Sunteți pe pagina 1din 6

Observarea tegumentelor si mucoaselor bolnavului

OBSERVAREA TEGUMENTELOR SI MUCOASELOR BOLNAVULUI

Scop: recunoasterea si descoperirea unor manifestari patologice la nivelul tegumentelor


dintr-o regiune sau alta a corpului. Acestea aduse la cunostinta medicului permit stabilirea
diagnosticului si prevenirea complicatiilor.

 
          Regiun
ile ventrale
ale corpului

uman                                            Regiunile dorsale ale corpului uman

Elemente de observatie:

a)              Transpiratie – proces fiziologic de umezire a pielii, prin care organismul pierde


caldura. In cantitate excesiva are semnificatie patologica si poate conduce la deshidratarea
organismului.

- Transpiratia palmelor si plantelor (boala Basedow); generalizata; continua; periodica (cazul


febrei intermitente sau la sfarsitul unei febre continue – criza pneumonica).

b)                        Culoarea tegumentelor. Aspectul si culoarea tegumentelor pot fi:


- paloare (decolorare) permanenta (in caz de anemie); paloare instalata brusc (hemoragii, colaps,
soc iminent);

- cianoza sau coloratie albastruie a tegumentelor si a mucoaselor (in afectiuni ale aparatului


respirator, circulator si unele boli cardiace congenitale): discreta (lobul urechilor, extremitatile
degetelor); foarte intensa (la nas, buze, ochi); foarte intensa (toata fata, limba);

- roseata pielii apare in emotii, in cursului efortului fizic, febra, in unele afectiuni hemoragice;

- coloratia galbena a tegumentelor (in icter, in urma consumarii unor medicamente  - atebrina,
acid picric etc. sau poate semnala aparitia unei boli infectioase); culoarea „galbena ca paiul”
(cancer si anemie pernicioasa);

- bronzata („boala lui Addison”);

- bruna (in ciroza hepatica);

- cenusie-murdara (supuratii pulmonare cronice).

c)                         Edemul – acumularea de lichid seros in tesuturi, se manifesta prin: cresterea


in volum a regiunii edematiate; pielea devina palida, lucioasa si stravezie; stergerea cutelor
naturale; pierderea elasticitatii tesutului edematiat (pastreaza urma presiunii digitale = semnul
„godeului”).

Observarea, masurarea si notarea diurezei


OBSERVAREA, MASURAREA SI NOTAREA  DIUREZEI

Diureza – procesul de formare si eliminare a urinei din organism timp de 24 de ore.

Urina – lichidul format de rinichi prin filtrarea sangelui, in care sunt eliminate
substantele rezultate din metabolismul intermediar proteic, inutile si toxice pentru organism si
excretat de aparatul renal. Tulburarile metabolismului intermediar influenteaza cantitatea si
calitatea (compozitia) urinei eliminate.

Mictiune – actul fiziologic, constient, de eliminare a urinei.

Scop: obtinerea de informatii privind starea morfofunctionala a aparatului urinar si a


intregului organism, cantitatea si calitatea urinei furnizand date importante pentru stabilirea
diagnosticului, prognosticului, urmarirea evolutiei bolilor dar si in stabilirea bilantului nutritiv in
bolile metabolice.

Materiale necesare: vase cilindrice gradate cu gat larg sau borcane de 2-4 l gradate;

- foaie de temperatura; creion sau pix (culoare albastra).

Etape de executie:

I. Observarea diurezei

- Se va observa ritmul mictiunilor:

1.               normal – 5-6/24 ore la barbati; 4-5/24 ore la femei;

2.               patologic  – ritm crescut (polakiurie); mai mult noaptea (nicturie).

- Se vor observa tulburarile de mictiune:

3.               polakiurie – mictiuni frecvente, cu cantitati mici;

4.               ischiurie sau retentie de urina – imposibilitatea de a urina;

5.               disurie –  eliminarea urinei cu dificultate si dureri;

6.               enurezis – pierderea involuntara de urina in timpul noptii;

7.               nicturie – egalarea sau inversarea raportului dintre numarul mictiunilor si


cantitatea de urina emisa noaptea fata de cea emisa in cursul zilei.

II. Masurarea diurezei


a)               Pregatirea materialelor:

- Se curata riguros vasele cilindrice, gradate, se clatesc cu apa distilata pentru a nu se modifica
compozitia urinei si se acopera.

- Recipientele vor fi etichetate (numele bolnavului, nr. salon si pat).

b)               Pregatirea bolnavului:

- Se educa bolnavul sa urineze numai in urinar.

Efectuarea tehnicii:

- Spalarea mainilor.

- Colectarea dupa un orar fix, valabil pentru toti bolnavii sectiei.

- Se invita bolnavul sa urineze si se arunca produsul acestei emisii la ora 8 dimineata.

- Se colecteaza in vasele gradate toate urinele emise pana a doua zi la ora 8, adaugandu-se si
urina acestei emisii.

- Se citeste gradatia care indica urina emisa in 24 ore.

- Spalarea mainilor.

III. Notarea diurezei

c)               Notarea cifrica:

- Se noteaza cifric in „Carnetul de observatii medicale independente”, in fiecare dimineata


(numele bolnavului, nr. patului, data si cantitatea de urina eliminata in 24 de ore.

d)               Notarea grafica:

- Pentru fiecare linie orizontala a foii de temperatura se socotesc 100 ml urina.

- Se noteaza grafic cu creion albastru, sub forma unei coloane ce are hasurata numai partea
superioara ce corespunde cantitatii de urina a zilei respective.

e)               Reorganizarea locului de munca:

- Vasele in care se face colectarea urinei pe timp de 24 de ore se depoziteaza in incaperi


racoroase, pentru a se preveni descompunerea urinei.
- La urina colectata se adauga cateva cristale de timol care impiedica procesele de fermentatie
fara sa modifice reactiile chimice.

f)                Interpretarea rezultatelor:

- Valori fiziologice normale ale volumului de urina:

femei = 1000-1400 ml/24 h;

barbati = 1200-1800 ml/24 h.

- Valori patologice:

poliurie = peste  3000 ml/24 h;

oligurie = sub 1000 ml/24h;

anurie = absenta urinei in vezica.

Observarea calitatii urinei:

1.     culoare: normal

- galben deschisa = urina diluata;

- brun inchisa = urina concentrata;

Patologic:

- brun inchisa si spuma (icter);

- rosie deschisa pana la rosie bruna = urina cu sange (hematurie);

Fiziologic:

- albastru-verde = tratament cu albastru de metilen;

- cafeniu-rosu-brun-negru = tratament cu chinina sau acid salicilic.

2.     miros: caracteristic; amoniacal (in fermentatia alcalina intravezicala); aromatic, de


fructe in diabet.

3.     aspect: normal = clar, transparent;

- patologic = tulbure (saruri, puroi, microbi, calculi).