LUCRARE DE DISERTATIE

DREPTUL LA VIAȚA PRIVATĂ

Lucrarea de disertatie cu titlul de mai sus , este structurata in Doua parti, 5 capitole si
concluzii.

Primul capitol este consacrat dreptului privat-trecerea in revista a notiunii de drept privat,
apariţia şi dezvoltarea conceptului de ‘’ viaţă privată’’ care este relativ târzie, dreptul şi implicit
necesitatea protejării lui dezvoltându-se treptat în dreptul privat European şi American. Pe de alta
parte, pe baza articolului 8 din CEDO am incercat sa analizez stransa legatura i noţiunile de viaţă
privată şi viaţă de familie, viaţă privată acoperind acele relaţii personale care exced sferei de
aplicare a vieţii de familie.

Abordat din perspectivă sociologică dreptul este expresia unei nevoi individuale dar şi
sociale. În ambele situaţii satisfacerea nevoilor înseamnă participare la exercitarea lui.
Participarea presupune acţiune socială. Cum în orice acţiune omul intră în relaţie cu semenii,
putem considera exercitarea dreptului o relaţie de un tip aparte în care membrii sunt de puteri
inegale. De exemplu, dreptul la viaţă situează mama în raport cu fătul în poziţii inegale. Unul
depinde de celălalt, fătul de mamă, care şi ea, la rândul ei, poate să ia decizii condiţionată fiind
de aspectele materiale, propriile mentalităţi.

O abordare sociologică a drepturilor omului trebuie să plece de la două premise:

sociabilitatea fiinţei umane şi constatarea că relaţia de putere (inerentă oricărei societăţi)
generează anumite raporturi între indivizi, ca fiinţe umane, deşi egale, totuşi diferite.

In cel de-al doilea capitol, conceptual de incalcare a dreptului privat este analizat din
prisma comportamentului contra libertăţii unei personae, care constă în folosirea unor mijloace
de interceptare de la distanţă de date, informaţii, imagini sau sunete din spaţiile care intră în
definiţia legală a domiciliului, fară consimţământul persoanei care le foloseşte sau fară
permisiunea legii; mai gravă este difuzarea acestor date, informaţii, imagini sau sunete.

Antiteza relatiei drept si morala este una ca de la parte la întreg. Justificarea pentru o
asemenea poziţie rezidă în faptul că prin „Drept” nu se are în vedere dreptul pozitiv, ci un drept
rational (sau natural), imuabil şi etern, acelaşi pentru toţi oamenii din toate timpurile.
Modificările suferite de dreptul pozitiv de-a lungul existenţei sale şi diferenţele care se regăsesc
între o legislaţie şi alta nu pot duce la concluzia că Dreptul este relativ, ci numai la aceea că
dreptul pozitiv este imperfect, dar perfectibil, desăvârşirea sa realizându-se pe măsură ce, în
evoluţia sa, se apropie de idealul său, Dreptul rațional.

Morala este acel set de norme de conduită prevăzut cu un astfel de mecanism încât
încălcarea acestora atrage dezaprobarea individului, a grupului sau a unei întregi comunităţi faţă
de cel care încalcă acea normă. Dar pentru că morala, asemănător dreptului, îşi are originea în
raţiunea umană, iar raţiunea este aceeaşi pentru fiecare om (aşa cum nici logica nu poate fi
relativă), rezultă că există o morală obiectivă, care este numitorul comun şi esenţa tuturor
moralelor individuale.

În ceea ce privește protecția datelor și tipurile de incalcălcări potrivit art 8 CEDO, simpla
înregistrare a datelor referitoare la viaţa privată a unui individ constituie o ingerinţă. Pe de altă
parte, Curtea ţine seama de contextul specific în care informaţiile sunt culese şi păstrate, de
natura datelor şi de modul de utilizare a acestora. Un exemplu în acest sens este Peck împotriva
Marii Britanii , 28.01.2003: încălcarea dispoziţiilor art. 8 prin dezvăluirea în mass-media a unei
secvenţe înregistrate pe stradă de către o cameră de televiziune cu circuit închis (CTCI)
aparţinând primăriei, înfăţişându-l pe reclamant pe punctul de a-şi tăia venele.

Aici selectezi cateva ex din lucrare care ai chef tu , pag 19-24.

In cea de-al treilea si al patrulea capitol este analizat sistemul universal de protecţie a dreptului la
viața privată, instrumentele juridice de protecţie a dreptului la viața private pe probleme
specifice (violarea corespondenței, publicarea unor informații cu character personal, etc), fiind
detaliat sistemul de organizare în cadrul României si UE şi principalele documente privind
protecția dreptului la Viața privată.

Astfel Tratatul de la Lisabona cuprinde normele privind protecția persoanelor fizice în ceea ce
privește prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile, organele, oficiile și agențiile
Uniunii, precum și de către statele membre, în exercitarea activităților care fac parte din
domeniul de aplicare a dreptului Uniunii.
Unul dintre obiectivele esentiale ale Programului de la Stockholm adoptat pentru perioada 2010-
2014 este o mai bună protecție a datelor personale în UE.

Este important de subliniat ca în cadrul capitolului ce abordează noțiunile de protective

normativă, este realizată o analiză a principalelor instrumente legislative în materie de protecție a
datelor. Ca ex. dai unul 2 de la pag 31-37.

Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie este garantat de art. 8 al Conventiei europene a
drepturilor omului. Noţiunea de viaţă privată nu este definita cu precizie, fiind o noţiune
contingenta al carei continut variaza în functie de perioada, mediu şi de societatea în care traiește
individul.

Totodata, dreptul la respectul vieții private la care se referea art. 8 din Convenția europeană este
unul complex, cu numeroase modificări generate de jurisprudența Curtii Europene. Acest drept
subsumează, printre altele, dreptul la secretul vieții private, dreptul la integritatea fizică și
morală a persoanei, inclusiv cea sexuală, dreptul persoanei de a stabili și dezvolta relații cu
semenii săi și, mai nou, dreptul la un mediu înconjurător sănătos, etc.

Având în vedere cele expuse mai sus, reiese că noțiunea de "viață privată", cuprinde "dreptul
persoanei la viața privată intimă, personală, dreptul acesteia la viața privată socială și dreptul
persoanei la un mediu înconjurător sănătos".

În art. 8 parag. 2 din Convenția europeană sunt prevazute și unele limitări posibile ale drepturilor
stipulate în parag. 1 al art. 8. Aceste restrângeri sunt admise numai în măsura în care sunt
prevăzute de lege și dacă ele constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară
pentru securitatea națională, siguaranță publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și
prevenirea faptelor penale, protejarea sănătății sau a moralei, ori protejarea drepturilor și
libertăților altora. În privința libertății vieții de familie, de pildă, unele limitări sunt impuse de
exigențele moralei și asigurării unei vieți familiale sănătoase. Ele sunt expresii ale apărării vieți
de familie. Pt ex poti lua unul 2 cazuri de la pag 50-52.

Ultimul capitol tratează o problemâ nou apărută în rândurile utilizatorilor serviciilor de internet
și anume Cloud computing-ul. În analiza acestui subiect m-am concentrat atât pe ceea ce
reprezintă cloud computingul cât şi pe câteva dintre problematicile juridice des întâlnite în
legătură cu folosirea acestui tip de serviciu.

Institutul Naţional de Standarde şi Tehnologie al Statelor Unite (NIST) a definit cloud

computingul ca reprezentând „un model care permite, la cerere, accesul în reţea comod şi ubicuu
la un ansamblu comun de resurse informatice configurabile (spre exemplu reţele, servere, medii
de stocare, aplicaţii şi servicii) care pot fi rapid procurate și livrate, cu efort minim sau cu
interacţiune minimă din partea furnizorului de servicii”.

Cloud computingul nu beneficiază de o reglementare proprie, nici în România şi nici în Uniunea

Europeană. Cadrul juridic relevant pentru tratamentul datelor folosite în mediul cloud constă în
actele normative generale în domeniul prelucrării datelor cu caracter personal:

- Directiva 95/46/CE privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea

datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date;
- Directiva 2002/58/CE privind prelucrarea datelor personale şi protejarea confidenţialităţii
în sectorul comunicaţiilor publice, implementată în dreptul român prin legea nr.
506/2004;
- Decizia nr. 132/2011 privind condiţiile prelucrării codului numeric personal şi a altor
date cu caracter personal având o funcţie de identificare de aplicabilitate generală;

Securitatea datelor este una dintre cele mai frecvente probleme menționate în legătură cu
utilizarea cloud computingului. Se pare deci că percepția cu privire la securitatea oferită de
furnizorii de cloud este polarizată între companiile care folosesc și cele care nu folosesc astfel de
servicii. Pentru clienţii care se numără între cei sceptici cu privire la securitatea oferită de
furnizor, dar mai ales pentru cei supuşi unor cerinţe speciale (de exemplu instituţii financiare,
societăţi în domeniul medical) folosirea criptării unidirecţionale se poate nu numai utilă ci chiar
necesară, ea asigurând imposibilitatea accesului atât din partea furnizorului cât şi din partea
oricăror terţi.

National Institute of Standards and Technology a subliniat avantajele utilizării serviciilor de

cloud, menționând că specializarea personalului, puterea platformei, disponibilitatea resurselor,
politici superioare de backup și recuperare, terminalele mobile, și concentrarea datelor, poate
crește de fapt, confidenţialitatea și securitatea datelor sensibile.