Universitatea ,,1 Decembrie 1918” - Alba Iulia

Facultatea de Teologie Ortodoxă

Școala doctorală

Proiect de cercetare
Drepturile omului: o nouă formă de religiozitate seculară contemporană

Îndrumător: Pr. Prof. Univ. Dr. Ștefan Florea

Candidat: arhid. Dăianu Marian-George

2020
I. MOTIVAȚIA ALEGERII TEMEI

Secularizarea reprezintă fenomenul de desacralizare a lumii ca urmare a tendinţei de a

aduce sacrul sub autoritatea profanului. Secularizarea este procesul care „fură” religiei toate
sectoarele vieţii sociale şi culturale, de la artă la filozofie, de la justiţie la ştiinţă, de la educaţie la
politică, fiecare dezvoltându-se ca procese autonome. Astăzi, acest proces de secularizare a atins
asemenea proporţii încât, după cum spun experţii, probabil pentru prima oară în istorie, justificarea
religioasă a lumii şi-a pierdut credibilitatea, nu doar pentru nişte intelectuali ori pentru nişte
persoane izolate, ci pentru segmente largi ale întregii societăţi.
Studiile doctorale de Teologie Ortodoxă îmi conferă posibilitatea de a studia tema aleasă
printr-o analiză aprofundată, comparativă, și fundamentată teologic,cultural și social, având la bază
principalele învățături de credință ortodoxă dar și tratatele și proiectele de cercetare ale oamenilor
de știință în legătură cu acest subiect.
Principalul motiv pentru care am ales să cercetez această temă a Drepturilor omului, ca o
nouă formă de religiozitate seculară contemporană, este acela de a arăta și a scoate în evidență
faptul că societatea contemporană se confruntă tot mai mult cu secularizarea religioasă dar și
secularizarea socială; multe dintre drepturile fundamentale ale omului fiind atacate sau, în unele
cazuri, chiar încălcate. Un alt motiv pentru care am ales să cercetez această temă este acela de
scoate la lumină anumite soluții viabile,soluții noi, și de pus în aplicare, pentru apărarea și libera
manifestare a drepturilor omului dar și acela de a conferi o nouă formă de înțelegere și însușire a
subiectului.
În contextul social contemporan, se poate afirma faptul că nu numai drepturile religioase
ale omului sunt încălcate, ci și celelalte drepturi fundamentale sau inalienabile; drepturi care îi
conferă posibilitatea de a se manifesta în societate, de a-și exprima opiniile și convingerile, inclusiv
cele religioase, și de trăi liber.

II. PREZENTAREA DEZBATERII ȘTIINȚIFICE

,,Toate ființele umane se nasc libere și egale în demnitate și în drepturi” – astfel începe
articolul 1 din ,,Declarația Universală a Drepturilor Omului” semnată de către Adunarea Generală
a Organizației Națiunilor Unite (ONU) la 10 decembrie 1948.
 Omul, ființă socială prin esență, se raportează în mod necesar la semeni, din punct de
vedere social, și la Dumnezeu, din punct de vedere religios; acestea fiind cadrele care-I asigură
existența și dezvoltarea, prin aceea că fiecare are un statut al său în care se însumează totalitatea
drepturilor pe care societatea le acordă sau le pretinde de la fiecare.
Prin urmare, date fiind implicațiile și consecințele deosebite ale acesteia pentru însăși
existența umană, ncesitatea creării și menținerii echilibrului în societate, legătura strânsă de
interese individ-societate a determinat reglementarea juridică a acesteia.
Forța coercitivă a statului apare ca fiind o modalitate eficace de armonizare a acestora.
Această idee și-a găsit consacrarea și în articolul 29 din Declarația Universală a Drepturilor
Omului, potrivit căruia fiecare persoană este supusă în exercitarea drepturilor sale unor îngrădiri
prevăzute de lege în ,,scopul recunoașterii și respectării drepturilor și libertăților altora și în scopul
satisfacerii exigențelor juste, cerute de morală, de ordinea publică și de bunăstarea generală într-o
societate democratică”.
De notat este faptul că în lumea contemporană instituția drepturilor omului reprezintă o
cerință majoră și că în timp concepțiile cu privire la drepturile omului au suferit importante
corective, în prezent instituția fiind deosebit de complexă. Se poate vorbi chiar de un proces al
elaborării drepturilor omului pe plan international, dat fiind substanțialele dezvoltări ale acestora,
determinate în principal de adoptarea a numeroase convenții internaționale.
De subliniat este și faptul că esența științei drepturilor omului, aceea de a fi ramura speciala
a științelor sociale care are ca obiect studiul raporturilor dintre oameni în funcție de demnitatea
umană, determinând drepturile și facultățile al căror ansamblu este necesar înfloririi personalității
fiecărei ființe umane.
Cu privire la religie și religiozitate există mai multe opinii, direcții, argumentări
formulate de către oamenii de știință dintre care îi amintim pe Jose Luis Moral și Christos
Yannaras.
Aceștia fac distincția dintre credință și religie. Jose Luis Moral are prima parte din cartea
,,Întâlnire cu Iisus din Nazaret Orizontul educativ al experienței creștine” Roma, 2016,
în care tratează excelent religia în general și impactul religiei asupra societății și mai ales
problemele pe care le are religia în societatea postmodernă de azi. În aceeași carte, filosoful
englez Roger Scruton vorbește despre faptul că toate culturile lumii au un fond religios chiar
 și în organizarea socială (o privire critică asupra cărții Cultura modernă pe înțelesul
oamenilor inteligenți).
Pe de altă parte, perspectiva creștin ortodoxă asupra religiei este următoarea: sacrul este
unit cu profanul sau Dumnezeu cu omul (în sensul că, nu există dualitate bine-rău, trup-
suflet, totul este unit în teologia ortodoxă (de exemplu: păcatul nu este un lucru de sine
stătător, ci este o lipsă, o absență sau o pervertire a binelui sau a voinței de a face bine,
naturală, înnăscută în om: la fel ca răul, patimile).

III. PREZENTAREA TEZEI

Lucrarea de doctorat va urmări să scoată în evidență principalele aspecte istorice cu privire
la evoluția drepturilor omului, diferite evenimente din istorie care au influențat evoluția lor,
scoaterea în evidență a drepturilor fundamentale și inalienabile, diferite documente, declarații ale
drepturilor omului în care se prezintă, se apără și se protejează acestea dar și clarificarea termenilor
de religie, religiozitate, sacru, secularism, raportul dintre drepturile omului și legea morală;
distincții, interferențe, înțelesuri pe care termenii îi au în dicționare de specialitate, în dicționare
inter și transdisciplinare și mai ales, în uzul curent.
În cadrul cercetării pe care intenționez să o realizez cu privire la Drepturile Omului, o nouă
formă de religiozitate contemporană, voi aprofunda și voi scoate în evidență evenimentul
Revoluției franceze din anul 1789.
Din punctul meu de vedere, cu privire la știința drepturilor omului, un rol fundamental în
istoria ei l-a avut adoptarea Declarației Drepturilor Omului, în urma desfășurării revoluției
franceze din anul 1789. Această declarație a stat la baza formării societății moderne din Franța și
din lume.
Declarația cuprinde un preambul și 17 articole, care combină dispozițiile privind drepturile
a trei categorii de persoane: „drepturile oamenilor” (francezi, străini sau inamici) – articolele 1, 2,
3, 4, 7, 9 și 10, „drepturi ale cetățenilor” (cetățeni francezi), care reamintesc și întăresc libertățile
civile – articolele 6 și 14 și „drepturi ale societății” (națiunea franceză), care sunt componente
constituționale – articolele 13, 15 și 16.
Regele a promulgat la 3 noiembrie 1789 Declarația drepturilor omului și cetățeanului,
care includea cele 17 articole ale sale, urmate de cele 19 articole ale constituției din 1789 și o serie
de decrete ale Adunării Naționale (începând cu cel din 4 august 1789, care „a distrus complet
sistemul feudal” și cel din 3 noiembrie 1789, care a decretat că „toate parlamentele regatului vor
continua să rămână în vacanță”, de fapt ultimul decret regal).
De asemenea, tot cu privire la Drepturile Omului și evoluția în istorie a acestui concept se
poate spune faptul că încă de la începuturile sale, comunitatea umană era privită ca o mare familie
în care toți membrii, cel puțin teoretic, aveau drepturi egale. Cu privire la drepturile ființei umane,
nu se poate spune c-ar exista un anumit moment al apariției acestora, istoria ne arată însă că ele
izvorăsc din antichitate, odată cu implementarea anumitor tradiții și cu apariția primelor conflicte
inter-umane.
În conformitate cu unele opinii, istoria concepțiilor cu privire la drepturile omului își are
originea în secolul XVII î. Hr., odată cu apariția Codului lui Hammurabi în care se specifica faptul
că oamenii nu pot fi torturați, înrobiți și nu li se poate confisca averea fără o dreaptă judecată
(Otovescu-Frăsie, 2009 ). Așadar, în raporturile ființei umane cu societatea în care conviețuiește,
gânditorii antici au arătat că drepturile omului au apărut mai întâi, ele izvorând din natura lucrurilor
și, mai târziu, a apărut legea care le consfințește, ca o necesitate a „disciplinării” comportamentului
uman.
Din persepectiva credinței creștine ortodoxe, cu privire la drepturile omului se cunoaște
faptul că Dumnezeu, încă de la creație l-a înzestrat pe om cu liberul arbitru, deci el are libertatea
de a realiza orice act, fără a fi constrâns de cineva.
Drepturile fundamentale ale omului nu se bazează nici pe natura umană şi nu sunt
condiţionate de realizările personale sau colective, de-a lungul istoriei, ci reflectă legământul
credinţei lui Dumnezeu faţă de poporul Său, precum şi dragostea Sa pentru lume.
În raportul drepturile omului și legea morală, creştinismul fundamentează necesitatea
drepturilor omului, înainte de toate, pe originea acestuia. Dacă ne gândim la originea omului,
înţelegem motivaţia creării sale, modalitatea creării şi finalitatea creării acestuia. Prin urmare, din
Revelaţia supranaturală aflăm motivaţia creării omului din planul lui Dumnezeu, care a hotărât:
„Să facem om după chipul şi asemănarea noastră ca să stăpânească peştii mărilor, păsările cerului,
animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi peste tot pământul!” (Facere 1,26).
Dacă, faţă de celelalte fiinţe, omul are anumite privilegii, dar şi responsabilităţi, între ei, oamenii
sunt egali în drepturi pentru că fac parte din aceeaşi ,,familie umană, descendenţi din aceiaşi
protopărinţi şi creaţi de către acelaşi Dumnezeu. Pentru că este persoană, care nu numai că are
vocaţia comunicării şi comuniunii cu alte persoane, ci pentru că a fost aşezat şi instituit în
comunicare şi comuniune cu alte persoane, omul poate recunoaşte şi are obligaţia, prin natura
lui, să recunoască drepturile altor persoane, beneficiind de respectarea propriilor sale drepturi.
Dacă ar fi produsul exclusiv şi întâmplător al naturii, dacă ar fi rămas şi ar rămâne în interiorul
naturii, cu toată autoritatea pe care ar presupune-o aşa-zisul drept natural, omul n-ar depăşi
automatismele naturii şi lupta pentru existenţă, nu ar putea recunoaşte şi respecta drepturile
semenilor săi. Având conştiinţa că este creat după chipul lui Dumnezeu-Treime de Persoane, într-
un proces de creştere în comunicare, cunoaştere şi comuniune cu aceste Persoane divine, în
orientările, gândurile şi faptele sale, omul va trebuie să activeze calitatea de chip al lui Dumnezeu,
aşezat în procesul de asemănare cu Dumnezeu”, după cum afirmă M. Brânzea, în Drepturile şi
libertăţile fundamentale ale omului, după învăţătura creştin-otodoxă, în Studii Teologice, XLVI,
(1994), nr. 1-3.

IV. PREZENTAREA METODOLOGIEI

În cadrul cercetării temei alese de mine se vor folosi diferite cărți și tratate ale mai multor
cercetători, filosofi și oameni de știință dar și cărți și tratate creștin ortodoxe (doi dintre cei mai
importanți cercetători și filosofi au fost menționați în proiectul de față) atât în limba română cât și
în limba engleză. De asemenea se vor folosi dicționare explicative, de specialitate, dicționare inter
și transdisciplinare pentru a releva o nouă înțelegere a instituției drepturilor omului, ca nouă formă
de religiozitate seculară contemporană.

V. PREZENTAREA ETAPELOR CERCETĂRII (PLANUL LUCRĂRII)

Partea I
Capitolul 1. Conceptul Drepturile omului – origini și evoluție
1.1 Concept și clasificare - drepturile fundamentale ale omului (evoluția termenilor în decursul
civilizației umane începând cu perioada filosofilor până în vremea noastră)
1.2 Textele precursoare Declarației Universale a Drepturilor Omului (istorie, context și impact
asupra societății și asupra declarației Drepturilor omului)
1.2.1 Magna Carta Libertatum 1215
1.2.2 Petiția drepturilor 1628
1.2.3 Habeas Corpus Act 1679
1.2.4 Bill of Rights 1689
1.2.5 Declarația drepturilor din statul Virginia 1776
1.3 Rolul Revoluției Franceze în viitoarea dezvoltare a Cartei Internaționale a Drepturilor
Omului - Declarația Drepturilor Omului și ale Cetățeanului (scurt istoric al impactului
revoluției franceze asupra înțelesului pe care îl va avea democrația și principiile care vor
sta la baza democrației moderne)

Capitolul 2. Drepturile omului – fundamentale și inalienabile

2.1 Declarația Universală a Drepturilor Omului (UDHR) 1948 (conținut, explicații, paralele cu
alte texte asemănătoare)
2.1.1 Declarații globale care întăresc Drepturile Omului (istoricul lor și impactul real pe care l-
au avut asupra societăților și asupra oamenilor)
2.1.1.1 Declarația Drepturilor Copilului 1923
2.1.1.2 Declarația Drepturilor Persoanelor cu Dizabilități 1975
2.1.1.3 Declarația Dreptului la Dezvoltare 1986
2.1.1.4 Declarația de la Viena 1993
2.1.1.5 Declarația Datoriilor și Responsabilităților Omului
2.1.1.6 Declarația Universală a Diversității Culturale 2001
2.1.1.7 Declarația Drepturilor Persoanelor Indigene 2007
2.1.1.8 Declarația Națiunilor Unite asupra orientării sexuale și identității de gen 2008
2.2 Tratatele Drepturilor Omului (importanță, conținut și dacă se mai respectă astăzi sau modul
în care au fost actualizate)
2.2.1 Convenția Internațională a drepturilor civile și politice 1966
2.2.2 Convenția Internațională asupra drepturilor economice, sociale și culturale 1966
2.2.3 Convenția Internațională a eliminării tuturor formelor de discriminare pe considerente de
rasă 1965
2.2.4 Convenția pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeii 1979
2.2.5 Convenția pentru drepturile copilului 1989
2.2.6 Convenția pentru drepturile persoanelor cu dizabilități 2006

Capitolul 3. Drepturile omului în Uniunea Europeană

3.1 CEDO sau Convenția Europeană a Drepturilor Omului (legislația europeană, membrii,
importanța la nivelul Uniunii Europene și al lumii)
3.1.1 CEDO și deciziile legislative ale fiecărui stat membru al Uniunii Europene
3.2 Uniunea Europeană și Drepturile Omului
3.3 Carta Fundamentală a Drepturilor Uniunii Europene
3.3.1 Drepturile Fundamentale ale cetățenilor Uniunii Europene

Partea II
Capitolul 4. Religie și religiozitate
4.1 Definirea termenilor religie, religiozitate, sacralitate și secularism (distincții, interferențe,
înțelesuri pe care termenii îi au în dicționare de specialitate, în dicționare inter și
transdisciplinare și mai ales, în uzul curent)
4.2 Credință cu sau fără religie? Tendințe postmoderne
4.3 Putem vorbi despre o religie/religiozitate seculară?
4.4 Perspectiva creștin-ortodoxă asupra religiei

Capitolul 5. Drepturile omului și Legea morală

5.1 Drepturile Omului – una dintre formele de religiozitate seculară ale secolului XXI .
5.2 Legea morală - religiozitate divină și umană
5.3 Legea morală naturală și drepturile naturale – distincții și interferențe
5.4 Corectitudinea politică – noua „Evanghelie” a contemporaneității; drepturile omului – „litera
de Lege”
5.5 Morala și moralitatea în lumea deconstructivistă a postmodernismului politic corect
contemporan

Capitolul 6. Drepturile omului - realitate sau lozincă?

6.1 Care este impactul real pe care ONG-urile, instituțiile europene și mondiale, și „social
media” îl au asupra implementării și respectării Drepturilor Omului din cadrul personal în cel
general?
6.2 Religiozitatea profană contemporană - o realitate care ia mai multe chipuri
6.3 Intoleranța la părerea diferită a celuilalt – boala socială secolului XXI
6.4 Drepturile Omului, democrația și securitatea statelor
Concluzii. Drepturile omului. Și, responsabilitățile?!

VI. PREZENTAREA REZULTATELOR ESTIMATE

În urma scoaterii în evidență, în cadrul lucrării de studii doctorale, a principalelor aspecte
istorice cu privire la evoluția drepturilor omului, se vor cunoaște cele mai importante evenimente
din istorie care au influențat evoluția lor și au condus la formarea societății moderne contemporane.
De asemenea, prin studierea documentelor, a diferitelor declarații, se vor propune noi soluții
viabile de apărare și protejare a drepturilor omului, se vor cunoaște cu claritate toate drepturile
fundamentale ale omului.
Prin folosirea dicționarelor de specialitate, transdisciplinare pentru clarificarea termenilor
folosiți în lucrare, prin studierea concepțiilor principalilor cercetători științifici, prin studierea
raportului dintre drepturile omului și legea morală creștină, perspectiva creștin ortodoxă asupra
drepturilor omului, se vor scoate la lumină noi înțelesuri ale teremenilor studiați și ale conceptului
Drepturilor Omului, o nouă formă de religiozitate seculară contemporană.