Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Atletismul este unul din cele mai populare sporturi din lume. Este o ramură sportivă care
cuprinde diverse probe de alergări și de marș, de sărituri și aruncări, sau probe combinate, la
care participă atleții. Termenul provine din francezul athlétisme.
SCOALA ARUNCARII:
Grupează exerciţii de aruncări cu diferite obiecte, efectuate prin cele trei tipuri de aruncări:
azvârlire, împingere, lansare, executate cu două mâini sau cu o mâna, din diferite poziţii.
Exercitiile in succesiunea metodica pentru invatarea:
1. Aruncarea tip împingere.
Stând depărtat, câte doi faţă în faţă, cu picioarele la acelaşi nivel, apoi cu unul în
faţă:
- Împingerea mingii umplute cu o mână de la piept;
- Idem peste o bară;
- Împingerea mingii umplute cu o mână de la umăr;
- Idem peste o bară;
- Împingerea mingii umplute în perete:
Cu ambele mâini de la piept;
Cu o mână de la umăr.
- pase în doi, prin împingerea mingii umplute peste plasa de volei.
Pentru localizarea mişcării la nivelul trenului superior.
Şezând depărtat:
- Împingerea mingii umplute cu două mâini de la piept;
- Idem cu o mână de la umăr.
Stând pe un genunchi (cel din partea braţului de aruncare), celălalt picior sprijin în
faţă, semiîndoit.
- Împingerea mingii umplute cu o mână de la umăr.
2. Aruncarea tip lansare.
Stând faţă în faţă cu picioarele depărtate:
- Aruncarea mingii umplute cu ambele mâini, de jos – înainte.
- Idem cu luarea ei de jos din lateral – spate.
Stând depărtat, cu spatele pe direcţia de aruncare:
- Aruncarea mingii umplute cu ambele mâini înapoi peste cap.
Stând depărtat, cu umărul pe direcţia de aruncare.
- Aruncarea mingii umplute cu două mâini dintr-o parte şi din cealaltă.
- Idem cu o mână.
- Aruncare cu piruetă simplă.
- Aruncarea mingii praştie, a bastoanelor şi altor obiecte uşoare.
2
- Cauza: reprezentare greşită; deprindere neformată
- Corectarea: formarea reprezentării; formarea deprinderii de sprijin dublu.
OBIECTIVE
a. formarea deprinderii de angajare a întregului corp în efortul de aruncare;
b. formarea deprinderii de accelerare a miscării (miscare continuu accelerată);
c. formarea deprinderii de dublu sprijin pe sol în timpul efortului final de eliberare a obiectului;
d. formarea deprinderii de depăsire a obiectului de aruncat, prin angrenarea în miscare a
segmentelor corpului într-o succesiune eficientă din punct de vedere biomecanic:
călcâi,genunchi, sold, piept, umăr, braţ de aruncare;
e. accentuarea poziţiei de „arc” de aruncare, obţinute în urma depăsirii obiectului de aruncare;
f. angrenarea succesivă a maselor musculare (întro anumită succesiune de timp si intensitate)
în
efortul de aruncare, de la grupele musculare mici la cele mari;
g. dezvoltarea calităţilor biomotrice implicate în aruncare.
Recuperarea kinetică a sportivului se realizează identic cu cea din traumatologia omului
de rând, doar că se ţine cont de capacitatea crescută de efort a organismului acestuia şi
necesitatea revenirii în activitatea competiţională. Ca atare recuperarea kinetică implică volum,
intensitate, complexitate mai mare a mijloacelor utilizate şi bineînţeles personalizarea
programelor kinetice.
In atletism domină afecţiunile musculare, ligamentare, tendinoase, a fasciilor şi
aponevrozelor (entezite, miozite, bursite, sinovite, tendinite, rupturi musculare şi tendinoase),
uzura articulară (cotul aruncătorului de suliţă, epicondilită tip atletic), chiar fracturile de stress,
finalizându-se cu artroze cronice reumatismale.
Patologia traumatică la sportivi poate fi sistematizată:
• Leziuni microtraumatice (distrofice) – sunt traumatisme de intensitate minoră, dar
permanent repetate în cadrul unor mişcări monotipe specifice probei sportive, produc
modificări de tip distrofic, putând genera astfel substratul microscopic al unor leziuni
macrotraumatice secundare (miozite, mioentezite, tendinite, tenosinovite, sinovite, bursite,
periostite, epifizite, apofizite, capsulite, periartrite).
• Leziuni macrotraumatice – sunt leziuni traumatice pure acute şi cronice, consecinţă
directă a microtraumatismelor repetate, pe de o parte, cronicizarea celor acute (insuficient,
superficial şi necalificat tratate, refacere incorectă, reluare prematură a activităţii sportive), pe
de altă parte, instalarea bruscă şi precisă, într-un anumit moment al probei sau
antrenamentului agentului traumatic intern sau extern. Acestea pot fi axiale, interesând capul
(craniocerebrale), trunchiul (toracice, abdominale, dorsolombare) sau radiale, interesând
membrele si centurile.
Cauzele care produc accidentele prin traumatisme ale aparatului locomotor cuprind două grupe
etiologice princiupale: extrinseci – care fac parte din cadrul traumatologiei pure şi intrinseci – în
care sunt înglobate leziuni specifice din sport ce nu necesită nici o intervenţie din exterior.
Efectuarea exercitiilor cu două mâini sau cu o mână, din diferite poziţii, sunt:
- executarea aruncărilor cu două mâini facilitează formarea unor deprinderi de aruncare, si
reduce timpul necesar formării acestora;
3
- prin acţionarea simultană a ambelor braţe asupra obiectului de aruncat, efortul muscular
necesar acestor activităţi este mai scăzut;
- în cazul aruncărilor efectuate cu două mâini, efortul muscular este preluat de mai multe grupe
musculare, usurând perfecţionarea acestora;
- prin aruncările efectuate din diferite poziţii, cu o mână sau cu două mâini, se poate acţiona
direct asupra acelor grupe musculare sau articulaţii care au implicarea cea mai eficientă în
efortul de aruncare;
- folosirea acestor demersuri metodice înlesnesc formarea priceperilor motrice complexe
privind nivelul, intensitatea si caracteristicile efortului neuro-muscular necesare efectuării
aruncării;
- se constituie în modalităţi de învăţare, consolidare si perfecţionare cu adresă directă a tehnicii
probelor de aruncări;
- datorită caracteristicilor probelor de aruncări, fazele aruncărilor pot fi executate pe secvenţe:
de pe loc:
doar efortul final;
cu simularea elanului, urmat de oprirea înaintea efortului final;
elan, oprire si continuarea aruncării;
elan, oprire înaintea efortului final, revenire si
reluarea aruncării, etc.
Tipuri de exercitii:
Exercitiile din scoala aruncării tip împingere se efectuează cu mingi medicinale de 2kg, 3kg,
4kg.
▪ Aruncarea tip azvârlire presupune o traŃiune liniară, dinapoi-înainte si de jos în sus. sulita si
mingea de oină se eliberează prin azvârlire.
- aruncări de pe loc cu mingea medicinală din: stând (depărtat, cu un picior înainte, înainte cu
latura opusă bratului de aruncare), pe un genunchi, pe genunchi, asezat, culcat dorsal- cu
ambele brate si cu un brat;
- aruncări din deplasare cu 2 sau 3 pasi de mers/alergare cu ambele brate si cu un brat;
4
5
6