Sunteți pe pagina 1din 4

Anul

II de studiu
Disciplina: Drept internațional public I
Titular curs: conf. univ. dr. Roxana-Mariana Popescu
2020-2021

Sinteze curs 12
Data: 6 ianuarie 2021

DREPTUL TRATATELOR (II)


1. Rezervele de la tratate
2. Aplicarea tratatelor în spațiu și timp

1. REZERVELE LA TRATATE

Convenția de la Viena cu privire la dreptul tratatelor (1969):


- un stat în momentul în care semnează, ratifică, acceptă, aprobă un tratat sau aderă la
el, poate formula o rezervă, cu condiția ca: rezerva să nu fie interzisă de tratat; tratatul să nu
dispună că pot fi făcute numai anumite rezerve printre care nu figurează rezerva respectivă sau
rezerva să nu fie incompatibila cu obiectul și scopul tratatului:
- rezervă = declarație unilaterală, oricare ar fi conținutul sau denumirea sa, făcută de un
stat atunci când semnează, acceptă sau aprobă un tratat, ori aderă la acesta, prin care își
manifestă intenția de a exclude sau modifica efectul juridic al unor dispoziții din tratat cu
privire la aplicarea lor față de statul respectiv.
Acceptarea rezervelor și obiecțiunilor la rezerve
- o rezervă autorizată în mod expres de un tratat nu are nevoie să fie acceptată ulterior
de celelalte state contractante, afară numai dacă tratatul prevede aceasta;
- când, din numărul restrâns al statelor care au participat la negociere, precum și din
obiectul și scopul tratatului rezultă că aplicarea tratatului în întregul său între toate părțile este
o condiție esențiala a consimțământului fiecăreia dintre ele de a fi legate prin tratat, rezerva
trebuie să fie acceptată de toate părțile;
- dacă tratatul nu prevede altfel:
a) acceptarea unei rezerve de către alt stat contractant face că statul autor al rezervei să
devină parte la tratat față de acest stat dacă tratatul este în vigoare sau atunci când el intra în
vigoare față de aceste state;
b) obiecțiunea făcută la o rezervă de către un alt stat contractant nu împiedică intrarea
în vigoare a tratatului între statul care a formulat obiecțiunea și statul autor al rezervei, afară
numai dacă statul care a formulat obiecțiunea și-a exprimat în mod clar intenția în mod contrar;

1
Anul II de studiu
Disciplina: Drept internațional public I
Titular curs: conf. univ. dr. Roxana-Mariana Popescu
2020-2021

c) un act exprimând consimțământul unui stat de a fi legat prin tratat și care conține o
rezervă produce efecte din momentul în care cel puțin un alt stat contractant a acceptat rezerva.
- dacă tratatul nu dispune altfel, o rezervă este considerată a fi fost acceptată de un stat
dacă acesta nu a formulat vreo obiecțiune la rezerva până la expirarea a douăsprezece luni de
la data la care și-a exprimat consimțământul de a fi legat prin tratat, dacă aceasta dată este
posterioară.
Efectele juridice ale rezervelor și ale obiecțiunilor la rezerve
- o rezervă stabilită față de o altă parte:
a) modifică pentru statul autor al rezervei în relațiile sale cu cealaltă parte dispozițiile
din tratat la care se referă rezerva, în măsura prevăzută în această rezervă și
b) modifică aceste dispoziții în aceeași măsură față de cealaltă parte în relațiile sale cu
statul autor al rezervei.
- rezerva nu modifică dispozițiile tratatului față de celelalte părți în raporturile lor inter
se;
- când un stat care a formulat o obiecțiune împotriva unei rezerve nu s-a opus intrării în
vigoare a tratatului între el și statul autor al rezervei, dispozițiile la care se referă rezerva nu se
aplică între cele două state în măsura prevăzută de rezervă.
Retragerea rezervelor și obiecțiunilor la rezerve
- dacă tratatul nu dispune altfel, o rezervă poate oricând să fie retrasă fără a fi nevoie de
consimțământul statului care a acceptat rezerva pentru retragerea ei;
- dacă tratatul nu dispune altfel, o obiecțiune la o rezervă poate fi retrasă oricând;
- dacă tratatul nu dispune altfel sau dacă nu s-a convenit în alt fel:
a) retragerea unei rezerve nu produce efecte față de alt stat contractant decât de la data
primirii notificării ei de către acest stat;
b) retragerea unei obiecțiuni la o rezervă nu produce efecte decât de la data la care statul
autor al rezervei a primit notificarea acestei retrageri.

2. APLICAREA TRATATELOR ÎN SPAȚIU ȘI TIMP

Convenția de la Viena cu privire la dreptul tratatelor (1969):


Intrarea în vigoare
- un tratat intră în vigoare la data și după modalitățile ce s-au fixat prin dispozițiile sale
sau prin acord între statele care au participat la negociere. În lipsa unor astfel de dispoziții sau

2
Anul II de studiu
Disciplina: Drept internațional public I
Titular curs: conf. univ. dr. Roxana-Mariana Popescu
2020-2021

a unui asemenea acord, un tratat intra în vigoare de îndată ce consimțământul de a fi legat prin
tratat a fost stabilit pentru toate statele care au participat la negociere;
- când consimțământul unui stat de a fi legat printr-un tratat este stabilit la o dată
posterioară intrării în vigoare a zisului tratat, acesta, dacă nu dispune altfel, intră în vigoare față
de acest stat la acea dată;
Aplicarea provizorie
- un tratat sau o parte a unui tratat se aplică în mod provizoriu până la intrarea sa în
vigoare:
a) dacă tratatul însuși dispune astfel sau
b) dacă statele care au participat la negociere conveniseră astfel, într-un alt mod;
- dacă tratatul nu dispune altfel sau dacă statele care au participat la negociere nu au
convenit altfel, aplicarea provizorie a unui tratat sau a unei părți dintr-un tratat față de un stat
încetează, dacă acest stat notifică celorlalte state între care tratatul este aplicat provizoriu
intenția sa de a nu deveni parte la tratat.
Neretroactivitatea tratatelor
Dacă din cuprinsul tratatului nu reiese o intenție diferită sau dacă aceasta nu este
stabilită pe altă cale, dispozițiile unui tratat nu leagă o parte în ce privește un act sau fapt
anterior datei intrării în vigoare a acestui tratat față de aceasta parte sau în ce privește o situație
care încetase să existe la acea data.
Aplicarea teritorială a tratatelor
- dacă din cuprinsul tratatului nu reiese o intenție diferită sau dacă aceasta nu este
stabilită pe altă cale, un tratat leagă pe fiecare din parți cu privire la întregul său teritoriu.
Aplicarea tratatelor succesive purtând asupra aceleiași materii
- când un tratat precizează că este subordonat unui tratat anterior sau posterior sau ca
nu trebuie considerat ca fiind incompatibil cu celălalt tratat, dispozițiile acestuia se vor aplica
cu precădere;
- când toate părțile la tratatul anterior sunt de asemenea părți la tratatul posterior, fără
ca cel anterior să fie expirat sau ca aplicarea sa fi fost suspendată, tratatul anterior nu se aplică
decât în măsura în care dispozițiile sale sunt compatibile cu cele ale tratatului posterior;
- când părțile la tratatul anterior nu sunt toate părți la tratatul posterior:
a) în relațiile dintre statele care sunt părți la ambele tratate, regula aplicabilă este cea
din cazul în care toate părțile la tratatul anterior sunt de asemenea părți la tratatul posterior;

3
Anul II de studiu
Disciplina: Drept internațional public I
Titular curs: conf. univ. dr. Roxana-Mariana Popescu
2020-2021

b) în relațiile dintre un stat parte la cele doua tratate și un stat parte la numai unul din
aceste tratate, tratatul la care ambele state sunt părți reglementează drepturile și obligațiile lor
reciproce.

Pentru completarea informațiilor, poate fi studiată una din următoarele lucrări:


1. Raluca Miga Beșteliu, Drept internațional public, vol. I, Ediția 3, Editura C.H.Beck,
București, 2014, pag. 114-119.
2. Adrian Năstase, Bogdan Aurescu, Drept internațional public. Sinteze, Ediția 9,
Editura C.H. Beck, București, 2018, pag. 268-271.