JUNIMEA

Junimea a fost un curent

cultural și literar, dar și o
asociație culturală.

 Societatea Junimea
polarizează cele mai ample manifestări culturale românești din
cea de-a doua jumătate a secolului al XlX-lea, programul său
continuând inițiativele Daciei literare. Junimea se constituie ca
reflex al nevoii de modernizare a limbii și literaturii române, dar
mai ales ca necesitate a emancipării publicului cititor, aflat într-
un veritabil impas al valorilor.

 Inițiativa fondării unei astfel de mișcări culturale revine unor

tineri intelectuali, care iau contact cu marile valori europene pe
durata studiilor în Franța și Germania: Petre P. Carp, Vasile
Pogor, Theodor Rosetti, Iacob Negruzzi și Titu Maiorescu. Ei
înființează Junimea în anul
1863, la Iași, sub
îndrumarea lui Titu
Maiorescu. O primă formă
de manifestare a
junimiștilor a fost cenaclul
literar, al cărui președinte
onorific era Vasile
Alecsandri. La sfârșit de
săptămână se organizau
întâlniri regulate în cadrul
cărora aveau loc dezbateri
pe marginea scrierilor
artistice sau științifice, cu
scopul de a se stabili
valoarea lor estetică.
 Reuniunile excludeau
prezența femeilor și se
țineau în locuințele
unora dintre scriitorii
mai înstăriți: Vasile
Pogor la Iași, apoi Titu
Maiorescu, după ce
redacția revistei se mută
la București.

 De la 1 martie 1867, gruparea va beneficia de propria revistă,

Convorbiri literare, coordonată de Titu Maiorescu și redactată
de Iacob Negruzzi. în paginile sale se vor regăsi articole de
promovare a ideilor junimiste și opere ale scriitorilor implicați în
acest proiect. Printre colaboratorii săi se numărau scriitorii
(Vasile Alecsandri, Panait Cerna, Duiliu Zamfirescu, Alexandru
Vlahuță), istorici (Al. D. Xenopol), filozofi (Vasile Conta) și filologi
(Alexandru Philippide, Alexandru Lambrior). De asemenea,
revista va asigura debutul unor scriitori importanți ai literaturii
române, precum Eminescu, Creangă, Slavici. Influența grupării
Junimea și a revistei Convorbiri literare va fi sporită odată cu
deschiderea unei tipografii, a unei edituri și a unor librării
proprii, care vor facilita contactul direct cu publicul cititor.
 ETAPE

 Activitatea societății Junimea cunoaște mai multe etape, în

funcție de scopurile pe care le vizează scriitorii implicați în acest
proiect.
 Prima etapă este cuprinsă între anii 1863 – 1874 și marchează
preocupările scriitorilor junimiști pentru literatură, limbă și
cultură. Este o perioadă de clarificare a principiilor estetice și
culturale, sub influența criticii lui Titu Maiorescu.
 A doua etapă se desfășoară între anii 1874 – 1885 și reprezintă
apogeul societății Junimea prin descoperirea și impunerea
marilor clasici, Eminescu, Creangă, Caragiale, care vor publica
masiv în paginile Convorbirilor literare.
 A treia etapă începe în 1855, când revista Convorbiri literare își
va stabili sediul la București. Preocupările junimiștilor nu vor
 mai fi preponderent literare, ci își vor lărgi sfera de acțiune,
dobândind un caracter cultural și științific. 

 OBIECTIVE

 Cultivarea gustului estetic al cititorilor prin intermediul

„prelecțiunilor populare”, conferințe lunare organizate pe teme
din domenii cât mai variate: literatură, istorie, filozofie,
psihologie, logică etc. Prelecțiunile se desfășurau într-o
atmosferă auster-academică: oratorul desemnat să susțină
prelegerea purta frac și mănuși albe și își construia discursul în
conformitate cu regulile oratoriei clasice. Intra și ieșea discret
din sală, vorbea liber, dar nu dezorganizat, timp de 45 de
minute și nu trebuia să aștepte aplauzele sau aprecierile
auditoriului, alcătuit de regulă din femei aparținând înaltei
societăți, studenți sau elevi din clasele terminale. Uneori,
printre ascultători se afla și regele Carol I, care aprecia și
susținea acest tip de manifestare culturală.

 Impunerea unor opere originale care să contracareze imitația

operelor străine, lipsite de valoare estetică și proliferarea unor
autori fără talent, epigoni ai secolului lor. Aceste idei vor fi
dezvoltate în articolul “O cercetare critică asupra poeziei
române de la 1867.”

 Dezvoltarea spiritului critic prin acțiunile lui Titu Maiorescu, atât

în planul teoretizării, cât și al evaluării operelor literare. Criticul
literar trebuie să fie „nepărtinitor” în judecățile de valoare și să
aplice întotdeauna în aprecierile sale criteriul estetic. Este
promovată o critică obiectivă și estetică: Promovarea valorilor
naționale prin atenția acordată tradiției (repudierea „formelor
fără fond”) și folclorului românesc, prin publicarea în paginile
revistei, Convorbiri literare a operelor unor scriitori consacrați,
precum Vasile Alecsandri, dar și prin descoperirea și încurajarea
 unor tineri scriitori talentați precum Eminescu, Creangă,
Caragiale, Goga, Sadoveanu, Brătescu-Voinești etc.

 Unificarea limbii literare prin respingerea etimologismului și

adoptarea scrierii fonetice, dar și prin combaterea oricărei
forme de exces lingvistic – latinizarea limbii sau neologizarea
exagerată.

 Junimea și Convorbiri literare au avut un rol decisiv în cultura și

literatura română. După cum este unanim recunoscut și după
cum au subliniat cei mai reprezentativi monografi și exegeți ai
activității Junimii, trebuie să recunoaștem că, spiritul junimist a
făcut să triumfe ideea conform căreia, în evaluarea operei de
artă, este imperios necesar să primeze valoarea estetică,
indiferent de ideea tematică.

BIBLIOGAFIE
 https://cvlpress.ro/03.03.2020/pagini-de-istorie-titu-
maiorescu-intemeietorul-junimii/
 https://revistasocietatispiritisteromane.wordpress.com/2
019/04/06/junimea/
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Junimea
 https://romanialiterara.com/2019/12/junimea-a-fost-o-
gasca/