S3 Bazele biologice ale psihiatriei.

Genetica psihiatrică

Mai mulţi filozofi şi psihiatrii au privit comportamentul şi emoţiile ca un rezultat al minţii = un întreg
mai complex decât părţile sale componente Þ comportamentul nu va fi niciodată înţeles în termenii
simplişti ai interacţiunilor biochimice.
Tulburările psihiatrice cu cea mai consistentă şi vastă bază genetică sunt Boala Alzheimer pentru
care 4 locusuri au fost asociate cu risc semnificativ crescut şi Boala Huntington pentru care riscul este
complet asociat cu o mutaţie într-o singură gena dominanta.

Bazele Biologie Moleculare

Dogma centrală a biologiei moleculare este „ADN-ul face ARNmesager iar ARNm-ul face proteine".
ADN-ul este un cod genetic format dintr-o înşiruire de nucleotide (baze) (Adenină - A, citozină -C,
guanină - G, timină - T) legate covalent în serie (formează molecule foarte lungi) formând cele două
lanţuri helicoidale ale ADN-ului.
Genele, parte a ADN-ului, formate din o serie de codoni: triplete de nucleotide ce determină / codează
o secvenţă specifică de amino acizi = „pietre de construcţie” pentru sinteza proteinelor. ADN-ul este
amplasat în nucleul celulei, unde serveşte ca şablon pentru formarea ARNmesager prin procesul de
transcripţie prin care ARNm este asamblat pas cu pas pe baza unui algoritm al complementarităţii
nucleotidelor (rA cu T, rC cu G, rG cu C şi rU cu A). ARNm este astfel extensie a secvenţelor care
codifică proteine (exoni) cu cea a secvenţelor care nu codifica proteine (introni). Curând după ce ARNm
este transcris de pe ADN, acesta se deplasează în interiorul citoplasmei la RIBOZOMI de care se leagă,
aceştia citesc tripletele de codoni şi asamblează o anumită secvenţă de amino acizi (sunt 20 de AA
esenţiali) formând proteine specifice - proces numit translaţie. În principal în raport cu secvenţa de AA,
proteinele se plicaturează în molecule tridimensionale ce interacţionează specific cu alte proteine,
carbohidraţi, acizi nucleici şi lipide pentru a realiza funcţiile celulei.
Materialul genetic uman este format din 3 miliarde de nucleotide din ADN, care în timpul diviziunii
celulare se divizează în unităţi de 60 milioane numiţi cromozomi. Există 23 perechi de cromozomi. O
genă cuprinde între 1 0.000 şi 2 milioane de nucleotide. Sunt aproximativ între 80.000 şi 100.000 de
gene distincte. Situs-ul de pe cromozomi unde este localizată gena se numeşte locus.
Cercetări intense sunt în desfăşurare pentru a identifica acele gene care când sunt modificate pot
cauza boli psihice precum şi acelea care determină un comportament şi răspuns normal.

Premizele geneticii comportamentului

Multe tulburări psihice majore şi-au demonstrat predispoziţia ereditară.
Studiile genetice pentru ereditate sunt: 1 )studii genealogice – pedigriu; 2) studii pe gemeni; 3) studii
pe adopţii şi 4) studii citogenetice (se vizualizează cromozomii).
În cazul schizofreniei: studiile pe rudele de gradul I au indicat o prevalenta de 10% adică un risc de
10x mai mare decât în populaţia generală (în care prevalenţa Sx este de 1 %). Studiile pe monozigoţi au
arătat o rata de concordanta de 50%.
În, cazul tulburării bipolare: riscul la rudele de gradul I de 8 – 18x mai mare decât în populaţia
generală şi o rată de concordanţă la monozigoţi între 33 şi 90%.
În tulburarea Tourette: ereditate la 90% (au avut în arborele genealogic) cu o penetranţă la ♂ de 99%
şi la ♀ de,70%.
O altă boală cu model genetic în medicină este siclemia (anemie): o mutaţie într-un singur punct în
gena β-globinei cauzează boala prin formarea doar ½ de hemoglobina Þ eritrocite în formă de „seceră”.
Cu toate acestea există, o varietate fenotipică a manifestărilor clinice de la forme asimptomatice până la
forme severe cu deces prematur. Acest lucru demonstrează că variabilitatea clinică este introdusă de
gene modificatoare care codează proteine cu care interacţionează proteinele aberante.
Trăsăturile sunt caracteristici clinice definite cum ar fi crizele siclemice sau ochii albaştrii. Unele
trăsături sunt determinate de o singură genă în timp ce altele sunt produsul interacţiunii a sute de gene.
Mapping-ul genetic implică în principal corelarea transmiterii trăsăturii cu transmiterea unor markeri
moleculari distribuiţi în întreg materialul genetic animal. Această metodă este denumită analiză linkage
sau cloning poziţional.
Caracteristicile determinate de gene singulare, recunosc trei patern-uri obişnuite de transmitere:
1. transmitere dominant autozomală – este suficient ca numai una din cele două gene alele să
sufere mutaţie pentru a transmite trăsătura. Un părinte cu o alele cu mutaţie dominantă are 50%
şansa să transmită copilului trăsătura.
2. transmitere recesiv autozomală – trăsătura poate fi transmisă numai dacă ambele alele au suferit
mutaţia. Astfel un părinte cu o trăsătură recesiv autozomală poate transmite copilului trăsătura
numai dacă celălalt părinte îi transmite de asemenea gena mutantă.
3. transmiterea recesiv x-linkată – gena care a suferit mutaţia este situată pe cromozomul x
nepereche al bărbaţilor pe când femeile sunt doar purtătoare (de ex. hemofilia).
În psihiatrie cel mai mare obstacol în procesul de atribuire a trăsăturilor de comportament la o genă
specifică este definirea clinica riguroasă a trăsăturilor psihiatrice. Chiar dacă DSM-IV oferă o
categorizare foarte exactă a celor mai multe tulburări psihiatrice este foarte probabil ca sub aceeaşi
etichetă diagnostică să existe o populaţie genetic heterogenă. Situaţia este şi mai mult complicată de
lipsa criteriilor de validare externă!!! În final, determinismul multigenic al comportamentului complică
lucrurile în mod exponenţial.
Astfel chiar boala evident genetică Tourette are un determinism multigenic. Sunt în desfăşurare
studiile care urmăresc genele ce codează componentele mecanismului dopaminergic!!!
Anxietatea ca trăsătură de personalitate a fost asociată cu o variantă genetică a genei ce codează
moleculele transportoare ale serotoninei în sensul că au fost descrise modificări ale numărului acestor
transportori ai serotoninei din membrana presinaptică a neuronilor serotoninergici.
Studiu pe 22 pedigriuri indică că un risc crescut pentru tulburarea bipolară a fost identificat pe
cromozomul 18.
Persoanele cu schizofrenie au dificultăţi în procesarea auditivă în aceea de a filtra informaţiile
relevante. Un studiu de cloning poziţional a indicat un locus pe cromozomul 15 ce codează receptorul
α7 nicotinic al acetilcolinei ce pare a fi responsabil de anomaliile de procesare auditivă la mai multe rude
de gradul I ale pacienţilor cu Sx.
Studii pe 256 familii de Irlandezi cu incidenţă crescută a schizofreniei au găsit 2 loci, plasaţi pe
cromozomul 8 respectiv cromozomul 6, fiecare fiind responsabil pentru o vulnerabilitate pentru Sx de
10 respectiv 30%.
Cea mai studiata rămâne Boala Alzheimer!!!
În timp ce în îmbătrânirea normală se produce o reducere a volumului neuronal fără moarte
neuronală, în Alzheimer este tipică moartea neuronilor. Un studiu care a corelat stilul de scris din
tinereţe cu incidenţa Alzheimer la 70 de ani a arătat o corelaţie pozitivă între cei cu stil simplist de scris
şi incidenţa bolii Alzheimer Þ probabil o combinaţie de leziuni determinate genetic cu cele dobândite la
nivelul neuronilor.
10% din cazurile de Alzheimer sunt ereditare iar 90% sunt sporadice.
4 locusuri genetice au fost asociate cu riscul crescut de boala Alzheimer:
- din cazurile ereditare 70 - 80% atribuibile mutaţilor în gena presenilinei 1 aflată pe
cromozomul 14, ce cauzează debutul simptomatologiei la 40 - 50 de ani.
- alte 20 - 30 % atribuibile mutaţilor în gena asociată care codează presenilina 2 de pe
cromozomul 1 cu debut la 50 de ani.
- restul de 2 - 3% atribuibile mutaţilor genei proteinei precursoare de β-amiloid, localizată pe
cromozomul 21 cu debut la 50 de ani.
 - apolipoproteina E (apo e) protejează proteina tau (t) de fosforilare şi transformare a acesteia
în ghemuri neurofibrilare. Pe cromozomul 19 sunt trei alele. Prezenţa alelelor pentru e3/e4 şi
e4/e4 care justifică un risc de 10 până la 50% pentru boala Alzheimer sporadică cu debut la
60 de ani.

Schizofrenie: in perechile discordante, congeamanul neschizofren – exceptional indemn psihic,

prezinta: structura schizotipala, tulburari de adaptare sociala, tulburare nevrotiforma
- caracteristici premorbide: congeamanul care va deveni bolnav: mai mic in greutate, se
dezvolta mai anevoios, mai protejat de mama → supraprotectie, initiativa mai scazuta.
Grad de morbiditate in populatia generala: 1%; pt. rudele de grad II 1-8%; gr. I 5-16%; pt. copii
din ambii parinti afectati 40-68%.
Tulburarile de personalitate (psihopatii): tulburarea de personalitate apare de 5 ori mai frecvent la
rudele biologice decat la cele adoptive; mai frecvent la barbati.
Alcoolismul: - riscul pentru alcoolism 30% fii si 0% fiicele alcoolicilor barbati; pentru probanzii
femei: risc identic pentru fete si 5% pt. baieti.
- alcoolismul feminin mai putin genetic

S3 Bazele biologice ale psihiatriei: genetica si psihiatria

Genetica populatiei foloseste proprietatile matematice ale transmiterii genetice in familii si populatii.
Studiile populationale: prevalenta si incidenta bolilor mintale derivate din studii bazate pe comunitati au
importante implicatii stiintifice si de sanatate. Variatiile in acestea pot da indicii asupra cauzelor si pot fi
folosite ca aprecieri de baza pentru rezultate comparative in studii genetice familiale.
1. studiile familiale – arata daca o boala/trasatura psihica prezinta agregare familiala si care
este dimensiunea ei; compara frecventa unei boli la rudele probanzilor (cazurile afectate)
cu frecventa ei in esantioanele de control (indivizi din populatia generala extrasi la
intamplare, rude ale indivizilor normali sau ale unor indivizi afectati de alta boala).
metode de investigatie:
a) metoda istoricului familial = datele sunt obtinute direct de la proband sau rudele lui
(informanzi). Este aplicabila doar pentru tulburarile psihice majore nu si pentru alte trasaturi (ex
QI unde e necesara masurarea directa). Datele obtinute pot subestima frecventa psihopatologiei
familiale.
b) Metoda studiului familial – investigatie directa prin interviu clinic (sstructurat sau
semistructurat) sau alta metoda de investigare a tuturor membrilor familiei disponibili; este o
metoda de preferat.
Unele boli se manifesta la varste diferite, de aceea se folosesc metode de corectie. Corectia se face
prin determinarea riscului morbid (RM)sau de recurenta =
Nr de rude afectate vreodata in cursul vietii ;
Nr total de rude
Rezulta o subestimare a frecventei bolii daca nu e corectata pentru varsta. Corectia varstei tine cont
de faptul ca unii indivizi considerati acum neafectati vor dezvolta boala mai tarziu, in timp.
Metode de corectie utilizate: Weinberg, Kaplan-Marer, Stömrere, Slater, etc.
O forma particulara de investigatie pornind de la datele familiale este distributia cazurilor ancestrale
= se cauta descendentii afectati atat unilineal (pe o singura linie – materna sau paterna ) cat si
bilineal. Raportul unilineal/bilineal: < 2/1 pledeaza pentru poligenie, >2/1 pledeaza pentru
interventia unei gene majore.
 2. Studiul gemenilor
- Gemenii monozigoti au zestre genetica comuna 100%, deci orice deosebire rezulta din actiunea
mediului pre sau postnatal. In consecinta, orice <100% concordanta exclude factori genetici ca
determinanti.
- Gemenii dizigoti au in comun doar 50% din gene
Determinarea tipurilor de gemeni se face prin:
- determinarea antigenilor sanguini
- determ. HLA
- determ. Tipurilor enzimatice
- proba suprema – transplant de piele de la unul la celalalt
Critici ale studiului gemenilor:
- ereditatea extracromozomiala (dovedita la unele b. neurologice)
- conditiile intrauterine inegale (de ex. irigarea sanguina) determina potentialitati postnatale inegale
- tendinta la asemanare datorita ambientului comun
- cresterea predispozitiei la unele tulb psihice (confuzia de identitate), conceptie falsa, ptr ca gemenii
monozigoti au o relatie …

3. Studiul de adoptiune
- diferentiaza mai clar efectul mediului familial de efectul genetic
- aduce informatii despre riscul aparitiei unei trasaturi patologice la copiii crescuti de parinti biologici
in comparatie cu cei adoptati
exista 3 studii:
a) daca adoptatul si parintele biologic au aceeasi trasatura patologica – are
determinism genetic
b) daca adoptatul si adoptorul au aceesi trasatura patologica – are determinism
mezologic
c) daca adoptatul, adoptorul si parintele biologic au aceesi trasatura - efect aditiv
genetic si mezologic (ca in cazul criminalitatii)

4. studiul de risc
- au ca obiectiv descoperirea precursorilor bolilor psihice ale varstei adulte
- presupune investigatia descendentilor din parinti cu o anumita boala in comparatie cu descendentii
parintilor neafectati.

5. studiul de linkage
linkage = 2 gene se afla in starnsa proximitate pe acelasi cromozom si sunt cu dificultate despartite prin
crossing-over; in cursul fragmentarii filamentului cromatidian rezulta ca cele doua fenotipuri corolare se
vor transmite impreuna;
Fenotip = ansamblul trasaturilor unui individ la nivelul aparentei sale dar si al structurilor
morfofunctionale interne; rezulta din interactiuneagenotipului cu mediul sau e determinat aproape
integral de structura genotipului
Genotip = constitutia genica a unui individ in ansamblu sau doar pentru o anumita trasatura.
Metode de linkage – tehnica genelor candidat
- tehnica investigarii intregului genom
studiile de linkage utilizeaza familii cu afectare multipla si presupun cunoasterea prealabila a modelului
de transmitere genetica.

6. determinari enzimatice
- se fac in cazul unor def. endofenotipic
- efectuarea la probanzi si parintii lor: a) determinari enzimatice; b)ale diferitelor componente
metabolice; c) probe de corectie incrucisata; d) culturi celulare studiate cu substante marcate
radioactiv etc.

7. determinarea cariotipului
- folosirea tehnicilor de bandare care pot preciza segmentele implicate in remanieri morfologice sau ce
parti ale cromozomilor sunt in plus sau minus
- tehnicile recente au rezolutie foarte ridicata

8. metode de asociere
- compararea celor afectati neinruditi cu cei neafectati si neinruditi din populatia generala
- o gena e considerata asociata cu o boala daca apare la cei afectati mai frecvent decat la cei neafectati
- are avantajul ca nu necesita cunoasterea prealabila a modului de transmitere a bolii
- eficiente in detectarea oligogenelor (cu contributie mica)

Genetica bolii bipolare

Studii - familiale: raport egal intre sexe / usor si nesemnificativ crescut pt sexul F
- pe gemeni: concordanta este 79% la gemenii MZ si 19% la gemenii DZ, variabile in functie de
studii
- de adoptiune: depresia unipolara de 8 ori mai frecventa la rudele biologice ale probanzilor
bipolari adoptati decat la rudele de adoptiune
Tulburari psihice cu frecventa crescuta la copiii bipolarilor:
- depresia unipolara minora/majora
- sdr. hiperkinetic
- tulb anxioase
- tulb.de comportament
modele de transmitere genetica a bolii bipolare:

1) modelul x dependent: incriminat datorita aparentului exces de femei afectate, predependentei

rudelor afectate pe linie materna, absentei transmiterii tata-fiu in studiile mai vechi.
b. bipolara – cu transmitere x dependenta – debut precoce aprox 25 ani
- alte moduri de transmitere – debut mai tardiv aprox 35 ani
25% di barbatii bipolari si 40% din femeile bipolare au transmitere x dependenta

2) transmiterea autosomala
- sustinuta de studii de linkage si de asociere
- asocierea tulb. Bipolare cu diferiti autosomi: perechile 4, 5, 12, 18, 21

3) modele de praguri cu predispozitie continua:

- predispozitia pentru boala e variabila cu dispozitie gaussiana intr-o populatie iar boala se manifesta
numai la cei care la un anumit moment al vietii depasesc acest prag
- modelele moderne includ in determinismul bolii atat factori genetici (gena majora, efecte poligenice)
cat si efecte de mediu - modelele devin multifactorial-poligenice
unele studii (Angst 1995, Gershen 1987) au notat ca prevalenta de-a lungul vietii a tulb. Bipolare si
schizoafective este mai crescuta in generatiile mai tinere iar varsta de debut descreste, explicatia fiind ca
adresabilitatea populatiei catre serviciile de psihiatrie creste iar pedopsihiatria a afacut progrese.
Fenomenul de imprinting = expresia diferentiata a materialului genetic la proband fie la nivel
cromozomial ie la nivel alelic in fnctie de partea parenter de origine. In imprinting, locusul genetic este
procesat diferit in meioza la barbati si femei, astfel incat rezulta diferite trasaturi de la trasmiterea
materna sau paterna. A fost ncriminat in transmiterea tulburarii bipolare, a schizofreniei.
- Clinic, probandul are particularitati ale tulburarii referitoare la varsta de debut, tabloul clinic,
severitate, risc de recurenta la rude
- Ar putea fi cauzat de gradul diferit de metilare al ADN in celulele sexuale masculine ori feminine.

Fenomenul de anticipatie genetica = scaderea varstei de debut si agravarea formei de boala in

transmiterea de la o generatie la alta
- Studii recente – exces de transmitere materna a tulb. Bipolare in familiile cu afectare multipla
- La nivel molecular – crs 18 implicat in transmiterea tulb bipolare si prezinta elem de imprinting
patern

Genetica depresiei unipolare

Depresia unipolara are o componenta genetica importanta atat forma majora cat si cea minora prezinta o
puternica agregare familiala, fiind mai frecventa la rudele depresivilor decat la ale celor normali
- Depresia minora de 2 ori mai frecventa la rudele depresivilor –> componenta genetica a depresiei
minore, insa ce se transmite in familie nu e predispozitia fata de o anumita forma de depresie ci
predispozitia pentru depresie, in general
- Raportul intre sexe este in favoarea femeilor 2:1, insa depresia majora este la fel de frecventa la
rudele de gr I ale probanzilor
- Factorii de mediu – responsabili pentru prevalenta crescuta a depresiei la femei
- Depresia minora e la fel de frecventa la B si F
- Riscul morbid - mai crescut pentru tulb depresiva la rudele depresivilor „endogeni” in comparatie cu
riscul pentru aceesi boala la rudele depresivilor reactori (nevrotici) => interactiune intre factori
genetici si cei de mediu. Varsta de debut a depresiei unipolare e dependenta de incarcatura familiala:
risc crescut pentru descendentii parintilor cu debut precoce (sub 30 ani)
Datorita predominarii femeilor cu depresie s-au cautata argumente pentru transmiterea x-dependenta dar
s-a dovedit ca aceasta nu corespunde decat unei parti din cazurile de boala, mai ales cand probandul e
bipolar.
Anumite evenimente stresante se asociaza cu debutul depresiei. Genele nu exercita un efect diferentiat
asupra simpt depresive in comparatie cu simpt anxioase; in schimb, factorii de mediu par sa influenteze
mai degraba simpt anxioase decat cele depresive.
Severitatea psihopatologiei descendentilor din parinti depresivi unipolari este mai crescuta cand depresia
parintelui este asociata cu simp anxioase pregnanate.

Genetica schizofreniei
- Aprox 60% din schizofreni nu au avut rude afectate de sch
- Studii recente au aratat o frecv crescuta a tulb de personalitate schizotipala la rudele de grd I
- Morbiditatea de-a lungul vietii ptr sch = 1% in populatia generala, oriunde
- Riscul de morbiditate a rudelor unui pacient cu sch scade odata cu cresterea gradului. Astfel: - fratii
– risc 8%
Parinti – risc 6%
Copiii – risc 13%
Verii primari – risc 2%
Frate geaman MZ – risc 48%
- Factorii etiologici incriminati: - factori de mediu non-genetici
-factori psihodinamici generati de parinti „schizofrenogeni”
-moduri de comunicare
-traumatisme perinatale
 -virusuri
a) studii pe gemeni – rata de concordanta 65%, 67% (1984); 48% MZ si 4% DZ (1991); 58% MZ
crescuti separat (1982)
b) studii de adoptiune: nr crescut de sch la descendentii parintilor sch in compartie cu cel al parintilor
non-sch
majoritatea copiilor sch au tatal afectat si au fost nascuti inaintea debutului bolii parentale => factorii de
mediu intrauterin nu pot fi hotaratori pentru etiologia sch
studiile pe copiii adoptati de parinti psihotici au aratat ca adoptatii cu parinti biologici sch au avut o rata
mai mare de boala, in timp ce adoptatii cu parinti biologici normali nu au prezentata aceste tulb
(Rosenthal; Wender 1974)
- S-au propus (Castle 1992) 3 tipologii de sch bazate pe varsta de debut si sexul pacientului: - tipul A –
neurodevelopmental: predomina B cu debut < 30 ani, istoric de sch, complicatii
obstetricale
- tipul B – paranoid; raport intre sexe aproape normal
- tipul C – schizoafectiv: predomina F, riscul familial pentru sch e scazut dar rudele au
risc morbid de tulb afective
Particularitati ale copiilor proveniti din sch:
- Procese cognitive: dificultati de constientizare, de formare a conceptelor, de planificare a
activitatilor, fluenta verbala scazuta, bizarerii de limbaj
- Trasaturi afective: reactivitate emotionala scazuta, retractie sociala
- Neurofiziologic: tulb ale miscarilor globilor oculari, de urmarire lenta a potentialelor evocate
- Neurologic: semne neurologice usoare
Copiii parintilor schizofreni au „un deficit neurointegrativ”, tulburari usoare de gandire formala,
discrepanta intre nivelul de dezvoltare al diferitelor functii cognitive, nivelul de inteligenta scazand pe
masura inaintarii in varsta, dezvoltarea emotionala si sociala caracterizata de raceala, rezonanata redusa,
indiferenta, instabilitate emotionala, impulsivitate, lipsa de initiativa.

Modele de transmitere genetica a schizofreniei

- Modele poligenice – cu praguri de predispozitie: boala se datoreaza mai multor gene cu efecte mici
situate in loci diferiti;
Aceste modele explica faptul ca riscul de recurenta la rudele de gr I al sch creste odata cu severitatea
bolii probandului in ipoteza ca severitatea crescuta e data de o incarcatura genetica mai mare
- Studii de linkage si de asociere – au aratat existenta catorva regiuni cromosomiale care determina
vulnerabilitatea ptr sch: -bratul scurt (p) crs 6
-bratul scurt crs 8
-bratul lung (q) crs 22
-a fost exclusa implicarea crs 5 si 11
- alte studii -> se presupune ca regiunea pseudo-autosomala a crs sexual ar putea contine gena sch;
aceasta ipotezaes bazeaza pe faptul ca atunci cand tatal e afectat, atunci copiii de acelasi sex sunt mai
afectati daca sunt pe crs Y = > baietii sunt mai afectati; daca mama e cu sch, copiii de ambele sexe sunt
in aceeasi masura afectati

Genetica tulburarilor anxioase

- Elucidarea mecanismelor genetice este diferita datorita contributiei individului in etiologia acestor
tulburari
- Epidemiologic – tulb de anxietate generalizata: 2,5 – 3,1% din pop generala adulta
- atacurile de panica: 1-2%
- tulb obsesiv-compulsiva: 2-3%
a) studiile pe gemeni
- diverse studii au aratat ca exista o rata de concordanta de 50% /80% ptr MZ, si de 2-3% /45% ptr DZ
pentru starile anxioase
- atacurile de panica sunt de 2 ori mai frecvente la MZ fata de DZ probanzilor cu atacuri de panica
- anxietatea generalizata – de 4 ori mai frecventa la MZ ca DZ probanzilor cu aceasta afectiune
- fobia simpla si sociala – prevalenta egala la MZ cu DZ => componenta genetica nu e importanta
- TOC – nu a relevat o componenta genetica
- tulb posttraumatica de stress – are o componenta genetica

b)studii familiale
1. anxietatea generalizata, atacurile de panica si fobiile: rudele probanzilor au o frecventa crescuta a
acestor boli, au si episoade depresive secundare; 60% din probanzi au o tulb de personalitate de tip
dependent
2. tulb obsesiv-compulsiva (TOC): rudele de gr I au o morbiditate psihiatrica semnificativa si de 2 ori
mai mare decat rudele celor normali; 2/3 din probanzi au o personalitate premorbida de tip obsesiv-
compulsiv
3. atacurile de panica si anxietatea generalizata: mai frecv la rudele de gr I => transmitere familiala
- diferente esmnificative intre sexe – numai la rudele probanzilor anxiosi
- comorbiditatea anxietatii cu tulb afective a aparut numai la rudele celor care au ambele tulburari
- toxicomanii la rudele probanzilor toxicomani+anxietate
- cresterea frecventei fobiei simple la rudele tuturor grupelor de probanzi, sprijinind ideea ca exista un
risc crescut ptr fobii la rudele diverselor categorii de bolnavi psihic, nu numai celor fobici si anxiosi

Analiza de segregare
Studiile au demonstrat ca:
a) Diateza alcoolismului se transmite independent de cea a anxietatii
b) Diateza anxietatii se transmite impreuna cu cea a depresiei
c) Efectele mediului comun asupra cotransmisiei nu au fost semnificative
d) Predispozitia pentru anxietate si depresie a fost atribuita si factorilor de mediu

Atacurile de panica au cea mai importanta componenta genetica exprimata prin agregare familiala si
transmitere parinte-copil.
- Sunt transmiteri autosomal dominante (AD), independent de tulburarea anxioasa generalizata
- Predispozitia pentru atacuri de panica e influentata de „nevrotism” ca trasatura de personalitate
- Atacurile de panica la o personalitate fara trasaturi nevrotice nu raspund la psihoterapie
- Determinismul genetic al atacurilor de panica este aditiv poligenic prin implicarea mai multor
cromosomi: - 1p si 20q au transmisie dominanta
- 7p, 17p, 18q, 20q, X – cu transmisie recesiva
- un rol important in etiologia atacurilor de panica il are gena receptorului serotoninei 5HT2A
- ptr tulburari anxioase in general, ponderea componentei genetice variaza nu numai in functie de tipuri
de tulburari ci si in functie de sex, fiind mai crescuta la femei

Genetica alcoolismului
Alcoolismul – frecventa la rasa alba 12% B si 2% F
- Studiile pe gemeni – concordanta de 56 – 71% ptr MZ si 20-32% ptr DZ
- Studiile familiale – rata la tatii probanzilor 27% iar mame 5%
- Predispozitia ptr alcoolism se suprapune partial cu predispozitia pentru alte boli psihice, astfel
alcoolismul e de 5 ori mai frecvent la B ca la F => o anumita specificitate a factorilor genetici
Rolul factorilor de mediu in alcoolism:
- Studii scandinave de adoptiune arata ca descendentii alcoolicilor au o raat crescuta de alcoolism,
indiferent daca sunt crescuti de parintii biologici sau adoptivi normali
- 2 tipuri de alcoolism:
Tipul I – asocierea factorilor de mediu + genetici
- Debut la varsta adulta, nu e insotit de comportament delincvent, afecteaza atat F cat si B
Tipul II – determinism genetic important
- Debut in adolescenta, insotit de comportament delincvent, transmitere tata-fiu predominenta

Cauzalitatea alcoolismului
- Sexul probandului – efect asupra mediului de transmitere: la B frecv transmitere recesiva, la F frecv
transmitere multifatoriala
- 2 studii (Gilligan 1997, Aston si Hill 1990) de analiza de segregare au demonstrat ca exista efect de
gena majora in transmiterea alcoolismului
- Descendentii probanzilor alcoolici au frecv modificari de comportament, impulsivitate, anxietate,
depresie, cosmaruri, performante scolare reduse; B au frecv ADHD, comportament antisocial, crize
de afect, iar F au frecv tulb anxioase si depresive
- Alcoolismul matern – poate duce la sdr. Alcoolic fetal, caract prin anomalii de dezvoltare
intrauterina, retard mintal, disfunctii neurologice, tulb de comportament, malformatii faciale si
genitale

Genetica autismului
- Studiile familiale si pe gemeni au demonstrat o puternica componenta genetica a autismului
- In pop generala – frecventa de 3-5/ 10000 de copii
- Risc de recurenta in familiile in care exista autisti: 3% in Europa, 6-8% in America
- Rata de recurenta 60% MZ si 0% DZ
Fenotipul afectat la rude include:
- Dificultati de comunicare: intarziere in dezvoltarea vorbrii, a cititului (de la 8 ani), tulb de articulare
(peste 5 ani)
- Dificultati sociale: deficit de afectiune, afectarea jocului social, dificultati in a lega prietenii, lipsa
prietenilor, comportament social inadecvat
- Comportamente stereotipe
Studii diverse au aratat ca:
- Rate crescute de – afectare a fuctiilor cognitive la rudele de gr I
-deficite de comunicare verbala, interactiune sociala, comportament
-depresie, fobie sociala la rudele de gr I

- Vulnerabilitate crescuta pentru boala psihica in familiile autistilor (datorat stresului de a avea un
copil autist)
- Modelul de transmitere – pare sa fie non-mendelian, marcat de heterogenitate genica
- Studii de linkage au aratat existenta unor regiuni ptr localizarea genelor ptr autism: 7q, crs 2, 3, 6,15,
18, 19, X
- Wassink 1999 – studiu care a aratat ca in 15% din cazurile de autism sunt implicate si anomalii
cromosomiale (deletii, inversiuni, zone fragile)

Genetica tulburarilor de personalitate

- Concordanta de 55% la MZ si 29% la DZ
- Psihopatia apare de 5 ori mai frecvent la rudele biologice decat la cele adoptive si sociopatia are
preponderenta la B
- Cloninger a lansat ipoteza poligeniei psihopatiei
Delincventa si criminalitatea
- Ar fi caracteristica personalitatilor antisociale
- Unele studii au aratat asocierea actelor antisociale cu alcoolismul de tip II iar riscul unui
comportament similar s-ar explica prin transmiterea genetica la B a fenotipului alcoolic
- Eritabilitatea pentru delincventa e mai mare cu cat faptele sunt mai grave
- Delincventa juvenila: concordanta aprox egala la MZ si DZ
- Exista o posibila legatura intre ADHD si personalitatea antisociala adulta

Dementele adultului si varstei inaintate

- O serie de demente pot avea caracter familial: dementa multiinfarct, angiopatia angofila, glioza
subcorticala progresiva, dementa de tip kraepelian etc
- Dementa Alzheimer – ipoteza autosomala sau poligenica
- Dementa Huntington – de regula familiala, cu transmitere AD, gena responsabila e pe crs 4, poate
debuta la orice varsta
- B. Pick – tendinta la agregare familiala, risc mai crescut pentru frati decat pentru descendenti

Sfatul genetic in bolile psihice

- Trebuie sa tina cont de modurile frecvent descrise de transmitere a bolii, de mediul de transmitere
care caracterizeaza familia respectiva, de principiul heterogenitatii bolilor psihice majore
- Necesita o buna cunoastere a psihopatologiei si psihologiei dezvoltarii descendentilor, cunostinte de
statistica, bioetica, psihologia comunicarii
- Investigarea probanzilor si a familiilor se face utilizand instrumente moderne clinico-psihologice de
diagnostic
- O problema importanta a sfatului genetic este teratogenicitatea psihotropelor administrate timp
indelungat; pana in prezent, nu exista dovezi certe ale efectelor teratogene ale neurolepticelor si
antidepresivelor; valproatul, litiul, carbamazepina au efecte teratogene
- Sfatul genetic e o activitate care implica o echipa pluridisciplinara.