Sunteți pe pagina 1din 148

Ce vrei

să te faci
când vei fi
mare?
Kit
pedagogic
pentru
promovarea 1

diversității
2
Cuprins
Cuvânt înainte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .4

Ce conține acest kit . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6

Clasa a V-a

Lecția 1 – Când ceilalți cred că ești diferit . . . . . . . . . . . . . . . 10


Lecția 2 – Bunica super-eroină . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18
Lecția 3 – Ce vrei să te faci când vei fi mare? . . . . . . . . . . . . . . 26
Lecția 4 – Povestea lui Ilie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32

Clasa a V I-a

Lecția 1 – Atunci când ai ambiție și când vrei, totul este posibil! . . 38


Lecția 2 – Dacă un rom a ajuns actor, înseamnă că mai poate să ajungă
unul! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46

Clasa a V II-a

Lecția 1 – O voință de fier . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56


Lecția 2 – Contează dacă ești rom sau nu? . . . . . . . . . . . . . . . 64

Clasa a V III-a

Lecția 1 – Un tată inspirat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 74


Lecția 2 – Aș vrea ca în țara mea să mă simt ca în țara mea! . . . . . 82
3
Jocuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 92

Info . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .142
Cuvânt înainte

Stimate domn profesor,


Stimată doamnă profesoară,

Începem aceste rânduri prin a ne exprima recunoştința pentru


munca dumneavoastră, depusă în fiecare zi. Meseria de profesor
nu este o meserie oarecare. Trebuie să crezi în darul tău şi să fii
îndeajuns de motivat încât să înfrunți dificultățile cu fruntea ri-
dicată şi să îmbrățişezi succesele cu modestie. Credem cu tărie că
meseria dumnevoastră este cea mai grea meserie pe care un om
o poate avea. Dumnevoastră sunteți cei care, în cele câteva ore pe
care le petreceți zilnic cu copiii, trebuie să le fiți profesori, părinți
frați, prieteni. La sfârşitul zilei, vă întoarceți la realitatea dum-
neavoastră din afara sălii de curs. De cele mai multe ori, această
realitate nu vă onorează munca enormă pe care dumneavoastră o
depuneți. Cu toate acestea, niciodată nu ați renunțat. Ne-ați fost
alături şi ne-ați călăuzit în drumul nostru spre a deveni „oameni
mari”.

În anul 2011, Agenția „Împreună” a lansat un proiect ce avea să


devină unul din conceptele de bază în jurul căruia se desfășoară
activitatea organizației. Proiectul face parte din Inițiativa de Par-
ticipare Școlară Hai la școală!, demarată de UNICEF România,
care vizează reducerea absenteismului și a abandonului școlar.
Inițiativa UNICEF abordează cauzele legate de școală, familie și
comunitate care duc la absențe și la renunțarea copiilor la școa-
lă. Scopul este crearea unui mediu prietenos, în care profesorii,
părinții și comunitatea să lucreze împreună pentru a identifica și
sprijini copiii cu risc mare de abandon școlar.
4
Din dorința de a motiva copiii de etnie romă să învețe, să ajungă
cât mai departe, să învingă dificultățile vieții și să arate că pot
să‑și urmeze visele, am lansat întrebarea provocatoare: „Ce vrei
să te faci când vei fi mare?”. Totodată, am stat de vorbă cu două-
zeci de persoane de etnie romă care au știut să înfrângă dificul-
tățile și să-și urmeze visele, ajungând profesioniști respectați și
contribuind, prin felul lor de a fi, în societate și în comunitățile
din care fac parte, la spargerea stereotipurilor care circulă în
societatea românească la adresa romilor. Sunt medici, avocați,
jurnaliști, asistenți sociali, sociologi, actori, preoți, profesori,
persoane respectate și care au satisfacția de a fi ajuns cel puțin
acolo unde și-au dorit, dacă nu chiar mai departe.

Astfel, a luat naștere cartea Despre noi. Douăzeci de răspunsuri


la întrebarea Ce vrei să te faci când vei fi mare?, o colecție de
povești de viață izvorâte din sinceritate, din învingerea dificultă-
ților, dar și din mândria de a fi reușit în viață. Poveștile, trecute
prin sita autoarelor care au realizat interviurile, reflectă dificul-
tățile cu care se confruntă mii și zeci de mii de copii romi în zilele
noastre: lipsuri materiale, etichete rău-voitoare și ignorante puse
de colegi sau de profesori, episoade de discriminare în viața șco-
lară, lipsa de susținere din partea celor apropiați. Dar, dincolo de
aceste obstacole întâlnite de personajele reale ale poveștilor de
viață, se regăsesc aceleași mesaje puternice, de optimism și de
speranță: „Sunt un luptător, deci voi reuși!”, „Sunt o luptătoare,
nimic nu-mi poate sta în cale!”. Totul e posibil, când crezi cu tărie
că vei reuși.

Următoarele pagini reflectă modul nostru de a vă arata că ne do-


rim să fim, la rândul nostru, alături de dumneavoastră. Ne dorim
să luptăm împreună pentru acelaşi crez: visele sunt susținute de
educație, iar noi toți trebuie să investim în ambele, indiferent de
costuri.

5
Cu drag,
Autorii
Ce conține acest kit

Kitul pedagogic a fost elaborat de către echipa Agenției


„Împreună”, cu sprijinul specialiştilor din domeniul educației şi
se adresează profesorilor din şcolile generale cu clasele V-VIII.

Scopul kitului pedagogic este acela de a oferi profesorilor o nouă


modalitate prin care pot discuta cu elevii despre importanța edu-
cației și despre diferențele dintre elevi într-un cadru non-formal,
prin promovarea modelelor de succes.

Kitul va putea fi utilizat în cadrul orelor de Consiliere și dez-


voltare personală și Educație socială. Acesta este structurat
în patru capitole pentru fiecare nivel / clasă din școala dumnea-
voastră. Pentru fiecare an de studiu sunt patru lecții: primele
două au la bază cartea Despre noi. Douăzeci de răspunsuri la
întrebarea Ce vrei să te faci când vei fi mare?, iar următoarele
două cele 2 filme documentare Ce vrei să te faci când vei fi mare?
și Povestea lui Ilie. Lecțiile care pornesc de la cele două filme
sunt aproape identice pentru fiecare an de studiu.

Lecția bazată pe Povestea lui Ilie este foarte potrivită pentru o


activitate cu părinții, dar poate fi făcută și la clasă, cu elevii. Re-
comandăm ca activitatea cu părinții să aibă loc, deoarece în felul
acesta se poate deschide o discuție cu familiile elevilor despre
sprijinul pe care ele îl pot și trebuie să îl ofere copiilor.

Pentru realizarea lecțiilor cu numărul 1 și 2 este recomandat ca


textele sursă să fie fotocopiate împreună cu fișa de lucru, acestea
urmând a fi citite de către elevi în clasă, iar fișa de lucru poate fi
6 realizată în clasă sau acasă, în funcție de timpul rămas.

Pentru fișele de lucru completate acasă, puteți sugera copiilor


să lucreze împreună cu părinții. În felul acesta, părinții vor lua
cunoștință de activitatea copiilor de la școală, de dorințele lor
pentru viitor și copiii vor putea intra mai ușor în activitatea baza-
tă pe filmul Povestea lui Ilie.

Fiecare activitate cuprinde: obiectivele activității, resursele


necesare, metode de lucru, timpul necesar pentru desfăşurarea
activității, întrebări şi fișa de lucru. Se recomandă implicarea cât
mai mare a copiilor în derularea acestor lecții și stimularea lor
pentru a obține răspunsuri de la cât mai mulți elevi. Modalita-
tea de atragere a lor este alegerea fiecărui profesor. La nivel de
sugestie, pe lângă întrebările adresate clasei sau fiecărui copil în
parte, recomandăm și lucrul în grup sau în pereche.

7
8
Clasa a
V-a 9
Lecția 1.
Când ceilalți
cred că ești
diferit
Clasa a V-a
Resurse:
Durata: 50 minute laptop / calculator,
videoproiector,
ecran de proiecție,
filmul documentar
Ce vrei să te faci
când vei fi mare?
Metode și
procedee:
conversația, dezbaterea,
studiul de caz

10
Bibliografie consultată:
Romii din România – Repere prin istorie,
Mariana Sandu, Editura Vanemonde, 2005
Fragmentul este preluat din cartea Despre noi – 20 de răs-
punsuri la întrebarea Ce vrei să te faci când vei fi mare?.
Volumul este conceput ca un jurnal de călătorie a două co-
lege nerome, care au pornit în căutarea unor persoane de
etnie romă cu poveşti de succes. Pe parcursul călătoriei au
intervievat 20 de persoane rome şi au aflat care a fost cheia
succesului lor şi cum au reușit să depășească atât barierele
impuse de alții, cât și propriile lor temeri.

Obiective:

● Cunoașterea unor aspecte din rândul mi-


norităților naționale, respectiv minoritatea
romă;
● Oferirea ca exemple pozitive ale unor
persoane rome care au reușit în viață prin
educație;
● Identificarea și combaterea unor stereo-
tipuri și prejudecăți despre minoritatea
romă.

Desfășurarea activității:

La începutul lecției se va realiza o introducere


despre minoritățile naționale (ce sunt, unde
se află, dacă există în localitate) apoi se va face
trecerea la minoritatea romă (ce știu deja des-
pre, evenimente istorice, caracteristici etc.).

Se va citi textul în clasă de către elevi! Textul 11


și fișa de lucru pot fi fotocopiate pentru o
înțelegere cât mai bună a mesajului.
George Rădulescu,
sociolog de etnie romă:

M-am născut în Brăila, într-o familie de romi lăutari, o


combinație de romi lăutari şi fierari. Mama avea o şcoală
tehnică, a fost motivată şi susținută de familia ei să meargă
la şcoală. Şi tatăl meu provine dintr-o familie de lăutari,
copil crescut devreme fără tată, a făcut parte din clasa
muncitoare, a avut studii minime. În familie am moştenit
din partea mamei această motivație către şcoală. Aveam
vreo trei valori: cinste, omenie şi educație. Încă de când
ne-am născut, de când mi-aduc aminte de mine, de copil,
de când am mers la şcoală, am avut până la liceu stresul
de a merge la şcoală continuu. Şi, inclusiv când am venit în
Bucureşti, eu am venit cu singurul scop să fac o facultate,
şcoala a fost pe primul loc.

1. Din ce familie făcea parte George?


2. Care erau valorile* familiei lui?

Eu am vrut să dau la teologie, să mă fac teolog - mama


mea era foarte bisericoasă şi am fost crescut aşa. Am prins
12 gustul de biserică pentru că îmi plăcea foarte mult atmo-
sfera din biserică, totul era superb. Acum... toată lumea
din familia mea zicea „Dom’ne, unde ai văzut tu țigan
popă?’’ M-am gândit că o să fiu eu primul țigan popă.
Am venit în Bucureşti să mă înscriu la facultate, la Teo-
logie. Şi unde credeți că am ajuns? M-am întâlnit cu nişte
neamuri din Bucureşti, nişte verişori de-ai mei. Şi am ajuns
să mă înscriu la zootehnie. M-au convins ei. Am ajuns aca-
să şi i-am spus maică-mii că nu m-am înscris la Teologie.
A fost un mare scandal. Şi tata a aflat că la Facultatea de
Asistență Socială sunt nişte locuri speciale pentru romi. Şi
m-am dus să mă înscriu.

3. Ce voia să se facă George?


4. Ce îi spuneau oamenii?
5. Ce credeți că l-a determinat pe George să nu
mai urmeze Facultatea de Teologie?

Mi-a fost foarte greu în anumite situații în care eram


întrebat de ce sunt diferit de ceilalți. Asta a fost singura
chestiune.

Când mă duceam la romii tradiționali la început ziceau că


nu sunt țigan, când mă duceam la români ziceau că sunt
țigan. Şi atunci ce sunt? Până la urmă eşti un om, când te
duci la biserică, la doctor, când eşti acasă... eşti un om.

Am avut o mamă inteligentă şi un tată bun, care au făcut


eforturi uriaşe să ne țină la şcoală. Mama şi-a amanetat*
verigheta şi cerceii, când am plecat la şcoală. Nu pot să uit.
A fost foarte grea ruperea de casă, dar am strâns din dinți
şi am mers mai departe. Fără educație nu ai ce să faci, nu
există o şansă, altceva decât să mergi la şcoală şi să înveți.

6. Cum credeți că a trecut George peste situați- 13


ile în care ceilalți îl credeau diferit?
Cuvinte pe care poate nu le-ai înțeles!

valoare, valori principiu, lucru în care crezi cu tărie,


lucru care crezi că e foarte important;

motivație motivul pentru care faci ceva;

teolog specialist în teologie;

teologie disciplină care se ocupă cu studiul


problemelor religioase;

zootehnie știință care se ocupă de creșterea ani-


malelor domestice;

amaneta a pune (ceva) amanet, a da în gaj, a


zălogi.

14
Concluzii / Reflecții

Prin întrebările și discuțiile dintre elevi,


profesorul / facilitatorul va avea în ve-
dere ca la sfârșitul lecției fiecare dintre
aceștia să ajungă la niște concluzii /
reflecții pentru a putea reține mesajele
acestei lecții.

Următoarele exemple pot fi luate ca model, vă încurajăm să


găsiți împreună cu elevii cât mai multe concluzii și reflecții
în funcție de specificul clasei / școlii:

Când îți dorești ceva cu adevărat, totul este posibil!

Toți elevii au dreptul la educație!

Indiferent de etnie, orice elev visează să devină


cineva; important este sa aibă o persoană (profe-
sor, părinte, coleg) alături!

15
F ișă de lucru

Această activitate poate fi


realizată individual.

Fiecare elev va avea ca


timp de rezolvare 10
minute.

Răspunsurile vor fi
discutate în clasă sau
individual, în funcție de elev
(timiditate de a vorbi în clasă).

16
1. Ce crezi tu că este discriminarea?

2. Cum ai reacționa / ce ai face dacă un coleg


de-al tău ar fi discriminat pentru că este de o
altă etnie?

3. Gândește-te la familia ta. Ce sacrificii face


pentru tine?

4. Ce stereotipuri sau prejudecăți cunoști despre


romi?

5. Ce metode ai propune pentru înlăturarea ati-


tudinilor negative la adresa romilor?

17
Lecția 2.
Bunica
super-eroină

Clasa a V-a
Resurse:
Durata: 50 minute laptop / calculator,
videoproiector,
ecran de proiecție,
filmul documentar
Ce vrei să te faci
când vei fi mare?
Metode și
procedee:
conversația, dezbaterea,
studiul de caz

18
Bibliografie consultată:
Romii din România – Repere prin istorie,
Mariana Sandu, Editura Vanemonde, 2005
Fragmentul este preluat din cartea Despre noi – 20 de răs-
punsuri la întrebarea Ce vrei să te faci când vei fi mare?.
Volumul este conceput ca un jurnal de călătorie a două co-
lege nerome, care au pornit în căutarea unor persoane de
etnie romă cu poveşti de succes. Pe parcursul călătoriei au
intervievat 20 de persoane rome şi au aflat care a fost cheia
succesului lor şi cum au reușit să depășească atât barierele
impuse de alții, cât și propriile lor temeri.

Obiective:

● Cunoașterea unor aspecte din rândul mi-


norităților naționale, respectiv minoritatea
romă;
● Oferirea de exemple pozitive ale unor
persoane rome care au reușit în viață prin
educație;
● Identificarea și combaterea unor stereotipuri și prejude-
căți despre minoritatea romă.

Desfășurarea activității:

La începutul lecției se va realiza o scurtă reca-


pitulare a lecției nr. 1. De asemenea, termenul
de discriminare va fi introdus prin exemple
oferite atât de elevi, cât și de profesori.
Pentru a avea un impact cât mai mare asupra elevilor, este
important să identificați persoane de etnie romă din loca-
litate care au reușit și care pot fi luate drept exemplu și îi
puteți invita să vorbească elevilor despre experiența lor. 19
Se va citi textul în clasă de către elevi! Textul și fișa de lucru
pot fi fotocopiate pentru o înțelegere cât mai bună a mesajului.
Roxana Marin,
profesoară de limba
engleză de etnie romă:

Am făcut clasa I la Budeşti, unde


am avut o învățătoare foarte
bună şi foarte drăguță, care
nu era de etnie romă, o chema
doamna Vasilica şi eu o s-o țin
minte pe doamna Vasilica toată
viața mea. Cred că a jucat un
rol important în alegerea pro-
fesiei mele actuale, cea de pro-
fesor, pentru că era realmente
un monument de răbdare şi de
bunătate cu noi toți, care eram
nişte copii de clasa I dintr-un
sat țigănesc, cu probleme se-
rioase de concentrare la acea
vârstă, şi ea era

20
foarte bună, foarte răbdătoare, ne-a învățat foarte bine.
Am avut un mare drag de carte datorită doamnei Vasilica.

1. Cine era doamna Vasilica?


2. Cum o descrie Roxana?
3. Ce rol a avut doamna Vasilica în viața Roxanei?

Presupun că cealaltă persoană care a fost instrumentală*


în procesul meu şcolar a fost bunica mea, care, într-un
model destul de tipic țigănesc, ne-a crescut pe mulți dintre
copiii din generația mea, eu am fost copil singur la părinți,
mulți dintre verii mei sunt copii singuri la părinți – presu-
pun că asta e o chestie destul de obişnuită în comunitățile
sedentarizate timpuriu. (...) Bunica era o țigancă analfa-
betă extrem de isteață, care era un fel de bulibaşă infor-
mală a neamului, ea convoca şedințele când erau de luat
decizii importante sau când considera ea că s-a întâmplat
ceva grav, şi-i chema pe toți şi făcea ordine, chestie pe care
cred că i-am moştenit-o, şi bunică-mea avea o fixație cu
şcoala. Ea ne-a dat pe toți la şcoală şi ne bătea cu coada de
mătură când făceam vreo boacănă la şcoală. Avea un sis-
tem foarte interesant, pe care s-ar putea să-l fantazez eu în
negura amintirilor, dar cred că avea nişte puteri oarecum
magice, pentru că eu mi-aduc aminte că mă lua de la şcoa-
lă şi, cum veneam acasă, îmi dădea să mănânc, şi dup-aia,
pentru că ştia că dacă-mi dă drumul n-o să mă mai vadă
până seara la culcare, mă punea imediat să-mi fac temele.
Şi noi aveam în casa de la țară 3 camere: intrai pe came-
ra de mijloc, era pe stânga un dormitor şi pe dreapta alt
dormitor, care se mai numea şi camera bună. În camera
bună îmi făceam eu lecțiile. Şi erau două paturi paralele, 21
şi la mijloc, între ele, o masă, la perete. Şi eu la masa aia
îmi făceam lecțiile, pe un scaun. Şi bunică-mea, pe patul
din dreapta, cu o mătură în mână, cu coada înspre mine.
Mă urmărea foarte atent – dura cam o oră să-mi fac toate
lecțiile. Ea mă întreba: „Ce ți-a dat fă?”. Şi eu ziceam: „Să
fac treizeci de bastonaşe” şi nu ştiu ce. „Ia, apucă-te”. Şi mă
apucam. Şi nu ştiu cum făcea că, eu când greşeam – îmi
ezita mâna, nu ştiu cum vedea – îmi zicea „Fă, rupe foaia”.
Eu protestam. „Nu mamaie, că n-am greşit”. „Fă, rupe foa-
ia când îți zic.” Şi mai ridica puțin mătura.

4. Cum o descrie Roxana pe bunica ei?


5. De ce credeți că bunica ținea atât de mult ca
Roxana să învețe carte?

A nu se înțelege că am învățat carte cu bătaia; am avut o


copilărie foarte fericită, plină de distracții şi de amintiri
frumoase, iar pe bunica mea o divinizez în continuare.
Poate şi pentru faptul că a murit acum mult timp, pentru
mine a ajuns pe un piedestal de sfântă; este o persoană
foarte specială în universul meu. Cred că a jucat un rol
foarte important şi faptul ăsta, că bunică-mea avea un rol
de oarecare constrângere. De cele mai multe ori, în timp ce
refăceam pagina, îmi dădeam seama că ea avea dreptate
şi că eu greşisem. De-asta zic că mi se părea că avea puteri
magice.

6. De ce credea Roxana că bunica ei avea puteri


magice?
7. Ce ați auzit că se spune despre romi și școală?
De ce credeți că se spune așa? Credeți că este
adevărat?

22
Cuvinte pe care poate nu le-ai înțeles!

instrumentală mijlocul prin care se realizează o acțiu-


ne, cu ajutorul unei persoane;

sedentarizate o populație care s-a așezat într-un


timpuriu spațiu stabil;

informală neoficial;

a convoca a chema;

a fantaza a spune lucruri imaginare;

negura amintiri care nu sunt clare;


amintirilor

a protesta a-și exprima dezaprobarea împotriva


unei situații;

a diviniza a adora, a iubi pe cineva foarte mult;

piedestal suport (înalt) pe care se așază o statuie,


o coloană.

constrângere a sili pe cineva să facă ceva.

23
Concluzii / Reflecții

Prin întrebările și discuțiile dintre elevi,


profesorul sau facilitatorul va avea în
vedere ca, la sfârșitul lecției, fiecare din-
tre aceștia să ajungă la niște concluzii /
reflecții pentru a putea reține mesajele
acestei lecții.

Următoarele exemple pot fi luate ca model. Vă încurajăm să


găsiți împreună cu elevii cât mai multe concluzii și reflecții,
în funcție de specificul clasei / școlii:

Când îți dorești ceva cu adevărat, totul este posibil!


Toți elevii au dreptul la educație!

Indiferent de etnie, orice elev visează să devină


cineva, important este să aibă o persoană (profe-
sor, părinte, coleg) alături!

Familia are un rol important în alegerea profesiei!

Sfătuiește-te cu familia ta ca să-ți alegi profesia


care ți se potrivește.

Pot fi prezentate și exemple de reușită din școală


/ localitate!

24
F ișă de lucru
Această activitate poate fi realizată individual sau se poate lucra în grupe formate din 4 -5 elevi. Fiecare elev sau grup va avea ca timp de
rezolvare 10 minute. Răspunsurile vor fi discutate în clasă sau individual, în funcție de elev (timiditate de a vorbi în clasă).

1. Descrieți o persoană din viața voastră care


credeți că are asemenea „puteri magice”. Ex-
plicați de ce vi se pare că persoana respectivă
are puteri magice şi ce efect au acestea asupra
voastră.

2. Vă mai amintiți prima zi de școală? Cum era


învățătoarea voastră?

3. Ce metode vi se par cele mai potrivite pentru


a motiva elevii să învețe? De ce?

4. Ce părere aveți despre metoda bunicii Roxanei


de-a o motiva / încuraja şi corecta? V-ați întâlnit
şi voi cu aceste metode? Dacă da, ce efect au
avut asupra voastră?

5. Cine vă motivează pe voi să vă faceți temele? 25


Cum face acest lucru?
Lecția 3.
Ce vrei să
te faci când
vei fi mare?
Clasa a V-a, a V I-a,
a V II-a, a V III-a
Durata: 50 minute Resurse:
laptop / calculator,
videoproiector,
ecran de proiecție,
filmul documentar
Ce vrei să te faci
când vei fi mare?
Metode și
procedee:
conversația, dezbaterea

26
Bibliografie consultată:
Romii din România – Repere prin istorie,
Mariana Sandu, Editura Vanemonde, 2005
Obiective:

● Cunoașterea unor aspecte din rândul mi-


norităților naționale, respectiv minoritatea
romă;
● Oferirea de exemple pozitive ale unor
persoane rome care au reușit în viață prin
educație;
● Identificarea și combaterea unor stereo-
tipuri și prejudecăți despre minoritatea
romă;
● Acceptarea și cunoașterea diferențelor
dintre culturi.

Desfășurarea activității:

„Ce vrei să te faci când vei fi mare?” este un


film documentar care creionează momentele
în care visele devin realitate. Filmul ilustrează
poveștile de viață a 9 persoane de etnie romă
care au reușit să treacă prin diferite situații
dificile, care pot fi sau chiar sunt similare cu
cele trăite și de copiii din ziua de azi.

Acest film îşi doreşte să arate că cele 9 persoane


sunt departe de a fi considerate excepții. Putem
întâlni persoane rome de succes în fiecare zi,
dacă învățăm să îi privim fără prejudecăți.

Această activitate va putea fi realizată cu fieca- 27


re an de studiu din școala dvs. De asemenea,
vor fi introduse întrebări specifice claselor a
VII-a și a VIII-a.
Înainte de începerea filmului se vor
adresa următoarele întrebări elevilor:

1. Ce vreți să vă faceți când veți fi mari?

2. Credeți că veți reuși acest lucru?

3. În familia voastră mai există cineva care are


această meserie? Dar printre rude sau cunoș-
tințe?

Se va viziona filmul documentar Ce vrei să te faci când vei fi


mare?. După vizionarea filmului se vor adresa următoarele
întrebări:

1. Ce credeți despre film?

2. Ce / cine anume v-a plăcut cel mai mult? De


ce?

3. Cum credeți că a fost pentru personajele din


film să ajungă acolo unde sunt?

4. Dintre toate personajele, pe cine ați alege să


vă fie model în viață? De ce?

5. Ce le veți povesti părinților despre acest film?


Despre ce vorbeşte filmul?

6. De ce este important să cunoaștem persoane


28 care nu au aceeași etnie ca noi? Cunoști și tu
persoane de altă etnie?
Concluzii / Reflecții

Prin întrebările și discuțiile dintre elevi, profesorul va avea


în vedere ca la sfârșitul lecției fiecare dintre aceștia să ajun-
gă la niște concluzii / reflecții pentru a putea reține mesajele
acestei lecții. Următoarele exemple pot fi luate ca model, vă
încurajăm să găsiți împreună cu elevii cât mai multe con-
cluzii și reflecții în funcție de specificul clasei / școlii:

Importanța familiei!

Existența / identificarea unei persoane care te


poate ajuta!

Orice elev are dreptul la educație indiferent de


etnie, religie, rasă sau naționalitatea fiecăruia, de
culoarea pielii, de limba vorbită!

Discriminarea nu este o soluție!

29
F ișă de lucru
Clasa a V-a, a V I-a

Orice este posibil doar atunci când


visăm și facem ca visul nostru să fie posibil!

1. Ce vrei să te faci când vei fi mare?

2. Ce vei face tu ca să reușești în viață? Numeș-


te trei metode prin care îți vei face visul posibil!

3. Care sunt calitățile / deprinderile de care ai


avea nevoie pentru meseria visată?

4. Cine este exemplul tău în viață? De ce?

30 5. Cunoști și tu persoane de etnie romă care au


reușit în viață?
F ișă de lucru
Această activitate poate fi realizată individual sau se poate lucra în grupe formate din 4-5 elevi. Fiecare elev sau grup va avea ca timp

Clasa a V II-a, a V III-a


de rezolvare 10 minute. Răspunsurile vor fi discutate în clasă sau individual, în funcție de elev (timiditate de a vorbi în clasă).

Orice este posibil doar atunci când


visăm și facem ca visul nostru să fie posibil!

1. Ce poți să faci ca să reușești în viață? Dezvoltă


un plan prin care să îți atingi scopul.

2. Cine este exemplul tău?

3. Descrie următorii pașii pentru a îți atinge visul.

4. Ai fost vreodată tratat altfel decât o altă


persoană? Cum te-ai simțit? Sau ai fost de față
când cineva a fost discriminat? Cum crezi că a
fost pentru el / ea?
31
Lecția 4.
Povestea
lui Ilie
Această activitate
se adresează întâlnirilor /
ședințelor cu părinții elevilor.
Durata: 50 minute

Denumire activitate:
Resurse:
Povestea lui Ilie – un film despre puterea
laptop / calculator,
de a visa!
videoproiector,
ecran de proiecție,
filmul documentar
Povestea lui Ilie
Metode și
procedee:
conversația, dezbaterea

32
Povestea lui Ilie este un film emoționant care prezintă
poveştile de viață a patru tineri romi și a familiilor lor.

Emoție, vis, zâmbete, curaj, respect, toate se regăsesc în


cele 25 de minute în care tinerii povestesc despre întâm-
plările din timpul liceului, despre importanța ajutorului
din partea părinților, dar mai ales despre cât de important
e să ai un vis şi să lupți pentru el.

Obiective:

● Cunoașterea unor aspecte din rândul minori-


tăților naționale, respectiv minoritatea romă;
● Cunoașterea unor persoane rome care au
reușit în viață prin educație;
● Eliminarea etichetărilor
sociale prin conștienti-
zarea diferențelor dintre
oameni.

33
Desfășurarea activității:

Înainte de începerea filmului se vor adresa următoarele


întrebări:

1. Ce visați să devină copilul vostru? De ce?

2. Ce veți face pentru ca el să reușească?

Se va viziona filmul documentar Povestea lui Ilie. După vi-


zionarea filmului se vor adresa următoarele întrebări:

1. Ce credeți despre film?

2. Ce / cine anume v-a plăcut? De ce?

3. Despre ce vorbeşte filmul?

4. Cum vă poate ajuta acest film?

5. Câtă educație credeți că este suficientă pen-


tru copiii dvs.?

6. Credeți că băieții și fetele trebuie să aibă ace-


lași nivel de educație?

7. Ce știu copiii dvs. despre liceu? Dar despre fa-


cultate? Își doresc să ajungă la liceu / facultate?

34 8. Credeți că va fi posibil să ajungă copiii dvs. la


liceu / facultate? De ce? De ce sprijin aveți nevoie
ca să ajungă la liceu / facultate copiii dvs.?
Concluzii / Reflecții

Prin întrebările și discuțiile dintre părinți, profesorul / faci-


litatorul va avea în vedere ca la sfârșitul lecției fiecare dintre
aceștia să ajungă la niște concluzii / reflecții pentru a putea
reține mesajele acestei lecții. Este important să se rețină că
fetele și băieții au aceleași drepturi și capacități de a ajunge
la un grad ridicat de educație!

Următoarele exemple pot fi luate ca model, de asemenea,


vă încurajăm să găsiți împreună cu părinții prezenți cât mai
multe concluzii și reflecții în funcție de specificul clasei /
școlii / localității.

Importanța familiei pentru reușita copiilor

Orice este posibil atunci când îi lăsăm pe copii să


viseze și facem ca visul lor să devină realitate!

35
36
Clasa a
VI-a 37
Lecția 1.
Atunci când ai
ambiție și când
vrei, totul este
posibil!
Resurse:
Clasa a V I-a
kitul pedagogic,
Durata: 50 minute Despre noi –
20 de răspunsuri la
întrebarea Ce vrei să te
faci când vei fi mare?
Metode și
procedee:
conversația, dezbaterea,
studiul de caz

38
Bibliografie consultată:
Romii din România – Repere prin istorie,
Mariana Sandu, Editura Vanemonde, 2005
Fragmentul este preluat din cartea Despre noi – 20 de răs-
punsuri la întrebarea Ce vrei să te faci când vei fi mare?.
Volumul este conceput ca un jurnal de călătorie a două cer-
cetătoare nerome, care au pornit în căutarea unor persoane
de etnie romă cu poveşti de succes. Pe parcursul călătoriei
au intervievat 20 de persoane rome şi au aflat care a fost
cheia succesului lor şi cum au reușit să depășească atât ba-
rierele impuse de alții, cât și propriile lor temeri.

Obiective:

● Cunoașterea unor aspecte din rândul mi-


norităților naționale, respectiv minoritatea
romă;
● Cunoașterea unor persoane rome care au
reușit în viață prin educație;
● Eliminarea etichetărilor sociale prin
conștientizarea diferențelor dintre oameni.

Desfășurarea activității:

La începutul lecției se va realiza o scurtă in-


troducere despre familie și sprijinul pe care
aceasta îl poate oferi. De asemenea, putem
introduce romii ca minoritate națională.

Textul de mai jos prezintă povestea de viață a unei avocate


de etnie romă. Se pot oferi exemple de persoane rome de 39
succes din localitate / școală. Se va citi textul în clasă de că-
tre elevi! Textul și fișa de lucru pot fi fotocopiate pentru
o înțelegere cât mai bună a mesajului.
Georgiana Gogor,
avocată stagiar de etnie
romă:

Eu tot timpul am fost conștientă de greul pe care îl duceau


ai mei. Și când spun „greul” nu mă refer la faptul că am
fi avut o viață grea, ci la munca grea pe care o depun. Pe
mine asta m-a motivat, îi respect pe ai mei că muncesc
atât de mult, dar eu mi-am propus de mică să nu fac mun-
ca asta. Nu e o muncă de femeie să faci mobilă. Așa că de
mică am vrut să învăț mai mult, nu știu dacă chiar voiam
să ajung la facultate, că nici nu eram eu informată pe vre-
mea aceea, nici nu aveam pe nimeni în familie să întreb
cum ajung eu avocat sau cum ajung profesor. În Budești,
să faci o facultate e un lucru extraordinar de mare.

1. De ce crezi că voia Georgiana să învețe, chiar


dacă nu știa ce să facă pentru a ajunge avoca-
tă?
2. Tu știi ce trebuie să faci dacă vrei să devii
avocat?

Primele dăți când am intrat într-o sală de tribunal mi se


40 părea totul greu, nu înțelegeam termenii, e total diferit
de facultate. Mă simțeam atât de mică, toți oamenii erau
îmbrăcați elegant, toată lumea la costum, toată lumea cu
vorbe mari, eu nu prea înțelegeam. Dar îmi notam toate
cuvintele pe care nu le înțelegeam şi le căutam acasă în
dicționar sau îmi întrebam colegii. Totul e să vrei și să
simți mândria pe care părinții tăi o au față de tine. Când
auzi că un părinte de-al tău se mândrește și toată lumea
știe ce fată are tata, nu știi când le faci pe toate. Atunci
când ai ambiție și când vrei, totul e posibil, totul. Tot tim-
pul trebuie să fii conștient de posibilitățile care ți se dau, de
încrederea și de sacrificiile care s-au făcut ca tu să fii unde
ești. Păi nu-ți vine să iei nici o prăjitură în plus, crede-mă
că nu intră când știi că ți s-a dat ultimul ban din casă să
pleci la școală. Și nu ai cum să pierzi timpul și banii când
ești la facultate, dacă știi, ca mine, că tata umbla cu pan-
tofii rupți ca să mă țină la școală.

3. De ce se simțea Georgiana „mică” și ce făcea


ea pentru a depăși starea de atunci?
4. Ce sacrificii făceau părinții pentru ca ea să
meargă la școală?
5. Credeți că Georgiana a înțeles ce făceau pă-
rinții ei pentru ea?

Am avut prieteni de la care am avut ce să învăț. Contează


foarte mult anturajul în care te învârți, prietenii, cunoș-
tințele, iubitul pe care îl ai, ei au al doilea rol important
în dezvoltarea ta. Am o gașcă de cinci-șase prieteni din
facultate. Noi eram cei mai amărâți, eram singurii care
coboram din tramvai, în rest coborau numai din mașini
străine. Am învățat la Facultatea „Hyperion”, erau numai
vedete pe acolo, iar noi eram singurii care ne vedeam de
treaba noastră, singurii care stăteau la bibliotecă pentru
că nu aveam bani să dăm pe cursuri. 41
Nimeni nu-ți dă satisfacția și mulțumirea din suflet că ai
ajuns pe picioarele tale, în orice domeniu. Nici o sumă de
bani nu-ți dă liniștea pe care o ai când pui capul pe pernă
noaptea și spui, băi, uite cu cine am vorbit eu astăzi. Avem
la firmă clienți importanți, oameni mari, și să te sune de
ziua ta, pe tine, copil amărât, rom din Budești, vai de capul
tău, mă duceam cu încălțăminte ruptă la școală, și uite cine
mă sună sau uite între cine stau. Nimeni nu-ți dă mândria
asta. Dar fără carte nu faci nimic.

6. Cine a ajutat-o pe Georgiana în facultate?


7. Care este sentimentul tău după povestea
Georgianei?
8. Ce i-ar face mândrii pe părinții tăi?

42
Concluzii / Reflecții

Prin întrebările și discuțiile dintre elevi, pro-


fesorul / facilitatorul va avea în vedere ca la
sfârșitul lecției fiecare dintre aceștia să ajungă
la niște concluzii / reflecții pentru a putea re-
ține mesajele acestei lecții.

Următoarele exemple pot fi luate ca model, vă


încurajăm să găsiți împreună cu elevii cât mai
multe concluzii și reflecții în funcție de speci-
ficul clasei / școlii:

Când îți dorești ceva cu adevărat, totul este posibil!

Prin educație putem să ne îndeplinim visul!

Orice copil are dreptul la educație!

43
F ișă de lucru

Această activitate poate fi


realizată individual.

Fiecare elev va avea ca


timp de rezolvare 10
minute.

Răspunsurile vor fi
discutate în clasă sau
individual, în funcție de
specificul clasei.

44
1. Cum ți se pare meseria de avocat?

2. Ce sacrificii fac părinții tăi pentru tine?

3. Cum te-ai gândit că îi vei răsplăti?

4. De ce este important să îți alegi ca profesie


ceva ce îți place să faci?

5. Cunoști persoane cărora nu le place ceea ce


fac? Dar persoane cărora le place? Există vreo
diferență între acestea?
45
Lecția 2.
Dacă un rom
a ajuns actor,
înseamnă că
mai poate să
ajungă unul!
Resurse:
Clasa a V I-a
kitul pedagogic,
Durata: 50 minute Despre noi –
20 de răspunsuri la
întrebarea Ce vrei să te
faci când vei fi mare?
Metode și
procedee:
conversația, dezbaterea,
studiul de caz

46
Bibliografie consultată:
Romii din România – Repere prin istorie,
Mariana Sandu, Editura Vanemonde, 2005
Fragmentul este preluat din cartea Despre noi – 20 de răs-
punsuri la întrebarea Ce vrei să te faci când vei fi mare?.
Volumul este conceput ca un jurnal de călătorie a două cer-
cetătoare nerome, care au pornit în căutarea unor persoane
de etnie romă cu poveşti de succes. Pe parcursul călătoriei
au intervievat 20 de persoane rome şi au aflat care a fost
cheia succesului lor şi cum au reușit să depășească atât ba-
rierele impuse de alții, cât și propriile lor temeri.

Obiective:

● Cunoașterea unor aspecte din rândul mi-


norităților naționale, respectiv minoritatea
romă;
● Cunoașterea unor persoane rome care au
reușit în viață prin educație;
● Eliminarea etichetărilor sociale prin
conștientizarea diferențelor dintre oameni.

Desfășurarea activității:

La începutul lecției li se va explica elevilor că


în fragmentul pe care îl vor citi vor cunoaște
un actor de etnie romă, Sorin Sandu. Ce știu
despre romi? Cum sunt aceștia? Ce înseamnă
să fii de altă etnie?

Se va citi textul în clasă de către elevi! Textul și fișa de 47


lucru pot fi fotocopiate pentru o înțelegere cât mai bună a
mesajului. De asemenea, le puteți oferi în întregime textul
poveștii de viață.
Sorin Sandu,
actor de etnie romă:

Vin dintr-o familie obișnuită, nu era o familie bogată, nu


era nici o familie săracă, ai mei au muncit de când se știu
ei. Tata era lăcătuș într-o fabrică, maica-mea era filatoare
la o țesătorie. Am doi frați și o soră, sunt cel mai mare
dintre ei. La mine în familie a fost în felul următor: când
eram la casa bunicilor, unde m-am născut, unde-au stat
tatăl meu cu mama până am făcut eu patru ani, cinci ani,
toată strada era de români, era-n oraș. Nu vorbeau afa-
ră-n romani. „Nu vorbim țigănește să nu ne audă lumea,
să n-audă vecinii”. Sigur că toți știau că „ăștia sunt țigani.”
Dar, în familie am vorbit tot timpul limba romani.

1. Care era ocupația părinților lui Sorin?


2. De ce credeți că nu vorbeau limba romani
decât în familie?

Am și muncit, eu de când mă știu, de la doisprezece ani


muncesc, în sensul că vara mergeam la muncă, la câmp,
la diverse munci... Săpam sfeclă, cu grupuri de romi, de
48 cortorari, mai erau și câte doi-trei români acolo. După ce
am venit din armată, am lucrat, am văzut ce înseamnă să
te confrunți cu viața. Am venit prima dată la București să
muncesc, am venit în august. După aia, în septembrie, am
început la săpat șanțuri. Eu am săpat șanțuri în București;
șanțurile în care se băgau țevi, prin care trec cablurile
telefonice. Făceam chestia asta, până spre seara, apoi
mergeam la căminul în care stăteam, făceam de mâncare,
mâncam, ăștia plecau la o bere, iar eu mă apucam să fac
exerciții la matematică și la fizică. Mă pregăteam pentru
Politehnică. Și am intrat la Politehnică pentru că asta
știam: matematică și fizică. Și am și terminat, pentru că
acolo e o vorbă, „Intră cine vrea și iese cam cine poate”.

3. Ce munci practica Sorin pentru a se putea


întreține?
4. Ce facultate a urmat?

Toți oamenii sunt deștepți și toți oamenii sunt proști. Toți


oamenii sunt la fel. Sunt la fel în potențial până la urmă.
Că viața te aduce să fii altfel, asta este altă chestie. Mai am
eu o teorie, nu-i a mea, e asumată, că nu ne naștem chiar
egali ca și situație concretă imediată, dar ne naștem egali
în potențial. Adică, dacă omul a ajuns pe Lună, el numin-
du-se în acest caz Armstrong, tot omul, de data aceasta
numindu-se altfel, poate de asemenea să ajungă pe Lună.
Pot fi eu acela. Dacă omul a făcut ceva, păi tot omul, un
altul, poate să facă același lucru. Dacă ăla a făcut, și eu pot
să fac. Ăsta a fost, de exemplu, unul dintre motivele care
mi-au dat așa un pic de curaj. I-am spus odată unui prie-
ten când eram în liceu: „Aș vrea să dau la teatru.” „Da, mă’,
da’ trebuie să ai talent acolo, nu intră oricine, e greu”, nu
știu ce. M-am dezumflat total. N-am mai spus nimănui în
viața mea până în momentul în care am intrat la teatru. Și
când am dat, cred că o singură persoană știa, îmi făceam 49
dosarul și m-a văzut. După ce am văzut „Liceenii” și după
ce mi-a zis tatăl meu „Da, Ștefan Bănică e de-al nostru!”
Și când mi-a zis chestia asta că Ștefan Bănică, bătrânul,
e de-al nostru… Cum adică, un actor de-al nostru? Era de
neconceput în mintea mea! Și mi-am zis, „Păi dacă unul,
un rom, un țigan, a ajuns actor, înseamnă că poate să mai
ajungă unul!” Era argumentul meu, pentru mine, să zic:
„Da, mă’, uite, se poate! Nu renunț la treaba asta. Până la
urmă tot voi reuși!”.

5. Ce l-a încurajat pe Sorin să se facă actor?

Din timpul Politehnicii am început să cochetez cu trupele


studențești de teatru. După ce am absolvit Politehnica, am
dat imediat, în toamna respectivă, examen la teatru. Am
intrat, pentru că îmi doream să fiu actor. Din anul II, de
fapt, era în vară încă, începusem repetițiile la „D-ale Car-
navalului”, la Teatrul Național București. Încă din timpul
studenției colaboram la Teatrul Național în trei spectaco-
le, făceam figurație pe acolo, dar în anul II de facultate
să joci în Teatrul Național, chiar și figurație făcând, era o
chestie!”

6. Ați fost vreodată la teatru? Cum vi s-a pă-


rut?

50
Cuvinte pe care poate nu le-ai înțeles!

potențial posibil, capacitate

a cocheta a flirta

figurație persoană care participă la desfășurarea


acțiunii unei piese de teatru, a unei
opere sau a unui film numai prin pre-
zența fizică sau prin gesturi, atitudini
etc., fără să rostească nici o replică.

51
Concluzii / Reflecții

În urma întrebărilor și a discuțiile dintre elevi, profesorul /


facilitatorul va avea în vedere ca la sfârșitul lecției, fiecare
elev să ajungă la niște concluzii / reflecții pentru a putea
reține mesajele acestei lecții.

Aceste concluzii / reflecții oferite mai jos pot fi luate ca


exemple, dar vă încurajăm să identificați împreună cu elevii
cât mai multe concluzii și reflecții în funcție de specificul
clasei / școlii:

Când îți dorești ceva cu adevărat, totul este posibil!

Toți elevii au dreptul la educație!

Indiferent de etnie, orice elev visează să devină


cineva, important este să aibă o persoană (profe-
sor, părinte, coleg) alături!

52
F ișă de lucru
Această activitate poate fi realizată individual sau în grupe de câte 4-5 elevi. Fiecare elev/grupă va avea ca timp de rezolvare 10 minute.

1. Cine te încurajează să îți urmezi visele când vei


fi mare?
Răspunsurile vor fi discutate în clasă sau individual, în funcție de elev (timiditate de a vorbi în clasă).

2. Ce trebuie să faci ca să devii actor? Cunoaș-


teți actori de etnie romă?

3. Ce alte personalități rome mai cunoști? Dar de


la tine din comunitate?

4. Imaginează-ți că locuiești într-un cartier în care


nu ai voie să vorbești limba ta maternă (română,
maghiară, romani). Cum crezi că te-ai simți?

53
54
Clasa a
VII-a 55
Lecția 1.
O voință
de fier
Clasa a V II-a
Durata: 50 minute

Resurse:
kitul pedagogic,
Despre noi –
20 de răspunsuri la
întrebarea Ce vrei să te
faci când vei fi mare?
Metode și
procedee:
conversația, dezbaterea,
studiul de caz, lucrul
în echipă
56
56
Bibliografie consultată:
Romii din România – Repere prin istorie,
Mariana Sandu, Editura Vanemonde, 2005
Fragmentul este preluat din cartea Despre noi – 20 de răs-
punsuri la întrebarea Ce vrei să te faci când vei fi mare?.
Volumul este conceput ca un jurnal de călătorie a două cer-
cetătoare nerome, care au pornit în căutarea unor persoane
de etnie romă cu poveşti de succes. Pe parcursul călătoriei
au intervievat 20 de persoane rome şi au aflat care a fost
cheia succesului lor şi cum au reușit să depășească atât ba-
rierele impuse de alții, cât și propriile lor temeri.

Obiective:

● Cunoașterea unor aspecte din rândul minori-


tăților naționale, respectiv minoritatea romă;
● Cunoașterea unor persoane rome care au
reușit în viață prin educație;
● Eliminarea etichetărilor sociale prin con-
știentizarea diferențelor dintre oameni;
● Combaterea stereotipurilor la adresa
romilor prin argumente raționale.

Desfășurarea activității:

La începutul lecției elevii vor fi întrebați la ce


se gândesc când aud cuvântul rom? Cum sunt
aceștia? În funcție de răspunsurile elevilor se
va face o trecere la fragmentul care prezintă o
poveste de succes din rândul acestora.
57
Se va citi textul în clasă de către elevi! Textul și fișa de lucru
pot fi fotocopiate pentru o înțelegere cât mai bună a mesajului.
De asemenea, le puteți oferi întregul text al poveștii de viață.
Oana Parnică,
asistentă socială
de etnie romă:

Provin dintr-o familie mixtă. Mama e româncă şi tata a


fost jumate-jumate. Suntem şase frați acasă. Noi suntem
trei negri şi trei albi, ne-a făcut mama aşa ca să nu ne
supărăm. Mă întrebam şi eu de ce sora mea e albă şi eu
sunt neagră. Când eram mică, aveam senzația că nu mă
spăla mama bine şi furam tixul de vase din bucătărie şi mă
frecam pe față ca să mă albesc, eu credeam că de-aia sunt
neagră, că nu mă spăla mama bine.

1. De ce credeți că încerca Oana să-și albească pielea?

Pe toți şase ne-au dat mama şi tata la şcoală, dar prea


puțini dintre noi au reuşit s-o şi termine. Eu am avut noro-
cul de a avea o învățătoare extraordinar de bună, care s-a
ținut de capul părinților mei să mă duc la şcoală. Venea la
uşă, la mama şi îi spunea să mă lase să mă duc la şcoală.
Mama mă închidea în casă şi eu săream geamul – stăteam
la parter. Cumpăra învățătoarea caiete, îmbrăcăminte,
încălțăminte ca să pot să merg la şcoală. N-am fost o ele-
58 vă foarte bună, nu am învățat niciodată de zece, dar nici
o elevă proastă nu am fost. Nu mi-am dorit niciodată să
fiu lăsată în urmă. Tot timpul a trebuit să învăț mai mult
decât alții ca să pot să fiu acceptată în jurul lor. Noi eram
singura familie de romi de pe stradă. Când a trebuit să
intru la liceu, vecinii de la bloc spuneau că la 15 ani trebuie
să mă mărit, că aşa fac țiganii. Le-am spus că n-o să mă
mărit, „O să vă arăt că o să fac şi liceul, îl termin şi mă
duc şi la facultate”. Toate prietenele mele din grupul de
copii cu care eram acolo la bloc au fugit de pe acasă pe
la șaptesprezece, optsprezece ani, nu au făcut prea mare
lucru în viață. (...)

2. Ce a determinat-o pe Oana să dea examenul


de admitere la liceu?
3. Ce-i spuneau vecinii Oanei că se va întâmpla cu
viața ei? De ce spuneau aceste lucruri? Vouă vi
se întâmplă să spună vecinii ce se va întâmpla cu
voi? Ce credeți despre acest lucru?

Aveam două tabere de copii când eram mică, unii pe care îi


lăsau părinții să se joace cu mine şi unii pe care nu-i lăsau
părinții să se joace cu mine. Vorba aia: „Nu te joci cu ea, că
e țigancă”. Până când m-am enervat şi le-am zis: odată în
viața voastră o să aveți nevoie de ajutorul meu, indiferent
cu ce veți vrea, dar veți veni la uşa mea să vă ajut. Şi au
venit, fie că aveau nevoie de lecții la franceză, la engleză,
la geografie.

4. De ce nu se jucau unii copii cu Oana? Care a fost


reacția ei când a văzut că ei nu se joacă cu ea?

Pe urmă am intrat la liceu, în liceu am avut prima dată


dirigintă bună şi profesori buni. Eu, dacă în generală am
învățat, automat am plecat cu un bagaj de cunoştințe în 59
liceu şi m-am făcut cât de cât remarcată la unele materii,
mai ales la cele care mi-au plăcut mie. Şi în clasa a unspre-
zecea aveam dirigintă o profesoară care niciodată nu-mi
dădea nota pe care o meritam. Între timp m-am îmbolnă-
vit, am stat mai mult prin spitale decât pe la şcoală şi am
fugit de la spital să mă duc să dau test. Mi-a zis diriginta
că-s nebună, că n-am cum să fac aşa ceva şi la bacalaureat
am luat la scris 9,20. A venit diriginta la mine şi mi-a zis:
„Vezi, dacă îți dădeam nota pe care o meritai, nu luai nota
asta”. I-am zis: „Dacă îmi dădeați nota pe care o meritam,
poate luam zece, nu atât”.

5. Ce a făcut Oana ca să poată să dea testul în


clasa a XI-a? Ce credeți că a motivat-o cel mai
mult ca să continue să învețe?
6. Pe voi ce vă face să învățați mai bine pentru
data viitoare: o notă mai mică, o notă mai mare
sau una pe merit?

Veniseră nişte nemți la noi în Ploieşti să vorbească cu ro-


mii de acolo şi aveau nevoie de translator, omul ăsta mă
cunoştea pe mine şi m-a chemat să le fiu translator. Şi pe
urmă m-a întrebat: „În ce clasă eşti?” Atunci eu eram a X-a.
Şi m-a întrebat: „Ce vrei tu să te faci când o sa fii mare?”
Şi am zis că vreau sa merg la facultate, nu mă interesează
unde. Aş fi vrut la Drept, aşa îmi doream eu, să mă fac
avocat. Când am terminat clasa a douăsprezecea a venit
şi a întrebat-o pe mama: „Ei, fiica ta a luat bacul, o duci la
Bucureşti să dea la facultate?” Mama: „Nu!” – femeie cu
concepții din alea: „Cum să plece de acasă, dacă cine ştie
ce se întâmplă, nu o duc.” Eu, acuma, dacă tot vorbisem
cu omul acela şi-mi doream nespus de mult să ajung la
Bucureşti, n-am dormit toată noaptea, am plâns şi i-am
60 spus mamei mele cu o seară înainte: „Dacă nu mă duci la
Bucureşti, toată viața mea te blestem! Du-mă, măcar să
vad ce şansă am şi pe urmă spun dacă merit sau nu merit.”
Şi am venit în Bucureşti (...).
În Bucureşti, eram vreo patruzeci de inşi strânşi să ne pre-
gătim pentru admiterea la facultatea de Sociologie și Asis-
tență Socială. (...) Noi ne strângeam seara în cameră şi
povesteam fiecare lecțiile, unde a ajuns fiecare, eu nu prea
învățam cine ştie ce, până am făcut un pariu cu colegii şi
le-am zis: eu mâine seară la ora asta am şase lecții, câte
aveți voi învățate, plus una înaintea voastră. „Ei, nu se
poate, nu ai cum să înveți atât.” „Ba da.” A doua zi mi-am
strâns cărțile lângă mine, am început, am învățat şi seara
la douăsprezece noaptea ne-am ascultat. Atunci mi-a zis
un coleg: „Tu intri!” Şi am intrat la facultate.

7. De ce vroia Oana să ajungă la București?


8. Cunoașteți meseria de asistent social? Cu ce
credeți că se ocupă un asistent social?
9. Oana spune: „Tot timpul a trebuit să învăț mai
mult decât alții ca să pot să fiu acceptată în
jurul lor.” Cum interpretați voi acest lucru? Sim-
țiți același lucru? De ce?

61
Concluzii / Reflecții

În urma întrebărilor și a discuțiilor dintre elevi, profesorul


/ facilitatorul va avea în vedere ca, la sfârșitul lecției, fiecare
elev să ajungă la niște concluzii / reflecții pentru a putea
reține mesajele acestei lecții.

Aceste concluzii / reflecții oferite mai jos pot fi luate ca


exemple, dar vă încurajăm să identificați împreună cu elevii
cât mai multe concluzii și reflecții în funcție de specificul
clasei / școlii.

Când îți dorești ceva cu adevărat, totul este posibil!

Toți elevii au dreptul la educație!

Indiferent de etnie, orice elev visează să devină


cineva, important este sa aibă o persoană (profe-
sor, părinte, coleg) alături!

62
F ișă de lucru
Această activitate poate fi realizată individual ca temă sau elevii pot fi grupați câte 4-5. Fiecare elev sau grup va avea ca timp de
rezolvare 10 minute. Răspunsurile vor fi discutate în clasă sau individual, în funcție de elev (timiditate de a vorbi în clasă).

1. Cât de mult contează culoarea pielii pentru voi?


De ce?

2. Ce-i spuneau vecinii Oanei că se va întâmpla în


viața ei? Au avut dreptate? De ce?

3. Vi s-a întâmplat să luați o notă mai mică


decât cea pe care credeați că o meritați? Cum
v-ați simțit în această situație?

4. Ce vă doriți voi nespus de mult în viață?

5. Puteți numi câteva stereotipuri despre romi?


Cum sunt aceste stereotipuri, pozitive sau nega-
tive? Cum reacționați atunci când cineva spune
despre voi că sunteți astfel? Ce-i spuneți?
63
Lecția 2.
Contează
dacă ești rom
sau nu?

Clasa a V II-a
Durata: 50 minute Resurse:
kitul pedagogic,
Despre noi –
20 de răspunsuri la
întrebarea Ce vrei să te
faci când vei fi mare?
Metode și
procedee:
conversația, dezbaterea,
studiul de caz

64
Bibliografie consultată:
Romii din România – Repere prin istorie,
Mariana Sandu, Editura Vanemonde, 2005
Fragmentul este preluat din cartea Despre noi – 20 de răs-
punsuri la întrebarea Ce vrei să te faci când vei fi mare?.
Volumul este conceput ca un jurnal de călătorie a două cer-
cetătoare nerome, care au pornit în căutarea unor persoane
de etnie romă cu poveşti de succes. Pe parcursul călătoriei
au intervievat 20 de persoane rome şi au aflat care a fost
cheia succesului lor şi cum au reușit să depășească atât ba-
rierele impuse de alții, cât și propriile lor temeri.

Obiective:

● Cunoașterea unor aspecte din rândul minori-


tăților naționale, respectiv minoritatea romă;
● Cunoașterea unor persoane rome care au
reușit în viață prin educație;
● Eliminarea etichetărilor sociale prin con-
știentizarea diferențelor dintre oameni;
● Combaterea stereotipurilor la adresa
romilor prin argumente raționale.

Desfășurarea activității:

La începutul lecției elevii vor fi întrebați ce


este discriminarea? În fragmentul pe care îl
vor citi vor cunoaște o persoană romă de suc-
ces, un actor rom. Se pot oferi exemple de per-
soane rome de succes din localitate / școală.
65
Se va citi textul în clasă de către elevi! Textul și fișa de lucru
pot fi fotocopiate pentru o înțelegere cât mai bună a mesajului.
De asemenea, le puteți oferi întregul text al poveștii de viață.
Mădălin Mandin,
actor de etnie romă:

Până la 7 ani am stat în Bucureşti cu părinții şi cu fratele


meu. După aia, clasa întâi am făcut-o la țară, cum se spu-
ne, în comuna Islaz, Teleorman, comună istorică, în 1848
chiar s-a citit (n.r. actul privitor la) dezrobirea țiganilor
acolo. Toate bune şi frumoase acolo, copilărie fericită, însă
prin clasa a V-a, sau a VI-a eram catalogat ca fiind „țigan”.
Toată lumea îmi spunea: „Aaa, țigane, hai vino încoace,
țigane!”. Niciodată nu m-a deranjat lucrul acesta. Chiar
eram singurul de la noi din clasă „de etnie”, cum se spune.
Prima problemă legată de chestia asta că „domne, vezi că
ăsta este țigan”, a fost odată, la o şedință cu părinții. Stă-
team în prima bancă şi țin minte, mi-a rămas şi acuma,
ca un fel de săgeată, ca o praştie care m-a lovit aicea în
ureche, mama unui copil român care a zis: „Vă rog frumos
să nu puneți copilul meu cu țiganu’ acela în bancă!”. Atunci
a fost pentru mine un şoc, m-am mirat, copil fiind: cum
cineva să spună ca să nu stai cu el în bancă? Ce am eu?
Ba dimpotrivă, chiar stăteam în prima bancă şi mi-aduc
aminte că de foarte multe ori îl ajutam pe colegul acesta al
66 meu la multe materii pe care le aveam la clasă. Îmi aduc
aminte că eram bun la română, la franceză, la geografie,
la desen, eram bun la muzică. El era bun la istorie şi la
matematică, exact la materiile cu care nu mă-mpăcam
eu bine. Experiența asta pe care am trăit-o eu atunci m-a
marcat într-un fel. E aşa de greu să nu-ți schimbi părerea
despre un om? Contează foarte mult ce etnie ai? Contează
foarte mult dacă eşti rom sau nu?

1. Ce întâmplare își amintește Mădălin din timpul


școlii generale?
2. De ce întreabă Mădălin dacă contează foarte
mult dacă ești rom sau nu? Voi ce credeți?

Îmi aduc aminte, mă duceam la țară la bibliotecă, era bi-


blioteca comunală, în incinta căminului cultural şi mă ştia
toată lumea. Îmi aduc aminte că îmi luam cărți de acolo.
Îmi mai dădea câte o carte ruptă şi îi spuneam: „Uitați că e
ruptă. O s-o repar…”. Şi îmbrăcam cărțile în hârtia aia, în
coală albă, le îmbrăcam coperțile şi le îngrijeam, aşa, ştii,
ca să nu creadă că am rupt cărțile.

În generală, veneau uneori copii care erau mult mai mari,


erau de clasa a IX-a, a X-a, mai veneau prin curtea şcolii şi
ne mai agresau pe noi, ăştia mici. Şi țin minte că m-au bă-
tut odată unii, „Băi, că eşti țigan”. Şi mă duc la tata: „Băi,
tată, m-au bătut! M-au bătut unii!”. „Te-au bătut? Da? Păi
şi ce vrei? Să mă iei cu tine să-ți rezolv eu problemele? Nu,
tată, rezolvă-ți-le singur!” M-am întâlnit cu colegii agre-
sivi, mai mari ca mine, ne întâlnim, ne salutăm. Acuma
mă privesc cu admirație: „Uau, ce-ai ajuns, ne mândrim
că unul de la noi din sat a ajuns acolo”.

3. Ce făcea Mădălin cu cărțile de la bibliotecă? De


ce? 67
4. Cum îl privesc acum pe Mădălin băieții care îl
băteau când era mic? De ce?
5. Ce este discriminarea?
În facultate am fost primit cu brațele deschise. La admite-
re, îmi aduc aminte că era în comisie Zamfirescu şi toată
partea asta bună a teatrului, şi zice: „Păi… de ce ai venit
aicea?” „Păi… de ce? Pentru că îmi place foarte mult”, zic.
„Am auzit că tu eşti rom”. „Da, sunt rom.” „Păi şi ne pregă-
teşti ceva, vrei să ne spui ceva?”. „Cum să nu, păi vă spun
ceva în limba mea.” „Ia spune-ne!”. Le-am spus „Capra cu
trei iezi” în țigăneşte. Am avut curaj, recunosc. Şi câteva
cântece, le-am zis că le cânt şi cu acordeonul dacă vor.
Am intrat. Şi timp de 4 ani de zile vreau să spun că am
făcut performanță, e totuşi o universitate de stat, e mult
de muncă. Îmi aduc aminte că mă duceam la facultate şi
colegii ziceau: „Hai să tragem la xerox textele pieselor”,
ne trebuiau textele pieselor şi te duceai la bibliotecă, luai o
carte şi te duceai să tragi la xerox. Şi îmi aduc aminte că
în perioada aia mă trimiteau pe mine: „Băi, te duci tu?”.
„Da, cum să nu, mă duc!”. Şi ziceau: „Uite, restul e al tău.”
Şi de restul ăla îmi luam pâine şi salam, îmi aduc aminte şi
acuma şi mă duceam la etajul trei, într-o sală şi mâncam
acolo, pentru că nu-mi plăcea să mă vadă colegii mei şi să
zică: „Aaa, uite-l pe ăla, e vai de capul lui, n-are ce mân-
ca”. Şi mă duceam la şcoală, eram primul întotdeauna la
orele de actorie, spălam clasa, îmi plăcea enorm de mult
să spăl clasa, pentru că în timpul orelor de actorie trebuia
să repetăm acolo, într-o parte puneam decorul, mutam
decorul, hainele, aveam grijă de recuzita colegilor. Mi-a
prins foarte bine, recunosc, m-am simțit foarte, foarte bine
în facultate.

6. Ce facultate a terminat Mădălin?


68 7. Ce subiect a propus la examenul de admitere
Mădălin?
8. Cum își câștiga Mădălin banii de mâncare pe
timpul facultății?
9. De ce se ducea și mânca singur? De ce nu voia
sa fie văzut de ceilalți?

Și voi puteți să faceți asta şi oricare dintre voi poate să


facă la fel ca şi mine. Nici eu nu am avut aşa situație fi-
nanciară foarte bună să mă pot susține acolo, dar uite, cu
ajutorul părinților mei, părinții mei nu au investit într-o
casă sau într-o maşină sau aşa ceva, părinții mei au in-
vestit în educația noastră şi au zis că noi avem dreptul la
educație şi cât au putut m-au susținut. Şi m-au susținut,
slavă Domnului, 8 ani de zile, 9 ani, din liceu şi până la
terminarea facultății. Ce pot să zic, le mulțumesc foarte
mult pentru lucrul acesta.

69
Concluzii / Reflecții

În urma întrebărilor și a discuțiilor dintre elevi, profesorul


/ facilitatorul va avea în vedere ca la sfârșitul lecției, fiecare
elev să ajungă la niște concluzii / reflecții pentru a putea
reține mesajele acestei lecții.

Aceste concluzii / reflecții oferite mai jos pot fi luate ca


exemple, dar vă încurajăm să identificați împreună cu elevii
cât mai multe concluzii și reflecții în funcție de specificul
clasei / școlii.

Discriminarea poate face mult rău, de aceea nu


trebuie să discriminăm!

Voința de a merge mai departe, în ciuda discriminării.

Sentimentul de împlinire pe care îl ai când ți-ai atins


visul.

70
F ișă de lucru
Această activitate poate fi realizată individual sau în grupe de câte 4-5 elevi. Fiecare elev/ grupă va avea ca timp de rezolvare 10 minute.

1. Imaginează-ți că ești Mădălin și tocmai ai auzit că


nu poți sta cu colegul tău în bancă pentru că ești
rom. Cum ai reacționa? Care ar fi răspunsul tău?

2. Ce materii vă plac cel mai mult? De ce?


Răspunsurile vor fi discutate în clasă sau individual, în funcție de elev.

3. Sunt colegi în clasa voastră cu care vă ajutați


la diferite materii? Cum vă ajutați reciproc? La
ce materii?

4. Cum credeți că este munca de actor? Ce tre-


buie să facă un actor? Vi se pare greu?

5. Ați fost vreodată la teatru? Cum a fost? Ce 71


piesă ați văzut?
72
Clasa a
VIII-a 73
Lecția 1.
Un tată
inspirat
Clasa a V III-a
Durata: 50 minute

Resurse:
laptop / calculator,
videoproiector,
ecran de proiecție,
filmul documentar
Ce vrei să te faci când
Metode și vei fi mare?
procedee:
conversația, dezbaterea,
studiul de caz

74
Bibliografie consultată:
Romii din România – Repere prin istorie,
Mariana Sandu, Editura Vanemonde, 2005
Fragmentul este preluat din cartea Despre noi – 20 de răs-
punsuri la întrebarea Ce vrei să te faci când vei fi mare?.
Volumul este conceput ca un jurnal de călătorie a două cer-
cetătoare nerome, care au pornit în căutarea unor persoane
de etnie romă cu poveşti de succes. Pe parcursul călătoriei
au intervievat 20 de persoane rome şi au aflat care a fost
cheia succesului lor şi cum au reușit să depășească atât ba-
rierele impuse de alții, cât și propriile lor temeri.

Obiective:

● Cunoașterea unor aspecte din rândul minori-


tăților naționale, respectiv minoritatea romă;
● Cunoașterea unor persoane rome care au
reușit în viață prin educație;
● Eliminarea etichetărilor sociale prin con-
știentizarea diferențelor dintre oameni;
● Oferirea unor posibile soluții pentru
eliminarea prejudecăților.

Desfășurarea activității:

La începutul lecției se va realiza o scurtă in-


troducere despre minoritățile naționale recu-
noscute oficial în România. Se va citi textul în
clasă de către elevi!
75
Textul și fișa de lucru pot fi fotocopiate pentru o înțele-
gere cât mai bună a mesajului. De asemenea, le puteți oferi
întregul text al poveștii de viață.
Daniela Văduva,
asistentă medicală
de etnie romă:

M-am născut în Târgu-Jiu în 1971, pe 13 septembrie. Pro-


vin, zic eu, din una dintre cele mai frumoase familii care
pot exista. Părinții mei locuiesc aproape de mine, peste
stradă, de fapt mama mea locuieşte, pentru că tatăl meu
nu mai este, Dumnezeu să-l odihnească. Mai am încă pa-
tru frați în afară de mine, dar eu sunt cea mai mare, aşa că
mi-am crescut frații, pentru că, nu neapărat numai la noi,
în comunitatea de romi, căci peste tot se întâmplă acest
lucru, fetele care se nasc primele, trag această „povară”
pe umerii lor – să-şi crească frații. Nu mi-a fost greu să-i
cresc pentru că am fost şi suntem o familie unită, ținem
foarte mult unul la celălalt, suntem, cum spune acea zi-
cală, „toți pentru unul şi unul pentru toți”. Şi atunci când
există înțelegere şi suflet bun în familie, totul merge de la
sine, la noi chiar nu există probleme între frați sau între
rude, totul a decurs aşa cum trebuie să decurgă.

La învățătură nu eram nici prima din clasă, dar nici ulti-


ma. Luam note mulțumitoare. Mama câteodată mă mai şi
76 certa, zicea: „Fi-ți-ar şcoala de râs! Tu o să te faci profesoa-
ră! Mai stai acasă că avem şi noi treabă.” Ea era obligată
să plece în fiecare zi de acasă să facă bani, că nu putea
sta şi să lase copiii – vă închipuiți, eram cinci, era nevoie
de curățenie... Seara, când venea mama acasă şi prelua
treburile gospodăriei, apucam şi eu să-mi fac lecțiile.

1. Descrieți familia Danielei.


2. Care era atitudinea mamei Danielei față de școală?

Am crescut în Târgu-Jiu şi am mers la Şcoala Generală


nr. 6 „Sf. Nicolae”. Pentru mine n-a fost o problemă să
mă integrez într-o clasă de majoritari, pentru că, sincer,
în vremea aceea nici măcar nu se punea problema că eşti
rom sau român. Faptul că eu niciodată n-am simțit acea
denigrare de care vorbesc mulți copii poate mă face să fiu
puțin subiectivă. Pentru că n-am simțit-o, adevărul acesta
este. Mie niciodată nu mi s-a spus „țigancă” la şcoală, pe
mine niciodată nu m-a dat nimeni la o parte pe criteriu et-
nic, pe mine niciodată nu m-a pus nimeni în ultima bancă
pentru că sunt de etnie romă – dacă am stat vreodată în
ultima bancă am stat pentru că mi-am dorit eu –, n-am
fost respinsă de colegi, din contră, majoritatea colegilor
mă iubeau şi țineau la mine şi mă şi respectau. Cu profeso-
rii nici pe departe n-am avut niciodată vreo altercație, nici
în generală, nici la liceu şi nici la facultate. Nicăieri n-am
avut nicio problemă, pe lângă faptul că eram femeie, eram
şi eu o persoană foarte serioasă, foarte responsabilă.

3. Cum s-a simțit Daniela la școală?

La sfârşitul clasei a X-a, părinții mei au hotărât că este


timpul să mă căsătorească. A fost o căsătorie aranjată, eu
şi soțul meu nu ne-am cunoscut, nu am vorbit nici măcar
o secundă înainte de a veni să mă ceară în căsătorie. Sin- 77
gurul lucru pe care l-am rugat pe tatăl meu să îl facă în
momentul în care s-a hotărât să mă căsătorească a fost să
mă lase să-mi termin studiile, cel puțin liceul. El, fiind un
om cu suflet mare şi cu o gândire foarte, foarte sănătoasă,
a fost de acord cu mine şi nu numai că a fost de acord,
chiar a impus acest lucru. Dorința cea mai mare a tatălui
meu a fost să mă vadă cu halat alb... îmi zicea să mă fac
doctoriță, asta era vorba lui. Tot timpul ne împingea de
la spate, tot timpul ne spunea: „Tată, mergeți la şcoală!”,
„Tată, învățați carte! Ăsta e viitorul, n-o să mai faceți nimic
cu caii şi cu căruța”. Tatăl meu a făcut toate meseriile de pe
fața pământului. A avut şi cai, a avut şi vite, a umblat şi cu
căruța,a făcut şi comerț, a avut şi magazin deschis, a avut
restaurant, a avut gogoșărie, a avut fabrică de suc, deci tot
ce a fost posibil, din punct de vedere comercial, a făcut. Dar
el niciodată n-a muncit pentru el; el a muncit pentru copii.
Dorința lui a fost să facă la fiecare copil în parte casă, să-i
facă avere, să nu stea niciodată doi frați într-o casă, să
nu stea două cumnate într-o curte, să nu existe divergențe
între frați sau să rămână discuții, indiferent cât de bine
s-ar înțelege. Tatăl meu a fost un om care avea nişte prin-
cipii extraordinar de sănătoase şi de solide. Ne-a învățat
să muncim, ne-a învățat să facem comerț, ne-a învățat să
fim pe picioarele noastre fără a apela la străini niciodată.
Tăticu’ meu avea patru clase şi a terminat pe urmă nouă
clase la fără frecvență, ca să poată să-şi obțină autorizația
de funcționare. Dar avea o minte... dacă era să se pună la
masă cu un contabil, tăticu’ meu făcea socotelile din cap
mai repede decât contabilul cu calculatorul. Şi de-asta ne
împingea şi pe noi către şcoală.

4. Care sunt meseriile pe care le-a avut tatăl


Danielei?
78 5. Care era atitudinea tatălui Danielei față de
școală? De ce credeți că avea această atitudine?
6. Ce îndemn le-a lăsat tatăl Danielei copiilor săi?
Cum explicați titlul textului?
79
Concluzii / Reflecții

În urma întrebărilor și a discuțiilor dintre elevi, profesorul


/ facilitatorul va avea în vedere ca la sfârșitul lecției, fiecare
elev să ajungă la niște concluzii / reflecții pentru a putea
reține mesajele acestei lecții.

Aceste concluzii / reflecții oferite mai jos pot fi luate ca


exemple, dar vă încurajăm să identificați împreună cu elevii
cât mai multe concluzii și reflecții în funcție de specificul
clasei / școlii.

Sprijinul familiei este foarte important pentru


reușita copiilor.

Poți să visezi și să-ți urmezi visul indiferent de


etnie, religie sau statut social.

80
F ișă de lucru
Această activitate poate fi realizată individual ca temă sau elevii pot fi grupați câte 4-5. Fiecare elev sau grup va avea ca timp de rezolva-

1. Care este atitudinea părinților voștri față de


școală? Cum vă încurajează părinții să mergeți cât
de departe puteți cu învățătura?

2. Ce înseamnă căsătoria?

3. La ce vârstă vi se pare potrivit să vă căsătoriți?


De ce? Dacă sunt vârste diferite pentru fete și
re 10 minute. Răspunsurile vor fi discutate în clasă sau individual.

băieți, cum argumentați acest lucru?

4. Imaginează-ți că ești de o altă naționalitate. Cum


crezi că te-ai simți la școală?

81
5. De ce să nu discriminăm?
Lecția 2.
Aș vrea ca în
țara mea să
mă simt ca în
țara mea!
Clasa a V III-a
Resurse:
Durata: 50 minute laptop / calculator,
videoproiector,
ecran de proiecție,
filmul documentar
Ce vrei să te faci când
Metode și vei fi mare?
procedee:
conversația, dezbaterea,
studiul de caz, lucrul în
echipă

82
Bibliografie consultată:
Romii din România – Repere prin istorie,
Mariana Sandu, Editura Vanemonde, 2005
Fragmentul este preluat din cartea Despre noi – 20 de răs-
punsuri la întrebarea Ce vrei să te faci când vei fi mare?.
Volumul este conceput ca un jurnal de călătorie a două cer-
cetătoare nerome, care au pornit în căutarea unor persoane
de etnie romă cu poveşti de succes. Pe parcursul călătoriei
au intervievat 20 de persoane rome şi au aflat care a fost
cheia succesului lor şi cum au reușit să depășească atât ba-
rierele impuse de alții, cât și propriile lor temeri.

Obiective:

● Cunoașterea unor aspecte din rândul minori-


tăților naționale, respectiv minoritatea romă;
● Cunoașterea unor persoane rome care au
reușit în viață prin educație;
● Eliminarea etichetărilor sociale prin con-
știentizarea diferențelor dintre oameni;
● Oferirea unor posibile soluții pentru
eliminarea prejudecăților.

Desfășurarea activității:

La începutul activității se va realiza o introdu-


cere despre ce înseamnă o naționalitate? Ce
presupune aceasta? Dar diversitatea?

Se va citi textul în clasă de către elevi. Textul și fișa de 83


lucru pot fi fotocopiate pentru o înțelegere cât mai bună
a mesajului. De asemenea, le puteți oferi întregul text al
poveștii de viață.
Nicu Ion Stoica,
avocat de etnie romă:

Eu îmi doream să fiu macaragiu, era o chestiune foarte


tare, să fii macaragiu. Ulterior, în perioada adolescenței,
îmi doream foarte tare să lucrez la McDonald’s, mi se pă-
rea super job, să lucrez la McDonald’s. Pe urmă, aşa, în-
cet-încet aşteptările mele şi aspirațiile mele s-au modificat,
dar asta s-a datorat şi faptului că am trăit într-un mediu în
care oamenii aveau aşteptări mari de la viață, adică aveau
orizonturi, aveau o perspectivă şi m-am gândit să fac şi
eu ceva, chiar dacă nu am ştiut din prima ce vreau să fac.
Tatăl meu avea şapte clase, însă eu am descoperit că avea
şase: el spunea că are şapte, dar pe a şaptea nu o termina-
se. Mama mea a făcut opt clase şi a regretat faptul că nu a
mers mai departe, că avea potențial şi avea note bune.

Cartea a fost numărul 1 şi părinții noştri ne-au încurajat


să mergem la şcoală: „Trebuie să învățați, trebuie să aveți
educație, să mergeți la facultăți, să faceți tot ce n-am făcut
noi”, aşa ne spuneau... ne-au încurajat să mergem la şcoa-
lă. Îmi doream foarte mult să merg la şcoală.
84
1. Care a fost cauza schimbării așteptărilor lui
Nicu?
2. De ce îl încurajau părinții să meargă la școală?
La noi n-a fost o problemă de asumare a identității, ne-am
asumat identitatea, dar nu era o chestiune de mândrie,
preferam să nu vorbim despre chestia asta. Chiar părinții
ne spuneau „Ei, nu spuneți că sunteți țigani, la şcoală...
Spuneți că sunteți români ca să nu ne facem de râs”. Cert e
că până în clasa a patra eram considerați printre cei mai
slabi dintre elevi, nu puteam să înțeleg: deşi ştiam lecția
mai bine decât alți colegi la istorie, spre exemplu, luam 8,
iar alții care ştiau lecția mai prost decât mine sau nu o
ştiau la fel de bine, luau 10. La fel, n-am putut să-mi explic
că atunci când puteam să fac un lucru bun eram dat ca
exemplu, dar spre ruşinea celorlalți, sub forma: „până şi
Nicuşor poate!”.

Situația s-a schimbat în clasa a cincea, când am trecut de


la învățător la sistem de profesor, unde evaluarea se făcea
în mod individual, oral. Era altfel, nu aveai acelaşi profe-
sor şi îmi aduc aminte că în primul sau al doilea semestru,
la română, premianții din ciclul primar au luat 3 şi 4 la
teză... Eu am luat 7, dar 7 ăla a fost cea mai mare notă din
clasă. Şi până în clasa a opta aveam medii de 8, de 9, de 10
chiar, a fost o creştere evidentă.

3. Ce îi determina pe părinți să le spună copiilor să


nu zică despre ei că sunt romi?
4. Cum era considerat Nicu în școala primară?
Și cum s-a schimbat situația in clasa a 5 a? De
ce s-a schimbat situatia? De ce a luat Nicu note
mai bune?

Deja stigma pe care o simțeam în şcoala generală şi cu 85


precădere în clasele I-IV a dispărut, în sensul că deşi eram
rom şi toată lumea ştia chestiunea asta, eram privit pozitiv
de către ceilalți şi deja eram acceptat ca un lider pentru că
aveam rezultate bune la învățătură, eram sociabil, nu mă
deosebeam cu nimic față de ei, chiar stăteam şi mai bine cu
banii decât ei pentru că munceam şi aveam salariu... Plus
că mai reparam calculatoare în timpul liber, am câştigat
bani frumoşi de pe urma lor, am putut să mă auto-susțin
în liceu şi chiar să-mi ajut familia pentru că la un moment
dat eram singurul care aduceam un venit în casă şi deci
pot să spun că ştiu ce înseamnă să ții o familie încă de când
aveam 15–17 ani. Eu am muncit de când mă ştiu, pentru
mine munca a fost o valoare, educația a fost o valoare şi
asta datorită părinților care ne-au insuflat lucrurile astea.

86
5. Ce l-a ajutat pe Nicu să fie privit ca un lider?
6. Care erau valorile după care se ghida?
7. Ce sunt valorile pentru voi? Care sunt valorile
voastre?

După liceu am făcut facultatea de drept, după care am


mers la o altă facultate, la ştiințe politice, încă studiez, o
să mai studiez încă 10 ani, 20 de ani, cât o să mai lucrez de
acum încolo pentru ca m-am obişnuit cu şcoala, cu mediul
academic. Îmi place, vreau să învăț cât mai mult, cred că
niciodată nu poți să spui că ai ajuns la un nivel la care să le
ştii pe toate, tot timpul descoperi ceva nou şi cu cât cunoşti
mai mult cu atât îți dai seama că ştii mai puțin. Îmi dau
seama că educația este calea cea mai sigură spre succes,
până la urmă cunosc familii care au pierdut case, care au
pierdut afaceri, s-a dus totul într-o zi şi dacă aş pierde to-
tul într-o zi, educația e ceva ce n-ar putea să-mi ia nimeni.

8. Care este motivul pentru care Nicu vrea să


studieze în continuare?

Mi-e greu să mă gândesc că mă trag din India: țara mea


a fost şi va fi România. Simt ca un român, gândesc ca un
român, când pierde naționala României plâng, când câşti-
gă un sportiv român mă bucur, dacă vreodată va trebui să
mă duc să mor pentru țara asta o s-o fac... pentru că aici
sunt părinții mei, aici este copilul meu, nevasta mea... Nu
am o altă țară, asta e țara mea. Aş vrea ca în țara mea să
mă simt ca în țara mea.

9. De ce se bucură ca un român? 87
10. Ce este diversitatea?
Cuvinte pe care poate nu le-ai înțeles!

stigma etichetă, rușine

88
Concluzii / Reflecții

În urma întrebărilor și a discuțiilor


dintre elevi, profesorul / facilitatorul
va avea în vedere ca la sfârșitul lecției,
fiecare elev să ajungă la niște concluzii
/ reflecții pentru a putea reține mesajele
acestei lecții.

Aceste concluzii / reflecții oferite mai jos pot fi luate ca


exemple, dar vă încurajăm să identificați împreună cu elevii
cât mai multe concluzii și reflecții în funcție de specificul
clasei / școlii.

Sprijinul familiei este foarte important pentru


reușita copiilor.

Poți să visezi și să-ți urmezi visul indiferent de


etnie, religie sau statut social.

89
F ișă de lucru

Această activitate poate fi


realizată individual ca temă
sau elevii pot fi grupați
câte 4-5.

Fiecare elev sau grup va


avea ca timp de rezolvare
10 minute.

Răspunsurile vor fi discutate în


clasă sau individual, în funcție de elev.

90
1. Descrieți familia voastră.

2. Imaginează-ți că ești de o altă naționalitate. Cum


crezi că te-ai simți la școală?

3. Cum crezi că este să lucrezi de la 16 ani?

4. Până la ce vârstă crezi că vei merge la școală?

5.a Cum interpretezi fraza „Aş vrea ca în țara mea


să mă simt ca în țara mea”?

5.b Scrie un eseu plecând de la fraza de mai sus. Ce


anume te face să nu te simți bine în România? Dar
să te simți bine? (opțional sau ca temă).
91
92
Jocuri
Jocuri preluate din:
Ghidul Animatorului – Educație pentru dezvoltare
Respect pentru diversitate – compendiu de exerciții practice la
îndemâna facilitatorilor, British Council România, 2010
93
Drepturile omului

Studiind
faptele
pozitive
Obiective:

● A încuraja respectul față de propria persoană;


● A le demonstra participanților că fiecărui drept stipulat
de Convenție îi corespunde o responsabilitate.

Durata:
5 minute
Mărimea grupului:
20-25 persoane

Materiale pentru fiecare


participant:
1 foaie de hârtie A4, 1 pix
Vârsta
94
94 participanților:
de la 7 ani
Desfășurarea jocului:

1. Rugați fiecare participant să-și scrie numele pe o foaie de


hârtie și să deseneze de desubt forma palmei. După aceasta,
foaia trebuie transmisă altui participant.

2. Cel care a primit foaia, trebuie să scrie ceva pozitiv despre


cel care i-a dat-o. Inscripția va fi făcută pe unul din degetele
palmei desenate în foaie. Spre exemplu: Adrian are grijă de
alții.

3. Când toate degetele sunt completate (este permisă scrie-


rea a două propoziții sau calități pe fiecare deget), foaia se
transmite participantului al cărui nume este scris pe ea.

Evaluare

După ce participanții își vor vedea foile și vor


citi ce au scris despre ei ceilalți, grupul se adu-
nă împreună și copiii discută ce sentimente
apar atunci când ți se fac complimente.

Ce sentimente îți apar atunci când vorbești lu-


cruri frumoase despre alte persoane?

De ce uneori este atât de greu să spui lucruri


frumoase despre alte persoane?

Ce puteți face unul pentru celălalt în acest sens?


95
Drepturile omului

Porecle
jignitoare
Obiective:

● A dezvolta empatia și toleranța;


● A conștientiza noțiunile de prejudecată,
discriminare și diversitate.

Durata:
30–35 minute
Mărimea grupului:
24–25 persoane

Materiale pentru fiecare


participant:
pentru fiecare pereche sau
Vârsta grup de participanți: copii
96 participanților: ale fișei „Porecle jignitoare”
de la 14 ani
Desfășurarea jocului:

1. Participanții sunt împărțiți în perechi.

2. Fiecare pereche primește câte o copie a fișei


„Porecle jignitoare”.

3. Citind fișele, lăsați perechile să presupună despre cine


se vorbește și care este porecla jignitoare folosită la adresa
acestor persoane, unde s-ar fi putut întâmpla această situa-
ție, să discute despre problema stereotipurilor și prejudecă-
ților, să identifice drepturile care au fost încălcate în aceste
cazuri și să găsească articolele respective în CDC. Ce poate
face fiecare pentru a apăra drepturile acestor copii?

4. Propuneți-le echipelor să completeze fișa cu afirmații,


dacă cunosc cazuri similare din experiența proprie sau a
cunoștințelor, prietenilor lor.

Evaluare

Perechile prezintă rezultatul lucrului lor și își expun impre-


siile grupului mare.

Variante

Participanții sunt împărțiți în 5–6 grupuri ce își aleg o situ-


ație din care se vor inspira și vor pregăti o scenetă pentru a
o prezenta colegilor. După reprezentare, situațiile înscenate
sunt analizate (nu se analizează jocul actorilor, ci proble- 97
matica pe care o abordează sceneta).
F ișa „Porecle jignitoare”

„Când mergem pe stradă, oamenii își bat joc de noi


fiindcă cred că suntem altfel. Dar greșesc, suntem
la fel ca și ei. Ne deosebim numai prin culoarea pielii
și prin credință.”

„Oamenii mă tratează rău. Ei mă numesc fătălău,


papă-lapte și chiar homosexual fără niciun motiv.
Toți își bat joc de mine fiindcă prietenul meu cel mai
bun este o fată.”

„Uneori musulmanii poartă basmale și altor oameni


aceasta nu le place. Ei râd de musulmani.”

„Mă mișc încet când urc scările și la recreație unii


copii mă împing și mă bruschează. Când mă apropii
de vreun grup de copii și vreau să ne jucăm împre-
ună, ei nu vor și îmi spun că n-o să pot să fug la fel
de repede.”

„Medicii au descoperit un virus în sângele meu.


Colegii și prietenii mei au aflat despre aceasta și
acum deseori nu mă primesc în jocurile lor. Ei spun
că sunt molipsitor și cine se va atinge de mine se
va îmbolnăvi de SIDA.”
98
„Familia mea este săracă și nu-și permite să-mi
cumpere haine noi și la modă. Toți râd pentru că
hainele îmi sunt vechi și strâmte.”
99
Comunicare

Chipuri
diferite
Obiectiv:

● A ajuta participanții să găsească soluții


care ar satisface ambele părți implicate
într-un conflict.

Durata:
40–45 minute
Mărimea grupului:
15–25 persoane

Materiale:
tablă sau coli mari de hârtie,
cretă sau cariocă, 3 figuri
Vârsta triste și 3 figuri zâmbărețe
100 participanților:
tăiate din carton pentru a fi
de la 7 ani
prinse pe tablă (opțional)
Desfășurarea jocului:

1. Doi participanți sunt rugați să însceneze o


situație de conflict, dar fără a ajunge la soluți-
onarea lui. Exemplu de situație-conflict:

Este recreație și toți elevii se grăbesc să iasă din școală


pentru a se juca afară. Doi copii au observat o minge și se
grăbesc s-o ia. Cei doi se ceartă când ajung la minge pentru
că fiecare vrea să se joace. Primul zice că este a lui, deoarece
el primul a găsit-o; cel de-al doilea zice că el a ajuns mai
înainte, deci mingea este a lui. Astfel cei doi se ceartă.

2. După prezentarea scenetei, folosind metoda brainstor-


ming, participanții vor oferi cât mai multe soluții posibile
pentru rezolvarea acestui conflict, fără a analiza deocamda-
tă variantele. Propunerile pot fi înscrise pe tablă sau pe coli
mari de hârtie.

3. Când participanții nu mai au idei, ajutați-i să clasifice so-


luțiile în 3 grupe, folosind simboluri cu figuri triste și figuri
care zâmbesc desenate pe colile de hârtie sau fiind prinse
pe tablă.
a. Soluții în care fiecare persoană primește ceea ce dorește
(de exemplu unul se joacă 10 minute, apoi altul 10 minute).
b. Soluții în care doar o persoană primește ceea ce vrea (de
exemplu, unul îl lovește pe celălalt, ia mingea și fuge).
c. Soluții în care nici unul nu primește ceea ce vrea (de
exemplu, profesorul ia mingea și le spune copiilor să-și gă-
sească un alt joc).
101
4. Discutați despre cele 3 tipuri de soluții. Care dintre ele li
se pare mai bună?
102
Evaluare

Pentru discuție se propun următoarele întrebări:

Sunt oare posibile soluțiile în care ambele părți


primesc ceea ce vor în toate cazurile?

Când nu ar fi posibil?

Întotdeauna sunt preferabile soluțiile de primul


tip?

Este necesară violența dacă putem soluționa


conflictul altfel?

Variații

A. Pentru participanții de vârstă mai mare puteți înlocui


figurile cu semnele „+” și „-”.

B. Activitatea poate fi repetată cu diferite situații conflictu-


ale: personale, locale, globale.

103
Comunicare

Fulgii de
zăpadă
Obiectiv:

● A demonstra că fiecare poate interpreta


diferit aceleași instrucțiuni.

Indicații:
Activitatea poate fi folosită în scopul
demonstrării caracterului diferit al oa-
menilor și pentru a iniția participanții în
educația interculturală

Durata:
20 minute
Mărimea grupului:
10–20 persoane

Materiale pentru fiecare


participant:
Vârsta
104 participanților: foi A4
de la 7 ani
Desfășurarea jocului:

1. Rugați patru voluntari să treacă în fața sălii.

2. Repartizați-le câte o foaie și spuneți-le să respecte ur-


mătoarele reguli: să stea cu ochii închiși pe tot parcursul
exercițiului; să nu pună întrebări.

3. După ce voluntarii au închis ochii, dați-le următoarele


instrucțiuni:

Îndoiți foaia în jumătate și rupeți-i colțul drept;


Îndoiți hârtia în jumătate și rupeți-i colțul drept;
Îndoiți iarăși foaia și rupeți-i colțul drept.

4. Rugați participanții să deschidă ochii și să desfacă foaia,


arătând-ocelorlalți.

Evaluare

Discutați următoarele întrebări:

Care instrucțiuni pot fi interpretate diferit?


De ce diferiți oameni înțeleg diferit aceleași cu-
vinte?
Cum să formulăm o instrucțiune pentru a o
face mai clară?

Variante
105
Puteți include în exercițiu toți participanții, repartizându-le
tuturor foi de hârtie.
Comunicare

Adevăr și
minciună
Obiectiv:

● A înțelege comunicarea nonverbală.

Indicații:
Activitatea poate fi aplicată și pentru a
iniția participanții în tema „Interculturali-
tate”.

Durata:
20 minute
Mărimea grupului:
10–30 persoane

Materiale:
Vârsta 4 fișe pentru a scrie
106 participanților: „Instrucțiunile personale”
de la 10 ani
Desfășurarea jocului:

1. Rugați patru persoane să se ofere voluntari


și repartizați la două din ele instrucțiunea A și
la altele două, instrucțiunea B. Spuneți-le că
nu au voie să dezvăluie informația de pe fișă,
ci doar să o execute întocmai.

2. După ce voluntarii au îndeplinit instrucțiunile de pe fișe,


rugați ceilalți participanți să-și dea seama dacă istoriile
ascultate sunt adevărate sau false. Se admit întrebări clari-
ficatoare pentru a decide cine minte și cine spune adevărul.
Cum au ajuns la concluzia dată?

Evaluare

Discutați despre diferențele culturale în folosirea limbajului


nonverbal. De exemplu, care sunt semnele nonverbale ce ne
arată că interlocutorul minte (roșirea, evitarea contactului
vizual, frământarea mâinilor etc.).

Discutați despre problemele ce pot apărea în comunicarea


interpersonală pe baza percepției diferite a lucrurilor.

107
F ișa
„instrucțiuni personale”

A. (Nu arăta la nimeni).

Pentru ca membrii grupului să te cunoască mai


bine va trebui să le povestești ceva interesant
despre tine timp de 2 minute. Tot ce vei spune
trebuie să fie adevărat. Poți povesti despre viața
ta de zi cu zi, despre familia și interesele tale etc.
După ce vei vorbi, ți se vor pune întrebări la care
va trebui să răspunzi cât se poate de sincer.

B. (Nu arăta la nimeni).

Pentru ca membrii grupului să te cunoască mai


bine va trebui să le povestești ceva interesant
despre tine timp de 2 minute. Tot ce vei spune
trebuie să fie fals. Poți inventa lucruri legate de
trecutul tău, familia, interesele tale etc. După ce
vei vorbi, ți se vor pune întrebări în legătură cu
care ai voie să minți, dar așa ca auditoriul să te
creadă.

108
109
Comunicare

Vecinii

Obiective:

● A dezvolta participanților abilități empati-


ce;
● A-i ajuta să se identifice cu una din părțile
implicate în conflict pentru a-i înțelege
punctul de vedere.

Durata:
40–45 minute
Mărimea grupului:
25–30 persoane

Vârsta
110 participanților:
de la 12 ani
Desfășurarea jocului:

1. Împărțiți participanții în echipe a câte 5-6


persoane.

2. Propuneți-le următoarea situație conflictu-


ală: „Un locatar are un câine care aleargă prin
grădina vecinului și-i strivește toate florile.
Fiul vecinului ascultă muzică până noaptea
târziu. Ambii vecini sunt foarte furioși.”

3. Sarcina echipelor este să găsească o cale de a soluționa


conflictul vecinilor și de a-l prezenta în formă de joc pe ro-
luri. Oferiți echipelor câteva minute pentru a se pregăti.

4. Rugați fiecare echipă să prezinte soluția pe care a găsit-o.

5. Reuniți grupul mare. Discutați împreună cu participanții


soluțiile prezentate de către grupurile mici, evidențiind și
argumentând avantajele și dezavantajele soluțiilor propuse.

6. Prezentați participanților un model de soluționare a con-


flictelor:

I. S
 eparați problema de persoană, încercați să nu fiți orbiți
de furie, ci să căutați motivele pentru care cineva se com-
portă astfel. Aceasta vă va ajuta să înțelegeți necesitățile
celeilalte persoane și să le expuneți pe ale dvs.

II. S
 trăduiți-vă să înțelegeți necesitățile celeilalte persoane,
astfel ca ea să înțeleagă că doriți să o ajutați. Ca reacție 111
de răspuns va apărea dorința reciprocă de a vă ajuta. În
acest fel ambii veți fi mai dispuși să soluționați conflictul
apărut.
112
III. O
 dată ce ambii sunteți predispuși să soluționați conflic-
tul, nu rămâne decât să găsiți modalitatea prin care o
veți face.

Evaluare

Discutați în grupul mare modelul de soluționare a conflicte-


lor propus mai sus. Dacă participanții acceptă acest model,
cum îl vor putea aplica în practică?

Variante

Pentru a verifica dacă participanții au însușit modelul, pu-


teți să le propuneți o altă situație conflictuală, dar pe care
ei va trebui să o soluționeze conform modelului prezentat
anterior.

113
Comunicare

Artă în
fragmente
Obiective:

● A demonstra barierele care apar în timpul


îmbinării metodei scrise și a celei vizuale
de comunicare;
● A urmări denaturarea mesajului care este
transmis receptorului prin mai multe
surse.

Durata:
30 minute
Mărimea grupului:
10–20 persoane

Materiale:
Vârsta foi, cariocă sau creioane
114 participanților:
de la 12 ani
Desfășurarea jocului:

1. Rugați participanții să se așeze în cerc. Ofe-


riți fiecăruia câte o foaie și rugați-i să deseneze
în partea de sus un desen mic, iar pe marginea
de jos a foii să-și scrie numele.

2. Spuneți-le să transmită foaia vecinului din dreapta.

3. Acesta va nota descrierea sub desen și va împături foaia


în așa fel încât să se vadă doar descrierea, iar apoi va trans-
mite foaia vecinului său din dreapta.

4. Acesta, la rândul său, va desena mai jos un alt desen,


după descrierea făcută, la fel împăturind foia încât numai
desenul să poată fi văzut și transmite foaia mai departe.
Procedura continuă până când foaia ajunge la fiecare.

5. Participanții desfac foile și compară desenele cu imagi-


nea inițială.

Evaluare

Se discută pe baza diferenței dintre desene.

115
Comunicare

Transmite
desenul
Obiectiv:

● A examina deteriorarea mesajului în


timpul comunicării.

Indicație:
Activitatea poate fi aplicată și la tema
formarea prejudecăților, stereotipurilor,
apariția bârfelor.

Durata:
10–15 minute
Mărimea grupului:
15–30 persoane

Materiale:
Vârsta foi A3, cariocă
116 participanților:
de la 13 ani
Desfășurarea jocului:

1. Desenați o imagine simplă pe o foaie A3 (de


exemplu, o casă, un pom de Anul Nou, o omi-
dă sau un fluture) de așa mărime, încât toți
participanții să o poată vedea.

2. Rugați cinci voluntari să părăsească sala. Arătați desenul


celor care au rămas.

3. Chemați în sală pe unul dintre voluntari și arătați-i de-


senul.

4. Acoperiți desenul sau puneți-l cu fața în jos pe masă.

5. Chemați un al doilea voluntar în sală. Primul îi va descrie


celui de-al doilea desenul, dar fără a rosti denumirea obiec-
tului reprezentat. Al doilea îl va descrie celui de-al treilea,
iar acesta celui de-al patrulea.

6. Chemați al cincilea voluntar și rugați-l pe al patrulea să-i


descrie imaginea, după care al cincilea va desena obiectul
conform descrierii.

7. Arătați ambele desene grupului și discutați diferențele


dintre ele.

Evaluare

Discutați despre cele întâmplate în timpul exercițiului. 117


Diversitate și
interculturalitate

Domino

Obiective:

● A încuraja contactul fizic;


● A media cunoașterea reciprocă a partici-
panților;
● A conștientiza faptul că există atât dife-
rențe, cât și lucruri comune între membrii
unui grup.

Durata:
10–15 minute
Mărimea grupului:
15–30 persoane

Vârsta
118 participanților:
de la 7 ani
Desfășurarea jocului:

1. Rugați participanții să stea în picioare for-


mând un cerc.
2. Anunțați participanții să se gândească fi-
ecare la câteva caracteristici ale sale (lucruri
personale).
3. Un participant ridică mâinile în sus și anunță două ca-
racteristici ale sale grupului în forma următoare: „În partea
stângă am ochi căprui, în dreapta știu să mă salut în 5 limbi
diferite”.
4. Participanții care de asemenea posedă aceste caracteris-
tici, îl iau de mână pe colegul lor potrivit caracteristicii pe
care o au în comun.
5. Fiecare dintre cei care s-au alăturat primului participant,
va repeta caracteristica comună cu colegul său și va anunța
o caracteristică a sa pentru mâna pe care o are liberă. De
exemplu: „În dreapta mea știu să mă salut în 5 limbi, iar în
stânga am o soră mai mică”.
6. Fiecare dintre noii alăturați repetă procedura astfel ca la
sfârșit să formeze un alt cerc, însă de data aceasta fiecare
este legat de altcineva.
7. Dacă o caracteristică a cuiva nu poate fi împărtășită cu
vreun coleg și dominoul nu poate fi construit, rugați parti-
cipantul să numească o altă trăsătură a sa, astfel încât lanțul
să fie continuat.

Evaluare

Inițiați o discuție cerând participanților să-și împărtășească 119


impresiile și concluziile în urma activității.
Diversitate și
interculturalitate

Ce reprezintă
imaginea
Obiective:

● A examina stereotipurile și prejudecățile


noastre despre alți oameni și a înțelege
cum funcționează ele;
● A revedea opiniile noastre despre grupuri-
le minoritare;
● A încuraja creativitatea și ideile spontane
în grup.

Durata:
cel puțin 45 minute
(în funcție de mărimea grupului)

Mărimea grupului:
6–21 persoane

Materiale:
Vârsta
o listă cu sugestii pentru
120 participanților:
desenat, tablă, cretă, foi A4,
de la 14 ani
pixuri, pioneze sau scotch
Desfășurarea jocului:

1. Grupați participanții în grupuri de 3-4 per-


soane și numerotați echipele.

2. Repartizați echipelor foi și pixuri și spuneți-le să-și gă-


sească un loc unde vor lucra, de preferat cât mai depărtate
unele de altele.

3. Chemați câte un voluntar de la fiecare echipă și rugați-i


să aleagă câte un cuvânt din lista cu sugestii. Cuvintele se
pot repeta.

4. Spuneți-le să se întoarcă fiecare în grupul său și să facă


un desen la tema aleasă. Desenatorul nu are voie să vor-
bească cu nimeni (în afară de momentul în care va confirma
răspunsul corect) și nu poate scrie cifre sau litere, ci doar să
deseneze. Coechipierii trebuie să ghicească cuvântul pe care
îl desenează colegul lor fără a-i adresa întrebări.

5. Când cuvântul va fi ghicit, echipa poate să-și manifeste


victoria prin țipete. Animatorul va nota scorul pe tablă.
După fiecare tur desenatorul va scrie pe desen, indiferent
dacă l-a terminat sau nu, care a fost cuvântul.

6. Echipele vor delega alt participant în calitate de dese-


nator. Asigurați-vă că fiecare participant are prilejul de a
desena cel puțin o dată.

7. La sfârșit propuneți grupurilor să-și atârne desenele pe


tablă sau pe pereții sălii, pentru a compara și discuta diferi- 121
tele interpretări și imagini ale cuvintelor.
122
Evaluare

Păstrând componența grupurilor mici:

Cereți participanților să aprecieze dacă activitatea a fost


dificilă sau nu și de ce.

Propuneți participanților să privească desenele și să com-


pare imaginile și felul în care au fost interpretate aceleași
cuvinte.

Rugați-i să-și exprime părerea dacă imaginile corespund


sau nu realității, iar desenatorii să povestească ce i-a făcut
să aleagă anume aceste imagini.

Întrebați-i de unde, după părerea lor, provin


stereotipurile?

Care este rolul mass-mediei, educației școlare,


familiei, altor factori?

Sugestii pentru desen

� Rasism � Diferență � Educație � Discriminare � Antise-


mitism � Refugiat � Conflict � European � Sărăcie � Mu-
sulman � Japonez � Homosexual � Moldovean � Egalitate
� Persoană HIV-infectată � Țigan � African � Drepturile
Omului � Mass-media � Turist � Străin � Solidaritate� Orb
� Dragoste � Arab
123
Diversitate și
interculturalitate

Enunțuri
dilemă
Obiective:

● A examina noțiunile de rasism, antisemi-


tism, xenofobie, intoleranță;
● A stimula conștientizarea rolului de mem-
bru al societății;
● A sublinia și recunoaște diferențele în
modul de gândire a oamenilor;
● A reduce barierele în comunicare și a
încuraja pe fiecare să-și exprime părerea.

Indicații:

Puteți modifica conținutul fișei în funcție de vârsta și


interesele participanților.

Durata: Mărimea grupului:


60 minute 10–40 persoane
124
Vârsta Materiale:
participanților: fișa „Enunțuri-dilemă”
de la 14 ani
Desfășurarea jocului:

1. Propuneți participanților să-și imagineze că


un colț al sălii are semnul minus (-), iar colțul
opus, semnul plus (+).

2. Explicați că de fiecare dată când veți citi un enunț-dilemă,


fiecare participant se va deplasa în colțul sălii care exprimă
acordul sau dezacordul lui cu enunțul citit. Cei care nu au
nici o părere sau sunt indeciși, vor rămâne în mijlocul sălii,
dar nu vor avea voie să vorbească.

3. Citiți primul enunț-dilemă.

4. Odată ce toți și-au stabilit poziția, rugați participanții din


colțul pozitiv și din cel negativ să-și explice opinia. Partici-
panții din fiecare colț au scopul să-și convingă ceilalți colegi
că anume ei sunt cei care au dreptate și, prin urmare, să-i
convingă pe ceilalți să li se alăture.

5. Acordați pentru discuții 5-8 minute.

6. După ce doritorii și-au argumentat punctul de vedere,


participanții care și-au schimbat opinia pot să-și schimbe
poziția.

7. Citiți pe rând și celelalte enunțuri-dilemă și repetați eta-


pele activității.

125
Evaluare

Cum v-ați simțit în timpul activității?

A fost dificilă alegerea? De ce?

A fost dificil să stai în mijloc și să nu vorbești?

Ce argumente au fost folosite: cele care se


bazează pe fapte reale sau cele care se bazează
pe emoții? Care au fost mai eficiente?

Aceste enunțuri-dilemă se bazează pe fapte reale?

Prin ce a fost util acest exercițiu?

Puteți orienta discuțiile în mai multe direcții: dilemele,


în ciuda ambiguității lor, conțin totuși o parte de adevăr.
Explicați cum diferiți oameni înțeleg în mod diferit aceeași
situație. Acest lucru este normal, de vreme ce oamenii gân-
desc diferit și se deosebesc prin ceea ce gândesc. Nu este
întotdeauna necesar ca o poziție să fie corectă sau greșită.
Ceea ce este într-adevăr important, este să înțelegem moti-
vele care ne-au condus spre o poziție sau alta. Încercați să
evidențiați legăturile cu realitatea. Adesea ne gândim numai
la un aspect al problemei. De asemenea, se întâmplă uneori
să ni se ceară să sprijinim o opinie, dar nu întotdeauna ne
dăm silința să studiem în profunzime această părere. În ce
mod ne afectează această atitudine? În ce măsură ascultăm
cu adevărat argumentele altor oameni? Cât de clar ne expu-
126 nem propriile puncte de vedere? Cu cât suntem mai neclari
în argumente, cu atât crește ambiguitatea și riscul de a nu
fi înțeleși.
F ișa
„enunțuri-dilemă”

»M
 usulmanii nu se pot realmente integra în socie-
tățile europene.

» Naționalism înseamnă război.

» Bărbații sunt mai rasiști decât femeile.

» Este mai bine să fii negru decât homosexual.

» Tinerii sunt pe linia întâi a luptelor rasiale.

» Imigranții ne iau locuințele și locurile de lucru.

» Dragostea poate soluționa orice problemă.

127
Diversitate și
interculturalitate

Discriminarea
Obiective:

● A ajuta participanții să conștientizeze


faptul că fenomenul discriminării face
parte din viața noastră cotidiană;
● A dezvolta empatia față de persoanele
discriminate;
● A ajuta participanții să capete încredere în
propriile forțe.

Indicație:

Rugați participanții să se gândească la acele situații de


viață care într-adevăr i-au marcat, dar nu-i obligați să
povestească lucruri care i-ar face să se simtă neplăcut.

Durata: Mărimea grupului:


45 minute 20–25 persoane
128
Vârsta Materiale:
participanților: tablă și cretă
de la 15 ani
Desfășurarea jocului:

1. Propuneți participanților să se gândească la


o situație când s-au simțit discriminați sau au
văzut cum altcineva a fost obiectul discrimi-
nării.

2. Oferiți, pe rând, cuvântul fiecărui participant, propunân-


du-i să descrie pe scurt această situație.

3. Notați pe tablă toate situațiile și apoi rugați grupul să


aleagă una pentru discuție.

4. Cereți persoanei a cărei situație a fost selectată, să relate-


ze toate amănuntele necesare.

5. Discutați următoarele aspecte:

Cum a apărut situația și ce s-a întâmplat de fapt?

Cum s-a simțit persoana discriminată?

Cum s-a simțit persoana responsabilă de discri-


minarea provocată?

Persoana în cauză avea temei să se simtă discri-


minată?

Cum au reacționat cei din jur și ce s-a întâmplat


după incident?
129
Ce ar fi putut întreprinde ei personal în această
situație?
130
Evaluare

Discutați despre discriminare în general:

Care sunt cele mai dese motive ce provoacă un


comportament discriminatoriu la adresa voas-
tră? Vârsta, culoarea pieli, ținuta vestimentară
sau altceva?

De ce unii oameni îi discriminează pe alții?

De unde provine acest comportament?

Cât de important este a înfrunta discriminarea?

Variante

A. Pentru a vizualiza situația, o puteți înscena. Găsiți câțiva


voluntari care vor juca rolurile în timp ce ceilalți partici-
panți vor fi observatori. Puteți propune observatorilor să
sugereze replici alternative, pe care actorii le pot prelua.
Discutați subiectul după prezentarea scenetei.

B. Le puteți cere participanților să noteze pe o foaie nesem-


nată situația. Puneți toate bilețelele într-o pălărie (cutie, sa-
coșă) și amestecați-le. Invitați pe rând fiecare persoană să ia
un bilețel din pălărie. După citirea conținutului bilețelului,
propune-ți-i fiecărui participant să ghicească sentimentele
celor implicați în acțiune.
131
Diversitate și
interculturalitate

Trenul
European
Obiective:

● A discuta stereotipurile și prejudecățile


vis-a-vis de alți oameni și de minorități;
● A demonstra care sunt limitele toleranței.

Durata:
90 minute

Mărimea grupului:
5–40 persoane

Materiale:
Vârsta
copii ale fișei „Trenul european”,
132 participanților:
creioane
de la 14 ani
Instrucțiuni

1. Ai la dispoziție 15 minute pentru a alege trei persoane cu


care ai vrea să călătorești și altele trei cu care nu ai vrea să
călătorești.

2. Aveți 45 de minute pentru a discuta în grup motivele care


l-au determinat pe fiecare să facă aceste alegeri. Încercați
să ajungeți la un consens întocmind o listă comună cu trei
persoane favorite și trei persoane nedorite.

Desfășurarea jocului:

1. Distribuiți fiecărui participant câte o copie a


fișei „Trenul european”.

2. Cereți fiecărui participant să aleagă în mod individual trei


persoane cu care le-ar plăcea cel mai mult să călătorească și
altele trei cu care nu ar dori să călătorească.

3. De îndată ce toți și-au stabilit preferințele, propuneți-le


să formeze grupuri a câte patru sau cinci. Propuneți-le să
efectueze în grup următoarele:
• să compare alegerile individuale și să le motiveze;
• să verifice dacă sunt similitudini între alegeri și motive;
• să alcătuiască prin consens o listă comună (cu cele trei
persoane cu care ar dori să călătorească și trei cu care nu
ar vrea).

4. Lăsați fiecare grup să-și prezinte concluziile, inclusiv 133


motivele care i-a determinat să aleagă aceleași persoane.
De asemenea, cereți participanților să explice ce a provocat
cele mai mari neînțelegeri în timpul discuțiilor în grup.
Evaluare

Dezbaterile și discuțiile se vor baza pe prezentările grupu-


rilor. Un bun mod de a începe discuția este compararea
diferitelor rezultate. Se poate continua cu întrebări ca:

Cât de reale sunt situațiile prezentate?

Cineva din grup a trăit în realitate o situație


similară?

Care au fost factorii majori ce au determinat


deciziile fiecăruia în mod individual?

Dacă membrii unui grup nu au reușit să ajungă la


concluzii comune, care sunt cauzele?

Ce a fost mai dificil?

Ce factori v-au împiedicat să ajungeți la un con-


sens?

Ce stereotipuri evocă lista pasagerilor?

Stereotipurile din descrieri sunt reale sau există


doar în imaginația oamenilor?

De unde provin aceste imagini?

134 Cum te-ai simți într-o situație în care nimeni


n-ar vrea să călătorească în același comparti-
ment de tren cu tine?
F ișa „Trenul European”

Vei călători cu trenul Expresul Văii Căprioarelor


timp de o săptămână, de la Lisabona până la Moscova.
Ai bilet într-un compartiment și trebuie să împarți locul
cu alte trei persoane. Cu care dintre următorii pasageri
preferi să călătorești?

1. Un soldat sârb din Bosnia.


2. Un agent de schimb valutar elvețian obez.
3. Un disk-jokey italian care aparent dispune de o sumă
mare de dolari.
4. O vânzătoare africană de produse din piele.
5. Un tânăr artist HIV-pozitiv.
6. Un țigan din Ungaria tocmai eliberat din închisoare.
7. Un naționalist basc care călătorește regulat în Rusia.
8. Un rapper german cu un stil de viață foarte
alternativ.
9. Un acordeonist orb din Austria.
10. Un student ucrainean care nu vrea să se întoarcă
acasă.
11. O româncă de vârstă medie care nu are viză și ține în
brațe un copil de un an.
12. O feministă olandeză agresivă.
13. Un skinhead (ras pe cap) suedez în stare de
ebrietate.
14. Un microbist din Belfast care aparent merge la un
meci de fotbal.
15. O prostituată poloneză din Berlin.
16. Un fermier din Franța care vorbește numai franceza
și are un coș de brânză cu miros puternic. 135
17. Un refugiat kurd stabilit în Germania care se întoarce
din Libia.
Jocul
Patru colțuri
Instrucțiuni:

În această activitate fiecare dintre cele 4 col-


țuri ale camerei va reprezenta un punct de
bază. Facilitatorul va expune o problemă gru-
pului, iar participanții trebuie să se grupeze
într-unul din cele 4 colțuri, care reprezintă
câte o opinie față de problema expusă.

Afirmația: Motivul principal din cauza căruia unele grupuri


le judecă pe altele este: se tem unii de alții; traiesc separat;
diferențele culturale sunt mari; un „colț” pentru fiecare afir-
mație.

Participanții sunt rugați să meargă într-unul dintre colțuri-


le alese de ei, în funcție de opinia cu care sunt de acord. Un
colț va rămâne deschis. „Colțul deschis” nu înseamnă „nu
ştiu” şi este pentru participanții care au o altă părere sau o
altă soluție la problema expusă.

Dacă există un participant care se găseşte singur într-un


136 colț, atunci este indicat ca tu, ca facilitator, să i te alături şi
să începi discuția din acel loc. Alăturându-te acelui partici-
pant demonstrezi că nu este greşit ca o persoană să aibă un
anumit punct de vedere.
Următorul pas este să îi faci pe participanți să vorbească
între ei şi să argumenteze de ce colțul / opinia lor este cea
mai potrivită. Acesta este punctul asupra căruia participan-
ții trebuie să se concentreze şi nu de ce alte colțuri / opinii
au o mai puțină importanță.

Dacă într-un colț sunt prea mulți participanți atunci ar fi


bine să îi împarți în grupuri mai mici. Lasă apoi grupul mare
să vorbească şi să-şi exprime părerile. Este în regulă dacă
vor să-şi schimbe colțurile / părerile, atât timp cât fiecare
participant a avut ocazia să-şi argumenteze alegerea.

Întrebări cu care să începi dezbaterea:

Ce s-a întâmplat în timpul exercițiului?

Cât de dificil a fost să alegi un colț?

Cum a decurs discuția din interiorul grupului?

Care a fost cea mai mare provocare pe care ai


întâlnit-o?

Cât de des te confrunți cu situații în care


trebuie să îți argumentezi declarațiile? Cum se
sfârşeşte exercițiul? De ce?

Se schimbă ceva către sfârşitul exercițiului față


de începutul acestuia?
137
Ce ai învățat despre tine şi despre ceilalți?

Ce ai schimba dacă ar fi să începi exercițiul din nou?


Jocul
Etichete
Instrucțiuni:

Spune-le participanților să închidă ochii. În


acest timp, lipeşte-le pe frunte sau spate un
post-it cu un cuvânt pe care ei nu îl pot vedea
(dar vizibil pentru ceilalți). Roagă-i apoi să se
poarte între ei în conformitate cu cuvântul pe
care îl văd scris pe fiecare.

Acum puteți începe jocul pe care toți îl cunosc sub numele


de „Etichete”. Când au reuşit cu toții să se poarte ca atare,
dar înainte ca lucrurile să meargă prea departe, poți opri
activitatea.

Roagă-i apoi pe participanți să petreacă câteva minute în


linişte, pentru sine, şi să scrie pe o foaie de hârtie care cred
ei că este cuvântul pe care îl poartă, cum s-au simțit față de
modul în care au fost tratați şi dacă le-a afectat comporta-
mentul.

De asemenea trebuie să se gândească dacă au început să se


138 poarte ca un grup. Exemple de cuvinte: o persoană de etnie
romă, o persoană cu dizabilități, o persoană în vârstă etc.
Observații:

Această activitate trebuie făcută cu un grup pe care îl cu-


noşti sau despre care ştii că membrii lui se simt conforta-
bil în prezența celorlați. Această activitate poate scoate la
iveală diferite sentimente, deci discuția de final este foarte
importantă. Ţine cont şi de faptul că unii participanți pot fi
deranjați de „eticheta” primită aşa că asigură-te că dai eti-
chetele în mod aleatoriu şi că participanții ştiu acest lucru.

Întrebări cu care să începi dezbaterea:

Ce caracteristici atribuim persoanelor din jurul


nostru în viața de zi cu zi?

Crezi că este o caracteristică care să fi e co-


mună unui întreg grup de oameni?

Cum crezi că te-ai simți dacă ți s-ar atribui o


însuşire bazată pe faptul că aparții unui anumit
grup?

139
Jocul
Punctul negru
Instrucțiuni:

Pregăteşte un număr de post-it-uri egal cu numărul parti-


cipanților (de exemplu 13: 4 albastre, 4 galbene, 4 roşii şi
doar unul verde cu un punct mare negru în mijloc). Roagă-i
pe participanți să închidă ochii şi lipeşte-le câte un post-it
pe frunte. Apoi roagă-i să se grupeze în funcție de culoarea
pe care cred că o au. Îşi vor da seamă că unii pot face par-
te dintr-un grup iar alții vor ramâne în afară (cel care are
punctul negru). Apoi vă puteți aşeza şi discuta despre ceea
ce s-a întâmplat.

Întrebări cu care să începi dezbaterea:

Cum te-ai simțit când ai întâlnit pe cineva care


avea aceeaşi culoare de post-it cu a ta?

Cum crezi că s-a simțit persoana cu punctul


negru atunci când nu a găsit pe nimeni? Ați cola-
borat ca să vă gasiți partenerii? Cine poate face
140 parte din aceste grupuri?

Cine poartă „punctele negre” în societatea noas-


tră? De ce?
141
Minoritate națională*

O minoritate națională poate fi definită ca: „orice comuni-


tate de cetățeni români, care trăieşte pe teritoriul României
de cel puțin 100 de ani, numeric inferioară populației majo-
ritare, având propria identitate națională, etnică, culturală,
lingvistică şi religioasă specifică, pe care doreşte să o păs-
treze, să o exprime, şi să o dezvolte”.

Minoritățile sunt definite ca acele grupuri sociale care au


atitudini și comportamente specifice în comparație cu ma-
joritatea. În ceea ce privește raportul majoritate/ minoritate
acesta apare în momentul în care există delimitări legate de
limbă, rasă, naționalitate, religie etc. Minoritățile naționale
din România sunt (ordonate în ordine alfabetică):

- Albaneză - Maghiară
- Armeană - Poloneză
- Bulgară - Rusă-lipoveană
- Cehă - Romă
- Croată - Ruteană
- Elenă - Sârbă
- Evreiască - Slovacă
- Germană - Tătară
- Italiană - Turcă
- Macedoneană - Ucraineană

142


* sursa: Legea privind statutul minorităților naționale
Exemple de drepturi pe care le au
minoritățile naționale

● Dreptul la exprimare liberă a identității naționale în toate


domeniile vieții politice, sociale, științifice, culturale și
economice;
● De a învăța în limba maternă, de a beneficia de educație în
instituții cu predare în limba maternă;
● Protejarea și conservarea moștenirii culturale, și dezvol-
tarea creativității contemporane;
● Dreptul la instituții culturale de stat;
● Dreptul de a difuza și schimba informații în limba lor
maternă, şi să aibă acces la aceste informații cu sprijinul
financiar al statului, în condițiile legii;
● Garantarea egalitații cultelor și autonomia instituțională
și funcțională a acestora;
● Dreptul de a promova și practica religia; dreptul de a be-
neficia de servicii bisericești în limba maternă;
● Dreptul de a folosi simbolurile naționale specifice și de a
organiza sărbătorile naționale și religioase proprii;
● Recunoașterea și garantarea dreptului de a trăi liber pe
pământul natal, de a păstra legăturile tradiționale etnice
și teritoriale constituite în decursul istoriei.

„Minoritățile naționale” sunt cele care posedă o țară mamă,


iar „minoritățile etnice” nu au un teritoriu. Astfel, romii, tă-
tarii și rutenii (etnii recunoscute oficial) sunt parte a acelor
minorități care nu au un teritoriu. Minoritatea romă este a
doua minoritate, după cea maghiară, ca proporție numerică
din totalul populației.
143
Diversitate

Diversitatea înseamnă să acceptăm că oamenii sunt diferiți


atât ca aspect exterior cât şi ca personalitate. Diferențele
dintre noi pot fi în funcție de vârstă, etnie, gen, abilități fi-
zice, naționalitate, orientare sexuală, educație, stare civilă,
religie, experiențele de viață pe care le-am trăit şi care ne‑au
influențat.

Stereotipuri și prejudecăți

Lippmann a fost cel care a adus în discuție noțiunea de ste-


reotip în cartea sa „Public Opinion” și anumne că oamenii
au nevoie de o versiune mai simplificată a lumii. De fapt,
imaginile noastre din minte sunt o reprezentare a mediului
înconjurător și ne este mult mai ușor să controlăm și să
înțelegem.

De asemenea, conform Dicționarului Cambridge, stereoti-


purile pot fi definite ca „o idee fixă pe care oamenii o au des-
pre cum este cineva sau ceva, în special despre ceva greșit.”

Prejudecata poate fi definită ca o atitudine individuală sau


colectivă cu privire la o persoană sau un grup de persoane.
Este o judecată care nu are o justificare rațională, fiind de
cele mai multe ori greșită şi peiorativă, fără cunoaşterea
directă a faptelor.

144
Discriminarea*

„Prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere,


restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, et-
nie, limba, religie, categorie socială, convingeri, sex, orien-
tare sexuală, vârstă handicap, boală cronică necontagioasă,
infectare HIV, apartenența la o categorie defavorizată, pre-
cum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrange-
rea, înlăturarea recunoaşterii, folosinței sau exercitării, în
condiții de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăților
fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în do-
meniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte
domenii ale vieții publice”.

De ce rom și nu țigan?

Termenul țigan nu există în limba romani. Termenul de


țigan provine din limba greacă din cuvântul athinganos /
athinganoy, care însemna păgân, eretic, de neatins sau
impur. Acesta a pătruns în limba vorbită ca desemnând o
categorie socială, cea de sclav.

Termenul rom este un cuvânt care aparține limbii romani,


folosit de către comunitatea romă pentru a desemna apar-
tenența etnică. Termenul nu a apărut recent, ci există încă
de la migrarea acestora din India către Asia Mică, apoi
Europa, fiind un cuvânt care provine din limba sanscrită
(limbă veche din India), din familia acesteia făcând parte și
limba romani.
145

* sursa: OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor
de discriminare, republicată 2014
Știați că?*

Prima atestare documentară a robiei romilor pe teritoriul româ-


nesc datează din 3 octombrie 1385? La acea dată, domnitorul Dan
Vodă confirma dania de „40 sălașe de ațigani” dăruiți Mănăstirii
Vodița de către domnitorul Vladislav, cu aproximativ 20 de ani
înainte: „40 de sălașe de ațigani să fie slobozi de toate slujbele și
dăjdiile de venitul domniei mele”. (Alex. Ștefulescu, Mănăstirea
Tismana, București, 1909, pp. 167–171).

În anul 1856, la 20 februarie, în Țara Românească, domnitorul


Barbu Știrbei (1849–1856) abolea robia prin „Legiuirea pentru
emanciparea tuturor țiganilor din Principatul Țării Românești”?
Prin această lege era deființată robia romilor boierești.

În anul 1933, duminică 8 octombrie, la București, a avut loc pri-


mul Congres al Romilor din România?

Începând din noiembrie 1934 până în 1940, a apărut ziarul Gla-


sul romilor, editat la București, având ca director fondator pe
Gh. Niculescu?

În perioada Holocaustului, pe lângă evrei și alte grupuri, au fost


deportați în Transnistria și romi?

În anul 1971, ziua de 8 aprilie a fost adoptată ca Ziua Internațio-


nală a Romilor? În anul 1971, între 6–8 aprilie, la Londra, a avut
loc primul Congres al Uniunii Internaționale a Romilor.

În 1990 a fost adoptat alfabetul oficial al limbii romani comune


la cel de-al patrulea Congres Internațional al Romilor de la
Varșovia?
146

* sursa: Romii din România: Repere prin istorie, Mariana Sandu, Editura
Vanemonde, București, 2005
147
148