazata pe intuitie si izvoare autentice, 5) cu informatii la zi din domeniul a)
teologic, b) istoric, c) literar, d) filosofic si e) aghiologic, 6) cu o logica impecabila si 7) o
rara putere de discernamant, dobandite de-a lungul vremii prin studiu.

- Volumul: Foame si sete dupa Dumnezeu - intelesul si folosul postului , are un titlu
metaforic sugestiv, alcatuit din substantive, foame si sete, utilizate cu sensul de traire intensa
in credinta a omului, in vederea innoirii spirituale.

7. Pr. Boris Raduleanu

- Preot cu talent oratoric ce se bucura de mare prestigiu in randurile credinciosilor si care

datorită curajului său, au infruntat opozitia celor 45 de ani de communism, merita sa
amintim si chipul acestui vrednic slujitor al altarului , caruia viata nu i-a rezervat prea multe
bucurii. Pentru articolele sale si pentru atitudinea anticomunista a fost condamnat la 15 ani
de munca silnica din care efectueaza 4 ani. Din opera omiletica a Parintelui Boris Raduleanu
fac parte cele 2 carti de predici 1) Semnificatia Duminicilor din Postul Mare si 2)
Semnificatia marilor sarbatori crestine.

8. Prof. Dr. Teodor M. Popescu

- Reunind in persoana sa calitatile unui teolog savant si virtutile unui crestin smerit ,
facandu-se in acest fel pilda vie tuturor celor care l-au cunoscut , profesorul Teodor M.
Popescu reprezinta un exemplu vrednic de urmat pentru generatiile viitoare de slujitori ai
Bisericii. Din scrierile sale fac parte studiile a) Predica- o marturisire a preotului si b)
Despre preot, predica si credinciosi.
51
9. Arhim. Teofil Paraian

- Arhim. Teofil Paraian a fost renumitul duhovnic al Manastirii Sambata de Sus, jud.
Brasov. Orb din nastere, Parintele Teofil a impresionat prin vasta cultura teologica
acumulata, totodata prin ascutimea mintii si profunzimea raspunsurilor la intrebarile ce I se
adresau. De asemenea s-a remarcat si la diferite conferinte organizate in special de
ASCOR, prin claritatea expunerilor si vioiciunea replicilor date in dialogurile de la finele
intalnirilor. Printre volumele publicate de acesta se afla, 1) Lumini de gand, 2) Calea spre
bunatate, 3) Credinta marturisitoare.

10. Pr. Prof. Acad. Dr. Mircea Pacurariu

- Cunoscutul profesor de IBOR, a oferit slujitorilor Sfintelor Altare un impresionant

volum de predici, rod al ostenelilor pe taram liturgic, pastoral si misionar. Ne-a dovedit
astfel ca este si un preot de vocatie, nu doar un profesor universitar de inalta tinuta
stiintifica. Ceea ce ne impresioneaza foarte mult este faptul ca in acest volum, intitulat, 1)
Predici la Duminici si sarbatori, la praznicele imparatesti si ale Maicii Domnului, ale
Sfintilor si la Sfintii Romani; predici ocazionale si la inmormantari, Bucuresti 2000; 2010,
sunt cuprinse predici la toate duminicile si sarbatorile, chiar si la unii sfinti romani mai mici,
ceea ce reprezinta un mare serviciu adus confratilor predicatori.

11. Pr. Prof. Dr. Vasile Mihoc

- Titular al Catedrei de Noul Testament de la prestigioasa Facultate de Teologie din Sibiu,

Parintele Profesor ne-a facut o mare si placuta surpriza, prin tiparirea celor 2 carti inedited:
1) Predici exegetice la Duminicile de peste an, si 2) Meditatii la Evangheliile Duminicilor
Triodului si Penticostarului. In ceea ce priveste cuvantarile din primul volum, numite
predici exegetice, acestea se incadreaza de fapt in genul omiliei biblice , cel mai greu de
elaborat intrucat presupune, pe langa o buna cunoastere a Sfintei Scripturi si stapanirea
normelor ermineutice.

12. Mitropolitul Bartolomeu Anania

- S-a afirmat odata cu slujirea pe diferitele trepte eclesiastice, ca poet si scriitor, membru al
Uniunii Scriitorilor din Romania. In ultima parte a vietii, pe langa obligatiile arhieresti, s-a
ocupat de tiparirea unei noi versiuni a Sfintei Scripturi, intr-o diortosire personala, cu note
explicative la subsol pentru anumite versete mai greu de inteles. Harisma sa oratorica se
vadeste cu pregnanta in cele 36 de pastorale, a) 18 de Craciun, b) 18 de Paste, la care se c)
52
adauga 3 cu un caracter special, i) una pentru Dumninica Ortodoxiei din anul 2008,
asumata de membrii Sfantului Sinod, si ii) 2 dedicate aceleiasi Duminici, dar cu destinatie
locala, pentru anii 1997-1998.

13. Pr. Prof. Dr. Constantin Galeriu

- Ca om de carte si profesor de teologie, Parintele Galeriu a desfasurat si o bogata activitate

stiintifica de cercetare, publicand studii, articole, carti, note, recenzii, insemnari si predici.
O parte dintre cuvantari, cateheze si predici au fost publicate a) in revistele bisericesti, b)
altele in volume, c) altele se gasesc in inregistrate audio si video, iar d) altele au ramas in
manuscris. Volume: 1) Explicarea la Rugaciunea Domneasca (Bucuresti, 2002); 2) Cartea
celor 9 fericiri (Bucuresti, 2004).

14. Arhim. Sofian Boghiu

- A luminat ca o candelă nestinsă si a vegheat asupra pastrarii sufletului romanesc in

adevarata credinta, intr-o epoca in care fortele intunericului faceau eforturi diabolice ca sa-l
desparta de Dumnezeu, a fost si Parintele Sofian Boghiu, cel care aproape sase decenii a
sustinut viata duhovniceasca in Manastirea Antim din capital, ca staret, duhovnic,
predicator, si slujitor al acestui sfant asezamant. Activitatea omiletica s-a concretizat in
volumul; 1) Buchet de cuvantari. Predici si meditatii, (Bucuresti, 2006) care reuneste o parte
din predicile si meditatiile sale.

15. Pr. Prof. Vasile Gordon

- Pana de curand, titular pentru Omiletica si Catehetica la Facultatea de Teologie

„Justinian Patriarhul” din Bucuresti si preot slujitor la Biserica „Sfantul Ilie - Gorgani”
din Capitala. Pr. Prof. Vasile Gordon este autorul catorva carti si a unui numar
semnificativ de studii si articole din domeniul catehetic, omiletic si pedagogic. A redactat
si tiparit suporturi de cursuri pentru ambele discipline, accesibile si „online”: 1)
Introducere in Omiletica (2001); 2) Introducere in Catehetica Ortodoxa, (2004).

- Impreuna cu ceilalti titulitari ai disciplinelor, Pr. prof. dr. Nicusor Beldiman si Pr. conf.
dr. Vasile Cretu a redactat o Bibliografie omiletica, catehetica, didactica si pedagogica
(2013) de mare utilitate pentru cei care vor sa aprofundeze o tema sau alta.

- Predici publicate in: Buletinul parohial, predici in revistele: 1) Glasul Bisericii, 2) Teologie
si viata, 3) Mitropolia Banatului, 4) Glasul Adevarului, etc. inmanuncheate in 2 volume:

a) Mergand, invatati... Predici, cu un adaos de pilde din Pateric si alte istoriare ilustrative
(Bucuresti, 2001);
53
b) Mergand, invatati... Predici la toate Duminicile si sarbatorile de peste an, ed. a a II-a,
revizuita si completata (Bucuresti, 2006). Cartea se structureaza in 8 parti:

1. Praznice imparatesti (12); 2. Duminicile Penticostarului (7); 3. Duminici dupa Rusalii (ale
Octoihului, 32 de predici); 4. Predici din perioada Triodului (11); 5. Duminici speciale (6); 6.
Panegirice in cinstea Maicii Domnului (6); 7. Panegirice la sfinti (17); 8. Pareneze (7
cuvantari ocazionale si 3 necrologuri). In total. 101 predici, pe parcursul a 498 de pagini!

Tematica: Predicile sunt in general tematice, lucru evidentiat prin faptul ca fiecare predica
are un titlu generic, foarte sugestiv, ales in asa fel incat sa sintetizeze mesajul central.

Planul orientativ al predicilor: In cadrul predicilor si cuvantarilor reunite poate fi

identificata o schema omiletica generala, pe care se brodeaza continutul transmis
ascultatorilor. Structura predicilor cuprinde: 1) motto; 2) formula de adresare; 3)
introducere (cu motivatia alegerii temei in cauza), 4) tratare si 5) incheiere.

Drept formule de adresare, au fost utilizate cu predilectie urmatoarele: a) Iubiti

credinciosi, b) Frati crestini, c) Drept-maritori crestini, d) Iubiti ascultatori si e) Iubiti frati.
Unele cuvantari se deschid brusc prin descoperirea directa a subiectului ce va fi tratat, iar
aletele contin o parte introductiva mai consistenta.

Inainte de tratarea propriu-zisa a temei in cauza se recurge la dovezi patristice si

scripturistice, care au menirea sa fundamenteze ideile tratate. Alteori, inceputul predicilor e
realizat succint. Citind si ascultand predicile Pr. Gordon, ne dam seama ca propovaduitorul de
azi trebuie sa fie familiarizat cu timpurile pe care le traieste, predica fiind ancorata
nemijlocit in aceste realitati.

VI.2.5. Prioritati actuale in randul profesorilor titulari de Omiletica:

actualizarea cursurilor universitare, stimularea sustinerii tezelor de doctorat,
incurajarea publicarii de carti, studii si articole de specialitate;

VI.2.5.1 Actualizarea cursurilor universitare in Facultatile de Teologie

a) La Bucuresti: Pr. Prof. Vasile Gordon pune bazele suportului de curs pentru
Omiletica prin imbinarea prelegelor cu subiecte traditionale alaturi de cele pastoral-
misionare. Cursul de Omiletica preia cateva capitole si subcapitole din Teza de Doctorat plus
alte parti din cele ale predecesorilor (Dumitru Belu si Nicolae Petrescu). Un adaos
54
consistent se vede prin bibliografia bogata, alcatuita din lucrari straine, romano-catolice, dar
si protestante. Prelegerea cea mai importanta: „Elaborarea si prezentarea predicii, intre
teorie si practica”, sustinuta cu exemplele aferente.

b) La Sibiu:

i) Pr. Prof. Dr. Sebastian Sebu s-a ghidat dupa stilul Pr. Dumitru Belu, publicand: 1) Forma
si continutul predicii crestine in primele trei veacuri, 2) Contributia Sfantului Efrem Sirul la
dezvoltarea predicii crestine, 3) Fericitul Augustin, predicator al unitatii Bisericii” etc.

ii) Pr. Constantin Necula (actualul titular al catedrei) a demarat procesul de publicare al
cursului Pr. Belu, dar si publica: 1) Asculta Israel – Activitatea invatatoreasca a profetilor in
VT, 2) Cateva trasaturiu ale predicii Fericitului Augustul – cu speciala privire asupra
Comentariului la Psalmi; 3) Parintele Iosif Trifa, Predicatorul etc.

+ alte carti de predici: 1) Iata Mirele vine, 2) Iubi-Te-voi, Doamne, 3) Praznicar s.a.

c) La Iasi: Pr. Dr. Costachi Grigoras realizeaza cursul, cu accentul pe importanta

inaintansilor, insa se remarca prin atentia asupra kerygmei apostolice si anumite aspecte
din opera hrisostomica: 1) Kerygma Apostolica in predica Sf. Ap. Pavel, 2) Proprovaduiti
Evanghelia la toata faptura.

d) La Cluj: Lect. Dr. Ioan Toader, impresioneaza prin noi metode actualizte in teoria si
practica amvonului; carti: 1) Retorica Amvonului, 2) Metoda noi in practica omiletica

e) La Craiova: Pr. Prof. dr. Ion Băjău, avand cursul impartit in 1) Omiletica generala si 2)
Omiletica speciala

f) La Pitesti: Pr. Conf. Dr. Ilie Ivan scrie: 1) Omiletica ortodoxa. Repere teoretice, metode si
practice in care accentueaza rolul cuvantului in Biserica: cel transmis in Biserica este
purtator al energiei dumnezeiesti, este cuvant cu putere multa; Carti si studii: 1) Cuvantul in
slujirea mantuirii, 2) Predica in slujirea mantuirii, 3) Cine trebuie sa predice in Biserica?, 4)
Buletin stiintific.

g) La Oradea: Pr. Conf. Dr. Miron Erdei scrie 2 lucrari de referinta: 1) Propovaduirea in
BOR din Transilvania in prima jumatate a secolului XX + 2) Propovaduirea in BOR din
Banat in prima jumatate a secolului XX  arata practica de predicare de la amvon si cum
preotii acelor tinuturi din acele vremuri predicau ceea ce traiau si traiau ceea ce predicau.

Carti: 1) Pastorale, Cuvantari si Discursuri, 2) Predica ca dar terapeutic al sufletului pentru

vindecarea trupului.
55
VI.2.5.2 Teme de interes major, tratate in tezele de doctorat din sfera Omileticii

Teze de doctorat importante:

1. Pr. Gabriel Popescu: Mitropolitul Ungroviahiei Antim Ivireanul, carmuitor bisericesc

si propovaduitor al Evangheliei

2. Pr. Constantin Dutu: Panegiricul ca forma a predicii in trecut si astazi. Actualitatea

lui pastorala

3. Pr. Costachi Grigoras: Kerygma apostolica in predica Sfantului Apostol Pavel

4. Pr. Vasile Gordon: Predica ocazionala (pareneza)

5. Pr. Petre Comsa: Cunoasterea lui Dumnezeu la Sfantul Vasile cel Mare

6. Pr. Roger Coresciuc: Importanta omiliilor Sf. Grigorie Palama pentru predica
ortodoxda

7. Alina Mirica: Rolul mass-media in educatia religioasa a copiilor si a tinerilor

VI.2.6. In loc de concluzii: deziderate privind propovaduirea in BOR, pentru prezent si

viitor. Observatii:

a) Referitor la ceea ce se intampla in ziua de astazi, la cum evolueaza situatia pe toate

planurile societatii, Formarea crestin-ortodoxa a omului este de o mare importanta
ca acesta sa cunoasca si sa adopte procesul de inculturatie, prin care se adapteaza la
mediu si la om ca sa il poata modela, fara a-i stirbi din libertate si, mai mult decat atat,
sa-l faca a dori aceasta modelare.
b)

b) Omiletica are datoria de a propune teme si strategii pentru aceasta „lupta” si de aceea,
inca din 2005, profesorii acestei discipline se intalnesc anual in diferite centre universitare.

i) Constatari:

1) interesul ascendent pentru omiletica, regasit in rezultate tot mai bune, datorita predicilor
sustinute la paraclisele universitare.

2) Imbogatirea acestei discipline prin noile carti, studii si articole aparute.

56
3) In majoritatea facultatilor de teologie, stundentii beneficiaza de suporturi de cursuri
omiletice, in mare parte online.

ii) Propuneri:

1) Redactarea: a) Istorii a predicii la romani; b) Dictionar de termeni omiletici si catehetici

2) Alimentarea bibliotecilor cu literatura omiletica actualizata, chiar si de la Bisericile

Ortodoxe surori sau cele Catolice si Protestante

c) Subiecte pentru seminarizare:

1. Analiza comparativa a unor predici din volume reprezentative;
2. Prezentarea unor studii de specialitate, in legatura directa cu prelegerile
Omileticii practice;
3. Prezentare de carti, studii si proiecte noi din campul omiletic romanesc

Resurse bibliografice obligatorii ale Sfantului Ioan Gură de Aur

I. Sf. Ioan Gura de Aur - Omilia despre predica

1. Tipurile de predica trebuie sa alterneze: o data sa mustre, o data sa mangaie, o data

sa certe, altfel cel ce mangaie mereu, va semana trandavia printre ascultatori, celalalt daca
mereu mustra va alunga turma, fiind prea taios in vorbe.

2. Predica nu trebuie sa contina adresari directe , ci mustrarile, suferintele pacatelor

ce se scot la iveala printr-o exprimare la persoana I plural, implicandu-l mai ales pe clericul
predicator, caci atat oamenii, cat si predicatorul trebuie sa fie sub aceeasi lege, ca purtare de
grija a Iubirii lui Dumnezeu pentru faptura Sa.

3. Mustrarea infaptuita de predicator trebuie sa aiba la baza cunostinta nevredniciei

sale pentru ca iertarea sa ocupe un rol principal, iar cearta sa nu fie spre osanda, ci spre
atentionare. De aceea preotul este ales dintre oameni, ca acesta, cunoscand neputinta firii, sa

57
fie ingaduitor cu ascultatorii si sa nu condamne, avand discernamantul drept ca arma a
infranarii limbii.

4. Preotul se compara cu enoriasii, punandu-se in locul lor pentru a intelege

gravitatea pacatului si, mai ales, pentru a simti puternica ispita venita asupra celui ce vine cu
inima franta la scaunul spovedaniei, ca sa i se aplice un leac potrivit, nu canoane greu de
purtat. Preotul sufera cu enoriasii chinurile lor, asemenea Sf. Ap. Pavel in Ep. catre
Galateni: “O, copiii mei, pentru care sufăr iarăşi durerile naşterii, până ce Hristos va lua
chip în voi!”

5. Predicatorul prin vorbele sale mustratoare nu indeparteaza ascultatorul, ci mai

mult il apropie, asemenea unui doctor care ofera medicamentele amare bolnavului pentru a
se insanatosi.

6. Un predicator adevarat nu ascunde nicio lege fata de auditoriul sau, ci toate le

marturiseste cu vitejie, caci altfel, ascunzandu-le, se face ucigator de suflete, dandu-le cale
libera spre savarsirea pacatului.

II. Sf. Ioan Gura de Aur – Despre Preotie (Cartea a IV-a)

CAP. 1. Sunt pedepsiti aspru nu numai cei care singuri se straduiesc sa intre in cler,
dar si cei care intra siliti de altii daca, odata ajunsi preoti, savarsesc pacate

- nesocotind maretia tainei si avand o indrazneala oarba de a cere o asemenea dregatorie, dar
si cei care intra siliti de altii, daca, odata ajunsi preoti, savarsesc pacate.

- Eli preotul n-a umblat dupa preotie, a pacatuit, si si-a atras osanda, insa nu putea sa
dea vina pe nimeni, caci era din neamul lui Levi si trebuia sa fie facut preot

- Moise nu a vrut, dar a fost ales de Dumnezeu si chiar el isi pune viata pentru israeliti,
riscand a nu mai ajunge in tara fagaduintei din cauza indoielii de la apa pricirii

- Iuda a fost Apostol, dar desi a avut aceasta inalta dregatorie, tot a pacatuit

58
 CAP. 2. Cei care ii hirotonesc pe cei nevrednici sunt la fel pedepsiti ca cei care se
lasa hirotoniti, chiar daca nu cunosc pe cei pe care ii hirotonesc

- Cei dintai nu ofera o anumita cercetare asupra celui pe care doresc sa-l hirotoneasca,
pentru a constata daca este vrednic sau nu in a pastori Biserica, iar cei din urma pentru ca nu
si-au facut o anumite “radiograife” sufleteasca si, socotindu-se nevrednici, nu au fugit
mancand pamantul.

- Cizmarul care este pus sa zideasca o casa, dar nu stie aceasta meserie si fuge degraba,
chiar daca e constrans, pentru ca observa riscul daramarii casei.

CAP. 3. Preotul trebuie sa fie destoinic in predicarea Cuvantului lui Dumnezeu

- daca nu are darul facerii de minuni, acesta trebuie macar sa se indeletniceasca cu predica
mult folositoare, astfel incat Cuvantul sa fie inteles de ratiune, iar intr-o constiinta treaza,
acesta sa coboare in inima pentru a-I face loc lui Hristos si pentru a scapa de boala prin
tratamentul cel mai usor, nefolosind bisturiul sau cauterizarea.

- Pavel folosea predica si ii uimea pe cei care-l ascultau

CAP. 4. Preotul trebuie sa fie pregatit pentru a lupta cu toti (elini, iudei, eretici)

- ca sa nu fie vatamata Biserica lui Hristos. Este asemanata cu o cetate, iara daca zidurile ei
sunt solide si bazate pe invatatura, aceasta rezista impotriva asediilor dusmanilor, iar daca o
lacuna se arata intr-un zid, cetatea este asediata si turma este vatamata.

- Preotul trebuie sa se lupte impotriva lui Arie, lui Sabelie, lui Marcian si Valentin s.a.

CAP. 5. Preotul trebuie sa cunoasca bine dialectica

- Preotul trebuie sa cunoasca bine arta cuvantului pentru a putea avea raspuns la orice
intrebare a enoriasului, dar sa fie atat de fin in raspunsuri pentru a nu tulbura credinta celui
ce pune intrebari ispititoare / iscoditoare pentru a afla din pura curiozitate cate vreo taina a
lui Dumnezeu.

59
 CAP. 6. Fericitul Pavel era neintrecut in dialectica

- Preotul trebuie sa aiba ravna, bunatatea, mila fata de cei neputinciosi, sa fie un
luptator care nu inceteaza vreodata lupta, mai ales poate fi sarac in stil si in cuvinte, insa
conditia cea dintai care se impune este cunoasterea stiintei, a dogmelor, a invataturii,
asemanandu-se Sf. Ap. Pavel.

CAP. 7. Fericitul Pavel a fost stralucit nu numaiprin minuni, ci si prin elocinta

- Puterea cuvantului Sf. Ap. Pavel era de netagaduit, incat se infricosau si demonii, iar
importanta cuvintelor, prezente in epistolele sale, se arata prin Duhul pe care-l insufla,
devenind “retete” pentru cei ce le citesc des si se intaresc in credinta.

CAP. 8. Fericitul Pavel vrea ca si noi sa fim predicatori destoinici

- Preotul are datoria de a cerceta neincetat Scripturile si invataturile de credinta pentru

a fi un Pilon al Bisericii lui Hristos, stand drept in fata intemperiilor eretice, si sa puna in
practica ceea ce citeste, pentru a se face calauza celor ce-l asculta si celor ce-l vad, asa cum
Sf. Ap. Pavel le cerea ucenicilor sai Timotei si Tit ori cum ii sfatuia pe efeseni (sa privegheze
si sa-si aduca aminte cum si de ceea ce i-a invatat zi si noapte timp de 3 ani).

CAP. 9. Cand preotul nu-i predicator destoinic, credinciosii sunt siliti sa sufere
multa paguba sufleteasca

- Preotul, avand datoria de a se indeletnici cu invatatura, trebuie sa fie foarte atent in

lupta cu dusmanii, pentru ca nu cumva sa ramana fara raspuns in fata unei probleme, iar
desi el ramane neclintit in urma acestei lupte, cerdinciosii vor pune la indoiala NU
nepriceperea preotului, ci subrezenia invataturii si exista pricina de slabire in credinta, ba
chiar si lepadarea de dreapta credinta.

60