Caracterizarea personajului Matilda din opera “Cel mai iubit dintre

pămînteni” de Marin Preda

Matilda este un personaj principal, dinamic, multidimensional, referențial.
Modalități de caracterizare:
— mijloace directe: caracterizarea directă; portretul făcut de alte personaje;
autocaracterizarea;
— mijloace indirecte: caracterizarea prin propriile acțiuni, gînduri și simțiri; prin
mediul de viață al personajului; prin comentariul auctorial.
Prin Matilda, Marin Preda a creat o ipostază a feminității, interesantă
psihanalitic, de o vigoare neașteptată, enigmatică. Rădăcinile psihologice ale
feminității schimbătoare, dominată de instincte contradictorii, il fascinează pe
autor, care creează un personaj unic în literatura noastră. Petrini, protagonistul
trăiește, în relația cu ea, momente de euforie, de perplexitate și, fără să o măr-
turisească, teamă și repulsie. A exercitat de la început o anume fascinație asupra sa
și chiar după ce relația lor încetează, rămîne ceva inexplicabil, nespus, imposibil de
caracterizat, enigmatic. Rădăcinile psihologice ale feminității schimbătoare,
dominată de instincte contradictorii, il copleșește. Matilda ar trebui situată în
descendenta personajelor feminine voluntare, în personalitatea cărora energia
masculină a voinței acceptă cu greu principii, comandamente străine, chiar atunci
cînd impulsul interior ar îndemna la o atitudine conciliantă. Inițial, în roman, era
soția lui Petrică Nicolau, iar Victor Petrini, deși prieten cu el, va contribui la
despărțirea lor, va intra într-un vîrtej sentimental care îi va aduce, la început,
momente de bucurie intensă, apoi multă amărăciune, convingîndu-se de spusele
fostului ei soț. Între clipele de tandrețe și izbucnirile lamentabile (cum e cea de la
botezul fiicei) se acumulează o serie de detalii care, în loc să „descifreze" enigma
caracterului Matildei, o măresc. Pentru Petrini e de neînțeles cum a fost posibilă
apropierea de Matilda. Asista neputincios la căderea în infernul discuțiilor
interminabile, al nervozităților și agresivității feminine. Matilda avea un caracter
posesiv, nu accepta să piardă și gasea soluții neașteptate pentru a se menține la
suprafață. Dupa ce se desparte de Petrini, se căsătorește cu Mircea, activist la județ,
apoi la București. Cînd proprietatea afectivă îi e amenințată (Victor Petrini se
îndrăgostește de Suzi Culala), ea reacționează, încearcă să îi deturneze atenția.
Eugen Simion spunea că Matilda este „misteriosul suflet abisal, intrat și altădată în
literatura română, însă niciodată cu atîta forța și într-o desfășurare epică atît de
amplă ca în romanul lui Marin Preda". Matilda simbolizează tipul de existență pe
care o domină puterea financiară (fusese căsătorită cu un evreu bogat, căruia i se
supuse cu feminitate și respect) sau politică (dupa desparțirea de Petrini se
căsătorește cu Mircea, om cu funcție importantă în partid). De aceea, latura
filosofică a lui Petrini, domeniul cultural nu o interesează. Pentru ea scrierile lui
Victor sau ale lui Petrica Nicolau (fostul soț) sunt “tîmpenii” periculoase și motiv
de suspiciune. Ea se dovedește a fi o femeie pragmatică, interesată doar de
satisfacerea binelui propriu, o fire autoritară încălzită de feminitatea debordantă.
Feminitatea ei schimbatoare este enigmatică și puternică în același timp. Matilda
este o femeie puternica, cu o mare vointa si cu un comportament contradictoriu,
trecand cu facilitate de la tandrete la manie, si chiar la respingerea brutala a
iubitului ei, sufletul sau osciland intre o afectiune sufocanta si reactia viscerala ,
terorizanta, imprevizibila. Prozatorul o infatiseaza in patru mariaje succesiva, dar
adevarata dragoste o traieste alaturi de Victor Petrini,scriitorul incercand sa
infatiseze prin intermediul acestui cuplu ,,o pasiune abisala", dusa pana la limitele
insuportabilului, luciditatea ambelor personaje amplificandu-le forta pasiunii, dar
neaparandu-le de neintelegere, suferinta. Si decadere morala. Esecul cuplului lor s-
ar putea datora si faptului ca Matilda este o arhitecta inteligenta si informata dar nu
si o personalitate intelectuala cu forta spectaculara, care sa aiba succes la idee.
Eșecul căsătoriei Matildei cu Victor Petrini provine din imposibilitatea
comunicării, din incompatibilitatea de caracter, din forța necontrolabilă acumulată
în relație de-a lungul ei. De asemenea, Matilda este și un personaj tridimensional,
calitate care se evidențiază prin evoluția acesteia pe parcursul diegezei, aceasta
fiind practic un simplu schelet fiecare întîmplare generînd un moment de reflecție,
tema de profunzime fiind mitul fericirii prin iubire văzut ca o dimensiune esențială
a existenței umane. Un parametru pe care este construit personajul feminin vizează
calitatea sa de referent uman, adică ,,persoana" sau ființa pe care o imaginează.
Prin Matilda, Marin Preda a conturat cel mai puternic portret feminin al scrierilor
sale, neegalat de niciun alt personaj, o adevarată “zeitate a pădurilor”, cum o
percepe, caracterizînd-o lucid, Petrini, ca amestec de sălbăticie și frumusețe.
Caracterizarea personajului Victor Petrini din opera “Cel mai iubit
dintre pămînteni” de Marin Preda

-Personaj principal, dinamic, multidimensional, referential; alter ego al autorului.

Modalitati de caracterizare:
— mijloace directe: caracterizarea directa; portretul facut de alte per-soaje;
autocaracterizarea;
— mijloace indirecte: caracterizarea prin propriile actiuni, ganduri si simtiri; prin
mediul de viata al personajului; prin monologul interior; prin comentariul
auctorial.

Viziunea integratoare pe care i-o ofera personajului iubirea apare ca un triumf

peste tot ceea ce incearca sa produca disolutia, sa intensifice sentimentul
perisabilitatii. Fiinta infrunta teroarea realului, care nu este altceva decat
exprimarea in concret a terorii istoriei, ca forma de subminare a demnitatii si
libertatii umane. Victor Petrini gaseste in iubire forta creatoare de energii care
contureaza adinicirea in episodic. Personajul descopera ca existenta sa a fost
strabatuta de, .mitul fericirii prin iubire", deci ca, dincolo de violenta unor
episoade, a existat intotdeauna o chemare mai inalta, care ii integra fiinta in
„gandirea cosmica". „Noua gno-za", in jurul careia teoretizeaza intelectualul,
filosoful Victor Petrini, ar avea puterea sa-l elibereze pe om de teama, „nelinistea
cosmica" „in fata unui univers de catran care pare absurd". "Intelegand ca
universul suntem noi insine, putem, prin inteligenta, intelege ca noi nu murim
niciodata. Gandind cosmic, continua Victor Petrini, ne salvam chiar prin el, prin
univers, care ne-ar putea deveni familiar si eternitatea lui ni s-ar transmite, desi
stim ca intr-o buna zi vom muri totusi..." Viziunea integratoare pe care i-o ofera
iubirea apare ca un triumf peste tot ceea ce incearca sa produca disolutia, sa
intensifice sentimentul perisabilitatii.
Petrini, spirit lucid si sincer pana la durere, isi analizeaza viata incercand sa-i
descopere greselile, incercand sa dea un sens existentei sale. El detine rolul de
narator, toata actiunea fiind vazuta prin ochii sai. Se inscrie in tipologia
intelectualului neinteles impreuna cu alte personaje de-ale lui Camil Petrescu. 
Caracterizarea sa este relevata in mod indirect, prin relatiile acestuia cu celelalte
personaje.
Aflandu-se intr-o situatie limita (condamnarea pe viata) isi gandeste altfel viata. Se
simte prada, ca intr-o tragedie antica, destinului. Crede ca existenta sa a fost
dominata de o soarta nemiloasa, facand din el un personaj tragic.
Caracterul sau incepe sa fie conturat chiar din primele pagini, cand aflam ca in
adolescenta a avut discutii aprinse cu mama sa pe teme religioase. Aflam si de o
latura sentimentala a tanarului in timpul relatiei sale cu Nineta Romulus ce l-a
fascinat inca de la inceput cu “dogoarea sarutarilor sale”.
In studentie descoperim ca este capabil si de o dragoste mai profunda decit aceea
din timpul liceului: cind se indragosteste de Caprioara. Este dispus sa treaca cu
vederea faptul ca aceasta a avut o legatura cu altcineva, insa nu recunoaste ca al ei
copil ar fi al lui.
Se implica foarte mult in relatiile sale amoroase. Traieste dragostea cu cele 4 femei
la cote inimaginabile. Insa din aceasta cauza si deceptiile pe care le sufera capata
proportii astronomice, lasandu-i rani adanci in suflet.
Privit din punct de vedere religios, Victor ne apare ca un om fara scrupule, o
persoana fara principii crestine. Pe parcursul cartii incalca toate cele zece porunci
omorind, fiind desfranat, negandu-l pe Dumnezeu, etc. Nici cu aproapele nu este in
relatii foarte bune, din punctul de vedere al moralei crestine, casatorindu-se cu
Matilda, sotia prietenului sau.
Nu iubeste si nu tolereaza dusmanii, omorandu-l si pe tortionar si pe sotul lui Suzy.
Marin Preda reuseste intr-un mod cu totul admirabil sa impleteasca naratiunea cu
descrierea. Din acesta cauza in timpul prezentarii vietii lui Petrini apar descrise si
ideile sale despre viata si moarte, despre esenta umana. 
Din cauza experientelor sale amoroase, protagonistul isi schimba pe masura ce
trece timpul, conceptia despre viata: cu Nineta viata era frumoasa, alaturi de
Caprioara simte ca poate domina realitatea, Matilda il face sa se gandeasca ca
filosoful poate poseda realitatea prin cunoastere, Suzy in schimb, reprezinta in
ochii lui o victima a realitatii.
Din perspectiva filosofica Petrini este de neclintit in decizii si conceptiile sale
filosofice. Dintr-o prea mare admiratie fata de profesorul de filosofie este in stare
sa-si riste intreaga cariera, sa sfideze partidul, numai sa-l vada repus in functie.
Petrini, intelectual care este intr-o continua cursa de a se autodepasi, cauta sa-si
atinga scopurile prin intermediul iubirii. Poate fi asemanat cu Fred Vasilescu, la fel
si el un intelectual de la inceputul secolului XX, traind intr-o realitate cruda.

Din paginile lui se incheaga imaginea unui personaj complex, sincer pana la

duritate, care cauta in scris o modalitate de izbavire.
Aflat intr-o situatie-limita a vietii (asteptand condamnarea la inchisoare pe viata),
el isi regandeste altfel intreaga existenta condusa de o Soarta nemiloasa si
atotputernica, asa cum se intampla in marile tragedii antice. Din acest punct de
vedere, Victor Petrini este un personaj tragic.
Prenumele primit la botez ar fi trebuit sa-i aduca un statut de invingator, dar acesta
se lasa asteptat pana la sfarsitul cartii; ca si titlul romanului, prenumele este o
ironie, Petrini fiind mereu un mare invins.
Ca si eroii lui Camil Petrescu, personajul este un intelectual de elita, iar
numeroasele citate si referinte la Platon, Socrate, Spinoza, Rousseau, Dostoievski
ii atesta aceasta calitate. Ganditor profund (asa cum reiese din discutiile purtate
cu prietenul sau, Ion Micu, dar, mai ales, din numeroasele pagini in care analizeaza
viata si lumea), Victor Petrini este un idealist; pentru el, sensul existentei consta in
apararea valorilor ei sacre: credinta in ideal, prietenia, devotamentul, iubirea.
Din pacate, viata ii ofera revelatii dureroase personajul traind complexul unei
adevarate "caderi" luciferice.
Cea dintai dintre acestea o constituie istoria aberanta al carei martor este; onest in
gandire si in relatiile cu ceilalti oameni, Petrini nu poate intelege schimbarile la
care asista: inlocuirea marelui filozof si a altor profesori renumiti, condamnarea lui
pentru un cuvant dintr-o scrisoare (trimisa de un fost amic) rautatea gratuita in
numele unei dogme.
Cu toate ca incearca sa reziste cu stoicism loviturilor soartei, se simte
un instrainat, din pricina ca muncile pe care le face dupa prima detentie ii
anuleaza calitatea de creator.
A doua mare revelatie a lui Petrini este legata de mitul fericirii prin iubire. in care
se refugiase, intr-un soi de bovarism (ca si Ilie Moromete).
Se vadeste insa ca amandoua femeile pe care le-a iubit poarta parca o damnare, un
blestem de care nu pot scapa.
Astfel, Matilda il fascineaza numai atunci cand este sotia altuia, reprezentand
pentru el Trecatoarea, Necunoscuta plina de mister. Ulterior isi da seama ca femeia
era jucaria unor forte obscure, a unor "demoni" care o invadau din adancurile ei
sufletesti si niciodata nu va fi altfel.
Suzy poarta si ea blestemul minciunii si este atragatoare numai pana la aflarea
adevarului; pe urma, devine parca o straina, iar plecarea ei reprezinta o binefacere.