Orasul secret de sub Sarmizegetusa de marimea 

Bucurestiului

Pe la inceputul anilor ‘90, subsolul din zona Gradistei a fost scanat de un satelit rusesc. Ce s-a
descoperit acolo ramane o mare taina caci, oficial, nu au fost date publicitatii toate rezultatele.
Neoficial, s-a spus ca rusii ar fi descoperit situri antice si preistorice necunoscute inca in zona. Se
cunoaste totusi ca s-a intocmit un dosar al acestor descoperiri, la Ministerul Lucrarilor Publice si
Amenajarii Teritoriului si la Ministerul Culturii de atunci, care au decis efectuarea unor cercetari.
Concluzia era una socanta: fortificatiile din zona Gradiste nu erau doar cetati dispuse pe culmile
muntilor din jur, ci un imens ansamblu de 200 km patrati, foarte compact, care cuprindea o
asezare militara, una civila montana, cu mai multe nuclee.

Practic, muntii fusesera taiati si terasati, apoi amenajati in incredibilul ansamblu.

Mai mult, pe o suprafata de doi kilometri patrati, la o adancime de 8 metri, s-ar afla o asezare
subterana. Prin anul 2001, Vasile Dragomir, general de divizie in retragere, care facuse parte din
echipa de cercetatori, declara pentru un ziar central ca in zona Vartoape fusesera detectate, pe o
suprafata de 4 km patrati, 75 de gropi conice, de dimensiuni diferite, precum si incinte
paralelipipedice, modificate de mana omului, care comunicau intre ele, dar si cu platoul de
deasupra prin drumuri antice. De la aceste incinte pleaca mai multe tuneluri spre muntii din
apropiere, unele, prabusite partial, iar un singur tunel ajunge la sanctuarele de la Sarmizegetusa
Regia, unde au fost de asemenea detectate incinte subterane. “Vreau sa subliniez ca in urma
masuratorilor noastre a rezultat ca in zona Vartoape si in imediata apropiere se afla vestigiile cele mai
importante ale complexului, inclusiv sanctuare, constructii cu o vechime mai mare decat cele de la
Sarmizegetusa”, declara atunci generalul.

Conform studiului amintit, orasul subteran si suprateran de la Vartoape ar fi centrul complexului, mult
mai mare decat cel de la Sarmizegetusa. Ca este asa, ramane sa o confirme viitoarele cercetari, dar noi
ne-am convins de existenta tunelurilor, in acest inceput de mai cand, ajunsi la Capalna, la un pahar de
vorba, un localnic ne-a povestit cum cu ceva vreme in urma s-a prabusit un perete de munte
descoperind o parte de tunel, de putea omul sa mearga in picioare prin el, intarita cu barne putrezite
din lemn. Unde ducea, ce se afla la capatul lui, nu se stie.

Incinte sacre de dimensiuni impresionante, in sanctuare taiate din andezit, piatra pe care astazi o
croiesti numai cu diamantul, cetati din blocuri de calcar carate de la zeci de kilometri, fasonate si
imbinate perfect, dupa tehnici misterioase, podoabe din aur si argint, de mii de cosoni, furate din
pamantul dacilor… hartacomorii.blogspot.com/2010/orasul-comorilor-de-sub-cetate
sites.google.com/site/dimensiuniparalele/sarmisegetusa-DACIA-CAPITALA  Sarmizegetusa stă pe
un oraş subteran de mărimea Bucureştiului. În 1993, România demara o amplă campanie de punere
în valoare a cetăţilor dacice de la Grădiştea, fără ştirea opiniei publice. Un grup de oameni de ştiinţă
români a efectuat la faţa locului, până în 1999, un studiu complex cu ajutorul unor aparate speciale de
detectare a zidurilor şi a obiectelor îngropate. Aşa s-a pus în evidenţă faptul că sub Sarmizegetusa şi
sub celelalte cetăţi dacice pe care le cunoaştem acum există un uriaş ansamblu arhitectonic
militaro-civil, compact, cu mai multe nuclee, întins pe o suprafaţă de peste 200 de kilometri pătraţi,
bogat în aur şi cu multe elemente anterioare civilizaţiei dacilor.

<< Acest articol este preluat de zeci de bloguri, sursa pare sa fie un articol semnat Dumitru
Manolache in Gardianul in 08-05-2009 .>>

Editura Miracol a publicat citeva carti Dumintru Manolache: TEZAURUL DACIC DE LA SINAIA ,
Andrei, Apostolul Lupilor , Sfantul APOSTOL ANDREI si protocrestinismul in spatiul romanesc

victor-roncea.blogspot.com/2008/11/un-jurnalist-crestin-dumitru-manolache.html

Autor a nu mai putin de noua volume de istorie, istoria crestinismului romanesc, teatru si beletristica,
ziaristul Dumitru Manolache face parte din galeria acelor oameni pe care o mare sansa iti face
bucuria de a-i intilni (asa cum a fost in cazul meu cind, in primii ani post-decembristi, am intrat in
viltoarea presei). Publicate in ’’Tineretul Liber’’, ’’Evenimentul Zilei’’, ’’Romania Libera’’,
’’Adevarul’’, ’’Curentul’’, ’’Bucuresti Match’’, ’’Lumea credintei’’, ’’Gardianul’’ (unde semneaza
saptaminal unica si cea mai longeviva pagina religioasa din presa laica centrala din Romania), miile
sale de articole, anchete, reportaje si eseuri, impregnate de experienta jurnalistica de aproape trei
decenii, au marcat cititorii cu amprenta cautatorului minutios si a exegetului de mare talent.
Dumitru Manolache cerceteaza de aproape 20 de ani problematica inceputului crestinismului
romanesc, activitate concretizata in cartile: ’’Dervent, o poarta a crestinismului romanesc’’, ’’La
portile luminii-Miracolele de la Dervent’’; ’’Lupii Mielului-Sf. Andrei si protocrestinismul in spatiul
romanesc’’, ’’Andrei, Apostolul lupilor’’. Si, drept recunoastere a ineditului adus la lumina de autor,
acest ultim volum, aparut in doua editii, prima la Editura Anastasia si a doua la Editura Dacica, a
intrat in bibliografia obligatorie a facultatilor de Teologie de la Constanta si Sibiu – achizitionarea
acestei carti se poate face de la Editura Dacica, consultind adresa www.dacica.ro.

Dumitru Manolache – secretar general de redactie al cotidianului   gardianul.md

enciclopediagetodacilor.blogspot.com/2010/12/goana-dupa-aurul-sarmisegetusei In 1993, Romania

demara o ampla campanie de punere in valoare a cetatilor dacice de la Gradistea. Un studiu
multidisciplinar efectuat la fata locului a pus in evidenta faptul ca sub ceea ce este acum decopertat
exista un urias ansamblu arhitectonic, un ansamblu militaro – civil compact, cu mai multe nuclee,
intins pe o suprafata de peste 200 de kilometri patrati. Acest oras ingropat este predacic si e foarte
bogat in aur. Specialistii romani au intocmit niste planuri de detaliu cu siturile subterane
nedecopertate, pe care le-au strans intr-un dosar trimis Ministerului Culturii si Cultelor. O copie a
planurilor a ajuns insa si la cautatorii clandestini de comori, care au relatii puternice in zona clasei
politice. Hotii stiu acum cu exactitate unde sa caute.

In mod ciudat, posibilitatea ca vestigiile din Muntii Orastiei sa fie scoase de pe lista UNESCO, merge
mana in mana cu deja celebrul scandal al bratarilor dacice. Dupa cum se stie, ele au fost gasite in
siturile de la Gradistea de catre hotii de comori si scoase apoi clandestin din Romania. Au ajuns in
Statele Unite, unde un colectionar american de buna credinta a anuntat oficialitatile ca aceste artefacte
se comercializeaza pe piata neagra. Ulterior statul roman a recuperat o parte din ele si a demarat o
ancheta. In mod uluitor, numele unor politicieni de calibru, precum Adrian Nastase si Dan Iosif
au fost asociate cu disparitia bratarilor. Cei doi au fost banuiti ca ar fi intermediat traficarea in tara
a doua tezaure sustrase din situl arheologic Sarmizegetusa Regia, respectiv 15 bratari dacice de aur.

Conform unor informatii neoficiale, subsolul din zona Gradistei a fost sondat din satelit de catre
rusi pe la inceputul anilor ‘90. Rusii vorbeau despre situri antice, dar si preistorice necunoscute
inca in zona Gradistei. Coroborand aceste date cu informatiile unor scriitori antici, care
spuneau ca dacii au taiat si au zidit muntii, Guvernul Romaniei a cerut aflarea adevarului.
Astfel, intre anii 1993 si 1999, in perimetrul fortificatiilor dacice de la Gradistea s-au desfasurat
cercetari pe mai multe discipline, pentru realizarea unui studiu de ansamblu privind zona
arheologica. Cercetarile au fost demarate de Ministerul Lucrarilor Publice, Ministerul Culturii
si Ministerul Cercetarii. Ele aveau drept scop delimitarea fizica a complexului de fortificatii prin
alte metode decat sapaturile arheologice, si chiar elaborarea unei strategii de punere in valoare a
constructiilor preistorice de la Gradistea.

Abia in urma acestui studiu, care sa detalieze ce si unde trebuie sapat, urma sa aiba loc decopertarea,
restaurarea, conservarea siturilor si transformarea zonei intr-o rezervatie arheologica nationala, punct
turistic de importanta deosebita, cu protectie armata din partea jandarmeriei, care urma sa opreasca
ofensiva jefuitorilor de comori. Rezultatele, care nu au fost date oficial publicitatii, sunt uluitoare.
Fortificatiile nu reprezinta doar cetati disparate asezate pe culmile muntilor, ci un ansamblu compact,
o asezare militaro-civila montana, cu mai multe nuclee, intinsa pe o suprafata de 200 de kilometri
patrati. Majoritatea vestigiilor sunt inca acoperite de pamant.

Din comisia formata au facut parte specialisti pentru detectarea straturilor de profunzime prin
magnetometrie, specialisti in probleme hidrotehnice, arheologi, ingineri constructori, arhitecti si
specialisti in geodezie. Ceea ce spuneau anticii s-a confirmat. Fortificatiile sunt deosebit de complexe
si sunt suprapuse, in multe locuri, pe asezari mai vechi. Pentru a avea o imagine a modului in care s-a
lucrat, dam exemplul grupului format dintr-un geodez si un specialist in magnetometrie. Geodezul,
regretatul general de divizie Vasile Dragomir, (foto) cauta zonele de relief care pareau transformate
pentru utilitati militare. Al doilea instala magnetometrele si trasa profilul subsolului in zona indicata.

Magnetometrul este un aparat care poate

radiografia si pune in evidenta elementele din subsol, la adancimea dorita de
operator. In acest caz sondajul a mers pana la o adancime de opt metri.
Asa au fost descoperite constructiile scufundate in pamant, dar si incintele subterane care i-au uluit
pe cercetatori. Conform datelor din studiu, mega-asezarea regilor daci este situata pe masivul
Sureanu, munte care coboara catre est, nord si vest in Podisul Transilvaniei, intre raurile Sebes si Strei.

„La inceput ne-am intrebat cum a fost posibil ca timp de cinci ani dacii sa poata tine piept asaltului
unei armate uriase, bine inzestrate, cum era cea a romanilor. Mai ales ca era condusa de unul dintre cei
mai buni strategi pe care i-a avut Roma vreodata. Raspunsul l-am gasit la fata locului: folosirea
eficienta a terenului printr-un complex militaro-civil. Dacii au construit, in primul rand, la poalele
muntelui, in nord si vest, un zid de aparare foarte lung, deoarece sistemul era cel mai vulnerabil
in acea directie. Ceva in genul zidului lui Hadrian din Scotia, lung de 170 de km. In interior,
fiecare inaltime a fost terasata de jos in sus. Fiecare terasa, cu latimi diferite, era aparata de
ziduri. Pe culmi au fost construite una sau mai multe cetati fortificate, de diferite dimensiuni. S-
a mers pana acolo incat fiecare cvartal al unei aglomeratii urbane mai mari era la randul lui
aparat de un zid propriu. In studiu, eu numesc «modul» fiecare aglomerare urbana. Modulul poate fi
inteles si ca un cartier mai mare, intins pe cateva hectare, al imensei fortificatii. In acest fel, un modul
era aparat de mai multe ziduri dispuse concentric. Distantele de la o aglomerare urbana la alta
sunt mici, in general de cateva zeci de metri. Distantele cele mai mari de la un nucleu fortificat la
altul nu depasesc patru kilometri. Fiecare aglomerare are locuintele si sanctuarele ei, asa cum
apar si la Sarmisegetuza Regia, cea cunoscuta pana acum. Intre aceste nuclee exista insa
numeroase terase amenajate cu urme de locuire stravechi, mai vechi decat perioada dacica
clasica. De asemenea, asezari civile se gasesc peste tot pe vaile apelor dintre munti. Totul pe o
suprafata de aproximativ 200 de kilometri patrati. Intreaga zona este acoperita de un paienjenis
de drumuri antice construite foarte interesant. Intr-o zi am stat mai bine de o jumatate de ora in
ploaie pe un asemenea drum sa vad ce se intampla. Apa curgea la dreapta si la stanga, dar nu si pe
drum, atat de bine este facut sistemul de drenaj de sub ele. Singura bresa a sistemului de fortificatii a
fost neglijarea laturii sud-estice, considerandu-se ca panta abrupta a muntelui e un obstacol natural
suficient. Aceasta neglijenta a fost fatala dacilor. Imparatul Traian a urcat cu trupele chiar pe acolo si a
atacat apoi fortificatiile de sus in jos“, ne-a spus regretatul general de armata Vasile Dragomir.
 drumul antic catre sarmisegetusa(peste 2000 de ani vechime)
discul solar-sarmisegetusa

Un oras predacic subteran.

Cea mai importanta descoperire din Muntii Orastiei o reprezinta incintele subterane. In zona
numita Vartoape, pe o suprafata de aproximativ patru kilometri patrati exista 75 de gropi conice, de
diferite dimensiuni, unele cu diametre de pana la 70 de metri. Aparatele au detectat foarte multe
incinte paralelipipedice care comunica intre ele precum camerele unei locuinte. Este vorba de
incinte naturale modificate de mana omului. Multe dintre ele comunica cu platoul de deasupra prin
drumuri antice. De la aceste incinte pleaca mai multe tuneluri catre muntii din apropiere, unele
partial prabusite. Unul merge chiar catre sanctuarele din Sarmisegetuza Regia, unde, de
asemenea, au fost detectate cateva incinte subterane. In urma masuratorilor a rezultat ca in zona
Vartoape si in imediata apropiere se afla vestigiile cele mai impresionante ale complexului, inclusiv
sanctuare, constructii cu o vechime mult mai mare deca cele de la Sarmisegetuza. Conform
studiului itocmit, acest oras subteran si constructiile de la suprafata, mult mai numeroase decat cele de
la Sarmisegetuza Regia, au constituit centrul fortificatiilor, cu alte cuvinte centrul mega-orasului
regilor daci, sau al cui va fi fost mai inainte. Arheologii din zona au fost, si sunt, mai putin entuziasti
in legatura cu aceasta descoperire si mai retinuti in declaratii.

„Pe Culmea Vartoapelor se afla o intinsa asezare dacica, iar culmea, stancoasa, calcaroasa, e impanzita
de mici grote care uneori iau aspectul unor pesteri. Pe micile platouri de la gura catorva au fost
descoperite fragmente ceramice dacice“, sustine arheologul Ioan Glodariu, muzeograf la muzeul din
Deva. Acesta considera ca terasele si cetatile erau dens populate pe vremea dacilor. Mai mult, fiecare
terasa locuita era aprovizionata cu apa, atat locuintele, cat ai atelierele de fierarie, prin conducte
care captau izvoare de la distante apreciabile. Foarte interesant este faptul ca aceste conducte de
apa subterane aveau, din loc in loc, chiar decantoare.

Hartile oficiale au ajuns la hotii de comori

Dosarul cu planurile siturilor antice nedecopertate, gasite de echipa speciala de cercetatori, a

fost multiplicat in patru exemplare, care au fost trimise la MLPAT, Institutul Pro Domus,
Ministerul Culturii si UNESCO. Alexandru Mironov a inclus cetatile pe listele UNESCO. Urma
sa se initieze o ampla campanie de sapaturi arheologice si sa se realizeze un centru turistic exceptional.
Programul a fost insa stopat, iar copii ale dosarului cu hartile siturilor au ajuns la hotii de
comori. Astfel reusesc acesti hoti sa mearga la punct ochit, punct lovit, pe un teritoriu atat de
mare. Singurul impediment in calea acestora este acum UNESCO, care e cu ochii pe siturile de
la Gradistea. De aceea se tot lanseaza ideea, de origine romaneasca, cum ca cetatile vor fi radiate din
patrimoniul mondial. „Nu se scoate nici un obiect UNESCO de pe liste. Asta e o prostie. Sigur cineva
incearca sa vanda si Sarmisegetuza. Asta e singura explicatie“, este de parere Alexandru Mironov.
Ramane insa o intrebare extrem de importanta: cine le-a dat hotilor planurile secrete ale complexului
si, implicit, planurile comorilor de la Sarmisegetuza? Din analiza ulterioara a datelor a rezultat ca cea
mai mare parte a acestei asezari, uriasa pentru antichitate, a fost construita inainte de perioada dacica.
Mai mult, comorile cautate acum de hoti au fost ingropate inainte de perioada clasica a civilizatiei
dacice. Lucru deductibil prin logica comuna: daca romanii cuceritori au strans tot aurul gasit la fata
locului, de ce se mai gasesc comori de ordinul zecilor de kilograme in aceasta zona?