O metodă simplă şi eficientă de

revelare a Sinelui Suprem

Un articol de profesor yoga Gregorian Bivolaru

Motto: „Adevăratele bogății inițiatice, rapid transformatoare în direcții benefice

sunt metodele adecvate, eficiente ce fac să apară prin cumul gradat salturi
spirituale de care au nevoie cei care se află pe o cale spirituală autentică.”
(profesor de yoga Gregorian Bivolaru)

Comparând conștiința noastră cu o oglindă, realizăm că, de fapt, oglinda nu

poate face nimic pentru a atrage în ea Soarele. Ea poate doar să se menţină
limpede şi pură. Ştiind aceasta, ne dăm seama că de îndată ce conștiința
noastră este pregătită, Soarele Conştiinţei Dumnezeiești va începe să
strălucească în ea.

„Există două eu-ri, ego-ul separat şi Atman (Sinele Suprem Nemuritor) cel
invizibil. Când cineva se ridică deasupra lui „eu”, „pe mine” şi „al meu”, Atman
se revelează a fi propriul Sine real.”
Upanishade
ACCESEAZA CEASUL AICI

Această tehnică oferă o perspectivă mult mai clară asupra condiţiei existenţiale
în care ne aflăm şi ne permite totdeauna să înţelegem mai limpede care sunt
resorturile interioare pe care le putem folosi în vederea cunoaşterii noastre
spirituale şi a realizării Sinelui Suprem Nemuritor (Atman). Realizată în mod
corect şi perseverent, ne conduce la o stare lucidă de conştiinţă martor ce se
menţine aproape în permanenţă, ajutându-ne să guvernăm în mod suveran
toate acţiunile şi gândurile noastre.

Înainte de a realiza această tehnică este necesar să înţelegem CINE vrea în mod
real să se transforme în noi, care este acel centru de greutate al fiinţei noastre.
Vom constata poate cu uimire că până în momentul de faţă nu am trezit încă o
asemenea conştiinţă martor care să fie capabilă să analizeze mereu şi să
direcţioneze spiritual toate acţiunile noastre. Fiecare dintre noi avem o mulţime
de personalităţi mărunte şi efemere, adeseori contradictorii cu care, de la caz la
caz, tindem să ne identificăm. Unele ipostaze ale personalităţii noastre, unele
aşa-zise „eu-ri”, care sunt înzestrate fiecare cu o „fizionomie” proprie, sunt
mulţumite de soarta noastră, altele nu, unele vor să studiem, altele vor să
meargă în vacanţă, altele sunt entuziaste, altele recalcitrante etc. De aceea noi
nici măcar nu putem vorbi despre o personalitate unică şi coerentă care să
unifice sintetic şi permanent toate aceste aspecte, personalitate pe care o
asociem constant cu numele nostru şi cu ideea de EU. De aceea, noi nu putem
spune în mod real, de exemplu: „Eu, Ionescu Ionel, vreau să mă transform”.
Noi nu ne putem folosi numele într-un asemenea angajament, deoarece avem
nenumărate „eu-ri” aflate într-o continuă mişcare, modificare, dar nu avem, sau
cel puţin nu am fost conştient până acum de un EU unic. „Eu-rile” noastre
mereu schimbătoare depind de nenumărate legi şi influenţe exterioare; există
„eu-ri” mai puternice decât altele care pot da senzaţia sau, mai bine spus, iluzia
unei personalităţi unice. Fiecare dintre „eu-rile” noastre mărunte, atunci când
ajunge la suprafaţa conştiinţei noastre, în urma unui joc care este de neînţeles
pentru noi, joc de reacţii şi de relaţii mutuale, care de fapt sunt expresii ale
determinărilor tattva-ice, îşi arogă dreptul de a-şi spune „eu”, acţionând şi
vorbind în numele întregii noastre fiinţe.

Aceasta este tragedia oricărui om pentru care „eu-rile” sale efemere fac ceva
anume care apoi se va răsfrânge asupra întregii sale fiinţe, generând astfel în
continuare noi condiţionări karma-ice, în faţa cărora „eu-rile” dispersate,
conjuncturale, nu vor găsi totdeauna o stratagemă prin care destinul nostru să
fie controlat. Astfel, existenţa noastră prezentă poate fi asemuită cu o jerbă de
scântei, fiecare scânteie durând câteva secunde, iar jerba însăşi nu mai mult de
un minut. Însă, dincolo de toate acestea, Realitatea esenţială, Divină nu poate fi
momentană, trecătoare. Ea este atemporală, dizolvând tot ceea ce este
eterogen.

Prin intermediul acestei tehnici de revelare a Sinelui Suprem Nemuritor (Atman)

vom putea pătrunde în însăşi „intimitatea” realului, înţelegând direct şi
nemijlocit că în această existenţă trebuie să facem tot ceea ce trebuie făcut,
fără a ne opune niciodată egotic. Însă echilibrul nostru trebuie să fie dinamic, el
fiind întemeiat clipă de clipă pe acţiunea justă. Gesturile şi atitudinile rigide
stereotipe sau „întâmplătoare” nu ne ajută niciodată să creştem din punct de
vedere spiritual. Păstrând o detaşare suverană faţă de toate acestea, noi trebuie
să ne bazăm în întregime pe claritatea gândirii noastre sintetice, care poate fi o
unificare a personalităţilor multiple trecătoare, pe puritatea motivului şi pe
integritatea acţiunii pe care o realizăm.
„Ca două păsări de aur aşezate pe acelaşi copac, prieteni intimi, ego-ul şi Sinele
sălăşluiesc în acelaşi trup. Primul mănâncă fructele dulci şi acre ale copacului
vieţii, în timp ce ultimul priveşte cu detaşare. Atât timp cât crezi că eşti ego-ul,
eşti încă în lumea ataşamentelor şi a durerii. Dacă realizezi că tu eşti Sinele,
Stăpânul vieţii, vei fi eliberat de toate acestea. Când realizezi că eşti Sinele,
sursa supremă a luminii, transcenzi dualitatea vieţii şi intri în starea unităţii.”
Upanishade

Tehnica de execuţie
Pentru a realiza această tehnică simplă şi eficientă este necesar să dispunem de
un ceas de mână mecanic (deci nu din cele digitale sau cu afişaj electronic).
Pentru a-l putea privi fără a fi perturbaţi de alţi factori exteriori se recomandă,
cel puţin la început, să ne scoatem (atunci când exersăm) ceasul de la mână şi
să îl aşezăm în faţa noastră la înălţimea ochilor.
În continuare, într-o stare de totală destindere, calm şi detaşare, vom începe să
privim cu multă atenţie şi fără nici un fel de întreruperi, limba ceasului care
indică trecerea secundelor, păstrând totodată, la fel de susţinut, atenţia fermă
focalizată asupra propriei noastre fiinţe. Procedând astfel vom realiza simultan
conjugarea şi sinteza a două atitudini aparent total diferite, expresia a două
tendinţe opuse ale mentalului nostru obişnuit – una de exteriorizare în care noi
privim atent un obiect exterior, ceasul şi secundarul acestuia în cazul de faţă, şi
una de interiorizare, în care noi realizăm o cufundare din ce în ce mai adâncă în
profunzimile fiinţei noastre.

În paralel cu această dublă concentrare, tot aici noi vom reflecta simultan
asupra ideii: „Eu sunt… (vom specifica numele nostru complet) şi sunt aici în
acest moment. Eu sunt.” Vom urmări pe cât posibil să păstrăm în minte numai
această idee forţă, în timp ce urmărim profund focalizaţi şi cu detaşare mişcările
ritmice ale secundarului ceasului nostru, rămânând în acelaşi timp perfect
conştienţi de noi înşine, de numele nostru, de existenţa noastră şi de locul în
care ne aflăm atunci când exersăm). În lumina aspectelor care au fost revelate
anterior este evident că rostirea lăuntrică a numelui nostru nu trebuie să ne
ducă în mod automat la o simplă identificare cu „eu-l” nostru trecător, aşa cum
ni se înfăţişează el în acest moment, ci mai degrabă trebuie să ne trezească
conştiinţa existenţei noastre unitare, divine.

Pentru o înţelegere mai profundă şi mai clară a acestei tehnici precizăm

suplimentar că nu este deloc cazul să păstrăm permanent, în mod egotic şi
încrâncenaţi o idee fixă în minte, ci va trebui să „simţim”, să „percepem”
intuitiv, chiar non-verbal am putea spune, această idee. Ceea ce se cere în
cazul acestui exerciţiu inestimabil nu este faptul de a gândi pur şi simplu că
suntem, ci A ŞTI aceasta într-un mod direct, dincolo de gânduri şi concepte,
având, sau atingând treptat, cu privire la această misterioasă existenţă pură a
noastră o cunoaştere directă, profundă, nemijlocită, fermă şi absolută. La
această examinare ceva mai atentă asupra a ceea ce noi suntem cu adevărat
vom constata că această revelaţie ne este perfect accesibilă şi că, datorită unei
intuiţii spirituale pe care o asimilăm spontan imediat ce căutarea noastră devine
sinceră şi profundă, această trăire poate să apară în noi aducând ceva nou,
luminos, deosebit de important şi de real.

Prin intermediul acestei tehnici foarte simple şi eficiente de revelare a Sinelui

Suprem Nemuritor (Atman), descoperim că este perfect posibil să ne trezim
spontan şi firesc, atingând adevărata stare de conştiinţă de Sine. În această
stare înaltă, aşa cum vom putea intui fulgerător încă de la început, realizând în
mod perseverent această tehnică spirituală, vom continua totuşi să avem
gânduri; imaginile, sentimentele senzaţiile şi aspiraţiile interioare vor continua
să se deruleze, constituindu-se aparent la fel ca şi până acum în ceea ce noi
numim cunoaşterea obiectivă, dar SIMULTAN se va menţine în noi în
permanenţă o conştiinţă martor ce va fi capabilă de a trezi şi de a amplifica în
propria noastră fiinţă o forţă supramentală ce este menită să examineze, să
modifice sau să stopeze, atunci când este cazul, fluxul acestor derulări
interioare. Însăşi această forţă este de natură să catalizeze şi mai mult
revelarea Sinelui Suprem Nemuritor (Atman) în noi. Abia în această etapă vom
putea spune că am obţinut o structură existenţială stabilă, precum un ax al
fiinţei noastre, care va aduce cu sine o conştiinţă reală şi perfect obiectivă, o
cunoaştere absolută atât asupra noastră, cât şi asupra celorlalţi, a lucrurilor şi a
lumii întregi. Astfel, privindu-ne cu detaşare şi menţinând în permanenţă starea
de conştiinţă martor, putem spune că ne aflăm pe calea cea mai directă de
separare a Sinelui Suprem Nemuritor (Atman) de tot ceea ce este iluzoriu,
amăgitor şi efemer.